Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor

Eseu de opinie

Romanitatea românilor este una din cele mai importante teme din istoria
românilor intrucat aceasta reprezinta un element esential al identitatii lingvistice
si culturale a poporului roman, fiind astfel abordate idei precum: descendenţa
romană a românilor, continuitatea daco-romanilor şi românilor în spaţiul fostei
Dacii, unitatea de neam şi limbă a românilor în teritoriile locuite de aceştia.

Astfel, romanii sunt un popor romanic a carei etnogeneza a cunoscut trei

etape: existenta civilizatiei geto-dace supusa cuceririi romane, sinteza daco-
romana realizata in urma procesului de romanizare si desavarsirea in urma
contopirii pouplatiei daco-romane cu migratorii slavi.

Etnogeneza romanilor a cunoscut doua teorii diferite: cea autohtona care

sustine originea latina si vechimea romanilor si a avut sustinatori atat romani cat
si straini, si cea imigrationista elaborata in secolul XIX de catre Robert Roesler
ce contesta originea si vechimea poporului si limbii romane.

In opinia mea, teoria autohtona este cea corecta, intrucat in demonstrarea

acestei teorii sunt aduse mult mai multe argumente si sunt adesea folosite
descoperiri arheologice, pe cand teoria imigrationista a aparut din motive politice
si adesea fie omite anumite detalii importante, fie foloseste argumente care,
lipsite de context, pot fi interpretate intr-un mod eronat.

In primul rand, teoria autohtona este sustinuta pentru prima data de catre
istoricii straini. Cronicarul maghiar Anonymus a scris in secoul al XII-lea lucrarea
“Faptele ungurilor” in care precizeaza ca ungurii ajunsi in secolele IX-X in
Transilvania i-au gasit acolo pe romani si pe slavi. Faptele prezentate in aceasta
lucrare, legate de romanii din Transilvania si Banat au fost negate de unii istorici
maghiari precum István Bóna și Pál Engel care au lansat o campanie naționalistă
in care acestia neaga existenta lui Gelu si a lui Glad considerand ca paginile ar fi
fost inventate. Un alt istoric care vorbeste de originea latina a populatiei
romanice de la gurile Dunarii este Constantin al VII-lea Porfirogenetul care scrie
in secolul al X-lea lucrarea “Despre administrarea imperiului”, una dintre putinele
surse de informatii pentru istoria Balcanilor.

In al doilea rand, teoria imigrationista sau teoria roesleriana a fost emisa in

1871 de catre Robert Roesler in lucrarea “Studii romanesti. Cercetari asupra
istoriei vechi a romanilor”. Aparitia acestei lucrari a fost favorizata de atmosfera
politica din Transilvania din perioada respectiva, maghiarii, sasii si secuii cautand
in mod eronat sa conteste vechimea poporului romanilor. Aceasta teorie a fost
combatuta de lucrarile istoricilor romani B. Petriceicu-Hasdeu si A. D. Xenopol.
Astfel contraargumentele istoricului roman A.D Xenopol au fost prezentate in
lucrarea “Teoria lui Roesler. Studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana”
publicata in anul 1884. Lucrarea arata ca exista 117 dovezi arheologice care
sustin continuitatea dacica si precizeaza ca exista izvoare ce atesta prezenta
romanilor la nord de Dunare inca din secolul al IX-lea. In secolele XIX-XX, mai
ales dupa realizarea Romaniei Mari istoriografia romaneasca a contracarat
tendinta catre teoria imigrationista prin lucrari stintifiice importante. Una dintre
cele mai valoroase astfel de lucrari este lucrarea lui Nicolae Iorga, “Istoria
romanilor”. Primul volum tratează preistoria spațiului carpato-danubiano-pontic și
a regiunilor învecinate. Incepe cu un capitol, intitulat “Primul act al romanizării”.
Inceputul procesului de romanizare este fixat încă din secolul al II-lea î.Hr., în
sprijinul acestei ipoteze aducându-se nenumărate dovezi arheologice,
numismatice, epigrafice sau reieşite din noi analize asupra izvoarelor antice.

In concluzie, consider ca in urma tuturor lucrarilor ce sustin teoria

autohtona si o neaga pe cea imigrationista, dar si motivele politice pentru care a
fost enuntata teoria imigrationista si incercarea in mod eronat de a contesta
vechimea romanilor in Transilvania, poporul roman este rezultatul unui lung
proces de etnogeneza.