Sunteți pe pagina 1din 125

Neoplazia

Definitie
• O masa anormala de tesut
• Crestere excesiva
• Necoordonata cu cea a
tesuturilor normale
• Continua si dupa oprirea
stimulului ce a generat-o
• Caracteristici:
– Proliferare monoclonală de celule cu mutații
specifice
– Creșterea excesivă și neregulată a acestor
celule, de multe ori în detrimentul tesutului
normal înconjurător
Neoplasmul este
• Autonom: independent de
fact de crestere si
mecanismele reglatoare
• Excesiv : dimensiunea si
timpul proliferarii
• Dezorganizat
De cât timp este nevoie pentru
a produce o masă tumorală
evidenta clinic?
celulă inițial transformat ~ 1NG
30 dublări (2 ^ 30) produc 10 ^
9 celule, 1 g
Mai mult de 10 dublări produc
10 ^ 12 celule, 1 kg
mai mult de ¾ durata de viață
totală, tumora nu este
palpabilă

Cât timp - 30-40 dublări?


Timpul de dublare al celulelor tumorale
fracțiunea de creștere a celulelor tumorale
rata la care celulele tumorale se desprind sau mor
• Metastaza - raspandirea unei tumori
maligne de la un situs la altul prin sânge
sau limfă
• Benign - de obicei, se referă la acele
tumori incapabile de a metastaza și
rezultat clinic bun (prognostic)
• Malign - tumori capabile de creștere
invaziva și / sau metastazare, de multe ori
fatale daca nu sunt tratate in mod eficient
• 2 componente majore :
– Parechim: celule neoplazice
– Stroma: celulele tesutului conjunctiv care
susțin celulele parenchimatoase - de fapt nu
sunt celule tumorale, dar sunt stimulate să
crească de tumora, prinStroma:
Parenchim: intermediul factorilor
de creștere, de exemplu, angiogeneza
Determina Aportul sanguin
comportamentul Suport pentru
biologic al tumorii cresterea
Deriva numele parenchimului
Diferentierea celulara
• Tumorile sunt de multe ori "clasificate", in
functie de aseamănarea cu țesutul normal
din care sunt derivate.
• Bine-diferențiat inseamna ca celulele sunt
foarte similare în aparență și aranjament
arhitectural cu tesutul normal
Adenom
• "Slab diferențiat" se referă la tumorile care
prezintă numai o asemănare minima
"Anaplastic" tumora nu prezintă nici o
similitudine evidentă, de obicei, asociate
cu un comportament agresiv
Bine diferentiat
Slab diferentiat
Anaplazia
• Anaplazia = lipsa de diferentiere
• Celulele anaplazice sunt
“atipice”
• Caracteristici
Pleomorfism
Nuclei hipercromatci
Mitoze atipice
Raport nucleu-citoplasma
asemanator cel. embrionare
Celule ciudate, gigante
anaplazia
Caracteristici microscopice
• Pierderea arhitecturii normale
• Pleomorfism – variatii in dimensiuni si
forma
• Activitate mitotica
Precursors of neoplasia
• Hyperplasia
• Metaplasia
• Chronic inflammation
• dysplasia
Displazia
• Crestere anormala
• Modificari morfologice ce indica prezenta
unor mutatii genice
• Celulele nu sunt evident maligne
• Precursorul invaziei neoplazice
Displazia
scuamoasa
• I UsoaraaII Moderata
colului uterin
III Severa(greu
de distins de CIS)
• CIN (Cervical Intraepithelial Neoplaz)

1 Usoara 2 Moderata 3 Severa


• HGSIL / CIN 1 si infect. HPV

• HGSIL / CIN2, CIN3, CIS


Displazie scuamoasa
a colului uterin / LGSIL
Displazie scuamoasa
a colului uterin / HGSIL
Displazie
hepatocelulara

                   
             
• Nuclei neregulati, mariti , nucleoli
proemininti, steatoza, hialin, PMN
Benign Benign
Benign Displazie
Benign Displazie In-situ
Benign Displazie In-situ Invaziv
Displazie In-situ Invaziv
In-situ Invaziv
Invaziv Invaziv
Caractere clinice si histologice
• Benign:
• M: ▲lent, expansiv;
• in general bine incapsulate; dau complicatii locale
prin compresie, hemoragie sau prin hipersecretie;
nu recidiveaza;
• au progn bun;
 =din cel mature, ~cu tes de orig.
adenom
• Malign:
• M▲ rapid, invad tes local ± distrug margini tum ≠ marcate, pot
disemina (metastaze) prin can limf si vase sg;
• dau complicatii: anemie, malnutritie, pierderea functiei, sindr
paraneopl, hipercoagulabilitate+acuze clinice, infectii.
  talia=cel >cel orig: cel monstr (de 5–10x), cel gigante (de 75-100
x);forma: globulara cu  pseudopode; modif nucl-citopl: rap n/c > 1/3
• modif nucleare: >; anizocarie, pleomorfism; nucleolii > in dimens si
nr; modif in nr cr si a continut de AND; modif citopl: polimorfism
celular, policromazie cu tahicromazie; mitoze atipice: fusuri de diviz
multiple; multe cel = aneuploide
adenocarcinom
carcinom
Benign

Malign
Caracteristici functionale
• Tumorile benigne - probabil să
funcționeze
• Tumorile epiteliale pot produce mucina
• Producția hormonala poate fi dereglata
• Producție inadecvată de hormoni de
diferite tipuri de celule
• Expresie anormala a receptorilor si
antigenica
Caractere clinice si histologice
• Invaziv si Mz=3 modif: cel emit pseudopode+au
pierdut inhibitia de contact+adezivit la stromale.
• Mz=la dist de tum primitiva:
• prin contiguitate;
• limfatice – tm epit; retea cu pereti discontinui;
• sanguina – tm mezench; sarc au lacune vasc;
• Tm au sedii preferentiale de metastazare:
• - in tes osos: cc prost, gl mamara, stomac, rinichi;
• -in tes pulm: osteosarc, sarcoame, coriocc;
• -in creier: cancere pulmonare;
• org care nu fac sau fac foarte rar Mz:
• -splina : tes limfoid imunocomp in cantit mare, bogat in
enzime litice
• -cordul: este foarte mobil (proprietati oncolitice).
• Tum. borderline (95% supravietuire postpoerator), pot
metastaza / carcinom de joasa malignitate
RMN: adenocarcinom metastatic
Adenocarcinom metastatic
• Grading –
• se bazează pe caracteristicile microscopice ale
celulelor care compun tumora și este specific
pentru tipul de tumoră.
• Staging-
• este bazat pe criterii clinice, radiologice și
chirurgicale, cum ar fi, dimensiunea tumorii,
implicarea ganglionilor limfatici regionali, și
prezența metastazelor.
• are, de obicei, valoare prognostica mai mare.
T. epitelial T. conjunctiv
Carcinoame Sarcoame

Cel Cel tum sunt


carcinoamelor = intricate cu
cuiburi celule
inconjurate de stromale
stroma conj normale
Numele tumorilor
benigne
origine
• Fibroblaste => Fibrom + “om”
• Adipocite => Lipom
• Muschi neted => Leiomiom
• Muschi striat => Rhabdomiom
• Os => Osteom
• Epiteliu => Adenom (cel form glande, tubi),
Papilom (lat=mamelon),
Polip (gr=numeroase picioace)

Polip Polip
sesil pediculat
Dupa originea lor cancerele pot fi
• Tumori epiteliale 80% din tumori
• Scuamos benign => Papilom cu celule
scuamoase
• Scuamos malign => Carcinom cu celule
scuamoase
• Glandulare B: Adenom M: Adenocarcinom
• Epit tranzitional B: Papilom cu celule
tranzitionale M: Carcinom
• Leziuni maligne cu denumiri ”benigne”
– limfom, melanom, mezoteliom, seminom
• Leziuni benigne cu denumiri ” maligne”
– Hamartom (hamarto = a pacatui, a gresi)
– masa dezorganizata de celule indigene
– se dezvoltă și crește în același ritm cu tesutul inconjurator
organizat, fără compresie
• Hamartom condroid pulmonar
– translocație clonală ce implică genelor proteinelor cromatinei
• Choristoma (= a dispersa)
– masa de tesut normal histologic, într-o locație anormala
– Anomalie congenitala- resturi heterotopice de celule
• Coristomul duodenal pancreatic - mic nodul de tesut
pancreatic bine dezvoltat și organizat în mod normal în
submucoasa duodenului
Hamartom

A) lobul inferior de pulmonar stâng - masă chistica și solidă care conține chisturi
multiloculare de dimensiuni variabile și o componentă solidă, cu numerosi mici
noduli cartilaginosi interstițiali. (B), spații chistice multiloculare cu fragmente de
țesut cartilaginos lobulat și stroma hialinizata. (C) insule de cartilaj matur, țesut
adipos si tesut mezenchimal imatur cu celule fusiforme.
Epidemiologie
• Varsta, dieta, mediu inconjurator,
factori genetici
• Cea mai mare frecventa o au
neoplasmele tegumentare
• Barbati: Prostata (31%) Plaman
(14%) Colon (10 %)
• Femei : San (31%) Plaman (13%)
. Colon (11%)
Cauze
• Majorotatea - rezultat al mutațiilor
somatice in genom :
– Șansa (de exemplu, nu știm)
– Factorii de mediu - chimici, radiații, virusuri
– Îmbătrânirea
• Cancer mostenit -defect în ADN-ul liniei
germinale
Carcinogenii din mediul
inconjurator
• Produse chimice capabile de deteriorarea
ADN-ului
• Inițiatori vs Organizatori
• Unii actioneaza direct, altii sunt activati în
organism, de obicei la nivelul ficatului de
catre enzimele
• citocromului P-450
Epidemiologie
• Varsta:  carcinogenele= efecte>; apararea imunologica
 . Cc=apar la orice varsta, pot fi congenit– 1/14 ani.
• Dieta: dif geografica=in rata cc, reflectand deficienta dietei:
• afumarea mancarii prod carcinogeni chimici; in Japonia cei
care consuma peste afumat =  cc de esofag;
• alimente > in fibre si < in grasimi animale si glucide  cc
colorectal; africanii nu au cc colorectal;
• japonezii din Japonia=rata de 2x > de bn de cc gastric fata
de japonezii din Hawai care au o dieta vestica; totusi, rata
cc gastric este > decat la nejaponezii din acelasi loc.
• Alcool etilic=carcinogen: consumat , excesiv,
lungi perioade; potenteaza ef altor substante si
creste absorbtia carcinogenelor (whisky vechi se
facea din malt afumat); in combinatie cu tutunul,
efectele sunt mai pronuntate pe mucoasa
esofagiana, faringiana sau a cavitatii orale;
efectul alcoolului este constatat in special pe
celulele ficatului – cancerele primitive multiple
apar de doua ori mai frecvent la cirotici.
Epidemiologie
• Mediul inconjurator: poluare chim (industr), radiatii ± infectii,
malnutritie, etc: in urban/poluare aer si apa (comparativ cu rural) ▲
 cc pulmonar;
• fumatorii au cc pulmonar, al cavit bucale, Fx, Lx, vezicii urinare mai
 decat nefumatorii;
• muncitorii expusi la asbest, clorura de vinil, dezv cc mai  ca
• activit sexuala: carcinogenele posibile sau cocarcinogenele pot sa
fie transmise venerian, la nivelul colului uterin: asociere inalta cu
infectiilor cu HPV
• Factorii genetici: familii cu predisp pentru cc
(ereditar): anomaliile cromoz neeredit ▲ risc de
aparitie a unor cc
• observatiile clinice - baza mendeliana a
transmiterii malignitatilor (xeroderma
pigmentosum, polipoza familiala a colonului,
sindromul neoplaziei multiple endocrine).
• copii cu boli imunitare primare au o rata inalta a
malignitatii limfoide; copii cu b. Down=o ▲ de
30x a incid leucemici ac.
• translocatia cr. 8 si 14 este asociata cu limfom
Burkitt.
Tumorile maligne sunt mono---
sau policlonale?

• MONOCLONALE: Neoplasmele
hematopoietice exprima aceiasi
markeri de suprafata
• Celulele mielomului multiplu secreta
aceeasi varietate de Ig
• “Gammapatie monoclonala”
De ce, monoclonale fiind,
populaţiile celulare
sunt, totuşi, atât de heterogene?
• Datele experimantale sugereaza ca tum.
Au originee monoclonala
• Dar pot sa apara noi clone prin mutatii noi
• Unele tumori sunt policlonale de la-nceput.
• Se crede ca un “efect de camp” duce la
malignizarea a mai multor celule şi poate
da şi tumori multiple in acelaşi sistem:
ureter si vezica urinară; gură, Lx, Fx.
Carcinogeneza
• 1. Initiere: induce modificarea ireversibila
in genom.

• 2. Promovare: replicarea celulelor


initiate. Factorii care sunt numai de
promovare nu pot induce singuri cancer.

• 3. Progresie: tumora creste autonom.


• Carcinogeni directi: se leaga direct de
ADN, compromitandu-l
• Carcinogeni indirecti: se metabolizea-
za ca forme active.
Ex. 1. Hidrocarburile policiclice din
fumul de tigarete se metabolizeaza in
citocromul P450 in epoxizi ce leagă
ADN, in epiteliul bronsic.
Ex. 2. Aminele aromatice devin
carcinogene in ficat si se excreta prin
urina (efect pe eriteliul de tranzitie)
• Hidrocarburi policiclice (fum de tigara,
gudron) --- Cancer de plamân, piele
• Compusi aromatici (industria
colorantilor de anilina) --- Cancer de
vezică urinară
• Benzen --- Leucemie
• Nichel --- Nazofaringe, plamani
• Arsenic (lucratori în vii) --- Piele
• Asbest (lucratori izolatori) ---
Mezotelioame
Identificarea carcinogenilor

• Studii epidemiologice
• Izolarea substantelor chimice
• Studiul potentialului carcinogen la
animale de experiment
• Studiul potentialului carcinogen pe
culturi celulare
• Testarea mutagenezei la bacterii
Carcinogeneza / istoric
• 1770 ,Sir Percival Pott, a obs ▲
incidentei cc testicular la cosari si
a sugerat ca funinginea ar fi cauza
• 100 de ani mai tarziu, medici
germani au evid ▲ incidentei a cc
de piele la muncitori in industrie
funinginea contine carcinogeni
• 1915 Yamagiwa si Ishikawa au
produs cancer aplicand gudron pe
urechile iepurilor
Carcinogeneza
• 1929 Dibenzantracenul a fost
izolat din gudron, fiind un
carcinogen primar
• Dupa, s-au descop si alte
hidrocarb policiclice
carcinogene care prod cc la
anim experiment si in culturi cel
• hidroc policiclice interact cu
ADNmutatii specifice de
malignizare
Carcinogeneza virala
• Virusurile oncogene integreaza de obicei
genomul lor în celulele gazdă și intra intr-o
perioadă de "latență"
• Poate fi de tip ADN sau ARN
• Virusurile ADN includ EBV, HPV și
hepatitic B virus
• Virusuri ARN includ retrovirusuri, cum ar fi
HTLV-1 și indirect HIV
• Virusul papiloma uman (HPV)
• Unele tipuri au asociații mai puternice de
cancer
• 16 și 18 cu cancer de col uterin – frotiurile
Babes Papanicolau pot detecta leziuni
precursoare ale infectiei
• Genele virale interactioneaza cu genele
umane implicate in diviziunea celula
• Produse genice de un anumite sub-tip
(de exemplu, 16 și 18) interfera cu
proteinele celulare normale
• Proteinele ​virale timpurii E6 și E7 leaga
p53 și respectiv, proteine ​RB
• retrovirusul HTLV-1 provoacă
leucemie cu celule T;
• Epstein-Barr  limfoame Burkitt şi
carcinoame naso-faringiene;
• Virusul hepatitei B şi C  carcinoame
hepatocelulare;
• Herpes virus 8  sarcomul Kaposi
Radiatiile ultraviolete (UV)
• Favorizează cancerul de piele;
• Incidenţa cancerelor cutanate majore
(carcinoame cu celule bazale, cu celule
scuomoase sau melanoame) creşte pe
suprafeţele expuse la soare;
• Riscul unui cancer cutanat este mai mare
pentru persoanele cu pielea puţin
pigmentată (nordice, blonde).
Radiatii X si ionizante
• Cc piele
• Leucemii, limfoame
• Cc tiroidian
• Sarcom osteogenic (vopselele cu
fosfor---vopsitorii cadranelor
ceasurilor)
• Pulmonar (mine de uraniu)
• Angiosarcoame hepatice (folosirea
Thorotrast ca substanta de contrast in
radiologie)
4 types of genetic
mutations that
contribute to
cancer
1

2 4
3
Initierea
• Alterarea ireversibila ADN
• Schimbarile genetice apar in gene
responsabile cu replicarea si moartea
celulara
• 4 tipuri de gene sunt afectate
• 1 Gene pentru GF, GF-R, proteine de
semnal in diviziune
• 2 Gene pentru apoptoza
• 3 Familia de gene supresor tumorale
• 4 Enzime de reparatie ADN
Oncogenele
• Gener inductoare ale cancerului
derivate din PROTOONCOGENE
celulare
• Oncogenele umane = oncogene
celulare = c-oncogene sunt omoloage
unor oncogene virale v-oncogene ce
dau cancer la animale
Oncogenele
Proto- Functia C-oncogena
oncogena
PDGF GF sis

EGF-R GF receptor erb-B2

Tirozinkinaza Proteina- abl


semnal
Activator de Proteine ce myc
transcriptie leaga ADN
Cum se activeaza protooncogenele
la oncogene ?

• Prin 4 mecanisme
• 1 Mutatii punctiforme
• 2 Amplificare genica
• 3 Rearanjamente cromozomiale
• 4 Mutageneza prin insertie
1. Mutatii punctiforme

• Substitutia unei singure baze


• Da o proteina prost codata
• Mutatia punctiforma a oncogenei ras
apare in 30% din cancerele umane
• (plaman,intestin, pancreas)
2. Amplificarea genica

• Un numar crescut de copii ale


protooncogenei
• De exemplu :Se amplifica oncogena
c-myc in neuroblastoame
• Aceste tumori din copilarie sunt cu
atat mai agresive, cu cat gena c-myc
se amplifica mai mult
3. Rearanjari cromozomiale
• Deletii si translocatiiduc la
juxtapunerea unor gene care nu sunt
in mod normal apropiate
• Apar deci noi compexe genetice in
care o gena e promoter pentru
cealalta
• De exemplu translocarea c-myc de pe
CR8 pe CR14 langa gena pentru
lanturi grele IgG.
• Gena IgG e activata in LfB, si
promoveaza si expresia c-myc=>
Transformarea maligna a limfocitelor
inlimfomul Burkitt
4. Mutageneza de insertie

• Dupa insertia unei gene virale in AND


mamifer, ce da neregularitati genetice
• De exemplu, post infectie cu virusul
hepatitic B
Despre cromozomul
Philadelphia
• Este un CR22 scurtat
• Apare prin translocarea reciproca intre
CR9 si CR22
• Ceea ce duce la juxtapunerea
protooncogenei c-abl(o gena pt tirozin
kinaza de pe CR9 si bcr de pe CR22
• Proteina rezultanta p210 bcr/abl
transforma precursorii liniei albew din
maduva osoasa.
Cromozomul Philadelphia apare in
90%din leucemiile mieloide cronice
Gene supresoare tumorale
• Gena P53—pe CR17 e inactivata in
multe cancere
• Gena APC –e inactivata in polipoza
colica cu osteoame, fibromatoza,chisti
epidermali
• Gena NF1—e inactivata in
neurofibromatoza tip1
• Gena NF2—e inactivata in schwanom
acusic bilateral
• Gena WT1—e inactivata in tumora
Wilms renala
• Gena vh1—e inactivata in tumori renale
in sindromul Hippel-Lindau
Gene supresoare tumorale
• Sunt gene reglatoare, autozomal
dominante ce impiedica diviziunea
anormala
• Pierderea heterozigotiei lor prin deletii sau
mutatii a genelor supresoare tumorale
permite celulei sa prolifereze
Gene supresoare tumorale in
cancerul de san
• BRCA1
• BRCA2
• In forme familiale ale neoplasmului
• Au un rol in patogenia formelor de
cancer ovarian

• In general gena p53=cel mai frecvent


afectata: 80% din cancerele colice 30-
50%din cancerul pulmonar,de san.E
principalul defect in sindromul
multicancer Li-Fraumeni
Alte disfuntionalitati
• Gene mutator –”caretaker genes”, asigura
integritatea celulara.
• Fara ele, celulele acumuleaza defecte.
• Telomeraza asigura refacera
telomerelor.In lipsa ei celulele
imbatranesc. Celulele cu telomeraza devin
imortale.
• Defectul de gene de apoptoza *bcl-2)
TUMORILE BENIGNE SI
MALIGNE
Neoplazia: neoformatie tisulara rezultata din
proliferarea exagerata a elementelor
celulare = tumora
Leziuni proliferative:
• hiperplazia:proliferare celulara in exces
• hipertrofia: crestere de volum celular
• atrofia: reducere de volum celular
• displazia: tulburare de dezvoltare celulara
Tumori benigne:
• asemanatoare macro si microscopic cu tesutul
de origine
• - evolutie lenta
• - bine delimitate – incapsulate
• - nu au caracter invaziv in vecinatate ( exceptii:
pot realiza deformari, compresiuni)
• - nu metastazeaza
• - nu prezinta adenopatii
• -nu recidiveaza ( exceptii)
Tumori maligne
• modificare celulara profunda, dezvoltare
anarhica, modificari nucleare si in apoptoza
• - evolutie relativ rapida
• -nu sunt delimitate – invadeaza tesuturile vecine
• -determina modificari sistemice
• -recidiveaza
• -determina adenopatii si metastaze
• -diseminare: predominant limfatica
(adenocarcinoame) sau hematogena
(sarcoame)
Clasificare: tumori benigne si maligne
dupa tesutul de origine:
. epiteloide:
• conjuctiv( fibros, adipos, cartilaginos, limfatic, vase
sangvine)
• muscular( neted si striat)
• nervos( glial, cel. Ganglionare, meninge)
• pigmentar
• celule sangvine( leucemii, mielom multiplu)
Anatomie patologica:
• celula tumorala maligna: - modificari morfologice,
biochimice, metabolice, genice, cromozomiale,
• tesutul neoplazic: parenchim tisular, stroma
Metode de diagnostic:
• Scop: dg. Tumora +
• dg anatomopatologic(biopsie)
• dg extensie/generalizare= stadiu evolutiv
Stadializare TNM
Examen clinic
Examen paraclinic:
• radiologic+ tehnici conexe
• Ct
• RMN
• PET scan
• scintigrafie
• ecografie
• endoscopie
biopsia stabileste tipul tumoral si gradingul tumoral
stadiul clinic evolutiv – implicatii terapeutice
markeri tumorali: valoare diagnostica , prognostica, post terapeutica
Tratament:
• multimodal
• plan terapeutic multidisciplinar
• tratamentul chirurgical: clasic si minim invaziv
• radioterapia
• chimioterapia
• imunoterapia
• terapia andocrina
• hipertermia
• terapia genica
• tratament paliativ
Clasificarea tumorilor
• Localizarea tumorii
– (1) o masă tumorală poate fi metastaza sau extensia unui cancer cu originea în ţesuturile vecine şi
– (2) mai multe tipuri de cancer se pot dezvolta într-un singur ţesut; adesea cu proprietăţi diferite, evoluţie clinică şi opţiuni
terapeutice.
• histologic
• etiologice, embriogenetice, topografice, clinice.
• Clasificarea tumorilor pe baze etiologice şi patogenetice nu este aplicabilă
Criteriile de clasificare ale tumorilor sunt:
• aspectul macroscopic;
• extensia tumorală;
• de evoluţie biologică (benignă, malignă);
• de histogeneză;
• histo-patologic;
• sediu anatomic (localizare);
• grad de diferenţiere.
Clasificarea macroscopică
• Tumorile situate la nivelul învelişurilor ecto- sau endodermice pot
prezenta:
– - forme vegetante;
– - forme ulcerate;
– - forme infiltrative;
– - forme mixte (ulcero-vegentantă sau ulcero-infiltrantă).
• Tumorile viscerelor şi ale organelor parenchimatoase pot fi la
rândul lor, de aspect:
– - nodular;
– - chistic;
– - cavitar;
– - schiros;
– - encefaloid;
– - masiv compactă.
Clasificarea în funcţie de
extensie
• a. extensia microscopică:
– - tumori neinvazive (intraepiteliale) – ex. carcinoamele în situ fără
invazia membranei bazale (ex. clasic este cel al colului uterin);
– - tumori microinvazive cu invazie incipientă dincolo de membrana
bazală –se aplică carcinoamelor cu invazie limitată a corionului;
– - tumori invazive (franc invazive) sunt cancerele comune cu
invazie dincolo de membrana bazală.
• b. extensia macroscopică clinică este adaptată fiecărui
organ.
• Se utilizează clasificarea pe stadii sau, când este posibil,
clasificarea TNM
Clasificare histologică şi
citologică
• tipul şi subtipul tumoral,
• gradul de diferenţiere
• particularităţile morfologice ale ţesutului.
• aprecierea prognostică
• răspunsul la tratament.
Gradul de diferenţiere tumorală
• Diferenţierea se referă la proprietatea prin care celulele neoplazice se
aseamănă comparativ cu celula normală, atât morfologic cât şi
funcţional, absenţa diferenţierii fiind numită anaplazia.
• rata de creştere a tumorilor se corelează cu nivelul lor de diferenţiere
şi, de aceea, majoritatea tumorilor maligne cresc mai repede decât
tumorile benigne.
• Gradingul tumoral (G) este o măsură semicantitativă a diferenţierii
histologice comparativ cu aceea a ţesuturilor normale din care tumora
provine.
• cu cât o tumoră creşte mai repede şi prezintă un risc mai crescut de
metastazare cu atât sunt mai anaplazice adică mai puţin diferenţiate.
• Celulele din tumorile benigne sunt aproape întodeauna bine diferenţiate,
asemănându-se cu cele normale de origine, dar întodeauna este
prezentă şi un oarecare grad de pierdere a diferenţiereii.
• Clasificarea OMS cuprinde 4 grade de
diferenţiere:
• - G1- bine diferenţiate
• - G2- moderat diferenţiate
• - G3- puţin diferenţiate
• - G4 -nediferenţiate
Absenţa diferenţieii, sau
anaplazia
• pleomorfism; atât celulele cât şi nucleii afişează pleomorfism, adică – variaţie în mărime
şi configuraţie
– Pleomorfismul nuclear reprezintă gradul de variaţie al dimensiunii acestora, formei şi a pattern-ului de
colorare.
– Cu cât nucleii sunt mai pleomorfici, cu atât tumora este mai agresivă.
• morfologie nucleară anormală; caracteristic, nucleii conţin o abundenţă de ADN şi sunt
intens-coloraţi în negru ( hipercromatici), nucleii sunt disproporţionat de mari pentru
celulă şi raporul nucleu/citoplasmă se apropie de 1:1 faţă de normalul care este de 1:4
sau 1:6.
• mitozele; alături de numărul de nuclei pleomorfici, numărul de aspecte mitotice
(indicând celulele aflate în diviziune) oferă indicaţii adiţionale în privinţa potenţialului
agresiv al tumorilor; totuşi prezenţa mitozelor nu indică obligator faptul că o tumoră este
malignă sau că ţesutul este neoplazic.
• Ţesuturile cu tournover rapid ( măduva hematogenă, ţesut germinal) prezintă celule
non-neoplazice care conţin numeroase mitoze.
• Uneori tumorile sunt înconjurate de un infiltrat limfocitar, fiind expresia reacţiei naturale
de apărare organismului.
• Pierederea polarităţii; orientarea celulelor anaplazice este perturbată profund
Pleomorfism nuclear si celular
Mitoza atipica
• prezenţa sau absenţa celulelor tumorale
detaşate de tumora primară
• infiltrarea ţesutului înconjurător
• gradul de pleomorfism nuclear
• numărul de mitoze
• reacţia limfocitică