Neoplazii = tumori (benigne sau maligne)

Definiţii: o proliferare celulară scăpată de sub controlul organismului; creşterea are loc
independent.
!!! Nu este acelaşi lucru cu hiperplazia, deoarece aceasta este ţinută sub control de către
organism, iar odată ce dispare cauza dispare şi hiperplazia.
o Neoplaziile sunt boli genetice
o Proliferarea celulară controlată de oncogene, controlate de anticoncogene.
o Oncogenele pot suferi mutaţii ceea ce va duce la supraexprimarea lor
o Antioncogenele pot suferi şi ele mutaţii ce vor duce la exprimarea oncogenelor
şi,deci, la proliferare celulară
o Întotdeauna trebuie să existe o mutaţie genetică
o O tumoră poate avea la bază mai multe mutaţii
o Există şi mutaţii patognomonice – rar
o Dacă nu există mutaţie, atunci nu există tumori (ex. hiperplazia nodulară de prostată –
adenom de prostată = tumoră benignă)
o ETIOLOGIE:
o Factori cancerigieni
 Radiaţii UV,X
 Chimici : gudroane, azbest
 Virusuri
 Virusul Epstein Barr: limfom Burkitt ( reacţie virală banală la
primoinfecţie), carcinom rinofaringean, leiomiosarcom (AIDS)
 Virusul Papilloma: unele tulpini dau cancer de col uterin
 HTLV (Human T-lymphotropic virus ): leucemie cu celule păroase,
limfom cutanat cu celule T
 HIV: limfoame B
 Virus hepatitic B/C: hepatocarcinom
o La toţi aceşti factori se adaugă o predispoziţie genetică individuală
o CLASIFICAREA TUMORILOR: - în funcţie de originea celulelor din care provine tumora:
o Tumoră epitelială
 Cea mai frecventă
 Epiteliul intră în contact cu toţi agenţii etiologici
 Apar la vârste înaintate deoarece e nevoie de timp, de expunere îndelungată,
repetitivă pentru ca aceste tumori să se formeze
o Tumori mezenchimale: - 90% din tumori
 Ţesut adipos
 Ţesut muscular neted, striat
 Ţesut vascular
 Ţesut nervos periferic
 Ţesut osos
 Ţesut cartilaginos
o Ţesut mezotelial – pleură, pericard, peritoneu
o Ţesut melanocitare – nevi + melanoame 10% din cazuri
o Ţesutul sistemului limfatic
 o Ţesutul sistemului nervos central
o CLASIFICAREA TUMORILOR – în funcţie de comportamentul clinic:
o Tumori benigne
 Cresc bine delimitat de ţesuturile din jur; uneori există capsulă proprie
 Împing ţesuturile din jur, nu le infiltrează
 Uşor mobilizabile dacă e palpabilă
 Nu metastazează – criteriu major de diferenţiere
 După excizie chirurgicală – nu recidivează (de regulă)
 Pot fi :
 Reale – existenţa mutaţiilor
 Pseudotumori (adenom de prostată) = hiperplazii - nu există mutaţii
 Unele au mutaţii stabile, altele sunt instabile, spotan apărând noi mutaţii, cu
potenţial de malignizare
o Tumori maligne
 Creşterea este rapidă
 Extensie infiltrativă în ţesuturile din jur, distrugându-le
 Sunt imobile sau greu mobile
 Marginile sunt nedefinite
 Capacitatea de metastazare (pe cale sanguină, limfatică) ducând la apariţia
unor tumori la distanţă
 Tendinţă de recidivare după extirparea chirurgicală
o Tumori broderline (de interfaţă)
 Benigne cu creştere infiltrativă, ce recidivează, cu creştere rapidă dar nu
metastazează
 Complortament local benign cu capacitate de metastazare
 EX: Adenomul chistic al ovarului (doar microscopic - borderline, dar este
tratat ca şi cancerul

Metastazarea
Definiţie: capacitatea tumorilor primare de a genera tumori la distanţă (microscopic identice cu
tumora primară)
o Metastaza creşte rapede, sunt bine delimitate, incapsulate, extragerea chirurgicală este facilă.
o Metastazele pot genera alte metastaze
o Căi de metastazare:
o Limfatică
 Vas cu embol tumoral devine vizibil (se dilată)
 Este principala cale
 Diseminarea spre ganglionii limfatici regionali
 Ex: de la o tumoră din faringe ajuge pe cale limfatică la ganglionii
laterocervicali, care devin mari, palpabili; nu răspunde la antibiotic
o Sanguină
 Tumora din cavitatea abdominală ajunge la ficat prin circulaţia portală – în
principal
 Localizare neabdominală - în plămân
 
Metastazele osoase sunt cele mai dureroase şi necesită administrarea de
morfină ce poate da nu numai dependenţă ci şi obişnuinţă şi tolrenaţă. Astfel
pacientul îşi va creşte progresiv doza până va ajunge la supradoză, din care va
muri (eutanasiere).
o Prin contact – pentru cancerul de buze – mai întâi la una şi ulterior se ia si pe cealaltă
o Transcelomică – prin lichid din cavitatea peritoneală.
 Cancerul gastric cu afectarea seroasei, va duce la descoamarea celulelor ce vor
pluti în lichidul peritoneal, ajungând în pelvis, la peretele uterin, la ovar
ducând la apariţia de tumori Krukenberg ale ovarului
o De-a lungul tecii nervilor, prin limfaticele perineurale vor apărea metastaze la
suprafaţa traiectelor nervoase
 EX: carcinom adenoid chistic = tumori de piele (tumori în turban)
o Intraepitelial – cancer mamar – în grosimea epiteliului areolei mamare – boala Paget
mamară
o MACROSCOPIE:
o Poate fi unică sau multiplă
o Dimnesiuni microscopice, de câtiva centrimetri – necesită chimioterapie.
o Sunt bine circumscrise, nodulare
o Afectează populaţiile celulare rezistente la chimioterapie
o MICROSCOPIE: asemănătoare cu tumora primară (originală)

Stadializare şi gradare
o se face în funcţie de extindere
o sisteme de stadializare:
o T = tumoră
 T 0 – nu ştim de existenţa tumorii primare
 T 1 – tumori mici
 T2
 T3
o N = nodul limfatic
 N0 – nu ştim de metastaze în ganglioni
 N1 – un grup de ganglioni cu metastaze
 N2 – minim 2 grupuri de ganglioni sunt afectate
o M = metastaze
 M0 – nu stim – altele decât ganglioni
 M1 – metastaze în vecinătate
 MX – număr neprecizat (  1)
o Sistemele de gradare ( morfopatologic) – în funcţie de gradul de diferenţiere tumorală –
asemănări cu ţesutul din care provine:
o Gradul 4 – foarte diferite de ţesutul din care generează
 Sunt foarte agresive
 Răspunde la tratament
 o Gradul 1 – foarte asemănător cu ţesutul din care provine, apropiat de cel benign, dar
rezistent la tratament
o Ex. carcinomul spinocelular  keratină:
 Gradul 1 – toate insulele
 Gradul 2 – unele insule
 Gradul 3 – fără cheratină, dar celulele seamănă cu cele din ţesutul iniţial (slab
diferenţiat)
 Gradul 4 – nediferenţiat
o În funcţie de această gradalizare se stabileşte tratamentul

Markeri tumorali
o Proteine produse de celulele tumorale ce ajung în sânge (=umorali) sau există în celulele
tumorale (=celulari) – imunohistochime
o Exemple:
o PSA – carcinom prostatic (creşte şi în prostatită)
o -1-antitripsina şi -1-fetoproteina – pot creşte şi în alte condiţii; prin excizie, tumora
scade – dacă metastazele există, înseamnă ca mai există tumoră principală
o Control periodic = monitorizare evoluţie postoperator
o Markeri imunohistochimici:
o Citokeratina – cancerul celulelor epiteliale
o Actina – ţesut muscular = sarcom
o Vinmetina – ţesuturi moi (fără epitelii)
o CD34 – endotelii vasculare.
Markeri tumorali
 Umorali: PSA, 1- antitripsina, 1 – fetoproteina
 Celulari: actina, vimentina, citokeraina, CD34
 Tumorile sunt rezultatele mutaţilor genetice produse de factorii de mediu (radiaţii, virusuri).
Dacă nu există mutaţia genetică, formaţiunea nu este o tumoră, ci o pseudotumoră: ex.
hiperplazia nodulară de prostată.
 Există tumori benigne care acumulează noi mutaţii şi se pot maligniza
 TMN = „Tumor, Limph nodul, Metastazis” – stadializarea ( anatomo-patologic + imagistică)
 Gradare - anatomopatologic
o Cât de mult seamănă tumora cu ţesutul de la care s-a plecat
o Are 4 grade :
 1: diferenţiată, puţin agresivă, metastazează greu, raspunde rau la tratament
 4: nediferenţiată, agresivă, metastazează repede, răspunde bine la tratament
 Metastazele sunt foarte bine delimitate – aparent, se prezintă ca nişte tumori benigne.
o Pot produce noi metastaze
 Markerii umorali
o Nu sunt caracteristici pentru o tumoră
o PSA – creşte în cancerul de prostată, cancerul glandelor salivare, prostatită
 Prezenţa sa ridică totuşi suspiciuni şi se face biopsie. Dacă în urma
diagnosticului de laborator se confirmă suspiciunea, atunci prostata se va
extirpa chirurgical.
  Ulterior, se vor face alte dozări pentru a monitoriza evoluţia:
 Scăderea markerului – tumora a fost extirpată total; se va urmări
încontinuare
 Creşterea markerului – cancerul recidivează sau există metastaze sau
nu a fost eliminată toată tumora.
 Markerii celulari:
o Sunt mai specifici, putând identifica tipul de ţesut din care provine tumora, lucru
foarte important în terapie.
o Markeri:
 Citokine – tumoră de origine epitelială
 Vimentină – tumoră de ţesuturi conjunctive moi
 Actina – tumoră de origine musculară
 CD34 – tumoră de origine vasculară

Efectele secundare ale tumorilor

Efecte locale:
 Presiunea mecanică
o Compresie pe ţesuturile din jur putând duce chiar la obstrucţii de canale
o Unele tumori cerebrale pot comprima apeductul lui Sylvius, având ca efect
secundar HIDROCEFALIA, iar tumorile de pe căile urinare pot determina
apariţia, ca efect secundar, a hidronefrozei.
 Distrucţii tisulare
o Tumorile maligne au o creştere inflitrativ distructivă, ceea ce va duce la
insuficienţă de organ (ex. în cancerul de pancreas apare insuficienţa exo sau
endocrină)
 Hemoragii, prin erodarea vaselor
 Reacţii inflamatorii locale sau generale
o Zona zoster apare la vârste înaintate, când indvidul are imunitatea scăzută.
o Scăderea imunităţii la vârstnici poate fi efectul
o (chimioterapia distruge maduva osoasă)

Efectele sistemice
o Apar datorită citokinelor produse de tumoră. Ex: TNF
o Aceste citokine pot da sindroame paraneoplazice, ce pot mima o altă suferinţă
o Scăderi în greutate
o Modificări hematologice : hipercoagulabilitate, anemie, trombocitopenie.
o Hipercoagulabilitatea apare în cancerul de pancreas, ceancerul de prostată şi
cancerul testicular; poate duce la tromboze, generând ulterior infarct miocardic
acut, sau infarct general
o Miopatii
o Neuropatii – cancerul nu doare!!!

Caracteristici macroscopice generale

 o Forma
o Nodulară – în grosimea unui organ – poate fi bine delimitat sau inflitrativ
o Vegetativă – pe o suprafaţă „înfloreşte”, cu + de substanţă
o Ulcerativă – distrucţie tisulară, cu – de substanţă
o Infiltrativă – suprafaţa ţesutului este aparent normală, tumora crescând în
grosimea ţesutului.
o Chistică – peretă (din ţesut conjunctiv) cu lichid în interior
(diagnosticul de tumoră se face întotdeauna după biopsie – diagnostic microscopic)
(stadiu: tumoră ulcero – vegetativă; cancer gastric infiltrativ = limită plastică
o Culoare
o Tumora benignă – culoare asemănătoare cu ţesutul de origine, dar nu este o regulă
absolută
 Lipomul – galben
 Osteomul – alb
 Miomul – roşu brun
o Tumora malignă:
 Epiteliale (carcinoame) – alb cenuşiu
 Ţesuturi neepiteliale (sarcoame) – rozată cu aspect de carne de peşte
 Melanom – brun negricios
 Hepatocarcinom – verde datorită bilei secretată de masa tumorală
 Coleangiocarcinomul nu este verde
 Carcinomul renal – galben, asemănător grăsimii
 Conţin des în interior necroze (cu aspect alb, cretos) şi hemoragii
o Consistenţă
o Tumorile benigne au o consistenţă asemănătoare ţesuturilor de origine
 Lipomul este moale
 Osteomul este dur
o Tumorile maligne sunt dure la palpare datorită stromei conjunctive, în cazul
carcinoamelor
 Moi, elastice, în cazul sarcoamelor
o Dimensiuni
o Se considera că tumorile benigne sunt mici, iar cele maligne sunt mari. Această
regulă nu se aplică la toate tumorile, deci pot avea mărimi diferite de la câtiva
milimetrii până la centrimetri. Alteori pot fi de dimensiuni atât de reduse, că
numai la microscop s-ar putea vedea, iar alte ori pot ajunge la mărimi exagerate.
o Cea mai mare tumoră a fost una benignă, ce a ajuns să cântărească 90kg. În
realitate, tumorile benigne au mai multe şanse să ajungă la dimensiuni uriaşe
deoarece dacă tumora ar fi fost malignă, ar fi omorât individul până să ajungă la
asemnea mărime.
o Numărul
o Solitare
o Multiple
  Ex: adenoamel din tubul digestiv numită şi polipi adenomatoşi sau
polipoză – tumoră benignă
 Ex: papilomatoza = papiloame - epiteliul pavimentos
Caracteristici generale microscopice
 Tumori benigne
o Celulele sunt bine diferenţiate, seamănă perfect cu ţesutul din care provin
o Elementele de diagnostic sunt foarte evidente
 Tumorile maligne
o Există un oarecare grad de asemănare cu ţesut din care provin
o Celulele tumorale trebuie să prezinte atipii
 Dimensiunile celulare sunt diferite
 Nucleii au dimensiuni diferite, coloraţie diferită (mai intens colorati sau
mai palizi), numărul lor este diferit (mai multi sau mai puţini)
o Sarcoamele şi carcinoamele prezintă o structură generală comună
o Apariţia de celule în diferite faze ale mitozei – poate fi chiar o mitoză atipică
(tripolară)
o În tumoră există celule apoptotice, tumora selectându-si cele mai rezistente clone
o Există şi limfocite ca rezultat al reacţiei inflamatorii din tumoră: se dezvoltă lent,
prognostic mai bun

Tumori epiteliale
 Benigne
o Din epiteliul stratificat – papilom
o Din epiteliul unistratificat – adenom, uneori cu aspect de polip (polip adenomatos),
acesta fiind caracteristic pentru epiteliu unistratificat
 Maligne = carcinom
o Din epiteliul stratificat:
 Carcinom spinocelular (scuamos) – determinat din proliferarea keratinocitelor
 Carcinom bazocelular
o Epiteliul unistratificat – adenocarcinom
o Carcinoamele nediferenţiate – citokeratine pozitive

Papiloame
Definiţie: reprezintă tumori ale epiteliului stratificat pavimentos si uroteliu
Piele:
 Sunt date de infecţia cu HPV, ce va da o reacţie virală manifestându-se prin hiperplazii
epiteliale.
 Nu apar modificări genetice, deci papiloamele sunt în realitate pseudotumori.
 Se prezintă ca:
o Condiloame: acuminate sau plate
o Verucă vulgară
Mucoase:
 Sunt tumori benigne
  Apar în orice zonă cu epiteliu pavimentos:
o Cavitate bucală
o Esofag
o Zona anală
o Nazo-faringe
o Laringe
o Exocol
o Vagin
o Gland penian
Uroteliu
 Papiloamele apar în vezica urinară şi pe uretră
 Se consideră a fi carcinoame de grad 0, deci toate papiloamele de uroteliu au potenţial de
malignizare
MACROSCOPIC:
 Au aspect vegetant, cu baza largă de implantare pe mucoasă, piele
 Cresc lent, neinfiltrativ
 Nu dau metastaze
 Sunt accesibile la palpare, putându-se astfel constata că sunt mobile pe straturile
subjacente, motiv pentru care se diferenţiază de carcinoamele asemănătoare
MICROSCOPIC:
 Prezintă un ax conjunctivo – vascultar (format din ţesut conjunctiv şi vase de sânge),
peste care creşte în epiteliu stratificat pavimentos sau urotelial, cu ramificaţii posibile
o Atât epiteliul stratificat pavimentos cât şi cel urotelial au aspect normal
EXEMPLU:
 Verucile vulgare
o Etiologie: infecţia cu virus HPV
o Sunt o reacţie inflamatorie proliferativă
o Sunt contagioase pe suprafaţa pielii ale aceluiaşi individ sau de la o persoana la
alta
o Când se transmit de la piele la mucoase este foarte grav
o Prezintă ax conjunctivo – vascular ce poate fi ramificat
o În zona genitală apar condiloame acuminate ce pot ajunge la dimensiuni foarte
mari
o + infiltrat limfocitar
Forme particulare:
 Tumori benigne reale, cu potenţial de malignizare (carcinom de gradul 0)
o Apar pe urotelii, mucoasa laringiană datorită infecţiei cu HPV – forme ce ar trebui
cauterizate
o Uroteliu:
 Prezintă ax conjunctivo – vascular, acoperit de uroteliu, fără celule atipice
 1% din tumorile vegetante din vezica urinară sunt papilaome, restul fiind
cancere, caz în care se face extirparea vezicii urinare
o Mucoasa laringiană
 Localizare rară a papiloamelor
  Recidivează frecvent, iar când o fac, distrug corzile vocale
 Radioterapia acestor papiloame va duce la malignizarea lor.

Polipul
Definiţie: este o formă tumorală vegetantă, ce apare pe mucoasele unistratificate
 Poate fi adenom sau pseudotumoral, lucru ce se stabileşte în urma bipsiei
 Pseudotumorile reprezintă hiperplazii inflamatorii
 Numărul acestora poate fi:
 Unic – la orice nivel din tubul digestiv ce prezintă mucoasă unistratificată, mucoasa
endometrială( este întotdeauna o hiperplazie)
 Multipli, caz în care se numeşte polipoză (peste 10), fiecare având risc diferit pentru
malignizare, iar polipii sunt toţi consideraţi la fel
o La biopsie se analizează un poli cu bază largă de implataţie şi unul mare
 Forma:
o Sesilă – cu bază largă de implantare, având un risc mai mare de malignizare; sunt
nişte noduli moi de la suprafaţa mucoaselor.
o Pediculaţi – cu bază îngustă de implantare cu care se ataşează de mucoasă, iar la
capatul opus mucoasei prezintă un formaţiune nodulară.
 Poate fi asimptomatic
 Complicaţii:
o Cei pediculaţi pot suferi torsiune, ceea ce va determina întreruperea circulaţiei ducând
la necroza tijei, polipul fiind distrus, eliminându-se în final (autooperare)
o Pot obstrua lumenul
o Pot determina ulceraţii, hemoragii
o Au risc de malignizare – dacă sunt adenoame
o Pot suferii invaginaţii
 Un polip cu cap mare din lumenul intestinal poate fi preluat de mişcările
peristaltice, care vor prinde capul şi il vor trage în interiorul lumenului
împreună cu restul ansei intestinale ceea ce va duce în final la ocluzie
intestinală cu blocarea tranzitului; reprezintă o urgenţă chirurgicală.

Adenomul
Definiţie: reprezintă o tumoră benignă a epiteliului unistratificat glandular
LOCALIZARE: tract respirator, glande salivare, tub digestiv (mucoase), ficat, toate glandele
exo/endocrine, pancreas, suprarenală (păstrază uneori capcacitatea de producere a hormonilor)
MACROSCOPIC:
 În organele parenchimatoase: nodular, bine delimitat, capsulat, chistic
 Pe mucoase apare ca un polip – ce poate fi pediculat, sesil (cu risc mare de malignizare)
sau plat (îngroşare a mucoasei)

EXEMPLU:
 Adenomul teleangiectatic – prezintă vase dilatate în interior
o Microscopic, apar trabecule hepatice normale, însă fără spaţii porte
o Apare rar şi se dezvoltă aproape de suprafaţă
 o Clinic, în urma rupturii sale, apare adomenul acut
o Apare în urma stimulării hormonale a ficatului cu hormoni anabolizanţi,
anticoncepţionale
o Dacă prezintă risc de malignizare, necesită extragere obligatorie
 Adenomul chistic al ovarului poate proveni dintr-un rest celomic al ovarului şi are
următoarele caracteristici.
o Este o tumoră benignă
o Este cea mai frecventă tumoră a ovarului
o Prezintă o cavitate cu lichid seros, mucos cu proiecţii papilifere în interior
 Adenomul chistic papilifer multiocular
MICROSCOPIC:
 În organele parenchimatoase
 Fără atipii
 Poate prezenta arhitectură şi dispoziţie diferită, ceea ce înseamnă că sunt variante
diferite
 Acinar (glandular) – pancreas
 Trabecular – ficat
 Folicular – tiroidă
 Solid
 Chistic – ovar
 Chistico – papilar – ovar
 Mixte:
o Fibroadenomul mamar
o Poate prezenta componenţă epitelială şi alte structuri
o Adenoleiomiom – structură glandulară + muşchi
 Pe mucoase se numesc polipi care pot fi:
 Polipi tubulari – prezintă structură glandulară cu risc scăzut de malignizare, localizaţi
în intestin
 Adenoame viloase – sesile, cu risc mare de malignizare,
 Prezintă excreşcenţe papilifere cu arhitectură viloasă asemănându-se cu vilii
intestinali
 Tubulo – viloase: riscul de malignizare a acestora creşte proporţional cu componenta
viloasă a tumorii
EXEMPLU: adenom biliar, mamar – adenom, fibroadenom (benign, nu se malignizează),
hiperplazii – folicular
Carcinoame
Definiţie: Tumori maligne ale epiteliului pavimentos stratificat, uroteliu sau glandular, cele mai
frecvente fiind cele ale epiteliilor
Factori favorizanţi:
 Vârsta: peste 50 ani
o Excepţie: tinerii sau copii, la care apare mai frecvent hepatocarcinomul, cancerul
rinofaringeal, cancerul tiroidean, aceste cazuri fiind totuşi rare
 Sexul
o La bărbaţi: pancreas, pulmonar, laringean – asociat cu fumatul
o La femei: cancerul mamar, cancerul tiroidian, cancer de vezincă biliară
 o Alte forme de cancer prezintă distrubuţie egală pe sexe
MACROSCOPIC:
 Culoare:
o Alb – cenuşiu de obicei
o Verde – hepatocarcinom – deoarece persistă secreţia de bilă din hepatocitele
maligne
o Galben – cancerul cu celule renale – datorită conţinutului crescut de lipide din
celulele canceroase
o Roşu intens – coriocarcinom – datorită vascularizaţiei intense şi a numeroaselor
hemoragii
 Consistenţă
o Fermă
o Gelatinoas – adenocarcinom (carcinom mucoaselor unistratificate) ce prezintă
capacitatea de a produce mucus numit carcinom mucigen, cu localizare în
cavitatea gastrică
 Formă
o Vegetant
o Infiltrativ
o Ulcerativ
o Ulcero – infiltrativ
o Nodular în organele parenchimatoase
o Prost delimitat
 Număr
o Unic de obicei
o Rar multiplu – polipoză malignizantă
 Dimensiune:
o Variabilă
o Carcinomul de tiroidă
 Foarte mic, de dimensiuni microscopice
 Diagnosticul este dat de adenopatii
 Frecvent la femeile tinere
 Răspunde bine la tratament, tratabil
EXEMPLU: carcinomul bronhopulmonar, de culoare alb cenuşie, prezintă o placă albicioasă la
suprafaţă
Modificări secundare:
 Hemoragii, necroză (ex. cancerul renal), calcifieri
 Ajută la diagnosticul diferenţial cu tumorile benigne, care nu prezintă aceste modifică
MICROSCOPIC:
 Celule maligne
o Se aranjează în clustere, insule sau lanţuri (trabecule)
o Prezintă formă, culoare şi demensiune atipică
o Pot prezenta numeroase mitoze tipice sau atipice
 Are o structură tipică – pattern microscopic – creşte sub formă de insule izolate de stromă
conjunctivă cu vascularizaţie nemalignă
 o Insulele, în funcţie de aspect, putem identifica tipul: carcinom spinocelular,
bazocelular, nediferenţiat

Carcinomul bazocelular
Definiţie: Carcinom cu originea în celulele stratului bazal ale tegumentului sau folicul pilos (pilo
– sebaceu), ce apare numai pe piele şi nu pe mucoase cu epiteliu pavimentos stratificat;
reprezintă cea mai frecventă formă de cancer
LOCALIZARE:
 Doar pe piele
 În special în zonele expuse la soare (în mod cronic) – faţă, urechi, scalp
 Apare îndeosebi la persoanele care stau mult în aer liber – agricultură, marinari,
constructori
MACROSCOPIC:
 Nodulo – ulcerativ: iniţial apare nodulul, care ulterior va prezenta central o necroză, care
se va transforma mai târziu în ulceraţie
o Este cea mai frecventă formă
o Se mai numeşte „ulcus rodens”
o Când este de culoare roşie, forma nodulară poate mima o infecţie
 Pigmentat: macroscopic identic cu un nev întins, de culoare maronie
o Pigmentat diferit, sub formă vegetantă, poate mima un melanom
 Sclerozante – formaţiuni dure, prost definite, de culoare galbenă, uşor deprimate, ce pot fi
confundate uşor cu cicatricile
 Superficial – pată roşie cu descuamare de suprafaţă, ce se extinde progresiv, uşor de
confundat cu eczemele
 Netratate, acestea pot creşte şi distruge ţesutul sănătos, poate dar nu metastazează ceea ce
îl fa ce să fie plasat ca tumoră borderline; extirpat chirurgical incomplet poate recidiva
MICROSCOPIC
 Insule compacte de celule asemănătoare stratului bazal cu stromă conjunctivă
(fibrovascular – cantitate diferită) ce poate prezenta sau nu infiltrat inflamator
borderline, prezentă în cantitate diferită
o Prezintă, deci, celule asemănătoare stratului bazal adică, celule cilindrice alungite
cu nucleu alungit hipercrom, bazofile (albastre în HE) cu citoplasmă puţină ce
sunt dispuse pararel între ele şi perpendicular pe marginea insulei = paplisadare
o În interiorul insulei, celulele sunt aşezate aleator, dezordonat
 Dacă infiltratul inflamator este în cantitate crescută, atunci prognosticul este bun
 Infiltrativ – nu apare la suprafaţă, ci în interiorul tegumentului
EVOLUŢIE:
 Infiltrează şi distruge local
 Nu metastazează
 Recidivează dacă nu e extirpat total
(cancerul nu doare, doar metastazele dor datorită compresiunii (în organe) şi mai ales cele
osoase)

Carcinomul spinocelular (al celulelor scuamoase, epidermoid)

LOCALIZARE: piele (spinocelular), mucoase pavimentoase (epidermoid), metaplazie
pavimentoasă (ex. metaplazia bronşică – cancerul bronhopulmonar, cel mai frecvent cancer al
fumătorului)
PIELE: afectează stratul bazal
 Leziune premalignă – nu este cancer, dar va evolua spre cancer
o Displazia scuamoasă este o astfel de leziune – are 3 grade – reprezintă o înmulţire
a stratului bazocelular.
o În funcţie de cât de mult s-au înmulţit se stabileşte şi gradul
 Gradul 1 – 1/3 din grosimea epiteliului
 Gradul 2 – 2/3 din grosimea epiteliului
 Gradul 3 – stratul bazocelular ajung la suprafaţă – carcinom în situ (nu dă
metastaze)
o Poate apărea pe orice zonă cu epiteliu pavimentos
 Evoluează cam în 5 ani
MACROSCOPIE:
 Pe suprafeţe – vegetant, ulcerativ, infiltrativ
 În organ – nodular
 Pot apărea oriunde pe tegument (diagnosticul diferenţial cu bazocelular se face la
biopsie), pe zonele expuse la soare.
EXEMPLU: cancerul bronhopulmonar, laringe (formă vegetativă), esofag (formă ulcerativă,
vegetativă)
 Placă roşie pe mucoasa peniană – displazie apărută în urma infecţiei cu HPV după ce
acesta se fixează pe receptori, ulterior apărând cancerul. Aceşti receptori există într-un
număr mai mic la bărbaţi
o Pe colul uterin are aspect vegetant, infiltrativ
MICROSCOPIE:
 Dacă străbate membrana bazală a depăşit stadiu in situ
 Sub membrana bazală se organizează sub formă de insule delimitate de stromă
conjunctivo – vasculară
 Celulele ce formează insulele sunt celule pavimentoase cu atipii, ce pot produce keratină
(dikeratoză malignă) – carcinoamele bine diferenţiate prezintă în interior perlă de
keratină
 Gradul:
o 1 – toate insulele au perle – evoluţia este lentă, metastazează greu, rezistentă la
tratament, iar la chimioterapie nu raspunde
o 2 – unele insule prezintă perle de keratină
o 3 – nicio insulă nu prezintă perle de keratină, dar celulele sunt spinoase
o 4 – carcinom nediferenţiat – diagnostic după imunohistochimie
 Evoluează rapid
 Metastazează uşor
 Sensibil la radiaţii

Adenocarcinomul
Definiţie: tumoră malignă a epiteliilor unistratificate ce căptuşesc mucoasele sau intră în
alcătuirea glandelor
 Poate apărea şi în metaplazii cu epitelii unistratificate columnare (esofag Barett = leziune
preneoplazică)
 Displaziile sunt leziuni premaligne localizate pe mucoasa gastrică, endometrială
o Nu au gradare
o Epiteliul unistratificat bazofil, cu citoplasmă redusă
o Raportul nucleu – citoplasmă este în favoarea nucleului – ceea ce înseamnă că
nucleul are o dimensiune mai mare decât citoplasma, la microscop apărând ca o zonă
mai albastră (in HE)
o Apare în cancerul gastric
 Nu este vizibil macroscopic – diagnosticul fiind dat din întâmplare, descoperindu-se 1% din
cazurile existente
MACROSCOPIC:
 În organe parenchimatoase:
o Nodular
o Chistic,
o Chistico – papilifer
 Pe suprafeţe
o Vegetant
o Ulcerativ
o Infiltrativ
o Schiros
EXEMPLU: adenocarcinomul de colon, stomac, endometru
MICROSCOPIC:
 Se prezintă sub formă de insule inconjurate de o stromă conjunctivo-vasculară, insulele
prezentând lumen cu perete cu atipii (cea mai tipică organizare, întâlnită cel mai frecvent)
 Variante: trabecular, acinar, papilar, tubular, cribriform, mucos, schios, adenoscuamos
(combinaţie între carcinomul scuamos şi adenocarcinomul)

unele epitelii au anumite citokeratine acide şi bazice:

 Epiteliu biliar – anumite perechi de citokeratine diagnosticul fiind pus prin
 Epiteliu hepatic – alte perechi de citokeratine imunohistochimie

EVOLUŢIE:
 Invadează şi va produce distrucţii locale
 Metastazează ( diseminare sistemică) pe cale:
o Limfatică – predilect, în general pentru carcinom – excizia ganglionilor locali
o Sânge – rar şi deobicei metastazele vor apărea în ficat pentru tumorile maligne
principale aflate în cavitatea abdominală
o Transcelomic – cancerul gastric metastazează aşa – initţial, celulele se
descoamează, iar datorită gravitaţiei se vor depune în micul bazin, depunându-se
pe ovar, astfel ducând la apariţia metastazelor pe ovar (tumoră Krukenberg)

Carcinoamele nediferenţiate
Definiţie: tumoră malignă în care celulele tumorale epiteliale nu prezintă nicio asemănare cu
cele din ţesutul de origine
 Diagnosticul se pune după imunohistochimie (markeri tumorali: citokeratine – tipuri diferite
anticorpi monoclonali/policlonali, EMA – epithelial membrane antigen)
 Varinate: celule mici, rotunde, celule alungite, celule pleomorfe
MICROSCOPIC: masă de celule, ce nu sunt organizate în insule, între ele nu există stromă. Dacă
totuşi aceste caracteristici sunt prezente, carcinomul este slab diferenţiat

Tumori mezenchimale
Definiţie: tumori de ţesuturi moi sau tumori de ţesuturi non epiteliale: ţesut conjunctiv, adipos,
muşchi neted, muşchi striat, ţesut osos, ţesut cartilaginos, ţesut nervos periferic, vascular
TERMINOLOGIE: se ataţează sufixul:
 „- om” la ţesutul de origine – pentru tumorile benigne ( fibrom, lipom, osteom)
 „- sarcom” la ţesutul de origine – pentru tumori maligne ( fibrosacrom, liposarcom,
osteosarcom)
 Cele benigne pot apărea la orice vârstă, unele fiind caracteristici unor anumite vârste,
existând şi forme congenitale ( hemangiom – nu există mutaţie, fiind de fapt o malformaţie
vasculară, dar există şi hemangioame dobândite cu mutaţii, dar sunt greu de diferenţiat atât
macro cat şi microscopic
 Referitor la sarcoame:
o La copil mai frecvent întâlnit este rabdomiosarcomul – din ţesut muscular striat
o La adoleşcenţi – sarcomul sinovial
o La adult, vârsnic, mai frecvente sunt liposarcoamele.
 În general, tumorile ţesuturilor mezenchimale sunt mai rare decât tumorile ţesuturilor
epiteliale
 Sarcoamele reprezintă doar 1% din totalitatea cancerelor, dar este extrem de agresiv şi variat
 Tumorile benigne cresc încet
o Sunt bine delimitate
o Nu infiltrează în ţesuturile din jur
o Nu dau metastaze
o Unele pot avea o rată de creştere mai rapidă
 Sarcoamele:
o Cresc rapid
o Metastazează
o Cresc infiltrativ
LOCALIZARE:
 Importantă din punct de vedere clinic
 Deasupra fasciei superficiale – în grăsimea subcutanată – tumorile benigne
 Sub fascia superficială – la tumorile maligne (excepţie: lipomul retroperitoneal)
o La membre în mod special
o Perete toraci şi abdominal
o Retroperitoneal şi mediastinal
o Cap şi gât
DIMENSIUNI:
  Tumorile benigne: sub 5 cm
 Tumorile maligne: peste 5 cm
 Există şi excepţii: lipomul
DELIMITARE:
 Tumorile benigne sunt bine delimitate, pot fi chiar incapsulate (excepţie: fibromatoza ce
poate creşte infiltrativ)
 Tumorile maligne cresc infiltrativ şi sunt prost delimitate
 În grosimea unei strucuturi sunt întotdeauna nodulare
CULOARE:
 Tumorile benigne –au aceeaşi culoare cu ţesutul din care provin
 Tumorile maligne – au aspectul de carne de peşte
MODIFICĂRI SECUNDARE:
 Necroze, ce se pot rezorbi rezultând cavităţi pseudochistice (cavitare)
 Hemoragii
 Sunt prezente la tumorile maligne
MICROSCOPIC:
 Tumorile benigne: au acceaşi structură microscopică cu ţesuturile din care provin
 Tumorile maligne: au structură diferită de carcinom, care prezintă insule de celule
tumorale cu stromă formată din ţesut conjunctiv şi vase
o Sarcomul: celulele tumorale sunt aşezate una lângă alta, fără a fi aşezate în insulee
şi fără a prezenta stromă între ele
 Totuşi prezintă o reţea fină de reticulină ce înconjoară fiecare celulă în
parte
 Nutriţia celulelor tumorale se reaţizează prin fante intercelulare ce nu sunt
căptuşite de endotelii. Totuşi, apare la un moment dat un deficit de irigare
ceea ce va duce la necroză

Sarcoamele
Definiţie: tumori ale ţesutului mezenchimal
 Sunt foarte rare – 1% din toate cancerele
MACROSCOPIC: pot apărea modificări secundare – hemoragii, necroze, pseudo – chiste
degererative – şi sunt de culoare rozalie (aspect de carne de peşte)
MICROSCOPIC:
 Celulele pot fi:
o Diferenţiate (liposarcom, fibrosarcom)
o Nediferenţiate – mai frecvent: celulele sunt rotunde, fusiforme sau polimorfe şi
prezintă atipii
 După coloraţia specială cu reticulină se poate pune diagnosticul de sarcom
 Insulele sunt caracteristice carcinomului
 Imunohistochimia este foarte importantă
o Stroma este absentă sau foarte fină (reticulinică), dispusă în jurul ficărei celule
o Nutriţia celulelor este asigurate de fante dine fără endoteliu, tapetate de celule
tumorale (nu prezintă perete, membrană bazală sau endoteliu)
DIAGNOSTICUL este pus după imunohistochime:
 Markeri – vimentina – existentă în toate celulele mezenchimale
 o CD31- ţesuturi vasculare
o Desmina
o Actina – ţesuturi musculre
Metastazarea are loc preferenţial pe cale sanguine şi mai rar pe cale limfatică, fiind posibilă şi
aceasta din urmă
 Pe cale sanguine, metastazele sunt localizate mai frecvent în ficat sau plămân
EVOLUŢIE: metastazele vor fi prezente în organele filtru, identice cu tumorile de origine şi sunt
bine delimitate

Tumorile şi pseudotumorile ţesutului conjunctiv

Fascită nodulară
 O inflamaţie proliferativă a fasciei poate mima o tumoră cu creştere rapidă, în fază iniţial,
apoi creşterea sa se opreşte
 Sunt dureroase – argument important că nu este tumora (cancerul nu doare!!!), ci altceva
SEMNE CLINICE: apare la tinerii adulţi sub forma unui nodul mic, dureros, ce va creşte rapid
(faza de creştere rapidă), apoi va creşte lent (faza de creştere lentă)
 Cel mai adesea este localizat la nivelul antebraţului
MACROSCOPIC: dimensiunea sa este între 1 – 3 cm, localizat subcutan, iar uneori pot fi
localizaţi şi mai profund
MICROSCOPIE: pot prezenta atipii celulare, ceea ce poate crea o confunzie, iar diagnosticul să
fie dat greşit (tumoră malignă a ţesutului conjunctiv)
 În faza de creştere rapidă, se văd fibroblaste şi miofibroblaste ce proliferează, cu
numeroase mitoze atipice, înconjurate de o stromă mixoidă bogat vascularizată, ce poate
conţine limfocite.
 În faza de creştere rapidă, leziunea evoluează spre fibro - hialinizare
VINDECAREA se face prin apariţia de ţesut conjunctiv cicatriceal – fibroză

Fibromatoză
 Tumori benigne cu mutaţie genetică, local agresivă
 Creşterea este infltrativă (componentă local malign) ceea ce va duce la distrucţie tisulară
locală
o Va recidiva dacă nu este excizată complet
 Creşterea ţesutului conjunctiv cicatricea fără motiv inflamator în alte ţesuturi
MICROSCOPIC:
 Prezintă miofibroblaste bine diferenţiate, fără nicio alta caracteristică histologică de
malignitate
 Nu prezintă atipii şi mitoze
FIBROMATOZA SUPERFICIALĂ
 Afectează fascia superficială - mai frecventă la nordici
 Localizare:
o Palmară – fibromatoza lui Dupuytren
 Iniţial se prezintă ca o tumefiere dureroase, ulterior devenind nedureroasă,
dar benzi fibroase se vor dezvolta ducând la retracţii tendinoase şi
musculare, ce la rândul lor vor duce la încurbarea degetului spre palmă
 După excizie va recidiva
 o Plantară –apare mai frecvent la adoleşcenţi
 Este o îngroşare difuză a fasciei superficiale
 Nu determină reacţii
 Creşte lent
 Nodul fibros nedureros
 Reapare după excizie
o Peniană – boala lui Peyronie
 Afectează fascia (dorsală) a lui Buck
 Penisul se întăreşte şi se încurbează

FIBROMATOZELE PROFUNDE = tumori desmoide

 Abundente în ţesut conjunctiv
 Sunt localizate sub fascia superficială
 Cresc în muşchii drepţi abdominali sau intra/retroabdominal (mezenter, mediastin)
 Sunt foarte rare
 Cresc infiltrativ în ţesutul din jur
 Sunt compresive, deci şi simptomatice
 Poate recidiva
 MACROSCOPIE:
o Noduli mari, peste 5cm, de culoare pală, cu aspect de vârtej pe secţiune
 MICROSCOPIE:
o Fibroblaste şi miofibroblaste aşezate în fascicule, între care se găseşte o stromă
fină cu fibre de colagen
 LOCALIZARE:
o Perete abdominal – fibromatoză abdomnială
 Afectează structurile musculo – aponevrotice a peretelui abdomnial
o Intra abdominal – fibromatoză intraabdominală
 Afectează rădăcina mezenterului şi peretele pelvian
o Extra abdominal – finbroză extraabdominală
 Afectează muschii scheletali ai umărului, a peretelui toracic(creşte
infiltrativ între coaste sau chiar în coaste) sau abdominal, ai coaspei

FIBROM
 Tumoră benignă a ţesutului conjunctiv
 Apar noduli fermi bine delimitaţi, ce cresc foarte lent, neinfiltrativ, ce sunt alcătuiţi din
ţesut conjunctiv normal
 Are un aspect nodular ca şi cicatricile postinflamatorii
 Nu recidivează – excizia este posibilă, fiind bine delimitaţi
 Nu metastazează

FIBROSARCOMUL
 Tumoră malignă, ce metastazează masiv şi creşte infiltrativ
 Este rară şi apare deobice la adulţi, uneori după 10 – 15 ani de radioterapie
  Diagnostic doar microscopic: fibroblaste alungite imature ce produc colagen şi prezintă
atipii, fiind dispuse sub formă de fascicole intersectate între ele în unghi ascuţit, având un
aspect de os de peşte.
 Nu este acelaşi lucru cu firbomatoza
 Macroscopic se prezintă sub formă de noduli gri, de 10 cm, ce prezintă necroze şi
hemoragii
o nu este diagnosticabilă dpdv macroscopic.

FIBROAME HISTIOCITARE
1. Histiocitom benign fibros
 MACROSCOPIC, se prezintă ca o tumoră solitară de culoare maro – roşiatică,
reprezentată de noduli fermi ce apar pe piele şi cresc greu
 MICROSCOPIC, se observă celule fusiforme (fibroblaste) şi histiocite de diverse tipuri:
 Xantomatoase – ce conţin colesterol
 Siderofage – ce conţin hemosiderină
o Pe lângă acestea mai apar celule Touton gigantice, multinucleate, celule
inflamatorii, hematii
*celulele Touton nu sunt celule maligne*
 Pot apărea oriunde, atât deasupra cât şi dedesubtul fasciei

2. Histiocitom malign fibros

 Se crede că histiocitomul malign fibros se dezvoltă din celule mezenchimale
nediferenţiate, cu caracteristici atât de fibroblaste cât şi de miofibroblaste
 MACROSCOPIC, se prezintă ca mase tumorale lobulate, mari de peste 5cm, cu arii ce
prezintă hemoragie, necroză şi chiste
 Sunt localizate în zona retroperitoneală şi a coapsei
 MICROSCOPIC, există mai multe variante
o Cu celule polimorge
o Cu celule mixoide
o Cu celule gigantice
o Cu celule inflamatorii
 Frecvent recidivează
 Dă metastaze, în mod special în ficat şi plămân
 Dificil de diagnosticat
 Este rară şi foarte agresivă
 Are aspect asemănător cu fibrosarcomul
3. Dermatofibrosarcom protuberance
 Sunt tumori de malignitate intermediare - tumori tip borderline (între benigne şi maligne)
 CLINC, sunt afectaţi tinerii adulţi la care se localizează pe pielea trunchiului, a zonei
inghinale şi a membrelor inferioare
 MACROSCOPIC, se prezintă ca mici noduli/plăci/ aglomeraţie de noduli/ mase mari
pediculate
 MICROSCOPIC, au o structură etajată formată din fasciole de celule fusiforme
(fibroblaste) ce infiltrază în ţesutul subcutanat
  EVOLUŢIE: recidivează frecvent după excizii chirurgicale (50% din cazuri), dar rar
metastazează.

Tumorile ţesutului adipos

Lipomul
 Este o tumoră benignă frecventă ce prezintă mutaţie genetică
 Nu se malignizează
 Apare la adulţii peste 30 de ani, mai frecvent în ţesutul subcutanat al trunchiului,
abdomenului şi membrelor sau în zona retroperitoneală
 Apare un nodul bine delimitat, nedureros, ce creşte greu şi este mobil pe planurile
subjacente
 Poate fi
o Superficial (ţesutul adipos subcutanat)
 Creşte lent, de dimensiuni mici, bine delimitat
 Se extirpează chirurgical, fără a recidiva
o Profund – de dimensiuni mari uneori, diagnosticul diferenţial cu tumora malignă
fiind dificil
 Are aceaşi culoare ca şi ţesutul adipos; este de consistenţă moale
 MICROSCOPIC: ţesut adipos matur, normal, ce prezintă în jur o fină stromă formată din
fascicole fine de ţesut conjunctiv
 (varinată) – format din ţesut adipos brun - apare la nou născuţi sau la copii mici
 Nu are legătură cu metabolismul protidic sau lipidic
 Nu slăbeşte
 Sunt vizibile dacă sunt localizeate în zone expuse, altfel pot fi neglijabile
 Nodulul de ţesut adipos este foarte bine delimitat, încapsulat
 În zona scalpului poate duce la atrofie de compresiune a pielii de deasupra
 Variante: combinaţii
o Fibrolipom perineural
o Lipom fusocelular
o Lipom polimorfic
o Fibrolipom ( ţesut adipos + ţesut fibros)
o Angiomiofibrom ( vase de sânge + ţesut muscular neted + ţesut adipos
o La copil poate să apară lipoblastomul, tumoră foarte rară, formată din lipoblaste,
care sunt celule adipoase mai tinere cu nuclei mai mari
 Indiferent de localizarea lor, se face diagnostic diferenţial cu liposarcomul
– ce este mai frecvent la bătrâni
 După excizie nu recidivează
o Localizat intramuscular ridică suspiciunea de a fi malign – dpdv macroscopic.
 EXEMPLU: angiomiolipomul renal - pe un fond genetic particular, poate duce la o
leziune pe SNC (scleroză tuberoasă)
 EVOLUŢIE: cereşte autonom şi nu recidivează după extragere chirurgicală

Liposarcomul
 Reprezintă tumora malignă a ţesutului adipos
  Este cel mai frecvent sarcom al adultului şi a vârstnicului
 LOCALIZAT pe coapsă, trunchi, extremitatea proximală a membrelor, mediastin, în zona
retroperitoneală
 Creşte sub fascie, infiltrativ, dă metastaze
 MACROSCOPIC, se prezintă ca un nodul mare, de culoare galben – gri, chiar roşiatică,
de consistenţă gelatinoasă
 Efecte secundare: necroză, chist, hemoragii
 MICROSCOPIC: diagnostic diferenţial cu lipomul profund
o Celula tipică de lipoblast, cu vacuole clare în citoplasmă, cu nucleu central, aceste
celule existând în toate variantele liposarcomului.
o Variante:
 Liposarcom cu celule bine diferenţiate
 Liposarcom cu celule nediferenţiate
 Liposarcom mixoid
 Liposarcom cu celule rotunde
 Lipsosarcom cu celule polimorfe

Tumori ale ţesutului muscular neted

Leiomiom
 Sunt tumori benigne reale ale ţesutului muscular neted – prezintă mutaţie
 Cele mai frecvente forme de leiomiom sunt localizate la nivelul uterului, tractul gastro –
intestinal, sân şi rinichi
 MACROSCOPIC, se prezintă sub formă de nodul singular sau multiplu, bine delimitat,
ce variază ca mărime de la câţiva milimetri la 20 – 30 cm. Au o consistenţă fermă
 MICROSCOPIC se observă ţesut muscular neted fără atipi, dispus în vârtejuri formând
nodulii bine delimitaţi, asemenea ţesutului conjunctiv în fibrom şi fibrosarcom.
Diagnosticul diferenţial se face după aspectul coloraţiei histologice
 Variante:
o Anexate firului de păr
o Uterine
 Cele mai frecvente
 Printre cele mai frecvente ale ţesutului mezenchimal, după lipopm
 Pot exista mai mulţi astfel de noduli la nivelul peretelui uterin:
 Intramural
 În cavitate, având aspect de polip
 Pe suprafaţa mucoasei uterine – submuscos
 subseros
o În alte glande

Leiomiosarcom
 Tumoră malignă a ţesutului muscular neted
 Nu apare în urma malignizări leiomiomului
 Este foarte rar
 Poate apărea în orice structură ce conţine ţesut muscular neted
 o În zona retroperitoneală
o În profunzimea ţesuturilor extremităţilor
o În profunzimea pielii
o În peretele vascular
o Poate afecta aparatul genital: uter, organe genitale externe.
 Cresc rapid, infiltrativ, metastazează uşor pe cale sanguină
 MICROSCOPIC, se prezintă sub formă de noduli mari, cărnoşi, cu zone de necroză,
hemoragie sau cu chiste.
 MICROSCOPIC, poate exista în două variante, numărul de mitoze fiind un criteriu foarte
important în stabilirea tipului tumorii
o Bine diferenţiate
o nediferenţiate

Tumori ale ţesutului muscular striat/cardiac

Rabdomiom
 tumoră benignă a ţesutului muscular striat/cardiac
 sunt foarte rare
 are o localizare variată (intracardiac)
 tratamentul: transplant – în cazul în care muschiul afectat este cel cardiac
 Variante
o Rabdomiom la adult
o Rabdomiom fetal
o Rabdomiom genital
o Rabdomiom cardiac
 La copii, s-ar putea asocia cu scleroza tuberoasă
Rabdomiosarcomul
 Tumora malignă a ţesutului muscular striat/cardiac
 Este cel mai frecvent întâlnit la copii sau adoleşcenţi, mai rar la adulţi
 Localizat oriunde sub fascia mulsculară
 Variante
o Rabdomiosarcomul embrionar:
 Sunt afectate celulele musculare striate tinere şi este subdivizat în
 Clasic – model de sarcom
 Cu celule fusiforme
 Botrioid – excepţie
o Este vegetant în cavităţi (vagin, vezică urinară)
o Se confundă des cu carcinoamele
 Are un prognostic bun
 MICROSCOPIC, prezintă celule cu citoplasmă abundentănumite
rabdomioblaste incipiente din viaţa intrauterină, stroma este absentă, nu
conţine vase, ci doar celule compacte
 o Rabdomiosarcom alveolar
 Apare în adoleşcenţă
 Este foarte malign
 LOCALIZARE: pe membrele, în regiunea capului şi a gâtului
 MICROSCOPIC, prezintă celule prezintă spaţii între ele, dispuse
asemănător alveolelor pulmonare
 Imunohistochimie: coloraţie cu desmină, actină
 EVOLUŢIE: poate metastaza în ganglioni limfatici regionali; este foarte
agresiv şi are un prognostic rau
o Rabdomiosarcomul pleiomorf
 Apare la adulţi
 Are prognostic rău

Tumori ale ţesuturilor vasculare

 Se clasifică în
o Angioame:
 Hemangioame
 Limfangioame
o Hemangioendotelioame
o Agiosarcoame
o Boala Kapoşi
o Tumori perivasculare
 Tumori glomice
 Hemangiopericitoame

Hemangiomul
 Este o tumoră benignă şi se situează printre cele mai frecvente tumori de ţesuturi moi
 Considerată un hemartom (pseudotumoră malformativă ce conţine ţesut vascular normal,
dar în cantitate anormală pentru regiunea respectivă; nu prezintă mutaţie genetică,
reprezentând mai de grabă o anomalie embrionară)
 Poate fi congenital sau dobândit
 Cel mai frecvent apare la copii
 Poate să dispară prin trombozare, ulterior organizându-se conjunctiv dând naştere unui
nodul de ţesut conjunctiv ne vascularizat sau chiar să reaparăâ
 Există astfel de tumori reale - cu mutaţie
 Este problematic din punct de vedere estetic, dar poate fi operabil după un an
 Pot fi extinse în grosimea muşchiului sau a osului, fără tratament ducând la
hipervascularizaţie, ulterior la hiperoxigenare ceea ce va duceîn final la creşterea
suplimentară a membranei respective, provocând o asimetrie hipertrofică
 MACROSCOPIC:
o Superficial: apare ca un punct sau o placă pe piele sau subcutanat
o Profund: noduli rotunzi, roşii – vineţii sau chiar mov, de dimensiuni diferite (de la
mm la cm), localizate în ficat sau pe creier.
  MICROSCOPIC apare un număr mai mare de vase, normale din punct de vedere
structural.
 Variante:
o Hemangioame capilare:
 Afectează doar capilarele
 Sunt proeminente, mari, clasice – toate capilarele sunt deschise
 Există şi forma cu capilare închise – formă juvenilă, ce evoluează prin
fibrozare
o Hemangioame cavernoase – din capilare foarte mult dilatate (asemănătoare ca şi
aspect corpilor cavernoşi)
o Hemangioame arterio – venoase
 Anevrisme cirsoide
 Şunturi A-V malformative
 Terminaţii dilatate arterio – venoase (cu scurt circuitarea patului capilar)
 Se rup, dând naştere la hemoragi
 Pot duce la hipertensiune venoasă centrală, ceea ce va duce la
supraîncărcarea inimii drepte, rezultând ulterior
o Hemangioame epiteloide – endoteliul este foarte înalt, asemănătoare celulelor
epiteliale.

Sarcomul Kapoşi
 Este o tumoră malignă
 Apare la cei imunosupresaţi
 Variante:
o Clasic – apare la persoane învârstă, cu descendenţă evreiască ( evreii askenazii)
o Endemic sau tipul african
o Asociat cu imunosupresiile, având o evoluţie lentă, putând da uneori recidiva
„spontan”, când medicamentaţia este scoasă
o Tipul epidemic, asociat cu SIDA
 Apare la tineri, în mod special la homosexuali
 Este asociat cu virusul HHV8
 Leziuni apar pe piele, în tubul digestiv, pe plămâni, pe splină
 Poate metastaza rar
 Apar pete vasculare intense, ce se pot rupe, generând hemoragii ce pot duce la deces
 În condiţii de tratament nu apare

Angiosarcomul
 Tumora malignă foarte agresivă şi foarte rară
 Poate apărea oriunde, având totuşi predilecţie pentru:
o Pielea capului şi a gâtului
o Membrele ce suferă de limfedem cronic – exemplu la femeile operate de cancer
mamar cu extirparea ganglionilor, ce va produce o stază limfatică pe membrul
homolateral rezultând ulterior un angiosarcom
o În sân – la femeile între 30 şi 50 de ani
 o În ţesuturile moi profunde: ficat, inimă, plămâni, tract digestiv, glandă tiroidă,
retroperitoneal
 Apare sub formă de punct, placă sau nodul ce va evolua spre o tumoră cărnoasă de
dimensiuni mari cu hemoragii şi necroză

Limfangiom
 sunt tumori benigne
 Afectează vasele limfatice
 Apare la nou născuţi, copii, tineri adulţi
 Poate fi congenitală sau dobândită
 Poate capăta dimensiuni foarte mari = gigantice
 MACROSOCPIC, se prezintă sub formă de punct, placă sau cu vezicule mar, pline cu
lochid clar
o Pe secţiune are aspect de burete - capilare limfatice dilatate pline cu limfă
 MICROSCOPIC, se obsevă vase limfatice dilatate ce conţin limfă şi limfocite
 Variante:
o Limfangiom chistic = higroma chistică: apare la sugari laterocervical sau
retroperitoneal
o Limfangiomiom – hamartom, format din proliferarea celulelor musculare în
interiorul pereţilor vaselor limfatice
 Efecte secundare de compresiune
 Excizia este dificilă – scade volumul circulant de lichid

Tumorile nervilor periferici

Neurofibromul
 Tumora benignă a nervilor periferici (ţesut fibros + ţesut nervos)
 Izolat - tumoră benignă adevărată, nu se malignizează niciodată
 Poate fi singular sau multiplu
 Multiplu - în neurofibromatoza (I sau II) - au risc de malignizare
o Neurofibromatoza Recklinghausen se transmite autosomal domniant şi se
manifestă prin neurofibroame cutanate multiple şi pete „cafe au lait”
 Netratat, creşte în dimensiune
 Creşte lent, neinfiltrativ, neincapsulat
 Este dur la palpare
 Este în relaţie cu nervul periferic, crescând paralel cu el; odată ce creşte, nervul se va
îngroşa şi el difuz
 Localizat superficial de obicei – subcutanat: nodul pediculat pe tegument, care nu doare

Schwanom (neurinom)
 Tumora benignă a celulelor Schwann
 Apare la adulţii tineri
 LOCALIZARE: în zona capului, gâtului, mediastinului, retroperitoneal
o Intracranian, putând afecta nervul acustic (VIII) sau trigeminal (V) putând pune
probleme de compresiune, atrofie prin compresiune (neurofibromatoza de tip II)
  MACROSCOPIC: se prezintă sub formă de noduli, de 1 până la 15 cm, în relaţie strânsă
cu tractul nervos, uneori putând fi pediculat,
o Este bine delimitat, incapsulat, de culoare albă, putând prezenta degenerări
chistice
Schwanomul malign – foarte rar!

Tumori osoase şi cartilaginoase

Tumori benigne
 Osteom
 Osteom osteoid
 Osteoblastom
 Condrom
 Condroblastom
Tumori maligne
 Osteosarcom
 Condrosarcom
 Sarcomul Ewing

Tumori melanocitare

Benigne – Nevi
 Unii au potenţial de malignizare
 Pot fi congenitali sau dobândiţi
a. Nevi dobândit:
o Sunt cele mai frecvente tumori melanocitare întâlnite la om, numărul lor creşte cu
vârsta
o Pot apărea oriunde pe piele, mai rar pe mucoase
o De obicei sunt de mărime redusă, sub 6 mm şi variabili din punct de vedere al culorii
(de la culoarea pielii, la culori foarte închise)
o Forma: papula, proeminenţi – verucoşi (asemănători polipilor), placă (netezi),
o Unii conţin melanină, alţii pot fi acromi – periculoşi.
o Potenţialul lor de malignizare depinde de aspectul lor microscopic
o Din punct de vedere microscopic – celulele melanocitare în stratul bazal
 Nevi joncţionali
o Sunt localizaţi în papile epidermice
o Activitatea mitotică a celulelor din jur se poate transmite nevilor, astfel malignizându-
se
o Macroscopic: sunt intens pigmentaţi, fără păr; este greu de spus după aspectul
macroscopic dacă nevul este joncţional sau de altă natură
o Microscopic, reprezintă proliferări ale melanocitelor, localizate la juncţiunile dermo –
epidermice, ce împing membrana bazală.
o Pot evolua spre alte tipuri de nevi.
  Nevi compuşi
o Macroscopic: sunt uşori elevaţi şi mai puţin pigmentaţi, pot prezenta păr
o Microscopic: are două componente (una de tip joncţional şi una de tip dermal) de o
parte şi de cealaltă a membranei bazale, din acest motiv având potenţial mare de
malignizare (componenta joncţională)
 Nevi dermali
o Sunt localizaţi în derm, fiind alcătuiţi din insule profunde sau superficiale, sub
membrana bazală, ne ataşat de ea
o Nu are risc de malignizare
o Sunt foarte profunzi, având o culoare albastră la suprafaţa pielii
o Macroscopic: plapular, vegetant, aducând a un nev compus, dar sunt simetrici
o Microscopic: componenta joncţională regresează până la dispariţie şi numai
componenta dermală rămâne
b. Nevi congenitali
 Sunt mai mari de 6 mm
 Prezenţi la 1% din nou născuţi
 Au risc de malignizare
 Macroscopic:
 formaţiuni mari (peste 20 cm), uneori nevii congenitali pot atinge dimensiuni
gigantice, fiind pigmentate intens, fire de păr groase, mai intens colorate
(ovoidal pe secţiune – ca la rasa neagra) - risc mare de malignizare
 formaţiuni intermediare (1,5 – 20cm) cu risc mai scăzut de malignizare
 formaţiuni mici ( sub 1,5) – fără risc
 Microscopic: joncţionali, dermali, compuşi (ultimele 2 tipuri fiind mai frecvenţi)
 Cei mai periculoşi sunt cei de pe mucoase sau pe talpă

Melanom malign
 Criterii de malignizare:
o Pierderea simetriei (colţuri, prelungiri) – pentru nevi dobândiţi
o Dimensiune : peste 6mm (nevii dobândiţi)
o Distribuţia pigmentului poate fi:
 Uniformă – e bine
 Neuniformă – suspicios doar pentru nevii dobândiţi (foarte important)
o Marginile sunt neregulate
o Semne imflamatorii la nivelul nevului: prurit, congestie locală, eritem, durere,
edemaţierea zonei, calor (semne celsiene)
o Pot fi prezente ulceraţii, hemoragii
o Dacă apar alţi nevi sateliţi în jur, acestea vor fi metastaze locale
 Factori care favorizează malignizarea
o Expunerea prelungită la soare, U.V
o Leziuni preexistente melanic
o Existe nervi displazici, sindrom nevice displazice – risc foarte mare de melanom.
 Clasificarea melanoamelor
o În situ – greu de diagnosticat, localizat chiar deasupra membranei bazale.
 o Incipient – neinvaziv, non – metastatic
o Invaziv:
 la început creşte orizontal, superficial – este perfect operabil înainte să
metastazeze; evoluează greu
 creştere verticală, rapidă, infiltrativă, clonele celulare cu capacitate de
metastazare au fost selectate
 sistem de gradare este în funcţie de profunzime – rata de supravieţuire

Evoluţia melanomului malign

 metastazează oriunde – probabil diseminat pe cale sanguină sau limfatică
o un număr foarte foarte mare de metastaze – noduli sateliţi
 melanom cu creştere verticală descoperit tardiv – sanse mici de supravieţuire
 pot apărea metastaze intra – epidermice apariţia nodulilor sateliţi
 metastaze în inimă!!!

Tumori malformative
Coristom
 nu există mutaţii, deci nu sunt tumori, deci nu există risc malign
 ţesuturi normale în locuri anormale
 exemple:
o insule de ţesut pancreatic în peretele stomacului, duoden
 reprezintă un punct slab a mucoasei gastrice, putând apărea ulcere cu mai
mare uşurinţă
o glande suprarenală în parenchimul renal – polul superior; acestea sunt anomalii de
migrare a celulelor în embriogeneză
o glanda mamară în axilă – cresc la pubertate, dacă apar noduli  extirpare
chirurgicală
Hamartoame
 pot apărea oriunde
 ţesuturi normale la locul lor, dar în proporţii anormale
 ex: hemangiomul – număr crescut de capilare
 unii nevi congenitali
 rabdomiomul cardiac
 hemartomul pulmonar