Curs #1 08.10.

2013
PATOLOGIE SI CLINICA CHIRURGICALA
SEM I
BOLILE TUMORALE
=cresterea exagerata a unui tesut sau organ, circumscrisa sau difuza, cu implicatii locale si/sau generale. Cresterea implica
fundamental atat forma si structura tesutului din care a derviat, precum si starea generala de sanatate a animalului.
Dpdv al localizarii:
Tumori lichide = Leucemii (tumori ale sangelui) INOPERABILE
Tumori solide = ale organelor si tesuturilor cu consistenta bine definite.
Etiologie: plurifactoriala, inca nedefinita correct. Ceea ce se stie precis fiind virusurile (virusuri oncogene, retrovirusuri). Pot
determina atat tum lichide si solide. A 2-a cauza este genetica, a 3-a cauza este factor de individ si factorii de mediu, fizici si
chimici (traumatisme repetate, aditivi alimentari, etc).
Tratamentul = “trial” , adica un complex de masuri care trebuie luate de un colectiv de specialisti.
Clasificare:
Tum benigne: reproduce tesutul din care provin, sunt isolate, circumscrise, nu recidiveaza si nu metastazeaza; Pentru acest tip
de tumori tramentul consta in ABLATIA CHIRURGICALA RADICALA; vindecare mai depinde si de localizarea tumorii (ex.
tum hepatices au pancreatice)
Tum maligne: difuze, infiltrative, nu reproduc structura celuleor sau tesuturilor din care provin, dau recidive locale si
metastaze la distanta
Localizare:
Piele
Mucoase
Glande
Organe
*la caine si pisica sunt 2 tipuri de glande perianale; la pisica sunt cu cisterna (perianale) si nu tumorizeaza niciodata (doar
fistulizeaza), iar la caine cele monostomatice (circumanale) care tumorizeaza, hormonodependent (recomandata castrarea
masculilor – US) DAR Circumanalomu, desi imbraca toate aspectele unei tum maligne, NU METASTAZEAZA, deci poate fi
excizata.
Histologic:
Epiteliale: EPITELIOAME/CARCINOAME
Tes. Conj: SARCOAME
Important de cunoscut pentru tratamentul chimioterapic cytostatic (epiteliile fiind mult mai sensibile la medicatie)

Melanomul
= tum aparte, pigmentat sau acromic. Este dat de proliferarea haotica a melanocitului este are character extreme de agresiv. In
momentul in care apare o formatiune proliferative la care poate fi suspicionat melanomul, recomandarea este EXERZA
LARGA la om cu aprox 3cm in jurul bazei formatiunii suspicionate, si numai dupa aceea sa e face restul de examene. Este
precoce metastazant. Calul este cea mai sensibila specie, in special cei suri si deresi (deschisi la culoare).
Au crestere haotica, cu celule metaplaziate (diferentiate).
Cu cat gradul de diferentiere este mai mare, cu atat gradul de malignitate este mai mare. !!! O tumoare cu cat este mai diferita
ca structura cu tesutul de origine este cu atat mai agresiva!!!

Sarcoamele:
Fibrosarcoame
Sarcoamele tes. Adipos (Liposarcoame)
Miosarcoame (Leiomiosarcom, Rabdomiosarcom)
Sarcoame ale vaselor sangvine (hemangiopericitom)
Sarcoame ale tesuturilor dure si semidure (condrosarcom – intalnit frecvent la pavilionul auricular la pisica)
Clasificare clinica a tumorilor solide (TNM):
T : date despre tumora primara
N : date despre invazia metastatica a lnn de drenaj
M : prezenta sau absenta metastazelor la distanta, altele decat limfocentrii

Curs #2 14.10.2013
1
 Clasificarea T. N. M. a tumorilor
(Cafea – Piata ROSSETI “Florescu”)
Femele (om + animale de companie): cancerul mamar
Masculi – doar la om cancerul de prostate; animale de companie: tumori pulmonare si hepatice pe primul loc
Glanda mamara la carnivorele de companie:
T (date despre tumora primara)
1= <1 cm
2= 1-3 cm
3= 3-5 cm
4= >5 cm sau daca este abcedata indifferent de dimensiune
a – tumoare mobile
b – tumoare aderenta la piele
c – tumora aderenta la straturile profunde
0 = nu exista tumora
X = exista, dar nu poate fi decelata clinic
N (date despre starea tumorala a lnn de drenaj)
0= nu exista tumora in lnn
X= exista si nu poate fi decelata clinic
1= este prins lnn de drenaj pe aceeasi parte
2= este prins si lnn de drejan contralateral
a,b,c se pastreaza ca la “T”
M (prezena sau absenta metastazelor la data diagnosticului si la data operatiei)
0= nu exista
X= nu poate fi decelata clinic
1= exista prezenta metastaza (inafara lnn)

LIMFOCENTRII !!! (dr. Sugimura ??): lnn axilar in dreptul celui de al 2-lea mamelon toracal, sub m. latissimus dorsi
Lnn cervical dorsal ventral = fostul lnn prescapular
pTNM = post TNM reprezinta reevaluarea clasificarii clinice dupa interventia chirurgicala
Procesul de metastazare
Recidiva locala este tot o metastaza, dar diferita de cea propriuzisa. Recidiva locala reprezinta refacerea tumorii la locul initial
dupa extirparea chirurgicala din 2 coniderente: nu a fost eliminate in totalitate si au ramas insule de tesut care prolifiereaza in
continuare sau ca in momentul in care operam, datorita manoperelor chirurgicale, grupuri de cellule se desprind din margiea
tumorii si raman implantate in tesuturile alaturate = boala minima reziduala  recidiva locala <> metastaza propriuzisa.
Metastaza = reproducerea tumorii primare al distanta fata de cea initiala
= desprinderea unei cellule/grup de cellule, vehicularea lor pasiva prin diverse cai, implantarea la distanta si cresterea unei
tumori asemanatoare celei primare
Pe cale umorala: in cavitati, odata cu desprinderea tumorii se desprind fragmente, care prin lichidul respective sunt
transportate in alte parenchime (ovar, uter, splina, pulmon, bronhii, trahee)
Pe cale limfatica: vasele limfatice se formeaza din spatiul intercellular, fara perete propriu (venule limfatice); daca din spatiile
intercelulare tumorale, in urma oricarui factor traumatic asupra tumorii, cellule se dresprind, ajung in venulele si truchiurile
limfatice, unde pot fi oprite in lnn de drenaj
Pe cale sangvina: cea mai frecventa cale de diseminare in producerea metastazelor; vase de sange, in special vene, cu perete
foarte subtire, se pot rupe, desprinzadu-se cellule care patrund in torentul sangvin; aici, Macrofagul are o importanta deosebit
in oprirea celulei tumorale (considerata non-self) existand 3 posibilitati:
Macrofagul castiga, celula este fagocitata, metastaza nu se realizeaza
Macrofagul moare, iar celulele tumorale sunt repuse in circulatie
Apare un echilibru biologic intre Mf si cel. tum, acestea ramanand cantonate in interiorul Mf; Mf este singura celula care
poate parasi torentul sangvin prin peretele vascular; dupa ce iese, exisnta din cele 2 variante, in care Mf fagociteaza sau in
care Mf moare si cel. tum sunt eliberate.

EXEREZA IN TOTALITATE A TUMORII

Cu cat este facuta in stadiu mai incipient, cu atat sansele de supravietuire sunt mai mari.
In functie de localizarea tumorii, permite diagnosticarea clinica si indepartarea radicala a tumorii.
2
Indicele de supravietuire = timpul scurs de la diagnosticul unei tumori si pana la decesul pacientului fara tratamentu
(considerat la momentul diag sau la scurt timp dupa acesta – cateva luni) raportat la timpul de supravietuire si pana la
moartetea pacienutului cu tratamtentele de rigoare.

Principiile chirurgiei oncologice

Extirparea in totalitate si in bloc a tumorii si a lnn de drenaj omoloage tumorii
Manipularea cat mai redusa a masei tumorale
Izolarea intraoperatorie a tumorii de tesuturile din jur
Ligaturarea vaselor sangvine in special a celor venoase inainte de sectionare
Recoltarea de probe si trimiterea la lab pentru ex. histopatologic

Curs #3 21.10.2013
Epulis fibros (benign)/osos/achantomatos (extreme de agresiv)

Tratament
>CHIRURGICAL< peste care se adauga trialul therapeutic (+chimioterapie+imunoterapie+radioterapie)
Chimioterapie (CITOSTATICE)
Daca maresti de 2 ori doza chiomioterapica, efectul este de 15-20x mai mare
Daca ar putea sa izoleze celulele din maduva pentru min. 48-72h, prin chimioterapie s-ar vindeca cancerul
Trebuie facuta in cel putin 3 cure, de fiecare data sa existe min 3 grupe de citostatice diferite, si de fiecare data altele
= tratament medicamentos cu prop de a actiona asupra cel care sunt in proces de diviziune si a bloca multiplicarea acestora
Agenii alchilanti (ciclofosfamida – Endoxan)
Alcaloizi vinca - sincronizarea ciclului cellular = toate cel din G0 incep sa se multiplice (vincristina – Sindovin)
Antibiotic antitumorale – rup fusul de diviziune
Derivati de platina (cisplatin, carboplatin)
!! Carcinoamele sunt mult mai senibile (pana la 70% eficacitate) la chimioterapie decat sarcoamele (doar 20-25% eficacitate).
!! Dupa splenectomie, organsimul nu mai raspunde + la vaccinuri.
Dezideratele chimioterapiei
Chimioterapie anteoperatorie (min 1 sedinta) = adresata reducerii masei tumorale, dar si izolarii fata de tes din jur, facilitand
interventia; este folosita rar in scop curative (doar atunci cand nu avem acces operator – cav nazale, ficat, pulmon, neural)
Chimio postoperatorie
Adresata “bolii minime reziduale” (MANIPULAREA TUMORII – VEZI SPRAY DE COATING)
Adresata metastazelor – cand se dezvolta o noua tumora la distanta, pentru a se stopa cresterea acesteia (rol paleativ,
prelungind doar viata)
Radioterapie
Metode radiant ce antreneaza efecte biologice incompatibile cu viata
Radioterapia externa prin electrovoltaj
Curieterapia – cea mai folosita terapie oncologica; foloseste Co, Cs137, Ir192;
Radioterapie metabolica – un anume ion radioactiv (I131) este injectat IV cu proprietatea de a se cupla pe celulele cu
activitate metabolica intense (t*C > t* normala a corpului); GRIJA pentru ficat, miocard,
Anteoperator
Postoperator
Imunoterapia
= tratarea si ameliorarea bolii tumorale prin stimularea limfocitelor, suprimate de catre citostatice
Specifica: antigene specifice tumorii; utilizata frecvent
Nonspecifica: seroterapie - reprezinta o activare generala asupra organelor care produc anticorpi, prin substante chimice sau
fractiuni proteice car sunt recunoscute de organism ca nonself; POLIDIN = cultura bacteriana inactivate – generatoare de Ac;
CANTASTIN,
Dobandita: stimularea maduvei hematogene – transferi cellule imunocompetente organismului bolnav
Diagnosticul
Dg tumorilor mamare: se bazeaza prima data pe prezenta unei DEFORMARI REGIONALA, cand tumora poate fi vazuta;
lipsa DURERII, cu CRESTERE LENTA, animalul da semne care sunt SPECIFICE NEFUNCTIONARII organului respective
Dg este de baza si necesita DDx fata de alte boli cu aspect tumoral: abces, flegmon, chisti sau alte formatiuni
X abces – deoarece are temperature locala, insesizabila la palpare, durere+, nu are crestere rapida, abcedeaza

3
X flegmon – crestere rapida, durere, hipertermie, tendinta de abcedare multipla, modifica semnificativ starea normal a zonei in
care se dezvolta
X hematom – apare brusc, eventual temp locala, +/- durere, +/- puls local
X chist – formatiune plina cu lichid, nedureros, cu declivitate marcanta
X chist sebaceu – usor crepitant, consitenta palpatorie vascoasa, pastreaza amprenta
X inflamatie chistica cronica (mastoza): mastoza fibrochistica vs. adenocarcinoma mamar diferente subtile  metoda ~
invaziva : punctia biopsica (!! NU trebuie facuta la prima vedere) de preferat cu ac G20, G22 (verzi) cu valoare
ORIENTATIVA
In cazul GL MAMARE, se poate incerca in prima faza “mulgerea” mamelei si examinarea microscopica a lichidului exprimat
(daca exista)
In cazul unei tumori abcedate, se poate incerca in prima faza amprenarea directa a formatiunii.
Ex. extemporaneu – intraoperator, se scoate un fragment care se supune unei examinari microscopice in timp real, prin
coloratie rapida.
Tratamentul complex
!@#$%^&*()_+ MAI INTREABA SI PA’ ALTU +_)(*&^%$#@!
= chirurgie + chimioterapie postoperatorie in cateva sedinta, in functie de starea generala si varsta animalului.
Tratamentul postop nu ridica problem deosebite in prima etapa – sustinerea marilor functii + antibioterapie 3 zile pentru
prevenirea infectiilor. Chimioterapia se realizeaza numai dupa vindecarea operatiei, o cicatrice postop fiind sufficient de solida
dupa 10-14, cea definitive fiind dupa 24-27 zile. Chimioterapia se instituie in caz de tumori agresive dupa 14-18 zile, iarin
cazul tumorilor neagresive dupa 28 de zile. Pastrarea intervalului de timp de la ultima chimioterapie si momentul interventiei
chirurgicale trebuie sa asigure pisibilitatea organismului sa se regenereze si sa creeze o cicatrice normal.
Alcaloiziz vinca dupa ~7-10 zile
Antibiotice antitumorale dupa 18 zile

Chirurgie II C. 4 28.10.2013

Bolile chirurgicale ale sistemului osteoarticular

Contuziile:
Sunt mereu traumatice = acţ ag traum asupra ţes, cu intensităţi diferite.
Contuziile scheletale – osul în principal.
Provin din accidente, lovituri, căderi.
Dpdv medical pot fi:
-superficiale – ţes moale şi periost
-profunde – periost şi os – inflam = osteoperiostită. Există şi osteite dar de obicei sunt generate de o infecţie, carie
osoasă, nu etiologie traumatică.
Fracturile sunt plăgi osoase = soluţie de continuitate la nivelul ţes osos.
Contuzia este urmată de inflam şi hemorag subperiostală sau medulară care în 8-12 zile prod o rarefiere osoasă tradusă prin
demineralizarea zonei, rarefierea acesteia, scăderea rezistenţei la compresiune, torsiune şi rupere, zona este susceptibilă la inf
supraadăugate care pot fi:
-exogene – între soluţiile de continuitate de la niv ţes şi mediu
-endogene – dintr-o zonă cu focar de infecţie la distanţă pot fi vehiculaţi germeni pe cale sangvine ajung într-un mediu
propice dezvoltării. Cea mai imp situaţie de acest gen este în med umană – interv pe pulmon şi pe cord  autoinfecţie 
respingere de grefă.
Contuziile – pericol prin:
-dacă există hemoragii la niv ţes haversian şi în zonă – pct de plecare a emboliilor  infarcte.
-infecţii
-cancer – boală cu etiol multiplă, una fiind şi traumatismul permanent (inflam ce poate apăsa pe ţes înconjurător).
Simptomatologie:
Însoţite de durere accentuată, edem cald care se traduc clinic prin şchiopături.
Dacă sunt cu gard avansat pot produce fisuri în compacta osoasă.
Diagnostic:
Semne clinice + anamneză.
Prognostic:
Uşoară – fav
Moderată – rezerv
Violentă - grav  complicaţii – fisuri, rarefieri osoase, inf supraadăug, etc.
4
Tratam:
Repaus.
Medicaţie antiflogistică
-locală – crioterapie, badijonări cu sol camforate, mentolate, sol Burow
-general – o doză de ab de prevenţie şi, dacă nu sunt antecedente cunoscute, diclofenac (antiinflam nesteroidian).
Dacă nu dispare după 10-15 zile cu tratam local (antiinflam sau antiinflam cu ab sub bandaj) se poate aplica o vezicătoare cu
I2Hg 5% aplic pe pielea tunsă (dacă se rade zona, se aşteaptă 2-3 zile pt a se vindeca microleziunile). Nu la vacă – sensib la
Hg şi Pb.

Fracturile:
Sol de cont de la niv osos = fractură = întreruperea traum totală sau parţ a struct unui os.
Etiol:
Multiplă, defel traum, rar spontane datorită unui rahitism accentuat în care GC nu mai poate fi susţinută de os sau datorită unei
carii osoase, cancer, rarefiere exagerată, osteoperiostită proliferativă infectată.
Mai pot apărea şi ca rezultat al unei contenţii necoresp, mai ales la anim mari.
Una din cauzele laminitei, furburii este şi castrarea sau fătarea distocică, colicile (durerea).
Cele mai imp cauze sunt cele ext – traumatisme de orice fel cu intensitate mare care depăşesc rezist osului.
Fract se întâlnesc la toate speciile. Dar se tratează diferit. Fract de femur la cal – sacrificare. Fract de paletă iliacă la vaci, cai –
se vindecă singur, rămâne cu şchiopătură.

Curs #5 04.11.2013
FRACTURI
La cal se poate intervene mai usor asupra fracturii de paleta iliaca, dar animalul schioapata tot restul vietii
La rumegatoare si porc, fracturile se pot remedia mai usor, dar importanta economica a animalelor reduce importanta operatiei
Clasificare
Modul de producere
Complete: intreg osul este rupt
Incomplete: rupt partial
Fisuri: fisura compactei oaselor
Infundare: oasele late (neuro/viscerocraniu, spata)
Fracture in “lemn verde”: o parte din compacta ramane intreaga, iar partea cealalata este rupta si deplasata din axul fiziologic
al osului
Clinic
Inchisa: fara solutie de continuitate la nivelul pielii – recomandat de operat la 3-5 zile de la producere
Deschisa: isotita de plaga la exterior = URGENTA chirurgicala, max 12h de la producere
Locul de actiune
Directe
Indirecte (la distanta) fata de locul de actiune: fracturi de bazin in urma traumatismelor axiale la anim mici
Fisura = solutie de continuitate de ~1mm ca Fanta in grosimea osului care nu afecteaza intreaga compacta a osului
Clinic: tumfeactie, durere, schiopatura grad III, contuzii si petesii la nivelul locului de actiune al agentului traumatic (cutan,
subcutan). NU apare crepitatia osoasa. NU sunt modificari ale pozitiei anatomice
Prognostic: rezervat, se poate complica cu extinderea focarului
Tratament: repaus si imobilizare externa, in functie de tipul sau comunicarea cu animalului (pandaj inamovibil cu atela –
trebuie sa imobilizeze cel putin articulatiile proximale si distale ale zonei de fractura, sa permita circulatia sangvina venoasa,
dar sa limiteze cat se poate de mult miscarea).
+ AINS local, repaus, bandaj. Animalul se recupereaza in 3 saptamani
Fractura in “lemn verde” = specifica animlelor tinere, oaselor lungi la oaie, caine (rahitic) NU la cal
Linia de fractura este pe fata convexa a osului lung care si-a modificat pozita anatomica
Clinic: durere, schipatura, modificarea pozitiei anatomice. NU apare crepitatia osoasa. Fara posibilitate de rasucire in ax sau
aparitia unei pseudoarticulatie (=mobilitate exagerata in focar).
Dg: clinic
Prognostic rezervat in functie de animal
Tratament specific fracturilor:
Recenta: refacerea diametrelor si axelor anatomice si se aplica un bandaj inamovibil (se schimba la 72h prima data, si apoi
dupa 14 zile, pentru a verifica daca oasele nu au revenit in pozitia anormala dinaintea interventiei)
5
Fracturile prin infundare = specifica oaselor late; daca nu este pe suprfata mare si superficiala, se poate trata cu un AB si cu
repaus .
Daca fractura s-a produs pe suprafata mare sau in profunzime (se poate produce un callus care sa obstrueze diverse cai, sau sa
cuprinda nervi sau alte structure)
Tratament: incizie si repunerea suprafetei portiunii de os infundate la nivelul de la care a plecat  trapanatie pe linia de
fractura sau in tringhin in jurul focarului, repunerea suprafetei cu carlige
Clinic: tumefactie, durere. NU apare crepitatie. Se observa la palapre profunda.
Dg: rezervat sau grav
Diagnosticul de certitudine se face intotdeauna in prezenta unui Rx.

Fracturile complete inchise

Ruperea in totalitate a continuitatii osului, fara continuitate cu exteriorul.
Dupa numarul liinilor de fractura exista:
F. simple
F. duble
F. cominutive (cu foarte multe eschile)
Dupa directia liniei de fractura:
F. transversal
F. oblice
In “cioc de clarinet” (in “vf de penita”)
In colt
F. longitudinale
Dupa locul de fractura
Diafizare
Epifizare
Intraarticulare (+/- capsula art)
Dupa pozitionarea fracturii
F. fara deplasare
F. cu deplasare
Laterale
Unghiulare
Prin rotatie: in zone cu putina musculatura
Prin departare
Prin suprapunere: in zone cu multa musculatura

Fracturile complete deschise

Au solutie de continuitate la nivelul pielii, iar prin plaga se pot decela componentele osoase. Aceasta solutie de continuiate cu
exteriorul se poate realiza din exterior spre interior (impuscatura, muscatura, lovituri foarte puternice cu corpuri contindente)
sau din interior (in fracturile cu forte foarte mari, mobilitatea membrului dupa producerea unei fracture, initial inchise)
Comunicarea poate fi:
Primara
Secundara (tardiva, intarziata) datorita mobilitatii care apare dupa disparitia durerii
SUNT URGENTE CHIRURGICALE pentru ca pot produce hemoragie care nu poate fi oprita, infectia este iminenta (infectia
osoasa este cea mai greu de tratat, infectia la nivel medular fiind foarte greu de sterilizat, antibioterapia IV/IM/SC/PO
neajungand in canalul medular.
Infectia se organizeaza, progresand spre carie osoasa  fistula ososasa

Simptomatologie generala: crepitatie ososasa, mobilitate in focar, durere, sprijin nul, deformarea regiunii. La fracturile
deschise sunt insotite si de prezenta unei plagii la nivelul fracturii.
Dg: clinic si confirmat de ex radiologic
Prognosticul este rezervat, mai grav decat in cazul celor inchise.
Tratament specific.

Calusarea
6
Odata aparuta plaga ososasa, organismul incearca sa o repare. Este de lunga durata (~60-90 zile). Cicatrizarea ososasa se
numeste calusare, si are 4 stadii, fiecare cu durata specifica.
Hemoragie postrtraumatica: <12h
Organizarea hematomului cu rarefiere ososasa a capetelor de fractura; poate dura pana la 2-4 saptamani
Foarmarea calusului primar (1-2 luni)
Sudarea fragmentelor osoase (alte cateva luni, in functie de organism)
Formarea calusului
Stadiu histochimic = callus fibrino – proteic
Stadiul conunctiv = pe substratul fibrinos apar striuri conjunctive care incep sa refaca osul
Calus osos primar = mai putin rezistent, in a carui structura apar mici vacuole
Callus osos definitive = rezistent, redus in volum, care respecta dimensiunile osului care a fost rupt; apare structura intima a
osului (tes. Haversian) – al 2-lea tesut din organismele vii care se reface ad integrum.

Tratament
Ca + vit. C +/- vit. D2
Calcitonina
Nu se administreaza Ca IV post-op – risc de crearea unui callus exuberant, nedorit + ca se elimina foarte repede renal
** HH se face strict IV, cu actiune foarte rapida!! Poate fi facut chiar de 4-5x doza terapeutica, efectul disparand dupa 20-30’
Formarea calusului
Calusul fiziologic se formeaza intre 28-90-100 zile la animalele mici; pentru animalele mari, adulte, acest timp se dubleaza
(~6 luni de zile un callus poate fi definitiv si rezistent, sa nu de recidiva = fractura spontana). Nu trebuie sa depaseasca
diametrele osului dinainte de fractura sau cu maxim 10%. Trebuie sa confere rezistenta osului dinaintea fracturii si sa asigure
functionalitatea zonei respective fara sechele.
In formarea calusului pot intervene:
Oprirea evolutiei vindecarii ososoase intr-unul din stadiile intermediare (callus conjunctiv daca imobilitatea focarului nu este
asigurata).
Lipsa unor enzyme: covit. C, covit. A, vit. D, calcitonina
Carente minerale: callus nerezistent, organismul incercand sa suplineasca lipsa de duritate prin depunerea suplimentara de
callus
Infectii: organismul nu mai are o matrice exacta in formarea calusului, si incearca sa construiasca de undeva din lateral un
callus nou, care sa confere imobilitate razelor ososase, dar sub care ramane un sechestru (“o vacuola”).
Pentru formarea unui callus fiziologic trebuie asigurata IMOBILITATEA focarului, combaterea HEMORAGIEI in special in
capetele osului fracturat si combaterea INFECTIEI + neinterpeunerea intre capetele ososase a substantelor proteice de orice
fel (fascii, muschi, vase, aponevroze, etc).
Calusuri patologice
Calusul fibros
Calusul exuberant: apare datorita faptului ca refacerea nu este perfecta intre cele 2 capepte
Calusul dureros: apare cand in interiorul calusului este prins un filet nervos sau cand este mult prea mare si compreseaza
structure adiacente
Se remediaza prin intervine prin reinterventia chirurgicala.
Simptome generale
Simptome de probabilitate: durere (vie in primele 48h); intesitatea durerii depinde de intensitatea agentului traumant,
deplasare si mobilitate; deformarea regiunii; impotenta functionala (schiopatura gr. III – IV)
Simptome de certitudine: mobilitate anormala, crepitatie osoasa, netransmiterea miscarii distal fata de focarul de fractura.
Semne generale: inapetenta, abatere, hipetermie, hemoragie expriamata in focar sau la distanta (fracture de oase late –
viscerocraniu), lipsa prehensiunii si a masticatiei in F. de mandibular
Diagnostic
In general usor, combinand simptomele de probabilitate cu cele de certitudine = dg. Clinic. + deformarea regiunii.
Toate aceste simptome apar brusc. Toate simptomele de certidine persista.
Dg. De certitudine se pune in baza Rx.
DDx: contuzii, luxatii, rupture tendinoase, paralizii; toate aceste presupuse dg false sunt excuse atunci cand expunem Rx.
Prognostic
In general grav, dar variaza in functie de specie (cal – cel mai grav, rumegatoare – abator)
Favorabil in cazul animalelor mici, dar in functie de localizare si de momentul in care se prezinta la interventie.

7
Materialul de sutura ososasa = elemente metalice (suruburi, placate, tije, brose, fixatori externi)
In general trebuie extrasi, deoarece prezenta implanturilor metalice pot influenta din punct de vedere electric circulatia Ca2+
Se pot folosi elemente din Ti (f F scumpe) dar care pot ramane definitive implantate in structura osului, fara a interfera cu
metabolismul acestuia
Prognosticul fracturilor
Animalele mari au prognostic grav – foarte grav (un cal cu piciorul rupt niciodata nu va mai avea acel picior 100% functional)
Unghiul ext al paletei iliace – sciopatura exista, dar este functional
Calusul format in zona fracturilor la cal este exuberant; extremitatea acropodiala este foarte subtire, putin imbracata in
musculatura = un calsul marit afecteaza culisarea tendinoasa, cu durere si schiopatura, scotand animalul din functie
Prof. Udrischi a pus un implant de lemn (acropodial) la un cal
Animalele mijlocii au prognostic rezervat: fie se vindeca (si de la sine) fie se valorifica, iar pierderea este diminuata
Animalele mici, in general au prognostic favorabil la fracture, dar poate fi si rezervat in functie de fractura respective
Prognosticul poate fi grav si datorita traumatismelor care apar asupra filetelor nervoase, vase sangvine, tesut muscular, care
complica mult prognosticul

Complicatii:
Locale: hematom, rupture musculare, desirari, compresiuni medulare (sindrom Webber), hemoragie
Generale: soc traumatic, embolii (mai grava in med. Umana  embolia pulmonara), hemoragia masiva (interna), anevrism si
tromboflebite
Infectii:
osteomielita (= infectie tradusa prin inflamatia compactei osului, structurii lui haversiene prin rarefierea acesteia, crestrea in
volum si aparitia unor microcaverne care duc la scaderea rezistentei osului),
periostita/endoostita (actioneaza in impreuna cu osteomielita = oesteoperiostita = ingrosarea si ifbrozarea periostului,
modificand si permeabilitatea vaselor care troficizeaza osul);
fistula osoasa (fund + traiect din care se exprima lichid de exrcretie fara tendinta de vindecare, cantonata la nivelul maduvei,
unde sterilizarea se produce foarte greu);
infectia canalului medular (complicatie grava a fracturilor deschise: par, praf, iarba, dejectii) cu propagare catre ambele
capete osoase, cuprinzand intregrul canal medular
calusuri: calusul exsuberant (se formeaza datorita lipsei de congruenta a capetelor de fractura, ori deplasarii acestora la mare
distanta); calusul fibros (cand exista mobilitate in focarul de fractura, organsimul nu mai adduce suficienti ioni de Ca+ pentru
a mineraliza calusul fibros, ramanand in acest stadiu); callus compresiv (datorita cresterii exaggerate compreseaza tesuturile
adiacente: muschi < vas < nerv)

TRATAMENTUL FRACTURILOR
repaos
imobilizare: se realizeaza atunci cand deplasarea animalului este lunga, prezentarea la tratament dureaza; printr-o imobilizare
corecta se pot reduce considerabil complicatiile posttraumatice
antibio- si vitaminoterapie 1-2 zile (nefiind urgenta medicala)
tratamentul conservator: se aplica numai fracturilor incomplete (fisuri, “lemn verde”) si consta in aplicarea de bandaje
inamovibile (FIXE!!); conditiile necesare vindecarii prin aplicarea de bandaje inamovibile pentru o fractura sunt: se pot aplica
doar razelor osoase care sunt invelite sumar cu musculatura (metacarp, metatars, antebrat, gamba), pentru imobilizarea
focarului este obligatoriu sa imobilizam si 1 art. Proximal si distal de focar; bandajul nu are voie sa produca compresiune
suplimentara pe tesuturile adiacente; orice fel de compresiune indelungata este jenanta si nu poate fi bine tolerate de catre
animal; deasemenea bandajul trebuie sa nu produca staza circulatorie sau sa produca alte leziuni
materiale: neaparat un strat moale protector (vata hidrofila sau bureti de tip special $), apoi bandajul de fixare (fasa de tifon)
care se strange progresiv (stratul de vata sa ajunga la aproximativ 1/3 din grosimea initiala), si stratul de consolidare (gips –
greoi, material dur sintetic – diverse proteze, atele din plastic/lemn/metal – sarma mulata pe razele osoase respectand
fiziologia piciorului) care se strage in continuare; !! materialele adezive (leucoplast, scotch) sunt CONTRAINDICATE
deoarece impedica circulatia aerului
controx Rx obligatoriu dupa aplicarea bandajului si recontroale periodice (7 – 14 – 21 zile);
bandajul se pastreaza min 45 zile ( de preferat 60) si se indeparteaza de obicei in urma unui control final radiologic

Curs #7 18.11.2013
Tratamentul fracturilor
Tratament operator – sangeros!

8
Se aplica la animalele mici in toate cazurile (cel mai correct), chiar si in cazurile in care fractura este in lemn verde, datorita
lipsei cooperarii a pacientului.
In cazul animalelor mari, operatiile sunt o optiune, dar cu vindecarea greoaie si complicatiile de rigoare.
Tehnici operatorii
Ostesinteza centromedulara : brosa sau tija, introduse in canalul medular pentru imobilizarea focarului de fracutra
Osteosinteza cu placuta si suruburi: imobilizarea focarului de fractura prin aplicarea unei placate metalice pe suprafata osului
Osteosinteza cu cerclaj: consta in aplicarea unor legaturi metalice cu ajutorul sarmelor de jur imprejurul osului in 2/3/4
puncte, atatea cate sunt necesare pentru fiecare operatie. Daca osul este tronconic exista o tehnica prin care se ferestruieste un
sant superficial in asa fel incat cerclajul aplicat sa ramana in locul corespunzator fara ca acesta sa poata alunca de la locul
aplicarii. Renura respective nu trebuie sa intereseze intreaga circumferinta a osului si nici nu trebuie sa fie atat de adanca incat
sa inglobeze in adancimea ei grosimea sarmei.
Osteosinteza cu fixatori externi: este salutara pentru medicina umana, in care aparatura si tehnicile asigura posibilitatea
remedierii fracturii fara deschiderea focarului. Este costisitoare datorita materialelor. Singura utilitate a acestei metode poate fi
aplicata atunci cand exista luxatii. Remedierea luxatiei prin aplicarea fixatorilor externi confera siguranta reluarii functiei
articulatiei aproape in totalitate.
Osteosinteza mixta (centromedulara + cerclaj)

Osteosinteza centromedulara
Brosa = 70% din canalul medular
Trebuie introdusa astfel incat sa poata fi scaosa
Trebuie sa depaseasca cu mult si proximal si distal focarul de fracutra
Pe cat posibil sa fie infipta si in spongioasa osului pentru prevenirea rotatiei
Sa nu ramana foarte mult inafara osului pentru a nu deranja tes. moi
Cerclajul
Se face doar cu sarma adecvata ca grosime si rezistenta pentru osul respective
Material folosite in osteosinteza
Trebuie sa fie neutre dpdv electric: oteluri inoxidabile (V2A). ar fi indicat sa folosim intr-o osteosinteza un singur tip de
material metallic, deziderat mai greu de obtinut in cazul interventiilor mixte sau placuta cu surub (cu exceptia Ti).
Sarma de cerclaj trebuie sa fie maleabila, rezistenta la torsiune, inoxidabila si neutra electric.
Pentru suturile metalice exista:
Tije: de diverse dimensiuni si forme, avand forma de “v”, “x”, “y”, hexagon, trefla, pline sau goale inauntru; cele cu lumen nu
au cirumferinta complet inchisa, exisntand un sant in asa fel in cat dimensiunea diametrului sa fie usor maleabila
Brose: cilindrice, uniforme, de la 1mm pana la 10mm in grosime.
Placute: de preferat sa fie usor maleabile, pentru a putea fi adaptate suprafetei osului; placuta trebuie sa adere intim la suprafat
osului pe toata lungimea lui; nu trebuie sa fie foarte groasa pentru a putea fi acoperita in totalitate cu musulatura si piele
Suruburi: de diverse dimeniuni; trebuiesc aplicate in asa fel incat sa stranga placuta pe suprafata osului, sa nu depasesasca cu
mult diametrul osului pentru a nu leza tes moi pe partea opusa
Sarma: de diverse dimensiuni si poate fi mai moale sau mai dura (* sarma stomatologica)
Exista anumite brose, cu filet sau cu un cap pentru o anume cheie. In med U implantele metalice ajung pana la nivel
subperiostal pentru a nu deranja tesutul moale, astefel ca organismul depune un callus la acest nivel.
Scoabe: “U” cu brate inegale, in asa fel incat sa suplineasca functia ligamentului articular, dand posibilitatea refacerii aproape
in toatelitae a articulatiei
Cea mai freventa procedura este ostesinteza centromedulara. Se preteaza pentru fracturile oaselor lungi, diafizare sau
epifizare. Una dintre conditii este ca dimensiulie implantului sa astupe ~70% din canalul medular, sa confere o rezistenta
asemanatoare ca si duritate ca si a osului fracturat, sa reduca pe cat posibl miscarile in ax, sa asigure repunerea capetelor
osoase in continuitate. Prin aplicarea ei sa reface tesuturile moi in ceea ce priveste functionalitatea acestora, si cel mai
important deziderat este imobilizarea focarului de fractura pentru vindecare.
! ori de cate ori se aplica o metoda de osteosinteza ea trebuie sa protejeze si tesuturile moi!. Inciziile pe tesuturile moi se face
conservator, atat la nivelul pielii, vase epifasciale, musculatura; facute din aproape in aproape astefel in cat sa fie suficiente.
Tehnica:
Trepanatia osoasa cu un burghiu de dimensiunea brosei, sau cu cel mult 0.2-0.3mm mai mare decat aceasta
Introducere tijei sau brosei
Reducerea focarului de fractura prin afrontare
Fixarea definitive a brosei
Controlul mobilitatii in focar
9
Refacera planurilor anatomice
Avantaje:
Materialele pot fi ajustate dupa grosimea osului
Trepanatia bine executata nu produce o scadere a rezistentei osului, semnificativa
Afrontare facila
Inciziile sunt relative mici
Costuri reduse
Dezavantaje:
Pentru animalele tinere care nu si-au terminat inca cresterea, marirea dimensiunilor in lungime ale osului pot duce la scurtarea
tijei si aparitia mobilitatii in focar
Odata intrat in canalul medular, in locul maduvei hematoformatoare fiind luat de o maduva adipoasa
Uneori in fracturile transversal permite rasucirea in ax
Este necesara detinerea unei palate mari de brose/tije pentru a folosi marimea adecvanta, pentru a folosi o singura brosa (cel
mult 2 in canalel medulare foarte mari, obligatoriu din acelasi material
Trebuie reintervenit pentru inlaturarea implantului
Capatul ramas in tes moi poate determina aparitia unui granuloma aseptic
Lipsa de cooperare a pacientului (sprijinul poate aparea prea devreme) cele 2 capete din focar se pot apropia, iar unul din
capetele tijei poate iesi mult din canalul medular, sa lezioneze tesuturile moi

Osteosinteza cu placuta si suruburi

Recomandata in fractura oaselor late. Sunt necesare cel putin 2 suruburi proximal si 2 distal fata de focar, necesar de extras
toate dupa vindecare.
Se folosesc placate metalice si suruburi. Se urmareste o imobilizare perfecta. Trebuie sa existe contact intim al placutei cu
periostul. De preferat ca suruburile sa traverseze ambele compacte osoase. Trebuie protejate tesuturile moi, atat pentru placate
cat si pentru suruburi, surubul sa nu depaseasca mai mult de 1-2mm compacta opusa. Intre placuta si os sa nu se interpuna
tesuturi moi. Se doreste acoperirea in totalitate a tuturor materialelor folosite in osteosinteza.
Tehnica:
Se izoleaza capete de fractura
Se reduce focarul prin orientarea capetelor de fractura in continuitate
Modelarea placutei dupa suprafata osului si fixarea acesteia
Trepanarea osului in dreptul gaurilor pentru suruburi
Fixarea cu suruburi corespunzator calibrate
Suruburile se fixeaza apropiind placuta de os urmata de strangerea definitive a suruburilor, incrucisat si progresiv
Se verifica fixarea focarului si se refac planurile anatomice
Suruburi:
Compacta: cu filet cu pas marunt si putin proeminent, care nu depaseste grosimea surubului
Spongioasa: cu filet cu pas rar, mai inalt, care depaseste +/- grosimea surubului
Capete: mai bombate sau mai putin bombate
Dimensiuni: de la 5 mm
Avantaje
Confera o rezistenta si mobilitatea a focarului superioare
Reduce la 0 mobilitatea in ax
Daca este correct aplicata se vindeca ad integrum
Dezavantaje:
Necesarea mai multe trepanatii ale osului
Scoaterea placutei si a suruburilor implica o reincizie destul de mare pe tes moi
In timpul operatiei este necesar mult intrumenatr, pentru a avea de unde allege dimensiunile corespunzatoare
Pretul de cost este mai ridicat

Chirurgie II C. 8 25.11.2013

Osteosinteza cu cerclaj
Cerclajul = montarea unor implanturi metalice ce ajută la afrontarea şi consolidarea fracturilor, în special a celor oblice, cioc
de clarinet sau vf de peniţă. Oblicitatea fracturii nu conferă o afrontare postoperatorie suficientă pt ca calusarea să devină
normală.
10
Cerclaj = afrontarea oaselor pe linia de fractură cu aj unor sârme care se leagă circular pe os
Semicerclaj = nu este rotund, nu interesează în totalitate osul. Cuprinde doar o porţiune de os, este necesară o trepanaţie într-o
compactă osoasă pe o parte a fract şi încă una pe partea cealaltă, sârma se introduce prin cele 2 şi se leagă. Defel folosite în
cazul eschilelor ce nu pot fi prinse într-un cerclaj mare.
Când osul are oblicitate sau este tronconic, pt fixarea cerclajului – renură în compactă de dimensiuni red – ½ din grosimea
sârmei să intre în compacta osoasă.
Sârma folosită – oţel neutru, maleabilă.
Cerclajul se prinde prin torsiune. Sârma are rezistenţă la torsiune îfd grosimea ei şi materialul din care este făcut. Este oblig a
se alege o sârmă care să aibă rezistenţa la torsiune mai mică decât rezistenţa la rupere a osului. Pt o rezistenţă mai mare se
face un cerclaj dublu. Ideal ar fi ca sărmele să fie cât mai apropiate una de cealaltă.
Tehnică:
Cerclajul trebuie pus pe os (ideal subperiostal). Este oblig ca acest cerclaj să nu prindă ţesut moale.
Dezavantaje
-nu mai poate fi înlăturat. Uneori este înglobat în calus.
-Sârmele trebuie să fie adecvate. Dimensiuni – 0,2 (păsări) 0,3-0,4 (pisici), 0,5-0,6 (câine), 1 (vacă)
Avantaje:
-afrontarea perfectă a fract oblice de orice tip
-uşor de aplicat dacă cerclajele se introd prin focarul de fract înainte de reducerea acesteia.
În mom în care face o osteosinteză mixtă (centromedulară şi cerclaj) se poate crea un câmp electrostatic care va alunga ionul
de Ca. Este oblig ca după formarea calusului definitiv să se soată cel puţin unul din implantul mecanic (broşa).
Cerclajul în formă de 8 – la protejarea art – scase în totaliatate după remedierea luxaţiei. Nu ai control asupra sârmei şi poate
intra în capsula articulară – nerecomandat.

Osteosinteza cu fixatori externi

= sutura osoasă cu ajutorul unor broşe trecute tip şurub prin capetele osoase şi fixate la ext prin angrenaje de alte tije care
susţin poziţia osului.
Avantaj – nu se deschide focarul de fractură – redusă intervenţia pe ţes moi.
Broşe de dif dimensiuni. Au vf ascuţit urmat de o porţiune cu filet = Kirschner. Introdusă prin ţes moale min 2 pe fiecare parte
a fracturii. Necesită control radiologic. Ideal – existenţa şi a unui aparat de elongaţie. Apoi lateral, pe ambele părţi se fixează o
altă broşă iar piciorul se fixează într-un bandaj.
F costisitor. Materiale f scumpe
Se poate aplica pt orice fel de os. Excepţie – oasele capului, feţei, în care nu se pot fixa.
Deziderate:
-remed fract fără deschiderea focarului
-remeiderea luxaţiilor fără a afecta cartilajele articulare - Metoda de osteosinteză cu fixatori externi cea mai bună.
Dezavantaje:
-preţ
-imobilizarea anim şi disconfort postoperator.
Tratament în poliomielită sau fracturi neconsolidate coresp – se scoate porţiunea de os necorespunzătoare, se apropie
marginile şi se fixează şuruburile externe. Radiografieri la intervale regulate apoi se recurge la întinderea calusului
cartilaginos.

Osteosinteze mixte:
În int unei intervenţii se folosesc cel puţin 2 metode – centomedulară cu cerclaj sau şuruburi.
Acest tip de remediere se realizează în fract ce interesează şi capul articular.
Tehnici multiple, îfd fractură.
Se poate folosi în loc de şurub şi broşă chişnăr (nerecomandat)
Avantaje:
-prin fix cu şurub sau cerclaj se afrontează linia de fractură care interesează capul articular iar prin pironire
centromedulară se afrontează alte linii de fractură din vecinătatea capetelor art.
-prin folosirea celor 2 metode se completează una pe cealaltă pt ca rezistenţa conferită fracturii este suficientă pt o
vindecare cât mai corectă.
Pironirea centromedulară nu este bună în fract oblice.
Dezavantaj:
-min 2 mat de sutură diferite: broşe sau tije, cerclaj sau şurub.
-trebuie intervenit obligatoriu pt scoatere a cel puţin un element (şurub/broşe/amândouă).
11
Fracturile intraarticulare:
Au o particularitate – lina sau liniile de fractură interesează cartilajul articular.
Ca deziderat în remedierea acestora se urmăreşte afrontarea cât mai perfectă şi mai solidă a liniilor de fractură în aşa fel încât
calusul format să nu deformeze capul articular iar cartilajul hialin să nu fie afectat prin manoperele de sutură a articulaţiei. În
caz contrar, vindecarea se realizează cu blocarea articulaţiei, formarea unui calus peste limitele fiziologice, apariţia necrozei
cartilajului articular ce duce la anchiloză şi durere permanentă.

Calusul defectuos:
Calus = reparaţie care interesează struct osului. Osul este unul din ţesuturile din org cu vindecare ad integrum (cu ficatul.)
Calusul normal se formează dintr-un hematom. Diferenţa dintre calusul osos primar şi cel definitiv – cel primar este mai mare,
depăşind supraf osului şi este mai puţin rezistent. Osul format este mai spongios. Apare la 45-60 zile. Cel definitiv apare mai
târziu, 6 luni, timp în care calusul este modelat, osul devine mai rezistent, struct lui este compactă datorită refacerii totale a ţes
haversian iar rezistenţa osului este cea dinaintea fracturii.
Calus primar = cicatrice osoasă.
Nu toate fract urmăresc vindecarea normală.
Există şi calusări defectuoase (patologice).
Clasif anatomopatologică/morfoclin a calusului:
-calus dureros – acel calus care, chiar dacă anim este în repaus, zona este dureroasă, durere care se accentuează în
mişcare. Se datorează compresiunii calusului pe formaţiunile nervoase învecinate. Datorită formării unui calus mai mare decât
normal, mai ales la fracturi neremediate coresp, unde se prind în calus formaţiuni nervoase. Construirea calusului peste filetul
nerv şi înglobarea lui în ţes osos – durere premanentă ce duce la automutilare
-calus exuberant – depăşeşte cu mult dimensiunile normale ale osului. Contrar aşteptărilor este friabil şi are rezistenţă
mai mică decât osul.
-Apasă pe ţes din jur şi poate duce la o deformare a regiunii - apariţia durerii şi modif topografice ale ţes moi. În timpul
mişcării tendoanele şi musculatura se contractă greu cu durere şi deformare regională
-atrage atrofie musculară şi deformare regională
-calus diform – nu respectă diametrele şi poziţia iniţială a osului. Apare în urma consolidării fără intervenţie a osului,
care în mom fracturii are posibilitatea de a îndepărta razele osoase, organismul având tendinţa de consolidare a zonei fracturii.
Poate fi deplasat în un plan sau 2 planuri – depărtate sau angulaţie.
-calus inelar – calus care formează o depunere de os de jur împrejur iar lateral apare o cavernă – inel de calus în
interior ţes moale sau cavernă.
-În int pot apărea germeni, infecţia putându-se produce şi prin multiplicarea de germeni din int org, cu toate că acea cavernă
este un defect din timpul operaţiei sau după. Defel apar pt că liniştea postoperatorie nu este respectată.
-sunt defel pline cu ţes moi – serom, proţ de musc, etc

Prognosticul fract:
Anim mari – rezervat. De cela mai multe ori fract de bazin interesează paletele iliace, care rămân netratate, formează un calus
vicios, exuberant însoţit de şchioătură.
La cabaline, fracturile compromit animalul pt serviciu, el putând fi folosit doar pt reproducţie (anim valoroase).
La rumeg – compromis – sacrificare
La animale mici, mai ales cele de companie – favorabil, rezervat sau grav, îfd fractură.

Curs #9 02.12.2013
Patologia articulara
Atunci cand intervin stari patologice (inflamatorii, degenerative, hemoragice) => dureri +/- intense si modificari morfologice
in structura articulatiei, compromitand deplasarea fara durere.
Pseudoartroza
= vindecarea defectuoasa a unei fracture prin fibrozarea definitive a calusului si aparitia unei pseudoarticulatii cu mobilitate
variabila. Uneori nu este legata de articulatie, ci de calusul propriuzis care datorita faptului ca nu este bine imobilizat
organismul nu depune sufficient calciu  callus cartilaginous, mobil.
Dg clinic: persistenta mobilitatii in focarul de fractura, inafara articulatie; mobilitate redusa la nivelul articulatiei, fara durere,
animalul in momentul in care incearca sa isi mentina pozita patrupodala, raza osoasa apare angulate.
DDx callus intarziat = generat de deficite in substantele care pot fixa Ca in oase (problem enzimatice, hipoC)
Prognostic grav, de cele mai multe ori fiind necesara o interventie prin imobilizarea osului; daca starea nu se amelioreaza in
14 zile se recurge la tratament:
12
Animale mari: vit C, blocaj novocainic local  trepanaj in focar, astfel sa incercam sa scoatem cartilajul, creeam o noua bresa
pe care organismul sa incerce sa o vindece
Animale mici: calcitonina (Miacalcic® fiole 25 UI) 1 fiola/saptamana + imobilizarea zonei => poate duce la aparitia unui
callus; calcitonina + vit C + Ca++ in doze moderate (~1g/20kg)
Terapie nespecifica: fizioterapie (ultrasunete diadinamice, lumina polarizata, laseroterapie)
Periostita
= inflamatia periostului. Apare ca o consecinta a traumatismelor (externe: fracutra + periostita; operatorie, infectioasa:
insamantare intraoperatorie).
Clinic:
Acut: congestia si inflamatia fasciei fibroase ce inconjoara osul la exterior + durere care se diferentiaza cu putin fata de o
durere dintr-o fractura  schiopatura gr. III, dar la palpare se exclude semnele unei fracturi
Cronic: urmare a periostite acute, avand mai multe forme
Productive
Proliferative
Fibroasa
Osificanta
Periostita acuta apare cu durere care persista o perioada indelungata si are nevoie de multe investigatii pana la dg. precis. Nici
Rx nu este concludent.
Dg: clinic, prin excluderea fracturilor, contuziilor, caria osoasa, exostozele, cu toate ce acestea sunt insotite si de periostita
osificanta
Prognostic:
Rezervat : animale mari, putand evolua intr-o periostita cronica osficante
Rezervat: animale mici, tratament antiflogistic AINS (diclofenac)
???? efectul Meloxicam asupra glomului carotic ????

Tratament: Repaus binevenit + unguente AINS (fenilbutazona) +/- antibioterapie generala in functie de etiologie

Periostita cronica productive este foarte grava, intalnita predominant la animalele de talie mare, dar si la cainii de vanatoare.
La animalele mari (cab, ovine) osteoperiostita este cea care apare pe schelet, generate de o infectie (panaritiu, oasemoarte =
osteoperistite intalnite la cal, cu “localizare fixa”:
Scoica: oesteoperiostita EDC pe eminenta piramidala a falangei 3
Javart: insertia distala fibular III la cal, pe micul cuneiform
Forme: exostoza la nivelul primelor 2 falange, locul de insertie ligamentar a marelui burelet glenoidal
Secundare hemoragiilor si ruperii microfiletelor locale  osteoperiostita proloferativa osificanta ireversibila
Simptome: durere, schiopatura, temperature locala ridicata, deformare reginala, care al inceput are aspect pastos si dureros,
urmata de indurare si estompare adurerii
Prognostic: rezevat sau grav
Tratament: rubefactii locale cu HgI2 5%, antibioterapie si daca animalul este de valoare, la o rezectie a formelor exsuberante
ale procesului
Osteita
= inflmatia tesutului osos, separabile doar dpdv didactic. Trauma urmata de ifectie este cauza principal care duce la osteita.
Poate fi:
Rarefianta, cu evolutie lenta si necroza, cu evolutie grava, cu modificari hiperplastice; niciodata, traumatismul la acel nivel +
lipsa tratamenului imediat nu poate duce singura la aceasta oseteita rarefianta = intotdeauna trebuie sa apara o INFECTIE
(chiar si cu germeni banali, conditionat patogeni). In asemenea situatie antibioterapia generala este obligatorie indifirent de
specie si categorie. Aceasta forma de osteita, chiar si cea flegmonoasa (necrozanta) apare dupa o perioada lunga de timp de la
traumatism, la animale cu atat mai mult cu cat apar manifestari clinice dureroase (schipatura) o perioada scurta de timp (1-2
zile)
Necrozanta, care apare tot posttraumatic + infectii (chiar si micotice) cu agenti ai necrozei; cele mai grave cazuri apar la
animale mari (cai, vaci, oi, porci, caini). Pentru oaie si porc prognosticul economic este favorabil.
Simptomatologie: difera in functie de localizare, evolutie si de reactivitatea individuala. Netratata, se poat evindeca spontan
intr-o luna fara sechele, sau, pe un animal tarat, se poate produce rarefiere si chiar aparitia de fistule osoase datorita necrozei.
Sunt insotite si de abcese sau chiar flegmoane, car pot modifica si starea de sanatate a animalului. Daca din anamneza reiese
prezenta unui traumatism local, este RECOMANDAT sa se faca tratamante adecvate si pentru osteita, nu numai pentru abces
si flegmon (desi sunt comune).
13
Dg: anamneza! + semne clinice
DDx: fisura, carie osoasa, pseudoartrita. Prognosticul intotdeauna este grav, osteita se complica adesea cu necroza, cu fistul
osoasa, foarte greu de tratat, aproape impsibil. Orice tratament care produce o rezolvare pasagera, poate genera o recidiva
dupa cateva luni de zile.
Tratament: aproximativ acelasi – local (badijonari AINS) + general (AB, vit, terapie nespecifica – imunostimulare); la cal si
porc se poate face si antitetanos.
In flegmonul grebanului – infectia lig cervical si a tesutului moi  complicarea cu oseteita proceselor vertebrale, implica
drenarea acestuia prin sectiuni largi si adanci, urmate de aspersiuni in inciziile respective cu substante dezinfectante:
LOTAGEN diluat 1:4
** Lotagen+ collagen iodat inendometrita la vaci
Osteomielita (caria ososasa)
= inflamatia purulenta a tesutului osos, cu prcadere la animalele mari
Este produsa de germeni patogeni. De retinut este faptul ca caria osoasa poate aparea si in urma interventiilor chirurgicale
insufficient aspetice.
Simptomatologie: este un focar inchis, dureros, care uneori fistulizeaza, din fistula exprimandu-se un lichid ihoros, care
treneaza de la cateva zile pana la cateva luni.
In urma tratamentului local cu spalaturi pe fistula si AB general si remediaza problema, dar apare la un interval nedecis de
timp (1 zi – cativa ani) cu aceeasi manifestare clinca. Pot aparea fistule multiple. Osul Rx apare rarefiat pe o portiune mare, iar
tesuturile din jur sunt impregnate cu puroi, inflamate si dureroase.
Dg clinic. Pentru evidentierea fistulei se recomanda Rx in 2 expuneri
Prognostic grav. Sterilizarea focarului aproape imposibila.
Se urmareste: determinarea traiectului fistulei, a locului de carie osoasa existent, deschiderea focarului, trepanarea zonei,
deschiderea maduvei osoase la niveulul cariei si/sau in punctul cel mai decliv + spalaturi cu substante dezinfectante.
Introducerea de antibiotic (cefalosporine cu oarecare rezistenta in aciditatea focarului si penetrabilitate osoasa buna) sau
chimioterapice (nitrofuran). Este binevenita antibiograma – tratamentul PO. H2O2 indicata pentru spalarea si inlaturarea din
focar a tes. Necrozate, urmata de uscarea plagii.

Entorsa si luxatie
O articulatie este consolidate de ligamentele articulare, scurte care permit miscarea normal a articulatie, si de masa musculara
din zona (coxo-ferumal) sau de tecile sinoviale ale tendoanelor ce trec pe langa articulatie ( carpiene, jaret, falange).
Entorsa = deplasarea exagerata a capetelor osoase din articulatie si revenirea lor in pozitie anatomica dupa incetarea
traumatismelor
Luxatia = deplasarea exagerata a capetelor osoase din articulatie FARA revenirea lor in pozitie anatomica dupa incetarea
traumatismelor
In ambele cazuri de produc intinderi/desirari/rupture ale capsulei articulare, ligamente, tendoane, mobilitatea este mare si
nelimitata dupa luxatie, durerea la fel de intense.
La entorsa, pozita este anatmica, iar in luxatie, sprijiul se poate face chiar pe una din suprafete osoase (proximale).
Amplitudinea miscarilor articulare exaggerate se intalneste atat in entrosa cat si in luxatie, unde este mai mare.
Ambele entitati se intalnesc in egala masura la animale mari si mici. In cazul AM, prezinta schiopatura, mers greoi, prefer
decubitul, impotenta functionala. Am suporta mai usor aceasta.
Desirarile ligamentare si ruperea capsului articulare este insotita in ambele entitati de hemoragie, revarsarea sinoviei, de
tumefactie, durere si schiopatura gr IV. Sunt cele mai predispose la animale si om la EMBOLII, deoarece ruperea vaselor
sangvine pot produce si trombusi la nivelul lor, care in timp scurt se pot desprinde => emboli.
Dg clinic
Prognistic favorabil (entorsa usoara) / rezervat / grav (luaxtie cu rupture ligamentare multiple)
Tratament:
Entorse usoare: rubefactii AINS, bandaj moale inamovibil cu multa vata, eventual aplicarea unei atele, repaus.
Luxatie: bandajul trebuie tinut aproape ca si pentru fractura; pentru remedierea corecta a unei luxatii:
Repunerea corecta a capetelor articulare
Protejarea suprafetelor articulare
Evitarea inflamatiei generate de manoperele executate
Imobilizarea corecta si in pozitie anatomica
Control Rx imediat PO si la 7 zile PO
Controlul mobilitatii articulatiei pe parcursul vindecarii

14
Curs# 10 09.12.2013
Tehnici operatorii in remedierea luxatiei
Se presupune ca EVITAM pe cat posibil lezarea cartilajului articular – nu are troficizare proprie, este foarte sensibil, si orice
leziune la acest nivel produce degenerescenta  depunere de Ca +/- necroza, ambele stari premergatoare ARTROZEI =
durere accentuate, schiopatura de grad II sau III, animalul nu mai coopereaza, decubit prelungit, durerea se accentueaza la
effort.
La animalele mari schiopatura este permanenta, se accentueaza la cal si ajunge ca animalul sa nu mai foloseasca membrul
La animalele mici deplasarea se face in 3 picioare. Pentur animalele mari sprijunul se face in pensa, o durata scurta.
Art. Coxo-femurala
La animalele mari si mijlocii nu se intervine. Un cal este complet scos din uz, nu mai foloseste acel picior decat foarte putin.
Sprijinul facandu-se doar pe membrul congener, sustinerea greutatii pe un singur membru => furbura de sprijin + modificari
de aplomb semnificative.
La animalele mici:
Artrodeza centroarticulara: se face trepanatie sub trocanterul mare prin gatul femoral, pozitionarea se face de asa natura incat
orificiul sa comunice cu foseta de insertie ligamentara a ligamentului rotund; se repune capul articular in pozitiea anatomica si
se continua trepanatia si in cavitatea acetabulara; se introduce o brosa rotunjita la capat pt a nu leziona organele pelvine, cu o
bucla necesara pentru extractie, in asa fel in cat articualatia sa ramana in pozitia initiala; sutura capsule articualre nu este
necesara. Metoda este valabila pentru o perioada intre 6 luni si 2 ani. Implntul metallic se pastreaza 3 – 4 saptamani dupa care
se reintervine pentru extractia lui.
Plastia de ligament rond: se realizeaza aceeasi trepanatie, dar sunt necesare 2 gauri prin care se trece un fir, fixat in spatele
crestei acetabulare cu o clema metalica, iar capete firelor, scoase prin ambele gauri ale femurului, se innoada intre ele, tinand
in continuitate suprafetele articulare. !! obligatoriu Nylon!!
Fixator extern
Art. Scapulo-humerala
Cea mai buna metoda este folosind suruburi impreuna cu cerclaj in “8” sau prin metoda “scoabelor”.
Art. Humero-radio-ulnara
Fixator extern: cea mai scumpa si laborioasa, dar si cea mai eficienta
Cu ajutorul scoabelor. Ambele brate ale scoabelor trebuie sa treaca prin ambele compacte ale ambelor oase.
Artrodeza centroarticulara: nerecomandata, deoarece se trepaneaza capsula articulara, intervenint anchiloza si artroza
dureroasa
Art. Tibio-tarso-metatrsiena
Artrodeza centroarticulara: izolarea se face in special intre tibie si astragal. Cea mai mutilanta metoda de remediere.
Scoaba intre tibie si al 2-lea rand de oases au primul rand de oase tarsiene (astragal sau calcaneu).
Suruburi + cerclaj in 8 intre tibie si astragal
Toate aceste interventii trebuiesc facute pe fata MEDIALA a articulatiei, intrucat pe fata laterala, al om si animale, maleola
laterala care sustine aceasta articulatie este realizata de fibula!!
Scoabele trebuie sa aiba bratele inegale pentru a putea fi masurata lungimea la care se da a 2-a gaura inainte de montarea
acesteia.
Hidrartoza
Acumlarea unui exsudat in cavitatea articulara prin distensia axagerata a fundurilor de sac. Este urmarea … si a secretiei de
lichid synovial in exces.
Etiologie: contuzii, entorse, luxatii, chiar plagi articulare. Efortul prelungit si supra limitant este intalnit in general la cal si in
special la articulatia jaretului datorita eforturilor pe care le face animalul.
Simptomatologie: are evolutie lenta, apare in special iarna dupa eforturile prelungide depuse in perioada de activitate. In
repaus, activitatea articulatiei este mult redusa, iar producerea de sinovie ramane la nivel inalt dar drenarea este lenta.
Fundurile de sac sunt destinse, nedureroase la inceput, apoi apare o caldura locala, lichidul din funduri devine vascos, apare
distensia fundurilor de sac – durere. Se manifesta imediat la inceputul miscarii si este redusa (dar nu abolita) dupa miscare.
“durere la rece”. In locomotive durerea este usoara dar persistenta.
Dg: clinic. DDx fata de luxatie, cand distensia fundurilor este brusca, cu durere mare, modificarea topofrafiei; x subluxatie
care apare tot brusc; x bursita = proliferare sinoviala a tecilor tendinoase – se diagnosticheaza datorita pozitiei anatomice a
distensiei. Pt animalele mici, bursita cotului este cea mai frecvent intalnita. La animalele mari exista o bursita a jaretului,
datorata loviturilor dintre calcaneu peste care trece FDS de atelaj.
Prognosticul este favorabil in fazele incipeiente.
Tratament: repaus, antiflogistice locale, sol astrigente, injectii intraarticulare. La animalele mari 30-80ml animale mici 5-
15ml cu o conditie: !!!!!!! intai trebuie scos lichid synovial, si se introduce ATAT cat s-a scos !!!!!! cu cortizonice 30-
50mg/AM 5-10mg/am diluat cu AB (ampicilina, tetracycline neuleioase, streptomicina, cefalosporine) in solutii perfecte.
15
Curs #11 16.12.2013
Ranile articulare
Nepenetrante
Penetrante
Diferenta intre ele este data de Solutia de continuitate la capsula articulara si prezenta/absenta sinoviei in plaga.
Etiologie: contuzii, traumatisme la nivel articular care ajung la o plaga profunda ce intereseaza inclusive capsula articulara,
prin care se scruge lichidul synovial si care nu are tendinta de cicatrizare. Scurgerea este abundenta la inceput, urmand sa
scada, la inceput este galben-citrin si vascos dupa care, datorita suprainfectiei culoarea se poate modifica spre alb-lactescent
sau galben-verzui.
Ranile nepenetrante sunt generate de contuzii care nu intereseaza peretele capsule articulare si care produc modificari de tip
inflamator si deregleaza productia de lichid synovial in ceea ce priveste cantitatea acestuia, de obicei prin exces.
Ranile penetrante pot fi: intepate, smulse, - important deoarece in functie de dimensiune exprima mai mult lichid synovial si
se vindeca mai greu
Plagile intepate au poarta de intrare mica, cu posibilitate de infectie in profunzime si daca la o plaga intepata normal se
trateaza prin deschiderea focarului larg; la plagile articulare deschiderea larga este de nedorit  toaleta mecanica, asepsie
chimica, infiltratii intraarticulare pe traiect sub anestezie sau rubefactie cu tincture de iod + 10% gaiacol (pentru a mari
revulsia) + 10% glicerina + AB general la animalele mari.
Simptome: toate semnele unei inflamatii +/- scurgere de lichid synovial in functie de tipul ranilor. Durerea este accentuate, se
instaleaza brusc, fudurile de sac articulare sunt dureroase; daca plaga este nepenetranta ele sunt exagerat de mari in timp scurt.
Odata scurs lichidul synovial, art nu mai este protejata – exacerbarea durerii  schiopatura gr II sau III (nu face sprijin) –
durere care se instaleaza imediat si se reduce dupa cateva zile, cea mai mare problema fiind necorza cartilajului hialin.

Dg: clinic.
DDx artrita si tenosinovita – la ambele durerea apare progresiv, pe cand la plagi durerea apare brusc.
Prognostic: in cel mai bun caz este rezervat; de obicei articulatiile deschise au prognostic grav  suprainfectii  necorza de
cartilaj + durerea persistenta  schiopatura indifferent de marimea animalului.
Tratament: URGENT
Prevenirea si combaterea infectiei = AB local si general precedat de un lavaj antiseptic din abundenta
Sutura capsule articulare, refacerea fasciilor sau tendoanelor imediat adiacente pentru a obstrua cat mai bine bresa existenta,
imobilizarea articulatiei
! extragerea corpurilor straine
Utilizarea substantelor siccative – prezenta apei este contraindicate in plaga
* apa oxigenata este indicata la cabaline si suine  efervescenta antreneaza si praful din zona
AB generala se instituie pentru min. 7 zile fie ca schioapata sau nu (chiar si dupa remiterea semnelor)
**!!@#$%%^*()_ EUTANASIA cu Mg(SO4)2 in solutie concentrata + tranchilizare _()*^%%$#@!!**
Artrita
= inflamatia acuta sau cronica a articulatiei
Etiologie: poate fi inchisa sau deschisa (traumatica) sau metabolica (reumatismala); artrita de focar (generate de alte cauze:
interventii operatorii, exostoze, necroza cartilajului hialin); artrita simptomatica (vezi BINF – artrita septicemica a manzului)
Artrita traumatica inchisa
=continuare a plagilor articulare (rani, contuzii, effort, luxatii). Se traduce printr-o exagereare de lichid lichid synovial
hemoragic sau purulent. Dg se face prin punctie la nivelul fundurilor de sac destinse.
Simptome: inflamatie calda si dureroasa cu extinderea FSA; schipatura de grad inalt; infectia si producerea de puroi poate fi
atat intraarticulara cat si periarticulara – de obicei corpurile straine care dau inflamatii acute afecteaza si tesuturile
periarticulare; poate aparea un flegmon articular – evolutie datorata lipsei de interventie si netratarii precoce a fenomenului 
flegmonul in imediatata apropiere se produce si deschiderea spontana si drenarea continutului prin mai multe fistule; la
fistulizarea flegmonului durerea este viei, starea generala marcant modificata
Dg: modificari locale (scurgerea unui lichid purulent, schiopatura) si generale = artrita.
Prognosticul este grav
Tratament: combaterea durerii prin anestezie locala, tratament AINS si AB prin infiltratii locale de preferat, in doze care
corespund dozelor locale = actiune mult mai puternica; se impune ca o necessitate punctia FSA destins si extractia cat mai
mult de continut + administrarea prin acelasi loc cu o cantitate mai mica sau cel mult egala cu AB + AINS.
Atrita traumatica deschisa
= toate semnele artritei inchise + in plaga apare lichid synovial. La prima vedere, lichidul synovial poate fi
normal/hemoragic/suprainfectat (datorata patrunderii la momentul deschiderii capsule a germenilor saprofiti).
16
Simptome asemanatoare, + prezenta unei brese la nivelul art + fundurile de sac nu mai sunt la fel de destinse
DDx abcesul si flegmonul articular ( apar intr-un timp oarecare de la producerea factorului traumatizant, durerea este la fel de
intense ~ asemanator artritei inchise, numai ca are tendinta de abcedare spontana si in momenutul in care apare prin fistula
respective lichid synovial este modificat chiar de la inceput) si de tenosinovita (nu este la fel de dureroasa – max schiopatura
gr I; diferentierea destinderii FST – vezi fundurile de sac ale buletului).

Curs #12 06.01.2013

ARTROZA
= leziune cronica, distrofie articulara urmata de deformarea osoasa la nivel articular; atrage dupa sine modificari ale
cartilajului articular, in general de necroza sau de mineralizare si modifica lichidul synovial atat cantitativ cat si calitativ
Artroza este un process cronic si se instaleaza in urma unor modificari patologice de lunga durata cu evolutie progresiva.
Apare ca o ingrosare a marginilor cartilajului hialin insotita de o deformare a capetelor articulare osoase si uneori, in stadia
foarte grave de depunere de Ca si de formarea de osteofite in imediata apropiere a cartilajului sau chiar pe suprafata acestuia.
Etiologie: traumatisme la nivel articular, modificari reumatismale, artrite netratate corespunzator cu pastrarea infectiei in
articulatie timp indelungat.
Simptome: imbraca aceasta forma de evolutie cronica si produce durere locala permanenta care se accentueaza odata cu
efortul prelungit
Distensia moderata a fundurilor de sac
Schiopatura la rece – sunt situatii in care, animalul, dupa ce prezinta aceste manifestari, dupa estomparea durerii, are tendinta
de a aboli simptomatologia existent pana atunci  filetele nervoase au fost annihilate
Initial poate aparea edem pastos, dar imediat, sub piele se inregistreaza o indurare
Mobilitate redusa a articulatiei, insotita de zgomote anormale
Dg: clinic, in principal pe schiopatura gr.I, la rece, care uneori se accentueaza; certa este deformarea regional
Prognostic: foarte grav
Tratamentul: diferential AM/am, dar indifferent de talie, tratamentele sunt paleative:
Fenilbutazona ung. Local (cu acid salicylic, camphor) – slabe rezultate
!! AM!! – trebuie pregatita zona respective prin radere pe o suprafata destul de mare + bandaj cald dupa aplicarea ungv.
Tratamente nespecifice
Iodurate local (de Na, K)
Extracte tisulare
Proteinoterapie
Am:
injectii AB intraarticular in sol perfecta (nu penicilina – se inactiveaza la pH acid): tetraciclina, ampicilina, cefalosporina
AINS locale – fenilbutazona, dupa pregatirea zonei + bandaj cald
Intr-o artroza cu proliferari osoase, pentru refacerea cartilajului hialin se administreaza medicamente cu:
Monozaharid (glucozamina)
Collagen (chondroitin – sulfat) – reface intr-o masura cartilajul
Acid hyaluronic
Se folosteste min 9 luni de zile, iar animalul mentinut in cat mai mult repaus

Boli ale sistemului limfatic

Vena limfatica se concentreaza in niste limfonoduli = aglomerare de venule limfatici

Limfonoduli (topografie inconstanta, mici)  limfonoduri (aglomerari de limfonoduli)  limfocentrii (topografie constanta)
! la caine, lc mandibular, are partilaritatea de a se invecina cu gl. salivara mandibulara (globuloasa, cu aspect de castana)
Contuzii: imbraca aspectul general traduse prin inflamatie, edem (de obicei pastos = pastreaza amprenta), durere, echimoze,
petesii (= exista si contuzie vasculara)
Plagile vaselor si a lc: accidentale sau operatorii; characteristic este ca din ea se scurge un lichid galben citrine, la inceput
limpede, devine purulent daca se suprainfecteaza; raportul dintre emisiunea de sange si limfa trebuie sa fie in favoarea limfei,
pentru a putea spune ca avem plaga limfatica
Limforagia= este intotdeauna insotita si de hemoragie; capilarele limfatice sunt primele aparute ca spatii intercelulare, nu
exista plaga fara sectionarea de capilare limfatice
Simptomatologie
Prezenta lichidului limfatic in plaga; prin tamponament, acesta reumple repede plaga, si nu are tendinta sa se opreasca
Daca vasele limfatice sunt de calibru mare poate aparea o fistula din care sa se exprime doar lichid limatic
Dg: clinic
17
Prognostic: rezervat
Tratament general in plagi
In momentul in care apare fistula limfatic, aceasta trebuie tratata prin deschidere, aplicarea unei suture in “punga de tutun” sau
prin administrarea de substante iritante (Lotagen, NaI local in plaga)
Inflamatii: limfangite
Infectia propagate de la o plaga catre vasele limfatice. Limfangitele evolueaza acut si cronic. Ele pot fi difuze (imbraca o
suprafata mare dintr-un areal) sau reticulara (inflamatie care scoate in evidenta circulatia limfatica pe un anumit segment – de
obicei pe membrele AM)
Limfangita poate aparea la am ca urmare a plagilor sau ulterior rezectiei lc.
Limfangitele pot fi circumscris (productie exagerata de limfa datorate unei infectii cronice care treneaza si nu are tendinta de
vindecare – furcuta putreda, ariceala, panaritiu, cui de strada, javart) sau trunchiulara (pe intreg membrul – elefantiazis)
In momentul aparitiei lor, sunt conditionate de factori de individ si externi. Infectia este prima cauza a limfagitelor,
reactivitatea organismului, lipsa tratamentului afectiunii primare
Etiologic
Limfangite traumatice: contuzii, plagi
Limfangite specifice: generate de o anume patologie:
Limfangita acuta: evolutie rapida, apare brusc (24-48h de la aparitia afectiunii primare): inflamatia difuza, in vecinatatea
afectiunii primare sau sub forma de cordon sc sinuos (limfangita acuta reticulara); insotita de edem pastos, nu este insotit de
durere, deformarea regional apare in repaus si dispare dupa o miscare relative prelungita.
Limfangita purlenta, insamantata din apropierea leziunii primare: tumefactie calda, dureroasa, care are tendinta de abcedare 
fistule multiple, de obicei pe traiectul vaselor limfatice, cu exprimarea unui puroi respingator, galben-filant.
Limfagita flegmonoasa, poate evolua prin edem pastos fara simptomatologie generala cu tendinta de abcedare sau poate
evolua sub forma tronculara in care afectiunea se intinde pe traiectul vaselor ascendente, cu temperature locala, durere +
schiopatura I / II, apar cordoane limfatice inflamate evidente + modificarea starii generale (hipertermie moderata)
!! CAINE = 38.5-39*C temp normala!!
Limfangitele pot aparea superficial, in tes conj sc, dar pot aparea si profund. Intotdeauna limfangitele sunt cauzate de alti
factori cu suprainfectie. In cazuril superficiale (ariceala, panaritiu)  limfangita superficiala, iar cu cat afectiunile sunt mai
profunde (pododermatita septica difuza) limfangitele sunt mai profunde si mai greu de tratat.

DDx:
Erizipel: apare o plaga care intereseaza piele, are tendinta de difuzibilitate, perii sunt aglutinati, exista o plaga superficiala cu
tendinta de expansiune, rosu aprins, din care se exprima o cantitate mica de lichid
Flebite: sunt infamatii ale venelor care pot fi confundate cu limfagite tronculare, dar acestea pastreaza amprenta mai mult
timp, prezinta crepitatie amidonoasa si sunt mai consistente decat limfangita tronculara
Prognostic de la rezervat  grav
Tratament: profilactic prin tratarea leziunilor primare (indeosebi la nivel acropodial, dar si tumoral)
Tratament curative: local AINS (eqvagel, diclofenac, fenilbutazona), iar pt am AINS pe cale generala (Carprofen, diclofenac,
trocoxil – recomandat in limfangite cronice).
Tratamentul nespecfic si de sustinere a organismului este binevenit.

Curs #13 13.01.2014

Limfangita gangrenoasa
Este tot o forma acuta, dar acumularea de limfa in canale si lc este atat de mare incat vasele, pe langa ectaziere, au tenditna de
fistulizare. Poate aparea, datorita suprainfectiei care a produs limfangita, si un aspect gangrenos = fistulizare multipla, miros
respingator, durere locala, pe langa trunchiurile limfatice apare si un edem fara crepitatie, tendinta uneori chiar aparitia de
fistule si tendinta lor de a difuzia, atat pe traiect limfatic cat si in edemul perifocal. Pielea devine, datorita extensiei sau
distensiei marite cu sfacele, apare o asa zisa necroza cutanata. Din ulcere se scurge ul lichid rosietic (limfa + sange). Este
periculoasa si trebuie intervenit imediat deoarece pericolul de spticemie/piemie este imminent
Limfangita acuta gangrenoasa nu se datoreaza reactivitatii reduse a organismului, ci este cauzata de o infectie cu germeni
virulenti care se propaga si pe cale limfatica unde se si multiplica.
Dg clininc.
DDx flbita, erizipel, limfangita.
Tratament:
AB general eventual + suflamidoterapie
Stimulare nespecifica

18
Combaterea durerii si edemului loc prjn aplicarea de pansamente antiflogistice: cele mai bune cele cu alcool mentolat
camforat si acid acetil salicylic
Limfadenita
=inflamatia unui limfonodul/limfonod/limfocentru = elemente de sine statatoare care sunt formate de obicei de o retea de vase
limfatice si o aglomerare de lnn.
Plagile care suprainfecteaza acesti limfocentrii pe care se grefeaza germeni, fie doar saprofita  limfadenite.
Simptome: lc creste in volum, durere – schiopatura uneori, hipertermie locala; devine usor palpabil dar dureros. Intotdeauna
inflamtia este insotita si de inflamatia vaselor aferente si eferente.
Se intalneste cel mai frecvent, cu crestere lenta constanta, in boala tumorala mligna (vezi metastazarea pe cale limfatica) 
doare foarte putin, provoaca cel mult jena datorita tumefierii.
Atunci cand limfadenita devine cronica, datorita ca infectia primara este netratata si organismul este in continuare expus
infectiei, starea generala a animalului poate fi afectata, poate sa apara subfebrilitate, inapetenta, schiopatura. Uneori lc au
tendinta de abcedare.
Dg clinic
DDx foarte important: deoarece pot avea multe cauze, exista si multe alte DD. Singura cauza primara este plaga care afecteaza
direct structura morfologica = limfadenita primara. In rest, limfadenitele sunt un raspuns al altor boli: metestaze tumorale,
infectii oculte distala fata de lc respective, limfangite poplitei de la o infectie produsa la acorpodiu (panaritiu, pododermatita),
infectii generalizate, leucemii.
Tratament: se adapteaza in functie de cauza primara a bolii
CHIRURGIA BMF
Afectiunile dintilor
Anmalii: poliodontie, oligodontie, anomalii de forma, volum (eterotopie), atrezie maxilara/mandibulara (absenta unei
portiuni), prognatism, brevignatism
Etiologia anomaliilor este genetica. Pot aparea defecte de pozitie si in urma fracturilor de arcade.
Prognostic rezervat – deoarece nu se poate intervene pentru corectare.
Dg clinic
Tratament: extractii dentare
Fracturile dentare
Frecvent apar la cabaline si carnasiere, foarte rar al rumeg. Cabalinele datorita unor ticuri (se sprijica cu dintii de un suport
dur) – foarte dureroase, apar la nivelul incisivilor dar si in alte zone ale tablei dentare datorita accidentelor.
Simptome; durere imediata datorita deschiderii pulpei dentare, masticatie deficitare, culoare dintelui devine galbuie ->
negricioasa, impregnarea cu alimente pe linia de fractura  linie negricioasa; fracturile se complica cu carii dentare, pulpit, cu
alveolopulpite. Pot aparea si fistule la nivelul dintelui din care se scurge un lichid inchis la culoare.
Prognostic favorabil pt am, rezervat pentru AM.
Tratament: extractia dentara + tratament local. La am extractia dentara este mai usor de realizat, mai abordabil, decat la un cal.
De obicei, al 2-lea molar (carnasierul) este cel mai puternic dinte, mai puternic decat caninii.
Anomalii de tocire
Mai frecvente la cabaline si la caine. Apara datorita unor modificari histiochimice ale smaltului si dentinei, care permit
aparitie de diferente la nivelul aceluiasi dinte, intr-o zona tocirea fiind mai pronuntata. Tocirea inegala => creste si varfuri in
partea opusa a dintelui (unde e mai rezistente).
Simptome: tabla dentara tocita inegal. In spatele acestor creste apare o “magazie” de furaje – fermenteaza –miros repsingator.
Pometii obrajilor sunt modificati datorita acestor magazii. Apar leziuni erosive la nivelul muc buc din zona.
Prognostic fav am si rezervat pentru AM.
Tratament: nivelarea cu pila de rabotaj, taierea coltilor cu ghilotina dentara sau extractie dentara.
Tartrul dentar
Intalnit mai frecvent la cabaline si carnivore. Apare ca o precipitare a sarurilor din saliva (carbonati si fosfati de Ca si Mg).
tartrul apare atunci cand se modifica pH salivar sau cand saliva este secretata in cantiate mai mica.
Simptome: aparitia pe suprafata dintelui o depunere gri-galbuie, neuniforma, care pleaca de la nivel subgingival si se extinde
spre varful dintelui sau spre suprafata de tocire. Atrage dupa sine o tumefactie la nivel gingival tradusa printr-ul burelet de
culoare mai vie, ofera portiunii laterale a dintelui o forma neregulata si miros respingator.
Dg clinic.
Prognostic rezervat: la cabaline nu se face detartrare; la carnivore, de regula tartrul este atat de vechi incat slabeste lig.
Alveolodentar + paradontoza (retragerea gingiei, expunerea colului edentar) => ulterior detartrajului dintii devin liberi in
alveola.
Tratament: detartraj mechanic sau cu ultrasunete.
Caria dentara
19
Apare la cabaline, bovine si caine. Este o consecinta a decalcifierii si demineralizarii osului. Uneori, smaltul, datorita unor
procese chimice, poate sa sufere un proces de ramolire tradus prin pierderea duritatii normale a acestui component dentar.
Smaltul este cea mai dura structura din organism. Odata demineralizat si denivelata suprafata dentare, ulterior acumularii
alimentelor care sunt supuse descompunerilor bacteriene  aparitia de compusi erozivi la nivelul smltului care patrund in
acesta => excavatie  crater, si ajunge pana la nivelul dentine = CARIE.
Caria poate sa fie superficiala, interesand smaltul si dentina, sau profunda, care deschide datorita eroziunii dentare canalul
dentar.
Simptome: durere, salivatie, miros. Cand caria avanseaza  pulpita  osteita la nivelul alveolei dentare; iar osteiata de la
nivelul radacinii, coroborata cu infectia lig. Alveolo-dentar => granuloma de apex (foarte dureros, obligatoriu extractie)
Dg clinic.
Prognostic fav  rezervat in functie de nr dintilor afectati
Tratament: extractie sau plombare.
Tumori dentare
Benigne: odontom – extreme de rar, adamantiom, epulisul
Epulis = tumoare a gingiei si lig. Alveolodentar, benign - epulis fibros, malign – osos si achantomatos.
Patologia gl. salivare
Fistula salivara
= un orificiu cu un traiect din care se scurge un lichida, fara tendinta de cicatrizare. Cea mai grava este fistula parotidiena la
cal (principal gl salivara, situate inapoia ram recurbate si este foarte mare). In momentul aparitiei fistulei, datorita prezentei
salivei nu se vindeca nicidata.
Fistula de canal Stenon (parotidian)
Canalul salivar Stenon, precum si canalul vomeronazal Stenson au fost descrise de acelasi suedez Stensen.
Perii sunt aglutinati iar secretia este permanenta. Secretia abunda la masa
Prognostic rezervat – grav la cal.
Tratament: interventie chirurgicala, inchiderea fistulei la exterior si crearea unei fistule ectopice in cav bucala sau prin
sclerozarea gl. Imposibil de scos gl parotida la cal datorita topografiei.
Litiaza salivara
Aparitia de calculi care obstrueaza canalul de excretie. Acesti calculi au aproximativ acelasi principiu de formare ca si litiaza
urinara – pe fractiuni proteice, nuclei mucoizi + bacterii => conglomerate moale care se imprima cu saruri = litiaza. Frecvent
la solipede, mai rar la rumeg, inconstant la caine.
Simptome: saliva nedrenata; daca se situeaza pe traiectul canalulu, sunt mobile, palpabili. Tumefactie nedureroasa a gl.
Prognostic favorabil – rezervat la caine si vaca si foate grav la cal si catar.
La caine, prin cauterizarea suprafetei sau a cisternei glandulare, saliva se dreneaza in gura, la gl sublinguala
Chistii salivari
= obstruarea canalului de excretie. Frecvent la caine si pisica. Obstruarea gl sublinguala = “broscuta”., foarte moale la palpare,
apare o tumefactie nedureroasa.
Nu se face punctie in prima faza ,deoarece gl manidbulara este la bifurcatia venelor carotide, si daca nu se scoate toata gl in
totalitate din zona, ramane o bucata din peretele secretor al glandei, iar postoperator da fistula salivara, greu de tratat.
Prognosticul este rezervat.

20