Sunteți pe pagina 1din 2

Niculae Dragoș Gabriel

Clasa a XII-a H
Colegiul Național “Iulia Hașdeu”

Triumful sensibilității
-Studiu de Caz-

Triumful sensibilităţii → triumful înseamnă victorie şi biruinţă, iar omul este învăţat sau îşi
doreşte mereu să fie un învingător si nu un învins, iar sensibilitatea putem spune că este o calitate
a noastră, a oamenilor.Sensibilitatea la fel ca şi triumful se nasc din dragoste pentru ceva sau
cineva.Fiecare om este sensibil în felul său, manifestându-şi această calitate în diferite moduri.
Totuşi, dacă ne gandim din punct de vedere literar, "triumful sensibilităţii" este o
metaforă pentru curentul literar numit romantism. Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 - d. 22 mai
1885) a fost un poet, dramaturg şi romancier francez.Scriitor romantic, a fost pair al Franţei din
1845, senator al Parisului şi membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele
mai cunoscute se numără Mizerabilii şi Notre-Dame de Paris.
Romantismul este un curent literar specific veacului al XIX-lea, apărut în Franţa şi
Germania, de unde s-a răspândit în toată Europa. Punctul de plecare al acestui amplu curent
artistic îl constituie mişcarea literară germană cunoscută sub numele de Sturm und Drang
(Furtună şi avânt), dar şi tendinţele înnoitoare din literatura franceză de la sfârşitul secolului al
XVIII-lea.
Victor Hugo - Teoreticianul Romantismului
In 1827, in prefata la drama Cromwell, Victor Hugo se impunea ca teoretician al
romantismului, definind libertatea literaturii in alegerea temei, in promovarea atitudinilor de
revolta contra tiraniilor si de solidaritate cu popoarele angajate in lupta pentru libertate, in
orientarea catre contactul direct cu viata de unde sa se improspateze.Mizerabilii'' este cel mai
celebru roman al lui Victor Hugo – roman pe care scriitorul l-a terminat în 1862, în timp ce se
afla în exil. Mizerabilii este considerat drept una dintre capodoperele umanității, precum şi o
adevărată frescă socială.
Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic
german. Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului
cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic.Printre
numeroasele sale opere se numără,,The Sandman"; ,,Urciorul de Aur"; ,,The Devil's Elixirs"
”Urciorul de aur” este o narațiune fantastică,publicată in 1814 si aparține ciclului
“Fantezii în maniera lui Callot” și cuprinde iubirea studentului Anselmus pentru frumoasa
Serpentina. Numeroasele situații fantastice, încercări prin care trece eroul, amintesc de basmele
din literatura noastră. Narațiunea aduce în prim-plan unul dintre conflictele clasice ale
romantismului: cel dintre realitatea restrictivă și mediocră și imaginația poetică, înzestrată cu o
nelimitată capacitate creativă. Anselmus este un student cu o fire poetică și visătoare, dar și cu un
ghinion ieșit din comun, ce-l împinge spre visare, spre izolarea de lumea reală.Neîndemanarea sa
în societatea Dresdei provine din capacitatea sa de a percepe lumea populată de ființe magice,
Niculae Dragoș Gabriel
Clasa a XII-a H
Colegiul Național “Iulia Hașdeu”

cum ar fi arhivarul Lindhorst și fiica sa, șerpoaica verde Serpentina. Anselmus intuiește existența
acestei lumi fantastice în urma altercației cu o precupeață, în ziua Înălțării Domnului. Rămas fără
banii de buzunar, el se duce pe malul Elbei, de unde aude un clinchet de cristal. Apropiindu-se de
șocul din care se auzea sunetul, a zărit trei șerpoaice de aur verde și s-a îndrăgostit de cea cu
ochii albaștri. La propunerea directorului Paulmann, Anselmus s-a dus la arhivarul Lindhorst,
care l-a angajat să-i copieze manuscrise rare. Veronica, fiica lui Paulmann, fiind îndrăgostită de
Anselmus, a apelat la o vrăjitoare pentru a o ajuta să dobândească dragostea acestuia. Vrăjitoarea
era doica din copilărie a fetei, vrăjmașa lui Lindhorst, dar și precupeața cu care Anselmus s-a
certat în piață în ziua Înălțării. Cele două s-au dus într-o noapte la o răscruce de drumuri și,
rostind un descântec malefic, au creat o oglindă cu ajutorul căreia fata îl putea face pe alesul
inimii sale să se gândească la ea. Anselmus traducea textele într-o cameră, după ce arhivarul îi
prezentase casa în întregime și după ce zărise într-o încăpere albastră un urcior de aur. Studentul
nu trebuia să greșească în copierea manuscriselor și să nu scape, sub nici o formă, vreo picătură
de cerneală pe originale. Când a primit manuscrisul intitulat „Despre căsătoria salamandrei cu
șerpoaica verde”, Serpentina, cea cu ochi albaștri, i s-a înfățișat și i-a povestit despre ce era
vorba. Salamandra era Lindhorst iar șerpoaica verde era mama ei și a celor două surori ale sale,
asupra cărora fusese rostită o vrajă. Fiecare dintre ele trebuia să vrăjească pe cineva astfel încât
să se îndrăgostească de ele și fiecare avea câte un urcior. Serpentina îl avea pe cel de aur. Deși
părea să fie îndrăgostit de șerpoaica de aur verde, studentului i-a tresăltat inima la vederea
Veronicăi și toate lucrurile care, mai înainte, păreau minunate în casa arhivarului, acum îi păreau
fade. Anselmus a sfârșit copierea manuscrisului, iar Lindhorst i-a dat altul, însă pe acesta,
studentul a picurat cerneala din greșeală și a sfârșit închis într-o sticlă, pe un raft, unde a
descoperit că nu era singur, ci erau lângă el mai mulți studenți închiși din același motiv. Dintr-un
ceainic a apărut, dintr-o dată, vrăjitoarea, care a râs de nenorocirea lui; însă, după o luptă
crâncenă cu Lindhorst, acum sub identitatea Salamandrei, vrăjitoarea a fost ucisă iar Anselmus a
sărit din sticla ce-l ținea captiv direct în brațele Serpentinei. Deși Veronica era atrasă de student,
ea a acceptat cererea în căsătorie a noului consilier aulic, domnul Heerbrand și le-a povestit, atât
lui, cât și lui Paulmann, tatăl său, tot adevărul despre Lindhorst, vrăjitoare și oglinda fermecată.
Ca proaspăt ginere al arhivarului, Anselmus s-a mutat, împreună cu Serpentina, la moșia acestora
din Atlantida – simbolul perfect al universului romantic: o lume imaginară, dar înzestrată cu o
existență obiectivă. Opera evidentiaza tema specifică acestei creații literare,și anume lupta dintre
forțele binelui și cele ale răului.Cea mai radicală inovație din literatura romantică este
reprezentată de despărțirea de autoritatea clasicilor. Inovația romanticilor constă in plasarea
sensibilității poetice in prim-plan.
Așadar,arta iși lasă o amprentă considerabilă pe sufletele oamenilor și le modelează pe
deplin sensibilitatea.