Zebră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search
Zebra
Fosilă: pliocen–prezent
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N

Equus quagga
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Perissodactyla
Familie: Equidae
Gen: Equus
Hippotigris și
Subgen:
Dolichohippus
Specii
Equus zebra
Equus quagga
Equus grevyi
Modifică text

Zebra este reprezentată de trei variante de animale care fac parte din specia calului (Equidae),
ordinul imparicopitate, (Perissodactyla):

 Zebra Grevy (Equus grevyi)

 Zebra de stepă (Equus quagga)
 Zebra de munte (Equus zebra).

Încrucișările dintre zebre și cai au dat naștere la „zebroide”, o variantă intermediară între zebră și
cal, și la „zebrule”, o încrucișare între zebră și măgar. Zebrele sunt foarte greu de domesticit și
nu au devenit niciodată animale de călărie.

Răspândire
Locul lor de origine este tot continentul african, în nordul continentului fiind deja în perioada
antică exterminată. Cea mai răspândită variantă este zebra de stepă, care trăiește în savanele din
Sudan și Etiopia de Sud, Africa de Est până în Africa Sudică de Vest. Zebra Grevy trăiește în
regiunile cu tufișuri aproape uscate și savane este răspândită în Africa de Est, Kenya, Etiopia și
Somalia. Este un animal ierbivor nerumegător. Zebra de munte trăiește pe un areal geografic
mult mai restrâns ca celelate două variante, fiind răspândită numai în regiunile mai înalte până la
altitudinea de 2000 m deasupra n.m. regiuni situate în Namibia și Africa de Sud.
Zebra
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to navigation Jump to search
For other uses, see Zebra (disambiguation).
Zebra
Temporal range: Neogene–present

A herd of plains zebra (Equus quagga)

Scientific classification
Kingdom: Animalia
Phylum: Chordata
Class: Mammalia
Order: Perissodactyla
Family: Equidae
Tribe: Equini
Genus: Equus
Groups included
 Dolichohippus
o Equus grevyi Grévy's zebra
o †Equus koobiforensis
o †Equus oldowayensis
o †Equus simplicidens
 Hippotigris
o Equus quagga Plains zebra
 Equus quagga boehmi Grant's zebra
  Equus quagga borensis Maneless zebra
 Equus quagga burchellii Burchell's zebra
 Equus quagga chapmani Chapman's zebra
 Equus quagga crawshayi Crawshay's zebra
 †Equus quagga quagga Quagga
 Equus quagga selousi Selous' zebra
o Equus zebra Mountain zebra
 Equus zebra hartmannae Hartmann's mountain zebra
 Equus zebra zebra Cape mountain zebra
o †Equus capensis
o †Equus mauritanicus
 Equus incertae sedis
o †Equus stenonis Stenon zebra

Cladistically included but traditionally excluded taxa

 †Amerhippus
 Asinus
 Equus (subgenus)
 †Parastylidequus

All other Equus species

Zebras (/ˈziːbrə/ ZEE-brə, UK also /ˈzɛbrə/ ZEB-rə)[1] are several species of African equids (horse
family) united by their distinctive black-and-white striped coats. Their stripes come in different
patterns, unique to each individual. They are generally social animals that live in small harems to
large herds. Unlike their closest relatives, horses and donkeys, zebras have never been truly
domesticated.

There are three species of zebras: the plains zebra, the mountain zebra and the Grévy's zebra. The
plains zebra and the mountain zebra belong to the subgenus Hippotigris, while Grévy's zebra is
the sole species of subgenus Dolichohippus. The latter resembles an ass, to which zebras are
closely related, while the former two look more horse-like. All three belong to the genus Equus,
along with other living equids.

The unique stripes of zebras make them one of the animals most familiar to people. They occur
in a variety of habitats, such as grasslands, savannas, woodlands, thorny scrublands, mountains,
and coastal hills. Various anthropogenic factors have had a severe impact on zebra populations,
in particular hunting for skins and habitat destruction. Grévy's zebra and the mountain zebra are
endangered. While plains zebras are much more plentiful, one subspecies, the quagga, became
extinct in the late 19th century – though there is currently a plan, called the Quagga Project, that
aims to breed zebras that are phenotypically similar to the quagga in a process called breeding
back.
Urangutan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Urangutan

Urangutan de Borneo (Pongo pygmaeus)

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Mammalia

Ordin: Primates
Subordin: Haplorhini

Suprafamilie: Hominoidea

Familie: Hominidae

Subfamilie: Ponginae

Pongo
Gen:
Lacépède, 1799

Pongo borneo
Grup de specii:
(Lacépède, 1799)

Pongo pygmaeus
Specie:
Pongo abelii

Specia tip

Pongo borneo
Lacépède, 1799 (= Simia pygmaeus Linnaeus, 1760)

Specii

Pongo pygmaeus
Pongo abelii
Pongo hooijeri†

Răspândirea urangutanului

Sinonime

Faunus Oken, 1816

Lophotus Fischer, 1813
Macrobates Billberg, 1828
Satyrus Lesson, 1840
Modifică text
Urangutanul sau orangutanul (din lb. malaieză „Orang” (om) și „(h) utan” (pădure), prin
urmare, „omul pădurii”; științific: Pongo) este un gen de maimuțe antropoide care cuprinde două
specii asiatice extante. Nativi în Indonezia și Malaezia, urangutanii sunt în prezent găsiți doar în
pădurile tropicale de pe insulele Borneo și Sumatra. Clasificați în genul Pongo, există doar două
specii care au supraviețuit: urangutanul de Borneo (Pongo pygmaeus) și urangutanul de Sumatra
(Pongo abelii). Ele sunt și singurele specii supraviețuitoare ale subfamiliei Ponginae, care a
inclus, de asemenea, mai multe specii, cum ar fi Gigantopithecus. Cercetarea secvențială a
genomului a relevat că cele două specii se pare că s-au îndepărtat genetic cu 400.000 de ani în
urmă. Ca cele mai mari animale arboricole în prezent au brațe proporțional mai lungi decât
celelalte maimuțe mari. Părul lor este de obicei roșu-brun în loc de păr maro sau negru, tipic
cimpanzeilor și gorilellor. Masculii adulți dominanți au pernițe distinctive pe obraji și emit
sunete lungi care atrag femelele și intimidează rivalii.

urangutan mascul

Urangutanii sunt cei mai solitari dintre primatele mari, cele mai multe legături sociale apărând
între mame și descendenți ale acestora, care stau în contact fizic cu mamele lor în primele patru
luni de viață. Fructele sunt componenta cea mai importantă a hranei orangutanilor, cu toate
acestea mai mănâncă și coajă de copaci, vegetație, miere, insecte și chiar ouă de păsări. Aceștia
sunt printre cei mai inteligenți dintre primate și sunt capabile să folosească o varietate de
instrumente sofisticate, fac cuiburi pentru somn în fiecare noapte din crengi și frunziș. Primatele
au fost intens studiate datorită capacității lor de învățare și ușurinței cu care interacționează cu
alte animale sau chiar cu oamenii, atunci când au confort și se simt în siguranță.

Datorită acestor însușiri, aparent surprinzătoare, urangutanii și-au câștigat poziții privilegiate în
promovarea turismului. Din acest punct de vedere se pare că cel mai celebru ("distribuit" în 30 de
filme turistice) a fost Ah Meng,[1] simbol al turismului din Singapore, care s-a stins din viață în
2008.
Orangutan
From Wikipedia, the free encyclopedia

Jump to navigation Jump to search

This article is about the primate. For other uses, see Orangutan (disambiguation).

Orangutans

Bornean orangutan
(Pongo pygmaeus)

Scientific classification

Kingdom: Animalia

Phylum: Chordata

Class: Mammalia

Order: Primates

Suborder: Haplorhini
Infraorder: Simiiformes

Family: Hominidae

Subfamily: Ponginae

Pongo
Genus:
Lacépède, 1799

Type species

Pongo borneo

Lacépède, 1799 (Simia satyrus Linnaeus,

1760)

Species

Pongo pygmaeus
Pongo abelii
Pongo tapanuliensis
Pongo hooijeri†

Range of the three extant species

Synonyms

Faunus Oken, 1816

Lophotus Fischer, 1813
Macrobates Billberg, 1828
Satyrus Lesson, 1840

The orangutans (also spelled orang-utan, orangutang, or orang-utang) are three extant
species of great apes native to Indonesia and Malaysia. Orangutans are currently only found in
the rainforests of Borneo and Sumatra. Classified in the genus Pongo, orangutans were originally
considered to be one species. From 1996, they were divided into two species: the Bornean
orangutan (P. pygmaeus, with three subspecies) and the Sumatran orangutan (P. abelii). In
November 2017 it was reported that a third species had been identified, the Tapanuli orangutan
(P. tapanuliensis).
Genomic comparisons show that the Tapanuli orangutan separated from the Sumatran orangutan
about 3.4 million years ago. The Tapanuli orangutan separated from the Bornean orangutan
much later, about 670,000 years ago. The orangutans are the only surviving species of the
subfamily Ponginae, which also included several other species, such as the three extinct species
of the genus Gigantopithecus, including the largest known primate, Gigantopithecus blacki. The
ancestors of the Ponginae split from the main ape line in Africa 16 to 19 million years ago (Mya)
and spread into Asia.

Orangutans are the most arboreal of the great apes and spend most of their time in trees. Their
hair is reddish-brown, instead of the brown or black hair typical of chimpanzees and gorillas.
Males and females differ in size and appearance. Dominant adult males have distinctive cheek
pads and produce long calls that attract females and intimidate rivals. Younger males do not have
these characteristics and resemble adult females. Orangutans are the most solitary of the great
apes, with social bonds occurring primarily between mothers and their dependent offspring, who
stay together for the first two years. Fruit is the most important component of an orangutan's diet;
however, the apes will also eat vegetation, bark, honey, insects and even bird eggs. They can live
over 30 years in both the wild and captivity.

Orangutans are among the most intelligent primates; they use a variety of sophisticated tools and
construct elaborate sleeping nests each night from branches and foliage. The apes have been
extensively studied for their learning abilities. There may even be distinctive cultures within
populations. Field studies of the apes were pioneered by primatologist Birutė Galdikas. All three
orangutan species are considered to be critically endangered. Human activities have caused
severe declines in populations and ranges. Threats to wild orangutan populations include
poaching, habitat destruction as a result of palm oil cultivation, and the illegal pet trade. Several
conservation and rehabilitation organisations are dedicated to the survival of orangutans in the
wild.
Leu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.

Pentru alte sensuri, vedeți Leu (dezambiguizare).

Leu
Fosilă: Pleistocen timpuriu—prezent

Mascul (Panthera leo bleyenberghi)[1] în

Okonjima, Namibia, 2006.

Femelă (leoaică) în Okonjima, 2006.

 Stare de conservare

Vulnerabil (IUCN 3.1)[2]

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Familie: Felidae

Subfamilie: Pantherinae

Gen: Panthera

Specie: P. leo

Nume binomial

Panthera leo
(Linnaeus, 1758)[3]

Distribuția leilor în Africa

 Distribuția leilor în India

Sinonime

Felis leo
Linnaeus, 1758[3]

Modifică text

Leul (Panthera Leo) este o specie de mamifere carnivore din familia felidelor, fiind una dintre
cele patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Este una dintre
cele mai mari feline și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar, ursul brun și
tigru).

În sălbăticie, rar ajunge să trăiască 8-10 ani, dar în captivitate ajunge până la vârsta de 35 de ani.
Este un animal foarte puternic și vorace (numit regele animalelor); trăiește în grupuri (formate
din 1-3 masculi și 5-10 femele) în savanele africane și mai rar în SV Asiei. Se reproduce și în
captivitate (2-4 pui după trei luni de gestație).

Leul mascul poate fi recunoscut ușor datorită coamei sale și poate cântări până la 250 kg.
Femelele sunt mult mai mici, cântărind până la 150 kg. Leii trăiesc în jur de 20 ani.

Leii sunt animale carnivore care trăiesc în grupuri (familii) constând din femele înrudite, pui de
ambele sexe și un mascul neînrudit, care se împerechează cu femelele adulte. Femelele se ocupă
cu vânatul, în timp ce masculii apără și mențin frontierele teritoriului. Puii masculi sunt dați afară
din grup când ajung la maturitate.

Cu toate că este cunoscut ca „regele junglei”, leul este un animal care trăiește în câmpii deschise,
și poate fi găsit prin toată Africa. Chiar și așa, este o specie în pericol, populații semnificative
găsindu-se doar în parcurile naționale din Tanzania și Africa de Sud.

Ultimul rămas al subspeciei leului asiatic (Panthera leo persica), care în vechime trăia din
Grecia până în India, trăiește acum în Pădurea Gir din nord-vestul Indiei. Aproximativ 700 de lei
mai trăiesc într-un sanctuar din statul Gujarat.[4]
Leii au dispărut din Grecia, ultimul loc în care mai trăiau în Europa până în anul 100 d.Hr., dar
populații semnificative au rămas în nordul Africii până la începutul secolului XX.

Dacă în anii 1960 existau 450.000 de lei, în anul 2011 mai erau cel mult 20.000.[5]

Leii sunt un simbol care apare des în heraldica familiilor regale și a nobilimii. Apar și în arta
plastică chineză, deși nu au trăit niciodată în China. Niciun alt animal nu a primit mai multă
atenție în artă și literatură. În Biblie este amintit de 130 de ori. În arta epocii pietrei, în special în
picturile rupestre, se întâlnesc frecvent desene reprezentând lei.
Lion
From Wikipedia, the free encyclopedia

Jump to navigation Jump to search

For other uses, see Lion (disambiguation).

Lion

Temporal range: Pleistocene–Present

PreЄ

Pg

N
↓

Male lion in Okonjima, Namibia

 Female (lioness) in Okonjima

Conservation status

Vulnerable (IUCN 3.1)[2]

Scientific classification

Kingdom: Animalia

Phylum: Chordata

Class: Mammalia

Order: Carnivora

Suborder: Feliformia

Family: Felidae

Subfamily: Pantherinae

Genus: Panthera

Species: P. leo[1]

Binomial name

Panthera leo[1]
 (Linnaeus, 1758)[3]

Subspecies

P. l. leo

P. l. melanochaita

P. l. sinhaleyus

Historical and present distribution of

Panthera leo in Africa, Asia and
Europe

The lion (Panthera leo) is a species in the family Felidae; it is a muscular, deep-chested cat with
a short, rounded head, a reduced neck and round ears, and a hairy tuft at the end of its tail. The
lion is sexually dimorphic; males are larger than females with a typical weight range of 150 to
250 kg (330 to 550 lb) for males and 120 to 182 kg (265 to 400 lb) for females. Male lions have
a prominent mane, which is the most recognisable feature of the species. A lion pride consists of
a few adult males, related females and cubs. Groups of female lions typically hunt together,
preying mostly on large ungulates. The species is an apex and keystone predator, although they
scavenge when opportunities occur. Some lions have been known to hunt humans, although the
species typically does not.

Typically, the lion inhabits grasslands and savannas but is absent in dense forests. It is usually
more diurnal than other big cats, but when persecuted it adapts to being active at night and at
twilight. In the Pleistocene, the lion ranged throughout Eurasia, Africa and North America but
today it has been reduced to fragmented populations in Sub-Saharan Africa and one critically
endangered population in western India. It has been listed as Vulnerable on the IUCN Red List
since 1996 because populations in African countries have declined by about 43% since the early
1990s. Lion populations are untenable outside designated protected areas. Although the cause of
the decline is not fully understood, habitat loss and conflicts with humans are the greatest causes
for concern.
One of the most widely recognised animal symbols in human culture, the lion has been
extensively depicted in sculptures and paintings, on national flags, and in contemporary films
and literature. Lions have been kept in menageries since the time of the Roman Empire and have
been a key species sought for exhibition in zoological gardens across the world since the late
18th century. Cultural depictions of lions were prominent in the Upper Paleolithic period;
carvings and paintings from the Lascaux and Chauvet Caves in France have been dated to 17,000
years ago, and depictions have occurred in virtually all ancient and medieval cultures that
coincided with the lion's former and current ranges.
Elephant
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to navigation Jump to search
This article is about the living species. For extinct relatives also known as elephants, see
Elephantidae. For other uses, see Elephant (disambiguation).
Elephants
Temporal range: Pliocene–Present
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N

A female African bush elephant in Mikumi National Park, Tanzania

Scientific classification
Kingdom: Animalia
Phylum: Chordata
Class: Mammalia
Order: Proboscidea
Family: Elephantidae
Subfamily: Elephantinae
 Groups included
 Loxodonta Anonymous, 1827
 Elephas Linnaeus, 1758

Cladistically included but traditionally excluded taxa

 †Mammuthus Brookes, 1828
 †Palaeoloxodon Matsumoto, 1925
 †Primelephas Maglio, 1970

Elephants are large mammals of the family Elephantidae in the order Proboscidea. Three species
are currently recognised: the African bush elephant (Loxodonta africana), the African forest
elephant (L. cyclotis), and the Asian elephant (Elephas maximus). Elephants are scattered
throughout sub-Saharan Africa, South Asia, and Southeast Asia. Elephantidae is the only
surviving family of the order Proboscidea; other, now extinct, members of the order include
deinotheres, gomphotheres, mammoths, and mastodons.

All elephants have several distinctive features, the most notable of which is a long trunk (also
called a proboscis), used for many purposes, particularly breathing, lifting water, and grasping
objects. Their incisors grow into tusks, which can serve as weapons and as tools for moving
objects and digging. Elephants' large ear flaps help to control their body temperature. Their
pillar-like legs can carry their great weight. African elephants have larger ears and concave backs
while Asian elephants have smaller ears and convex or level backs.

Elephants are herbivorous and can be found in different habitats including savannahs, forests,
deserts, and marshes. They prefer to stay near water. They are considered to be a keystone
species due to their impact on their environments. Other animals tend to keep their distance from
elephants while predators, such as lions, tigers, hyenas, and any wild dogs, usually target only
young elephants (or "calves"). Elephants have a fission–fusion society in which multiple family
groups come together to socialise. Females ("cows") tend to live in family groups, which can
consist of one female with her calves or several related females with offspring. The groups are
led by an individual known as the matriarch, often the oldest cow.

Males ("bulls") leave their family groups when they reach puberty and may live alone or with
other males. Adult bulls mostly interact with family groups when looking for a mate and enter a
state of increased testosterone and aggression known as musth, which helps them gain
dominance and reproductive success. Calves are the centre of attention in their family groups and
rely on their mothers for as long as three years. Elephants can live up to 70 years in the wild.
They communicate by touch, sight, smell, and sound; elephants use infrasound, and seismic
communication over long distances. Elephant intelligence has been compared with that of
primates and cetaceans. They appear to have self-awareness and show empathy for dying or dead
individuals of their kind.
Elefant
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Elefant
Fosilă: pliocen–prezent
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N
 Elefant african
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Supraordin: Afrotheria
Ordin: Proboscidea
Familie: Elephantidae
Gray, 1821
Genuri
 Loxodonta
 Elephas

Modifică text

Elefanții sunt mamiferele mari care formează familia Elephantidae din ordinul Proboscidea. În
prezent sunt recunoscute trei specii: elefantul african Loxodonta africana), elefantul african de
pădure (L. cyclotis) și elefantul asiatic (Elephas maximus). Elefanții sunt răspândiți în Africa
Subsahariană, Asia de Sud și Asia de Sud-Est. Elephantidae este singura familie supraviețuitoare
a ordinului Proboscidea; altele, acum dispărute, sunt deinotheres⁠(d), gomphotheres⁠(d), mamuții și
mastodonții.

Toți elefanții au câteva trăsături distinctive, dintre care cel mai notabil este trompa lungă (numită
și proboscidă), utilizată în multe scopuri, în special pentru respirație, ridicarea apei și apucarea
obiectelor. Incisivii lor devin colți, și pot servi ca arme și ca unelte pentru mutarea obiectelor și
săpare. Pavilioanele mari ale urechilor ajută la controlul temperaturii corpului. Picioarele,
asemănătoare unor piloni, pot susține o greutate mare. Elefanții africani au urechi mai mari și
spinări concave, in timp ce elefanții asiatici au urechi mai mici și spinări convexe sau drepte.

Elefanții sunt erbivori și se găsesc în habitate diferite, printre care savanele, pădurile, deșerturile
și mlaștinile. Preferă să rămână lângă apă. Sunt considerați a fi o specie esențială⁠(d) datorită
impactului asupra mediului înconjurător. Alte animale tind să-și păstreze distanța față de elefanți,
în timp ce prădătorii, cum ar fi leii, tigrii, hienele și câinii sălbatici, vânează de obicei doar puii
de elefant. Elefanții trăiesc în societăți de fisiune-fuziune⁠(d) în care mai multe grupuri familiale se
adună pentru a socializa. Femelele au tendința de a trăi în grupuri familiale, care pot consta dintr-
o femelă cu puii ei sau mai multe femele înrudite cu descendenții lor. Aceste grupuri sunt
conduse de un individ denumir matriarhă, adesea cea mai bătrână femelă.

Masculii își părăsesc grupurile familiale atunci când ajung la pubertate și pot trăi singuri sau cu
alți masculi. Masculii adulți interacționează cel mai adesea cu grupurile familiale atunci când
caută un partener și intră într-o stare caracterizată prin nivelul ridicat de testosteron și
agresivitate cunoscută ca musth⁠(d), care îi ajută să obțină dominație⁠(d) și succes la reproducere.
Puii sunt centrul atenției grupurilor lor familiale și sunt dependenți de mamele lor până la trei
ani. Elefanții pot trăi până la 70 de ani în sălbăticie. Ei comunică prin atingere, vedere, miros și
sunet; elefanții folosesc infrasunetele și comunicarea seismică⁠(d) pe distanțe lungi. Inteligența⁠(d)
elefanților a fost comparată cu cea a primatelor și a cetaceelor. Se pare că ei au conștiință de
sine⁠(d) și dau dovadă de empatie față de indivizii muribunzi sau morți din specia lor.
Tiger
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to navigation Jump to search
"Tigress" redirects here. For other uses, see Tiger (disambiguation) and Tigress
(disambiguation).
Tiger
Temporal range: Early Pleistocene –
Present
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N

Female tiger at the Tadoba Andhari

Tiger Reserve
Conservation status

Endangered (IUCN 3.1)[1]

Scientific classification
Kingdom: Animalia
Phylum: Chordata
Class: Mammalia
Order: Carnivora
Suborder: Feliformia
Family: Felidae
Subfamily: Pantherinae
Genus: Panthera
Species: P. tigris
Binomial name
Panthera tigris
(Linnaeus, 1758)[2]
Subspecies
P. t. tigris
P. t. sondaica

Tiger's historical range in about 1850

(pale yellow) and in 2006 (in green).[3]
Synonyms
 Tigris striatus Severtzov,
1858
 Tigris regalis Gray, 1867

The tiger (Panthera tigris) is the largest species among the Felidae and classified in the genus
Panthera. It is most recognizable for its dark vertical stripes on reddish-orange fur with a lighter
underside. It is an apex predator, primarily preying on ungulates such as deer and bovids. It is
territorial and generally a solitary but social predator, requiring large contiguous areas of habitat,
which support its requirements for prey and rearing of its offspring. Tiger cubs stay with their
mother for about two years, before they become independent and leave their mother's home
range to establish their own.

The tiger once ranged widely from Eastern Anatolia Region in the west to the Amur River basin,
and in the south from the foothills of the Himalayas to Bali in the Sunda islands. Since the early
20th century, tiger populations have lost at least 93% of their historic range and have been
extirpated in Western and Central Asia, from the islands of Java and Bali, and in large areas of
Southeast and South Asia and China. Today's tiger range is fragmented, stretching from Siberian
temperate forests to subtropical and tropical forests on the Indian subcontinent and Sumatra. The
tiger is listed as Endangered on the IUCN Red List since 1986. As of 2015, the global wild tiger
population was estimated to number between 3,062 and 3,948 mature individuals, down from
around 100,000 at the start of the 20th century, with most remaining populations occurring in
small pockets isolated from each other. Major reasons for population decline include habitat
destruction, habitat fragmentation and poaching. This, coupled with the fact that it lives in some
of the more densely populated places on Earth, has caused significant conflicts with humans.
The tiger is among the most recognisable and popular of the world's charismatic megafauna. It
featured prominently in ancient mythology and folklore and continues to be depicted in modern
films and literature, appearing on many flags, coats of arms and as mascots for sporting teams.
The tiger is the national animal of India, Bangladesh, Malaysia and South Korea.
Tigru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Pentru un fluviu din Asia, vedeți Tigru (râu).

Tigru
Fosilă: Pleistocenul timpuriu – Recent

Tigru bengalez (P. tigris tigris) în Parcul Național

Bandhavgarh din India

Stare de conservare

În pericol (IUCN 3.1)[2]

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Ordin: Carnivora

Familie: Felidae
Subfamilie: Pantherinae

Gen: Panthera

Specie: P. tigris

Nume binomial

Panthera tigris [1]

Linnaeus, 1758

Subspecii

P. t. tigris
P. t. corbetti
Panthera tigris jacksoni
P. t. sumatrae
Panthera tigris altaica
Panthera tigris amoyensis
†Panthera tigris virgata
†P. t. balica
†P. t. sondaica

Răspândirea tigrului: cea istorică cu morcoviu și

cea actuală (2006) cu roșu[3]

Sinonime

Felis tigris Linnaeus, 1758[4]

Tigris striatus Severțov, 1858
Tigris regalis Gray, 1867
Modifică text
Tigrul (Panthera tigris) este o specie de mamifere carnivore din familia felidelor, fiind una
dintre cele patru specii ale genului Panthera. Este cel mai mare reprezentant al subfamiliei
Pantherinae și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar și cel brun).
Dimensiunile unui tigru siberian la vârsta de 6 luni sunt comparabile cu cele ale unui leopard
adult.

Tigrilor le sunt caracteristice dungile de culoare închisă, amplasarea cărora variază de la un

individ la altul. Corpul este adaptat pentru vânătoare, fiind dotat cu colți lungi și maxilare
puternice, vedere nocturnă de șase ori mai bună decât a omului și musculatură dezvoltată, fiind
capabil să sară la o înălțime de până la doi metri cu 50 kg de carne în dinți.

Tigrii se hrănesc îndeosebi cu copitate, dar pot vâna și maimuțe, păsări, pești și chiar alte
răpitoare, ca lupii, leoparzii și crocodilii. Au un comportament solitar și veghează în singurătate
teritorii de până la 1.000 km²; acestea pot cuprinde diferite landșafturi: la sud păduri tropicale și
savane, iar la nord semideșerturi și taiga.

Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului (toate pe teritoriul Asiei), dintre care către începutul
secolului al XXI-lea s-au păstrat doar șase — în total 3.200 indivizi; cea mai numeroasă este a
tigrului bengalez, a cărei populație alcătuiește aprox. 1.700 de specimene. Pe parcursul secolului
al XX-lea, populația tigrilor a scăzut cu 93%, astfel încât către sfârșitul secolului, specia a fost
inclusă în Lista roșie a IUCN și în documente similare ale unor țări. În prezent, vânătoarea sau
capturarea tigrilor este interzisă în toată lumea.

Tigrul reprezintă un simbol al puterii și monarhiei în cultura asiatică. Unele zeități indiene sunt
ilustrate călare pe tigri, demonstrându-și astfel superioritatea. Tigrul este unul dintre cele
12 simboluri de animale din calendarul chinezesc. Rolul său în cultura mondială este reflectat în
recunoașterea sa ca simbol național al Malaeziei, Indiei, Bangladeshului și Republicii Coreea și
ca cel mai iubit animal de pe Pământ, în urma unui sondaj realizat de Animal Planet.
Cheetah
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to navigation Jump to search
This article is about the animal. For other uses, see Cheetah (disambiguation).
Cheetah
Temporal range: Pleistocene–
Holocene, 1.9–0 Ma
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N

Female cheetah in KwaZulu Natal,

South Africa

Menu
0:00
Acoustic repertoire of cheetahs
Conservation status

Vulnerable (IUCN 3.1)[1]

Scientific classification
Kingdom: Animalia
Phylum: Chordata
Class: Mammalia
Order: Carnivora
Suborder: Feliformia
Family: Felidae
Subfamily: Felinae
Genus: Acinonyx
Species: A. jubatus
Binomial name
Acinonyx jubatus
(Schreber, 1775)
Subspecies
 A. j. jubatus (Schreber, 1775)
 A. j. venaticus (Griffith,
1821)
 A. j. soemmeringii
(Fitzinger, 1855)
 A. j. hecki (Hilzheimer, 1913)

The range of the cheetah

Former range Low

density Medium density High
density

The cheetah (/ˈtʃiːtə/; Acinonyx jubatus) is a large cat of the subfamily Felinae that occurs in
North, Southern and East Africa, and a few localities in Iran. It inhabits a variety of mostly arid
habitats like dry forests, scrub forests, and savannahs. The species is IUCN Red Listed as
Vulnerable, as it suffered a substantial decline in its historic range in the 20th century due to
habitat loss, poaching for the illegal pet trade, and conflict with humans. By 2016, the global
cheetah population has been estimated at approximately 7,100 individuals in the wild. Several
African countries have taken steps to improve cheetah conservation measures.[1]

The cheetah was formally described by Johann Christian Daniel von Schreber in 1775 and is the
only extant member of the genus Acinonyx. Its yellowish tan or rufous to greyish white coat is
uniformly covered with nearly 2,000 solid black spots. Its body is slender with a small rounded
head, black tear-like streaks on the face, deep chest, long thin legs and long spotted tail. Owing
to its long legs it can run at a speed of 64 km/h (40 mph) while hunting; accelerating up to
112 km/h (70 mph) on short distances of 100 m (330 ft). It is therefore the fastest land animal. It
reaches 70–90 cm (28–35 in) at the shoulder, and weighs 21–72 kg (46–159 lb). Its lightly built,
slender form is in sharp contrast with the robust build of the Panthera cats. It is taller than the
leopard (P. pardus), and notably smaller than the lion (P. leo).

The cheetah is active mainly during the day, with hunting its major activity. Adult males are
sociable despite their territoriality, forming groups called coalitions. Females are not territorial;
they may be solitary or live with their offspring in home ranges. It is a carnivores and preys
mainly upon antelopes and gazelles. It stalks its prey to within 100–300 m (330–980 ft), charge
towards it and kill it by tripping it during the chase and biting its throat to suffocate it to death.

It breeds throughout the year, and is an induced ovulator. Gestation lasts nearly three months,
resulting in a litter of typically three to five, in rare cases up to eight cubs. They are weaned at
the age of about six months. After siblings become independent from their mother, they usually
stay together for some time.

Because of its prowess at hunting, the cheetah has been tamed already in the 16th century BC in
Egypt and used to kill game at hunts. It has been widely depicted in art, literature, advertising
and animation.
Ghepard
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ghepard
Fosilă: Pliocen târziu — prezent

Stare de conservare

Vulnerabil (IUCN 3.1)[1]

 Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Felidae
Subfamilie: Felinae
Gen: Acinonyx
Brookes, 1828
Specie: A. jubatus
Nume binomial
Acinonyx jubatus
(Schreber, 1775)
Specia tip
Acinonyx venator
Brookes, 1828 (= Felis jubata, Schreber, 1775) prin
monotipie

Răspândirea ghepardului
Răspândirea ghepardului conform San Diego Zoo
Modifică text

Ghepardul (Acinonyx jubatus) este o felină mare (familia Felidae, subfamilia Felinae) care
poate fi întâlnită în aproape toată Africa și Asia de Sud-Vest până în India. Ghepardul este un
cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin agilitatea săriturii. Ca atare,
este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal
terestru, putând atinge o viteză de 112–120 km/h.[2][3][4][5][6][7] De asemenea, ghepardul poate
dezvolta o accelerație de la zero la 100 km/h în doar 3 secunde.[8] La acest record contribuie și
faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele semiretractibile.[9]

Descriere

Ghepard alergând

Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă
cu pete negre, de diametrul 2–3 cm., permițându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt
pete pe blana albă de pe abdomen și torace, dar există pe coadă. La unii gheparzi, o genă recesivă
produce un model pătat cu dungi. Acest tip de ghepard se numește ghepard regal. Capul
ghepardului este mic, cu urechi ascuțite și două dungi negre, ce încep la colțurile ochilor, de-o
parte și de alta a nasului, și se termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că țin razele
solare departe de ochi, și astfel poate să vadă de la distanțe mari. Ghepardul adult cântărește între
40 și 70 kg. Lungimea totală corpului este de 1,50-1,70 m, în timp ce coada variază până la
84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variație mare și este dificil a
separa masculii de femele doar prin aparență. Acesta trăiește 10-12 ani în captivitate, dar în
libertate poate trăi până la 20 de ani.

Istorie
Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea celorlalte
feline mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa și Asia, Europa și Nord
America. Prin datele luate de la fosile, se știe că aceștia au existat și în SUA, mai exact în
actualele state Texas, Nevada și Wyoming.