PROIECT PRIVIND

ANOMALII CROMOZOMIALE ASOCIATE CANCERULUI UMAN

CUPRINS:

1
 I. INTRODUCERE;

II. ETAPELE CARCINOGENEZEI;

III. CARIOTIPUL UMAN NORMAL;

IV. ANOMALII MUTAȚIONALE ALE CARIOTIPULUI

UMAN;

V. MUTAȚIILE CROMOZOMIALE ȘI CANCERUL.

VI. BIBLIOGRAFIE:

I. INTRODUCERE
Studiile genetice efectuate în oncologia umană au fost determinate de
investigații realizate pe animale, care au indicat frecvența crescută a cancerului
la anumite animale și frecvența scăzută la altele (ambele făcând parte din
aceeași specie).

2
 Ulterior s-a demonstrat faptul că această boală este necontagioasă și
că factorul ereditar are o importanță deosebit de mare în dezvoltarea
procesului tumoral. Astfel, putem spune că orice tip de boală neoplazică se află
sub influența factorului ereditar, acesta având o importanță deosebită, chiar și în
cazul implicării celorlați factori carcinogeni (factori fizici, chimici, imunologici,
biologici, endocrini etc.), pentru că genotipul uman generează răspunsul celulei
la factorul carcinogen și indică tipul de țesut în care va avea loc declanșarea
răspunsului celular.
Există anumite aspecte legate de genetica cancerului uman: 
 efectuarea examenului histopatologic este absolut necesară pentru a putea
depista zona anatomică de dezvoltare a tumorii maligne inițiale și posibilele
zone de metastazare la distanță; acestea ajută în punerea unui diagnostic corect;
 familiile în cadrul cărora s-a demonstrat dezvoltarea bolii neoplazice pe
un
teren ereditar prezintă material genetic comun, mod de viață și obiceiuri
(alimentare, comportamentale, ocupaționale) similare.
• expunerea la radiația solară (de exemplu, la indivizii cu Xeroderma
pigmentosum-mutația ARN-polimerazei, aceasta împiedică vindecarea
leziunilor tegumentare produse de razele UV și astfel reprezintă un factor de
risc ereditar în apariția melanomului malign);
• mutații ale solului (zone unde au avut loc accidente nucleare);
• profesia/meseria (minerit, industria țesătoriei etc.);
• fumatul și consumul de alcool;
• statusul socio-economic;
• condiții de mediu (flora, fauna, poluarea);
• anumite obiceiuri religioase (de ex. circumcizia și dezvoltarea cancerului
penian);
• alimentația etc.

3
 Procesul de inducere a cancerului se numește: carcinogeneză. Cancerul
este o tulburare a diviziunii celulare care se declanșează atunci când celula
normală crește și se dezvoltă necontrolat și invaziv.
Celulele canceroase provin din celulele normale care au suferit
modificări la nivelul materialului genetic. Prin înmulțirea necontrolată a
celulelor canceroase se formează la început o tumoare, după care celulele
canceroase sunt diseminate de sânge în alte părți ale corpului
determinând apariția unor tumori.
Râspăndirea tumorilor în alte părți ale corpului poartă numele de
metastază.

II. ETAPELE CARCINOGENEZEI:

1. Inițierea – constă în apariția mutațiilor in anumite celule somatice;
2. Dezvoltarea – constă în multiplicarea celulelor canceroase și apariția
unor tumori;
3. Progresia – râspândirea tumorilor în alte părți ale corpului. Factorii
care determină apariția cancerului sunt: agenții cancerigeni.
În funcție de natura lor pot fi:
- fizici;
- chimici;
- biologici.
Agențíi cancerigeni fizici sunt radiațiile neionizante si radiațiile ionizante
care produccancerul de piele. Agenții cancerigeni chimici sunt substanțele
arsenice și unele uleiuri minerale care produc cancer pulmonar, benzenul ce
poate induce leucemia, fumul de țigară care poate produce cancer la aparatul
respirator, digestiv și excretor.
Agenții cancerigeni biologici sunt virusurile. Cauzele care determina
carcinogeneza:
- leziuni în molecula de AND;
- mutații numerice ale cromozomilor;
4
 - mutații structurale ale cromozomilor;
- deficiențe în repararea leziunilor apărute în molecula de AND.
Restructurările cromozomiale care determină cancerul:
- translocarea reciprocii;
- deleții;- duplicații;
- inversii.
Exemple:
1) Leucemia- cancerul sângelui este asociată cu deleția
brațului lung al cromozomului 22 și translocația sa reciprocă cu un segment
din cromozomul 9.
2) Cancerul la sân- constă într-un schimb de segmente cromozomiale,
translocații din cromozomul 1 și oricare alt cromozom din complementul
cromozomial.
În cazul limfomului Burkitt are loc o translocație între cromozomul 8 si
cromozomul 14.
Pentru descrierea modului în care mutațiile determină apariția cancerului
se foloseștete tehnica transfecției care presupune desfășurarea etapelor:
1. Izolarea ADN-ului nuclear din celulele canceroase;
2. Fragmentarea ADN-ului extras cu ajutorul enzimelor;
3. Testarea capacitații fiecărui fragment de a induce cancer.
Prin această metodă s-a constatat că este suficient să se modifice o
singură genă pentru ca o celulă care se divide normal să devină canceroasă.
Oncogenele provin din protooncogene care sunt gene normale prezente in
organism. Comparând oncogenele cu genele normale s-a ajuns la urmâtoarele
concluzii:
1) La originea apariției cancerului stau schimbări din activitatea celulelor
care au la nivelul suprafeței interne a membranei celulare și sunt implicate în
declanșarea diviziunii celulare.

5
 2) Este suficientă o mutație a ADN-ului care să codifice
proteinele implicate în diviziunea celulei pentru ca celula să devină
canceroasă.
3) Mutația unei gene în oncogenă petrecute în celule diferite, determină
forme diferite de cancer. Un număr mic de gene determină forme multiple de
cancer.
Fregvența mare a apariției cancerului la vârste de peste 40 de ani este
determinată de acumularea de mutații la nivelul membranei și la nivelul
nucleului. Formele de cancer cu origine virală sunt determinate de retrovirusuri.

III.CARIOTIPUL UMAN NORMAL

Celulele somatice ale cariotipului uman sunt alcătuite din 46 cromozomi,
grupați în 23 de perechi. O pereche dintre acestea reprezintă cromozomii
sexului (XX la femei, XY la bărbați), iar restul sunt perechi autozomale.
Cromozomii aflați în metafază (etapă a ciclului celular) sunt formați din
două cromatide (segmente obținute în urma scindării în plan longitudinal a unui
cromozom) paralele, unite la nivelul centromerului (porțiune a cromozomului la
nivelul căruia se unesc cele două cromatide).
În funcție de localizarea centromerului la nivelul cromozomului există
următoarele tipuri de cromozomi:
 cromozomi metacentrici: centromerul este poziționat în porțiunea
mijlocie a cromozomului;
 cromozomi submetacentrici: centromerul este poziționat în apropierea
porțiunii mijlocii a cromozomului, dar nu în mijloc;
 cromozomi subtelocentrici: centromerul este situat în porțiunea mediană a
cromatidelor;
 cromozomi acrocentrici: centromerul este poziționat aproape de periferia
cromozomului;
 cromozomi telocentrici: centromerul este poziționat la periferia
cromozomului.
6
 IV. ANOMALII MUTAȚIONALE ALE CARIOTIPULUI UMAN
1. Anomalii cromozomiale numerice
Numărul diploid (2n) semnifică prezența celor 46 de cromozomi la
nivelul celulelor umane normale.
Numărul haploid (n) semnifică înjumătățirea numărului diploid de
cromozomi și reprezintă numărul cromozomial existent la nivelul gameților
(celulele sexului).
Euploidia (3n, 4n, 5n etc. ) semnifică multiplicarea exactă a numărului
inițial haploid.
Numărul cromozomial aneuploid (2n+1, 2n+2 etc. ) semnifică numărul
de cromozomi care nu se potrivesc multiplicării exacte a numărului haploid.
Hipoploidia reprezintă lipsa unui cromozom din cadrul unei perechi
cromozomiale. Aici sunt incluse celulele monosomice (2n-1, de exemplu
monosomia X sau ovariană).
Hiperploidia semnifică prezența unui cromozom supranumerar în cadrul
unei perechi cromozomiale. În această categorie sunt incluse trisomiile (celule
trisomice 2n+1, de exemplu trisomia 21, trisomia 13, trisomia 18, trisomia 21).
Mixoploidia (mozaicismul cromozomial) semnifică conviețuirea unor
mase celulare disticte, amestecate.

2. Anomalii cromozomiale structurale

Acestea apar în urma diferitelor rupturi realizate la nivelul cromozomilor.
Deleția cromozomială semnifică ștergerea unei porțiuni cromozomiale.
Cromozomii inelari se formează printr-o dublă ruptură a porțiunii
terminale a cromozomului, urmată de reîntregirea structurilor cromozomiale
rupte.
Inversia cromozomială se produce în cadrul unei rupturi cromozomiale
duble. După ruptura brațului cromozomial, fragmentul cromozomial rupt este
rotat la 180 grade iar mai apoi lipit la nivelul locului de ruptură.
7
 Translocațiile cromozomiale reprezintă schimbul de fragmente
cromozomiale între doi cromozomi omologi.

V. MUTAȚIILE CROMOZOMIALE ȘI CANCERUL

Mutațiile cromozomiale care au loc la nivelul celulelor reprezintă
principalul factor declanșator al malignizării celulelor normale. Această
malignizare celulară este, mai apoi, influențată și de prezența factorilor de
mediu, deficiențe genetice de reparare a ADN-ului uman etc.
Pentru malignizarea unei celule normale este necesar ca la nivelul
respectivei celule să aibă loc o serie de mutații. În cazul tumorilor maligne
ereditare, numărul de mutații produs la nivelul celulei este mai redus deoarece
prima mutație celulară are loc în momentul fecundării și formării zigotului.
Boli imunodeficitare
Existența unui deficit fie la nivelul sistemului imunitar, fie constituțional,
fie dobândit, reprezintă o modalitate de dezvoltare a bolilor canceroase.
Bolile deficitare ale sistemului imunitar se transmit fie pe cale autozomal-
recesivă, fie prin implicarea cromozomului X (cromozom sexual). În această
categorie fac parte următoarele afecțiuni:
 agammaglobulinemia infantilă este o afecțiune întâlnită la copiii cu
transmitere autozomal-dominantă, care constă în lipsa imunității umorale,
lipsa plasmocitelor, dar cu o imunitate celulară neafectată; 
 sindromul Di George este o afecțiune cu transmitere autozomal-recesivă,
care constă în absența imunității celulare, cu prezența aplaziei timice și cu
imunitatea umorală neafectată;
 boala Chediak-Higashi este o afecțiune cu transmitere autosomal-
recesivă, caracterizată prin scăderea sistemului imunitar și predispoziția
la contactarea infecțiilor, cu albinism parțial și nistagmus orizontal
bilateral;

8
  boala Wiskott-Aldrich este o afecțiune cu transmitere autozomal-
dominantă, caracterizată prin scăderea imunității celulare și apariția
adenopatiilor;
 imunodeficiența severă combinată (imunodeficiența Swiss) este o boală
cu transmitere autozomal recesivă sau dominantă, caracterizată prin
absența imunității umorale și celulare a organismului. 
Boli mutagene asociate cancerului
Reprezintă o grupă de boli mutagene cu transmitere autozomal-recesivă
care favorizează apariția cancerului prin existența unei deficiențe (produse de
către factorii de mediu) apărute în procesul de reparare a leziunilor ADN.
Xeroderma pigmentosum este o afecțiune cu transmitere autozomal-
recesivă, care se manifestă printr-o hipersensibilitate a persoanei afectate la
razele solare. După expunerea la soare, la nivel cutanat apar anumite modificări
de pigmentație, care reprezintă leziunea inițială în dezvoltarea carcinoamelor.
Malignizarea formațiunilor canceroase are loc timpuriu, la 3-4 ani. Cele mai
frecvent întâlnite tipuri histologice tumorale sunt carcinoamele bazocelulare,
carcinoamele pavimentoase și melanomul malign.
Sindromul Louis-Barr (ataxia-telangiectazia) boală cu transmitere
autozomal-recesivă, care se manifestă clinic prin ataxie cerebeloasă cu
progresiune continuă, telangiectazii conjunctivale și cutanate, contractarea
frecventă a infecțiilor severe ale aparatului respiraor.
Anemia Fanconi este o afecțiune cu transmitere autozomal-recesivă,
manifestată clinic prin pancitopenie (anemie, leucopenie, trombocitopenie),
anomalii osoase, malformații ale rinichilor sau ale ureterelor, hiperkeratoză,
deficit de creștere staturo-ponderală, surditate, afectarea intelectuală.
Sindromul Bloom este o afecțiune cu transmitere autozomal-recesivă,
manifestată clinic prin prezența eritemului facial (roșeață la nivelul feței),
hipersensibilitate solară, deficit de creștere staturo-ponderală, deprimarea
sistemului imunitar cu creșterea riscului la infecții.

9
 Sunt recunoscute două căi de dezvoltare a cancerului: fie prin existența
unui teren ereditar de transmitere a bolii descendenților, fie prin acțiunea
factorilor de mediu, unde rolul factorilor genetici poate fi decelat doar prin
realizarea anumitor studii clinice.
Majoritatea tipurilor neoplazice apar în urma unei interacționări complexe
între factorii genetici și factorii de mediu, implicarea fiecărui factor în parte în
dezvoltarea procesului tumoral fiind foarte puțin cunoscută.

VII. BIBLIOGRAFIE:

https://www.ghid-cancer.ro › info › genetica-cancerului

https://www.4bac.ro › genetica-umana-anomalii-cromozomiale-asociate-cancerului..

10