Lacurile:

Cel mai mare lac al Europei, ca suprafaţă, este Marea Caspică (situat la limita cu Asia).
După modul de formare, lacurile Europei sunt:
- lacuri tectonice: Marea Caspică, Balaton (în Ungaria);
- lacuri glaciare de calotă: prezente atât în regiunile modelate de calota glaciară, situate în
depresiunile dintre valurile morenaice: Ladoga, Onega (în Rusia), Vanern, Vattern (în
Suedia), Lacurile Mazuriene (nordul Poloniei), în Finlanda;
- lacuri glaciare montane situate în circuri şi văi glaciare: Geneva, Garda, Como,
Maggiore (în Alpi);
- lacuri vulcanice: Bolseno, Albano (Italia), Nemi în Masivul Central Francez;
- lacuri carstice: în Alpii Dinarici;
- lagune, limanuri: pe ţărmurile Mării Negre, Mării Baltice;
- lacuri hidroenergetice (de acumulare): pe Volga (Samara și Volgograd), pe Dunăre
(Porţile de Fier I) etc.

LACURILE ÎN ROMÂNIA:
Sunt repartizate astfel:
1. Lacuri din regiunea de munte:
- glaciare: Lala (Munţii Rodnei), Capra, Bâlea, Podragu (Munţii Făgăraş), Gâlcescu (Munţii
Parâng), Bucura (cel mai întins lac glaciar) şi Zănoaga (cel mai adânc lac glaciar) (ambele în
Munţii Retezat);
- vulcanice: Sf.Ana (situat în craterul masivului Ciomatul Mare) (Gr. Centrală a Carpaţilor
Orientali);
- de baraj natural: Lacul Roşu (format în anul 1837 prin bararea văii Bicaz) (Gr. Centrală a
Carpaţilor Orientali);
- carstice: Vărăşoaia (Munţii Apuseni);
- cu apă sărată: Coştiui şi Ocna Şugatag (Depresiunea Maramureş) (Gr.Nordică a Carpaţilor
Orientali);
2. Lacuri din regiunea de deal şi podiş:
- cu apă sărată: Slănic (Subcarpaţii Curburii), Ocnele Mari (Subcarpaţii Getici), Ocna Sibiului,
Sovata, Ocna Mureş (Depresiunea Colinară a Transilvaniei);
- limanuri fluviale (lacuri formate prin bararea gurilor de vărsare a unor râuri mici cu aluviuni
aduse de un alt râu): Oltina, Vederoasa (Podişul Dobrogei);
- carstice: Ponoare (Podişul Mehedinţi);
- lagune (lacuri formate prin bararea unor golfuri cu cordoane de nisip aduse de mare): Siutghiol
şi Complexul lagunar Razim – Sinoe (format din lagunele Razim – cel mai întins lac natural din
ţară - 415 km2, Sinoe, Goloviţa, Zmeica) (pe litoral, Podişul Dobrogei);
- limanuri fluvio – maritime (lacuri formate prin bararea gurilor de vărsare a unor mici râuri
dobrogene cu cordoane de nisip aduse de mare): Taşaul, Mangalia, Costineşti, Techirghiol (cu
apă sărată) (pe litoral, în Podişul Dobrogei);
- iazuri (lacuri construite de om pentru piscicultură şi irigaţii): Dracşani (Câmpia Moldovei),
Geaca, Cătina, Zau de Câmpie (Câmpia Transilvaniei);
3. Lacuri din regiunea de câmpie:
- de crov: cu apă dulce: Ianca, Plopu şi cu apă sărată : Amara, Lacul Sărat (Câmpia
Bărăganului);
- limanuri fluviale: Snagov, Căldăruşani, Mostiştea (estul Câmpiei Române);
4. Lacuri din Lunca şi Delta Dunării: bălţi: Bistreţ, Suhaia, Crapina (Lunca Dunării), Merhei,
Matiţa, Fortuna, Roşu, Puiu (Delta Dunării).
5. Lacuri antropice:
În zona montană: - Izvorul Muntelui (pe Bistriţa, cel mai întins lac de acumulare de pe râurile
interioare – 33 km2) – Gr. Centrală a Carpaţilor Orientali, Vidraru (pe Argeş) – Gr. Făgăraş,
Vidra (pe Lotru) – Gr. Parâng, Porţile de Fier I (pe Dunăre) – sudul Munţilor Banatului.
În dealuri si podisuri: Porţile de Fier II (pe Dunăre) – Podişul Mehedinţi, Stânca – Costeşti (pe
Prut) – Câmpia Moldovei, pe Olt, Argeş, Bistriţa;
În câmpie - Ostrovul Mare (pe Dunăre) – Câmpia Olteniei, pe Olt, Argeş.