REFERAT PRIVIND

MUNTII URAL
 CUPRINS:

I. INTRODUCERE;

II. COMPONENTELE ALE MUNTILOR URAL;

III. RÂURI CE IZVORĂSC DIN MUNTII URAL;

IV. CEL MAI TOXIC LAC DIN LUME;

V. MARELE „RÂU DE PIATRĂ” DIN MUNȚII URAL.

VI. BIBLIOGRAFIE:

I. - INTRODUCERE
Poveşti uitate de timp amintesc despre un lanţ muntos pierdut la graniţa de miazăzi a
Europei. Ruşii l-au denumit dintotdeuana Uralskiye Gory. Noi îl cunoaştem sub numele de
lanţul Munţilor Urali, o adevărată graniţă naturală de piatră care desparte Europa
geografică (gurile rele spun şi astăzi că Europa se sfârşeşte la Carpaţi, ca şi cum Bătrânul
Continent rezidă doar în aria de influenţa a catolicismului şi protestantismului...) de Asia cea
nesfârşită.
Geografic vorbind, Uralii se întind pe o lungime de 2 500 kilome de la stepele cazace
de la granița nordică a Kazahstanului până la coasta Oceanului Arctic, iar lăţimea lor variază
între 40-150 kilometri. Insula Novaia Zemlea este o continuare a acestui lanț. Geologic
vorbind, s-au format acum multe milioane de ani, în urmă cu 250-300 milioane ani, în
perioada Carboniferului, când Siberia s-a ciocnit de supercontinentul care reprezenta cea mai
mare parte a suprafeței de uscat în acea perioadă: Laurasia (Eurasia și America de Nord)
și Gondwana.
Europa și Siberia au rămas unite de atunci, ceea ce-i face printre cei mai bătrâni
munţi din lume. Primele veşti despre el, vin din Antichitatea Greco-Romană, când Plinius cel
Bătrân credea că Uralii, corespund Munţilor Rifei de la marginea lumii, menţionaţi şi de
călătorii arabi la început de secol 10. O legendă străveche din Bashkortostan, aminteşte de un
erou local pe numele său Ural, care şi-a sacrificat viaţa pentru binele poporului său.
Recunoscători, pământenii i-au ornat mormântul cu pietre şi au invocat zeităţile să-i
primească duhul în Împărăţiile Celeste. Pietrele de pe mormântul său au crescut cât Cerul şi
aşa au apărut Munţii Urali. Popor slav al stepelor şi pădurilor nesfârşite de mesteceni, ruşii au
intrat relativ recent în contact cu munţii care separau nu doar două continente, ci însăşi două
lumi. Cronicile amintesc că în anii 1 100-1 200, locuitorii din Novgorod făceau deja negoţ cu
blănuri cu triburile din Yugra şi Perm. Ekaterinburg este capitala autoproclamată a Uralilor,
deși acesta este un termen geografic, și nu unul administrativ.
Uralii au fost cuceriţi definitiv de ţarul Ivan cel Groaznic, pentru ca în secolele
următoare ruşii să înceapă exploatarea rezervelor uriaşe de fier, cupru, mică şi pietre
preţioase. Cel mai înalt vârf al Uralilor, Narodnaya (Muntele Poporului), a fost descoperit de-
abia în anul 1927.

II. – COMPONENTELE ALE MUNTILOR URAL

Geografii ruşi au despărţit Muntii Urali în trei mari diviziuni morfo-genetice, fiecare
cu particularităţile sale naturale. Aici se găsesc mari depozite de aur, platină și apa de izvor.
- Uralii de Sud se întind din valea râului Ural până la râul Ufa din Muntele Yurma.
Versanţii estici sunt acoperiţi de stepe şi păduri, presăraţi cu numeroase lacuri. Cei vestici au
întinse regiuni carstice şi o pădure montană care creşte până la altitudinea de 1 200 metri.
Uralii sudici sunt foarte populari printre montagnarzii ruşi datorită condiţiilor ideale de
practicare a
raftingului și a infrastructurii eficiente de transport.
- Uralii de Mijloc se întâlnesc din Yurma până în apropierea oraşului Serov şi au cea
mai joasă altitudine (max. 1000 metri) din întregul lanţ muntos. Sunt acoperiţi de păduri
uriaşe de conifere şi foioase.
 - Uralii de Nord se termină în valea râului Schugor şi ating cele mai mari înălţimi,
mai mari decât munţii anteriori. Sunt împăduriţi într-un grad mai mare decât segmentele
montane anterioare, iar clima este mai rece. Ocupă regiunile Perm, Sverdlovsk şi părţi din
republicile autonome Komi şi Khanty-Mansiisk. Întreaga regiune este puţin populată,
sălbatică şi sunt puţine drumuri de mașina practicabile.
- Uralii pre-polari ating limita nordică a râului Khulga şi sunt cei mai înalţi din
întregul lanţ uralic. Conform montagnarzilor ruşi, aici este cel mai frumos munte din Urali,
masivul Manaraga. Clima este deosebit de aspră, iar întregul areal este nelocuit de oameni.
- Uralii Polari se întind de la râul Khulga până în Oceanul Arctic şi sunt situaţi în
zona de tundră, unde pădurile dispar, iar clima este de-a dreptul cumplită. Aici vara durează
de la mijlocul lui iulie până la mijlocul lui august. După trecerea acestei luni, vine toamna ,
urmată de implacabilă iarnă arctică. Nu există populaţii umane, nici drumuri practicabile.

Curajoşii şi temerarii au însă ce vedea. Oraşele mici sunt ticsite de obiective cultural-
istorico-religioase care trebuie văzute, mai ales că nu vei reveni probabil prea des pe aici.
În Kungur este o incredibilă peşteră de gheaţă. În Verkhoturie, cu bisericile sale din
lemn, este centrul ortodoxiei din Urali. Arkhaim este o străveche capitală a slavilor de răsărit,
iar Tobolsk este nimeni alta decât capitala istorică a Siberiei de Est.

Se poate vizita Rezervaţia Naturală Baskhirskii, unde se află peştera Capova sau
Rezervaţia Geologică Ilmenskii.
Rezervaţiile Visimskii şi Basegi oferă experienţa vie a pătrunderii într-o lume a
începuturilor şi esenţelor, unde pădurea devine un templu cu copaci uriaşi care mor de
bătrâneţe şi cad pe pământ pentru a se reintegra în ciclul Naturii. La nord de râul Peciora este
platoul Man-Pupu-Ner, cu cei 7 idoli de stâncă veneraţi de popoarele uralice din cele mai
vechi timpuri. Aici este cea mai mare pădure virgină din Europa situată în Rezervaţia Komi,
intrată în patrimoniul UNESCO şi având gradul de World Heritage Site.
Pădurile vestice ale uriaşului lanţ muntos sunt alcătuite predominant din conifere, cele
estice sunt formate în principal din rarişti de răşinoase de taiga, iar în nordul Uralilor cresc
păduri nesfârşite de brad siberian, molid siberian, larice, zadă şi pin siberian. Pădurile polare
sunt de altitudine joasă iar peisajul este presărat cu mlaştini, licheni şi tufe de fructe de
pădure precum afinele și coacazele.
Pădurile de aici abundă încă de animale sălbatice. O parte dintre ele, precum ursul
brun, vulpea roşie, lupul, mistreţul şi jderul sunt întâlnite şi la noi. Altele precum elanul,
renul, lemingul, vulpea polară, jderul gluton (Wolverin-ul) şi samurul, se întâlnesc doar în
zona arctică sau siberiana.
Păsările se găsesc la tot pasul, cerul şi copacii fiind deseori brăzdate de zborul
acvilelor de munte, uliilor porumbari, şoimilor polari şi călători, cocoşilor de munte şi de
mesteacăn, ieruncilor, huhurezilor, bufniţelor, berzelor negre, uliilor şorecari, şi potârnichilor
de tundră.
Distanţele sunt uriaşe, iar un corp de pădure obişnuit din Urali este de câteva ori mai mare
decât unul similar din Carpaţi. În plus, aici aşezările umane sunt foarte rare, iar vremea se
schimbă incredibil de repede. Pot apărea viscole şi în iulie...
Lantul muntos Ural si mai ales partea sa centrala este de multa vreme una dintre cele
mai importante regiuni industriale ale Rusiei. Resursele minerale diverse (peste 10.000 de
zacaminte) au favorizat dezvoltarea industriei. La sfarsitul secolului al XX-lea, a fost
descoperit si alt atu al Muntilor Ural: natura lor minunata. A inceput sa se dezvolte turismul,
care profita printre altele de pe urma numeroaselor cai navigabile.
Lista bogatiilor naturale care se gasesc in Ural aminteste de tabelul periodic al
elementelor. Predomina aici exploatarea minereului de fier, a cuprului si a nichelului, urmate
de huila, lignit, petrol, gaze naturale, bauxita, aur, pietre pretioase si semipretioase. Spre
deosebire de alte regiuni mai estice ale Rusiei, avantajul principal prezentat de regiunea Ural
il constituie sistemul bine dezvoltat de comunicatie: artere navigabile si linii de cale ferata.
Din acest motiv, Uralul Central este unul dintre cele mai importante centre ale industriei grele
rusesti.
Capitala Muntilor Ural si totodata un important nod de legatura intre Europa si Asia
este Ekaterinburg. Orasul a fost intemeiat in 1721 de Vasili Tatiscev. Comunistii l-au
rebotezat Sverdlovsk si l-au transformat intr-un insemnat centru industrial, care numara in
prezent 1.308.000 de locuitori. In 1918, orasul a fost martorul unor evenimente dramatice:
din luna mai, in casa unui negustor a fost intemnitat tarul detronat al Rusiei, Nicolae al II-lea
Romanov, imreuna cu familia. La 17 iulie 1918,  bolsevicii au organizat o executie,
asasinandu-i pe tar si familia acestuia.
Printre cele mai mari orase din regiunea Ural se numara, alaturi de Ekaterinburg,
Magnitogorsk, Perm, Ufa si Celeabinsk, in apropiere de care se pare ca s-ar fi aflat unul
dintre poligoanele de testare a armelor nucleare bine pazite ale Uniunii Sovietice.
Numele de Ural este purtat atat de un lant muntos, cat si de un fluviu cu lungimea de
2428 km: acesta curge prin partea sudica a muntilor si se varsa in Marea Caspica. Muntii si
fluviul alcatuiesc granita dintre Europa si Asia. La est de Volga se termina Campia Europei
de Est, iar terenul incepe sa castige treptat in altitudine catre lantul Ural, ai carui versanti
estici coboata abrupt catre Campia Siberiei de Vest. Aceasta reprezinta una dintre cele mai
intinse zone de ses de pe glob: patrunde adanc in interiorul continentului asiatic, pana la
Enisei.
Lantul muntos Ural este traversat de calea ferata transsiberiana. Aceasta este
principala artera de transport a Siberiei si totodata cea mai lunga linie de cale ferata din lume:
 are 9259 km lungime si uneste Moscova cu orasul Vladivostok. Pe o distanta de 1777 km
serpuieste de-a lungul granitei Europei, marcata printr-o columna de piatra in partea sudica a
rutei.

III. - RÂURI CE IZVORĂSC DIN MUNTII URAL

Râurile cele mai importante care izvorăsc din Ural sunt:
Inspre Europa (spre vest) curg:
 In nordul Uralului:
o Usa (656 km lung) afluent al fluviului Peciora (1.809 km lungime ce se varsă
în Marea Polară)
 In vestul Uralului:
o Afluenți care prin confluare alcătuiesc Volga ca de ex. Kama (cu lungimea de
1.805 km)
o Râuri ce curg spre sud-vest: Ufa, Tschussowaja, Koswa, Sylwa
o Râuri ce curg spre sud, vest, nord: Belaia (cu 1.430 km lungime, afluent al
râului Kama ) care primește apele afluentului Ufa
 In sudul Uralului:
o Jurjusan afluentul lui Ufa
o Samara (594 km lungime) care curge spre Ural fiind un afluent al
fluviului Volga
 In sud-vestul Uralului:
o Sakmara (~ 500 km)
Inspre Asia (spre est) curg:
 In nord-estul Uralului:
o Câteva râuri afluenți ai fluviului Ob (fluviu din Siberia de vest, 3.650 km lung,
se varsă în Marea Kara din Oceanul Înghețat de Nord)
 In est Uralului sunt regiuni mlăștinoase, râurile având meandre numeroase:
o Sewernaja Soswa, care curge spre nord afluent ai Obului .
o Loswa și Soswa care curg spre est afluenți ai Irtișului (cu izvorul
în Altai având 4.248 km lungime fiind un afluent al Obului)
 In regiunea Jekaterinburg (oraș în Ural cu 1.336.500 locuitori):
o spre est Isset, Tagil, Tawda, Tura și Ui afluenți ai râului Tobol (cu 1.591 km
lungime afluent al Irtișului)
 In sud-estul Uralului:
o Râul euro-asiatic Ural (râu) se află în regiunea sud-estică a masivului Ural,
râul fiind granița dintre continentul Europa și Asia unul dintre afluenți săi are pe curs
o hidrocentrală
o Alte râuri din sud-estul Uralului sunt râurile Emba și Tobol.
 IV. - CEL MAI TOXIC LAC DIN LUME
Cel mai toxic loc din lume se află la sud de Munţii Ural, în Rusia, fiind considerată
zona cu cea mai mare încărcătură de radiaţii radioactive.
Lacul Karachay a fost desemnat la începutul anilor ‘90 cel mai toxic loc de pe
Pământ, renume care se păstrează şi azi. Până la acel moment, despre zonă nu s-au ştiut prea
multe detalii. Conform publicaţiei Business Insider, în anul 1940, oficialii armatei ruseşti au
decis mutarea complexelor nucleare în zona Chelyabinsk. Lacul Karachay este situat foarte
aproape de actuala graniţă cu Kazakhstan-ul, în perimetrul uzinei nucleare Mayak Production
Association, una dintre cele mai mari fabrici de acest gen din Rusia, în care erau produse
arme chimice. În 1992, când fostul preşedinte Boris Elţîn a semnat un decret prin care
cercetătorilor străini li s-a permis să inspecteze zona, s-a aflat că regiunea fusese folosită
pentru experimente şi activităţi nucleare de amploare. Tot atunci, perimetrul lacului Karachay
a fost desemnat cel mai poluat loc de pe glob, potrivit unui raport întocmit de Institutul
Mondial al Deşeurilor Nucleare din Washington SUA.
Folosit ca groapă de gunoi pentru deşeurile radioactive, lacul a contaminat şi locurile
învecinate, aşa că pânza freatică şi aerul au devenit periculoase pentru rezidenţi. Riscul de
cancer în zona Chelyabinsk era mai mare cu 21%, incidenţa malformaţiilor la naştere era cu
25% peste medie şi cu 41% mai mare în ceea ce priveşte numărul cazurilor de leucemie, după
cum au arătat analizele efectuate. Problema s-a agravat în 1967, după ce mare parte din lac a
secat expunând populaţia din zonă la pericolul radioactiv. Lacul a fost acoperit între 1978 şi
1986 de peste 10.000 de blocuri de beton, pentru a împiedica împrăştierea sedimentelor
periculoase. Dar iradierea nu a fost oprită şi zona este periculoasă şi astăzi, pentru că
substanţele periculoase s-au infiltrat în pânza freatică. Cercetătorii estimau în anul 1990 că
expunerea unei persoane în zonă pentru numai o oră ar fi fost suficientă pentru a-i cauza
moartea.
 V. - MARELE „RÂU DE PIATRĂ” DIN MUNȚII URALI.
„Marele Râu de Piatră” se află în sudul Munților Urali, pe teritoriul Rusiei. Are o
lungime de 6 km și o lățime medie de 200 de metri, însă în unele zone ajunge și la 700 de
metri. Din punct de vedere geologic zona este denumită și trecută pe hărți ca fiind un „râu”,
în ciuda faptului că la suprafață cel puțin nu se vede și nu s-a văzut niciodată vreun fir de apă.
Râul este ocupat de blocuri mari de cuarțit, o rocă extrem de compactă și dură formată din
cuarț. În medie greutatea unei pietre este de 9-10 tone.
Și în Bulgaria există un astfel de râu de piatră. Acesta se întinde pe o distanță de 2 km
în zona submontană din Zlatnite Mostove.
Cum se formează un astfel de râu? Potrivit geologilor „Marele Râu de Piatră” din
Munții Urali are cel puțin 10.000 de ani și s-a format în timpul ultimei glaciațiuni. În
momentul în care ghețarii s-au topit, la înălțimi de peste 4.800 de metri s-au format
numeroase avalanșe care au făcut ca milioane de bolovani să se desprindă din munte și să
alunece la vale, creând astăzi astfel de peisaje desprinse parcă din altă lume.

VI. - BIBLIOGRAFIE:

- https://ro.wikipedia.org › wiki › Munții_Ural;

-travel.descopera.ro › 7984205-Urali-Cum-erau-odinioara-toti-muntii;

-https://adevarul.ro › life-style › stil-de-viata › cel-mai-poluat-loc-glob-lacul Karachay;

-www.mixdecultura.ro › Terra X › Calatorind prin lume;

-www.cunoastelumea.ro › Planeta Vie.