10/19/2016

Cunoaştere comună versus cunoaştere

ştiinţifică. Rolul paradigmelor în
cercetarea ştiinţifică

Metodologia cercetării în educaţie

Tematică
n Cunoaştere comună versus cunoaştere ştiinţifică. Rolul
paradigmelor în cercetarea ştiinţifică
n Conceptul de metodologie în ştiinţele pedagogice.
Precizări terminologice
n Clasificarea metodelor de cercetare pedagogică
n Strategii de cercetare. Etapele cercetării în ştiinţele
pedagogice
n Tehnici de cercetare în ştiinţele pedagogice:
q a. Chestionarul

q b. Interviul

q c. Observaţia

q d. Experimentul

q e. Focus grupurile

Metodologia cercetării în educaţie

Bibliografie
n CHELCEA, S. Meotodologia cercetării sociologice. Metode
cantitative si calitative, Bucuresti: Editura Economică, 2001.

n CHELCEA, S., MĂRGINEAN, I., CAUC, I., Cerecetarea

sociologică. Metode si tehnici.,Deva: Editura Destin, 1998.

n Clinciu, A. (2002) - Metodologia cercetării în

psihopedagogie, Editura Universităţii Transilvania, Braşov.

n Havarneanu, C, (2000), Metodologia cercetării in ştiinţele

sociale, Erota,Iaşi

n Iluţ, Petru, (1997) - Abordarea calitativă a socioumanului.

Concepte şi metode. Iaşi,

Metodologia cercetării în educaţie

1
 10/19/2016

Cunoaşterea comună: caracteristici

n Trăind în societate, fiecare individ îţi însuşeşte în cursul
existenţei sale o sumă de cunoştinţe despre traiul laolaltă al
oamenilor.

n Aceste cunoştinţe se bazează pe experienţa directă a

indivizilor. Este ceea ce numim „cunoaşterea comună”

n Cunoaşterea comună reprezintă însuşirea de către agentul

cunoscător a unei informaţii legate nemijlocit de condiţiile
praxiologice în care acţionează.

n În activitatea lor practică oamenii, ca agenţi cunoscători

individuali sau colectivi, utilizează cunoştinţele dobândite
anterior, transmise cu ajutorul limbajului natural de la o
generaţie la alta în procesul socializării.

Metodologia cercetării în educaţie

n Simţul comun, la care apelăm cu toţii pentru a

explica ceea ce se întâmplă şi pentru a prevedea ce
se va întâmpla, se derulează în două etape.

n În prima etapă, în mod spontan, ne facem o idee

despre evenimentele trecute.

n Cea de-a doua etapă în cunoaşterea la nivelul

simţului comun constă în extrapolarea explicaţiilor
de la situaţiile trecute la cele prezente sau viitoare.

n Evident, această extrapolare nu se face în termeni

de probabilitate, ci într-o modalitate mecanicistă de
transpunere a explicaţiilor de la o situaţie la alta.

Metodologia cercetării în educaţie

n A rămâne la nivelul simţului comun ”înseamnă a-i acorda

acestuia o autoritate pe care el n-o mai are de multă
vreme în celelalte ştiinţe” (Durkheim, 1895/1974, 35).

n Simţ comun de primă mână – reprezintă ansamblul

cunoştinţelor spontane fondate pe experienţa directă a
genţilor cunoscători.

n Un jurist cu experienţă îşi poate da seama intuitiv dacă o

mărturie este falsă sau adevărată. Dacă respectivul jurist
a citit lucrări de psihologie şi sociologie judiciară va
utiliza cunoştinţele dobândite, face apel la ceea ce se
numeşte simţ comun de mâna a doua.

Metodologia cercetării în educaţie

2
 10/19/2016

n Cunoaşterea spontană are un caracter

iluzoriu datorită (Henri H. Stahl, 1974):
q Socializării - procesul de formare a
personalităţii în acord cu normele şi valorile
societăţii în care individul se naşte şi trăieşte.
q Enculturaţiei – procesul de internalizare de
către individul uman a normelor şi valorilor
grupului (comunitate, societate) în care se
naşte şi trăieşte.

Metodologia cercetării în educaţie

n Limitării spaţio-temporale;

n Iluzia controlului asupra evenimentelor;

n Predicţii incorecte.

n Subiectivizarea;

n Suprageneralizarea.
Metodologia cercetării în educaţie

Caracteristicile cunoaşterii ştiinţifice

n De-a lungul istoriei s-au impus mai multe modalităţi
de generare şi testare a adevărului enunţurilor
despre realitate.
n Walter Wallace (1971) ia în discuţie patru astfel de
modalităţi.

n Modul autoritarian s-a afirmat în antichitate, dar a

continuat până în contemporaneitate.
q Preoţi, regi, preşedinţi sau savanţi se considera că ar avea
atributul natural sau supranatural de a produce adevărul.
q Deci, adevărul era garantat de calităţile de excepţie ale
producătorului enunţurilor.
q Modul autoritarian se întâlneşte azi sub apelul la
argumentul autorităţii.

Metodologia cercetării în educaţie

3
 10/19/2016

n Foarte apropiat de modul autoritarian prin

mecanismul de producere a adevărului este modul
mistic, în care starea de graţie conferă profeţilor,
prezicătorilor, marilor mistici calitatea cunoaşterii
adevărate.

n Modul logico-raţional se centrează pe logica

formală.
q Se face apel la „primele principii” şi prin deducţie se
stabileşte adevărul.
q Principala grijă constă în rigoarea judecăţii logice, fără
a se urmări corespondenţa cu realitatea.
q “Operaţia a reuşit dar pacientul a murit”

Metodologia cercetării în educaţie

n Modul ştiinţific de determinare a adevărului îmbină

preocuparea pentru aplicarea corectă a metodei de
cunoaştere cu observaţia riguroasă a fenomenelor.
q Metoda ;tiinţifică asigură desubiectivizarea cunoaşterii,
oferindu-se o imagine despre lumea înconjurătoare aşa
cum este ea în realitate, şi nu aşa cum îi apare unui individ
la nivelul simţului comun.
q Modul ştiinţific reprezintă astăzi principala cale de
cunoaştere a comportamentelor individuale si de grup, a
faptelor, a fenomenelor si proceselor sociale.

Metodologia cercetării în educaţie

n Cunoasterea stiinţifică se fondează pe câteva postulate

sau enunţuri despre lume, al căror adevăr este acceptat
de majoritatea cercetătorilor din stiinţele sociale şi
comportamentale.
n James W. Vander Zanden (1988) consideră că
enunţurile fundamentale pe care se bazează
cunoaşterea ştiinţifică sunt:

q lumea înconjurătoare există independent de

observaţia noastră, nu este creată de simţurile noastre
(principiul realismului);

q relaţiile din lumea înconjurătoare sunt organizate în

termeni de cauză-efect iar evoluţia ei este guvernată
de principiul determinismului;
Metodologia cercetării în educaţie

4
 10/19/2016

q lumea înconjurătoare poate fi cunoscută prin

observaţii obiective (principiul cognoscibilităţii)
iar adevărul ştiinţific derivă din analiza obiectivă
prin mijloace de observare şi de măsurare.

q principiul raţionalităţii - potrivit căruia lumea

externă poate fi cunoscută pe cale logică;

q principiul regularităţii - fenomenele din lumea

înconjurătoare se produc în mod logic (McBurney,
1983, 12).

Metodologia cercetării în educaţie

Rolul paradigmelor în cercetarea ştiinţifică

n Termenul de „paradigmă” are sensuri multiple.

n În lucrarea Structura revoluţiilor ştiinţifice (1962/1976),

Thomas S. Kuhn l-a utilizat în nu mai puţin de douăzeci si
trei de sensuri, de la „o realizare ştiinţifică concretă” până
la „un set caracteristic de convingeri si preconcepţii”.

n Totuşi, cel mai frecvent termenul de „paradigmă” este

utilizat cu sensul de model, exemplu sau pattern.

n Paradigmele reprezintă „realizările ştiinţifice exemplare”,

„exemplele standard” sau „exemplele comune” împărtăşite
de o comunitate ştiinţifică pentru formularea si rezolvarea
problemelor de cercetare. “

Metodologia cercetării în educaţie

n Aceste exemple împărtăşite în comun pot îndeplini

funcţii de cunoaştere atribuite în mod obişnuit regulilor
împărtăşite în comun” (Kuhn, 1877/1982).

n Acceptarea unei paradigme sau a alteia conduce la

evaluări diferite ale aceleiaşi realităţi.

n Cercetătorii ataşaţi unei paradigme vorbesc o limbă

diferită de cea a oamenilor de ştiinţă care împărtăşesc în
comun convingerile si toate angajamentele altei
paradigme.

Metodologia cercetării în educaţie