Sunteți pe pagina 1din 1

Urciorul de aur, naratiune fantastica, apartine ciclului Fantezii n maniera lui Callot si cuprinde iubirea studentului Anselmus pentru

frumoasa Serpentina. Numeroasele situatii fantastice, ncercari prin care trece eroul, amintesc de basmele din literatura noastra. Naratiunea aduce in prim-plan unul dintre conflictele clasice ale romantismului: cel dintre realitatea restrictiva si mediocra si imaginatia poetica, inzestrata cu o nelimitata capacitate creativa. Anselmus este un student cu o fire poetica si visatoare, dar si cu un ghinion iesit din comun, ce-l impinge spre visare, spre izolarea de lumea reala. Neindemanarea sa in societatea Dresdei provine din capacitatea sa de a percepe lumea populata de fiinte magice, cum ar fi arhivarul Lindhorst si fiica sa, serpoaica verde Serpentina. Anselmus intuieste existenta acestei lumi fantastice in urma altercatiei cu o precupeata, in ziua Inaltarii Domnului. Ramas fara banii de buzunar, el se duce pe malul Elbei, de unde aude un clinchet de cristal. Apropiindu-se de socul din care se auzea sunetul, a zarit trei serpoaice de aur verde si s-a indragostit de cea cu ochii albastri. La propunerea directorului Paulmann, Anselmus s-a dus la arhivarul Lindhorst, care l-a angajat sa-i copieze manuscrise rare. Veronica, fiica lui Paulmann, fiind indragostita de Anselmus, a apelat la o vrajitoare pentru a o ajuta sa dobandeasca dragostea acestuia. Vrajitoarea era doica din copilarie a fetei, vrajmasa lui Lindhorst, dar si precupeata cu care Anselmus s-a certat in piata in ziua Inaltarii. Cele doua s-au dus intr-o noapte la o rascruce de drumuri si, rostind un descantec malefic, au creat o oglinda cu ajutorul careia fata il putea face pe alesul inimii sale sa se gandeasca la ea. Anselmus traducea textele intr-o camera, dupa ce arhivarul ii prezentase casa in intregime si dupa ce zarise intr-o incapere albastra un urcior de aur. Studentul nu trebuia sa greseasca in copierea manuscriselor si sa nu scape, sub nici o forma, vreo picatura de cerneala pe originale. Cand a primit manuscrisul intitulat Despre casatoria salamandrei cu serpoaica verde, Serpentina, cea cu ochi albastri, i s-a infatisat si i-a povestit despre ce era vorba. Salamandra era Lindhorst iar serpoaica verde era mama ei si a celor doua surori ale sale, asupra carora fusese rostita o vraja. Fiecare dintre ele trebuia sa vrajeasca pe cineva astfel incat sa se indragosteasca de ele si fiecare avea cate un urcior. Serpentina il avea pe cel de aur. Desi parea sa fie indragostit de serpoaica de aur verde, studentului i-a tresaltat inima la vederea Veronicai si toate lucrurile care, mai inainte, pareau minunate in casa arhivarului, acum ii pareau fade. Anselmus a sfarsit copierea manuscrisului, iar Lindhorst i-a dat altul, insa pe acesta, studentul a picurat cerneala din greseala si a sfarsit inchis intr-o sticla, pe un raft, unde a descoperit ca nu era singur, ci erau langa el mai multi studenti inchisi din acelasi motiv. Dintr-un ceainic a aparut, dintr-o data, vrajitoarea, care a ras de nenorocirea lui; insa, dupa o lupta crancena cu Lindhorst, acum sub identitatea Salamandrei, vrajitoarea a fost ucisa iar Anselmus a sarit din sticla ce-l tinea captiv direct in bratele Serpentinei. Desi Veronica era atrasa de student, ea a acceptat cererea in casatorie a noului consilier aulic, domnul Heerbrand si le-a povestit, atat lui, cat si lui Paulmann, tatal sau, tot adevarul despre Lindhorst, vrajitoare si oglinda fermecata. Ca proaspat ginere al arhivarului, Anselmus s-a mutat, impreuna cu Serpentina, la mosia acestora din Atlantida simbolul perfect al universului romantic: o lume imaginara, dar inzestrata cu o existenta obiectiva.