Sunteți pe pagina 1din 111

Paradigmele cercetrii calitative

Principalele paradigme care modeleaz cercetarea de tip calitativ sunt:


1. Pozitivismul
- Se refer la existena unei realiti exterioare care poate fi cercetat pe baza rela iei
cauz efect;
- Studiul relaiei cauzale este mijlocit prin intermediul variabilelor;
- Pune accent pe controlul variabilelor dependente i independente;
- Principiile pozitivismului sunt:
o Realitatea este obiectiv;
o Neutralitatea cercettorului;
o Explicarea predicia i ontrolul fenomenului studiat;
o Cunotinele rezultate sunt acceptate ca legi ce pot fi generalizate;
o Validitatea intern;
o Validitatea extern;
o Fidelitatea;
o Obiectivitatea.
Psihologia pune accent pe msurare i experimentare n relevanei umane, sociale, culturale.

Tem: Expunei un punct de vedere cu privire la limitele pozitivismului n cercetarea


psihologic

2. Poststructuralism i postmodernism
Postmodernismul
- Afirm evoluia uman spre o etap calitativ diferit de cea modern.
o Sub aspect ontologic se afirm relativitatea i multiplicitatea realitii;
o Sub aspect epistemologic se afirm dimensiunea tranzacional a cercettorului
cu obiectul investigat;
o Sub aspect metodologic se pune accetnt pe semnificaie, construcie,
reconstrucie
Poststructuralismul
- Susine c pentru a nelege un fenomen este necesar ca acesta s fie studiat att n sine
ct i din perspectiva sistemului de cunotine care l-a produs;
- Ideile fundamentale ale postmodernismului/poststructuralismului sunt:
o Realitatea este multipl, de multe ori conflictual;
o Adevrurile absolute nu exist;
o Cunoaterea i cunotinele noastre sunt dependente de contextul istoric, social
i cultural;
o Validarea empiric a cunotinelor nu este neaprat necesar;
o Descripiile i explicaiile fenomenelor nu sunt i nu pot fi neutre.
- Deconstructivismul, ca termen asociat poststructuralismului, presupune c lumea
poate fi interpretat n moduri diferite. A deconstrui nseamn a cuta semnificaii
alternative pentru lucruri, fenomene, stri.

Tem: Expunei un punct de vedere cu privire la limitele poststructuralismului i


postmodernismului n cercetarea psihologic

Constructivismul social
- Subliniaz relevana culturii i a contextelor specifice n nelegerea fenomenului
socio-uman iar sistemul de cunotine este construit n funcie de aceast n elegere.
Perceperea i nelegerea nu este o reflectare a realitii, ci rezultatul modului n care
este neleas lumea.
- Esena cunoaterii este reprezentat de interaciunea dintre subiect i obiect. Un
fenomen sau eveniment poate fi neles doar cunoscnd contextul i c acesta poate fi
descris n diverse forme.
Tem: Expunei un punct de vedere cu privire la limitele constructivismului social n
cercetarea psihologic
Teoria critic (coala de la Frankfurt Herbert Marcuse, Max Horkheimer,
Theodor Adorno)
- Obiectivul fundamental este reprezentat de provocarea ideologiei dominante prin
sugerarea faptului c lucrurile pot sta i altfel;
- Ideile fundamentale care stau la baza teoriei critice:
o Cercetarea i cunotinele implic automat relaii de putere;
o Faptele nu pot fi izolate de domeniul de valori;
o Limbajul are un rol esenial n formarea subiectivitii;
o n orice societate exist grupuri mai privilegiate fa de altele;
o Opresiunea are faete diferite;
o Datele i raportul cercetrii sunt biasate de rasa, sexul, clasa i orientarea
politic a cercettorului;
o Cercetarea tradiional a pstrat linite sau a ignorat membrii grupurilor
marginalizate sau oprimate
- Ruptura dintre lumea real i lumea academic a fost una din cauzele care au
contribuit la dezvoltarea psihologiei critice. Micarea unidirecional a cunotinelor
pe direcia lumea academic-lumea real a fost o important cauz n apariia
curentului critic n psihologie.
Psihologia critic evalueaz critic implicaiile morale, sociale i politice ale teoriilor i
practicilor psihologiei. Obiectivul psihologiei critice este acela de a remodela psihologia
n scopul emanciprii societii. Conceptele des folosite n psihologia critic sunt
oprimarea i emanciparea. Oprimarea nseamn orice form de dominare, subordonare,
exploatare sau excludere. Emanciparea se refer la experimentarea libertii fa de sursele
interne i externe ale oprimrii i exercitarea abilitilor de dezvoltare fizic, emo ional,
intelectual, spiritual i social.
Tem: Proiectai o cercetare psihologic lund n considerare valorile psihologiei critice
Cercetarea calitativ: caracteristici, stadii, metode, avantaje, limite
Cercetarea calitativ. Definiie
- O abordare multidisciplinar i transdisciplinar, pluriparadigmatic i multimodal,
ce implic studierea subiectului/fenomenului n cadrul natural, cu scopul n elegerii i
interpretrii lui pe baza semnificaiilor pe care persoanele le aduc cu ele.
De ce a aprut cercetarea calitativ?
- Datorit criticilor aduse cercetrilor calitative i care vizeaz urmtoarele aspecte:
o Eludarea contextului care dau semnificaie variabilelor studiate;
o Ignorarea procesualitii fenomenelor investigate;
o Omiterea interpretrii cu scopul de a produce o imagine ct mai apropiat de
realitatea obiectiv i nemediat de reprezentri subiective;
o Ignorarea scopurilor i motivaiilor ataate aciunilor;
o Neaplicabilitatea datelor generale la cazuri particulare, individuale;
o Eliminarea dimensiunii de descoperire a cercetrii prin tipul de testare a
ipotezelor experimentului, model care mpiedic apariia de noi idei i
nelegerea lor.
Caracteristicile cercetrii calitative
1. Critica perspectivei pozitiviste
CC s-a afirmat n urma chestionrii validitii enunurilor pozitivismului i
afirmrii postpozitivismului. Postpozitivismul afirm c realitatea nu poate fi
surprinsa total niciodat. Postpozitivismul propune metode multiple de cercetare,
att cantitative ct i calitative pentru a propune i verifica teorii n mediul natural.
2. Perspectiva constructivist
Avnd n vedere c metodologia calitativ i fundamenteaz principiile pe baza
paradigmei constructivismului, aceasta susine natura plural i plastic a realitii.
Constructivismul social se focalizeaz n special pe limbaj. Surprinderea
semnificaiilor reprezint scopul fundamental al CC. CC are o orientare euristic i
nu una explicativ.
3. Perspectiva individual i interpretativ
Obiectivul major al CC consta n surprinderea obiectului in vestigat prin
observaii, interviuri, grupuri participative, studii de caz etc. CC nu pretinde s
descopere adevruri universale ci modul n care actorii sociali neleg sau
interpreteaz lumea cotidian. Se are n vedere surprinderea modului n care sunt
construite semnificaiile i felul n care acestea sunt exprimate prin limbaj i
aciuni (interpretrile). Modalitatea prin care cercetarea ajunge la interpretarea
aciunilor umane este nelegerea.
4. Contextualizarea
Comportamentele individuale i sociale nu pot fi nelese detaate de context.
Decontextualizarea persoanei srcete cunoaterea. Realitatea ca rezultat al
procesului social poate fi cunoascut doar n contexte specifice iar cunotinele
sunt inteligibile doar n contexte particulare. Normele ideologice, socio-
economice, istorice, culturale influeneaz convingerile, expectaiile,
comportamentul verbal i non-verbal al participanilor i cercettorului.
5. Reflexivitatea
- Descrie ncercarea de a face explicit procesul prin care materialul i analiza sunt
produse. Reflexivitatea indic prezena cercettorului ca parte intrinsec din contextul
i cultura pe care ncearc s o explice. Paradigma teoretic la care ader cercettorul
afecteaz modalitile de explorare a fenomenului iar modul n care se investigheaz
afecteaz explicaiile pe care le ofer. CC studiaz modul n care subiectivitatea
satureaz cercetarea conducnd la un nivel mai mare de obiectivitate. Deci,
subiectivitatea i reflecivitatea devin o surs pentru obiectivitate.
6. Descripii bogate
- In CC datele sunt reprezentate prin limbaj. CC este o cercetare dens, complex care
reflect interpretrile cercettorului asupra lumii sociale particularizat n situaii
locale.
- Ce se urmrete prin CC?
o Cronologia evenimentelor, modul n care anumite evenimente conduc la
anumite consecine, procesul de atribuiri de semnificaie, relaia dintre
cercettor i fenomenul studiat.
o Bogia datelor din CC este amplificat prin cea ce se numete triangulare.
Triangulaia presupune combinarea diferitelor surse de colectare a datelor
(pacieni, doctori etc.), a diferitelor metode (observaia, interviul, studii de caz,
metode cantitative i calitative) i perspective de analiz a datelor (psihanalitic,
constructivism cognitiv, constructivism social, psihologic etc.).
7. Diversitatea i creativitatea
CC implic tehnici metodologice diverse, rezultate din diversitatea fenomenului
social i uman. CC utilizeaz metode semiotice, narative, de coninut, discursive,
etnografice, psihanalitice, statistice etc.
Cercettorul trebuie s fie suficient de creativ pentru a surprinde ct mai exact
realitatea observat.

Caracteristicile cercetrii calitative dup Rossman i Rallis:


- Are loc n mediul natural;
- Apeleaz la metode multiple;
- Este participativ i emergent;
- Este fundamental interpretativ;
- Fenomenul social este vzut holistic;
- Este permanent reflexiv;
- Apeleaz la raionamente complexe de tip inductiv i deductiv.
Metode de cercetare calitativ
Dup Tesch metodele de cercetare calitativ sunt grupate n 3 mari categorii n funcie
de scopul urmrit:
- Concentrarea pe experiene individuale (abordarea fenomenologic, analiza narativ,
studiul de caz, metoda biografic etc.);
- Concentrarea pe limbaj i comunicare (analiza de discurs, analiza conversaional
etc.);
- Concentrarea pe societate i cultur (abordri antropologice, etnografice, sociologice
etc.)

Stadiile cercetrii calitative


Indiferent de metodele analizate CC cuprinde 6 stadii generale:
1. Stadiul reflectrii
Formularea ntrebrilor cercetrii (obiective n cazul cercetrilor
cantitative). Ghideaz studiul. ntrebrile pot fi teoretice, s vizeze o anumit popula ie,
sau un anumit loc). Analitul poate traduce ntrebrile cercetrii i n formularea succint a
scopului studiului.
Scopul i ntrebrile cercetrii calitative
Scopul cercetrii ntrebrile cercetrii
Explorator Ce se ntmpl n acest program social?
Investigarea fenomenelor vag nelese Care sunt temele, patternurile de
Identificarea, descoperirea de semnificaii semnificaii?
Generarea de ipoteze despre cercetri Cum sunt conectate ntre ele patternurile
viitoare descoperite?
Explicativ Ce evenimente, convingeri, atitudini sau
Explicarea relaiei dintre patternuri i politici studiate modeleaz fenomenul?
fenomen Cum interacioneaz aceste fore pentru a
Identificarea posibilelor relaii care produce fenomenul?
influeneaz fenomenul
Descriptiv Care sunt aciunile, evenimentele,
Documentarea i descrierea fenomenului atitudinile, structurile i procesul social care
urmrit are loc n acest fenomen?
Emancipativ Cum problematizeaz participanii
Crearea de oportuniti pentru aciuni circumstanele lor de via i cum se
sociale implic n aciuni sociale?
2. Documentarea teoretic n subiectul ales. Scopul cadrului teoretic este de a
demonstra reperele pe care se fundamenteaz ntrebrile cercetrii, eventual
paradigma;
3. Identificarea paradigmei teoretice reprezentat de premisele
epistemologice, ontologice i metodologice ale cercettorului. Exist CC
care nu pornesc de la un cadru teoretic, scopul fiind acela de a dezvolta o
teorie pe baza dovezilor acumulate.
4. Stadiul planificrii presupune conturarea strategiei cercetrii. Se au n
vedere la acest stadiu:
a. Alegerea participanilor;
b. Locul de desfurare;
c. Selectarea metodelor de colectare i analiz a datelor;
5. Studiul pilot
6. Stadiul colectrii datelor, transcrierea interviurilor
7. Analiza i interpretarea datelor
8. Redactarea raportului. Se au n vedere urmtoarele:
a. Titlul
b. Partea introductiv
c. Metoda utilizat
d. Rezultatele obinute i analiza lor
e. Interpretarea datelor, explorarea de semnificaii
f. Referinele bibliografice
g. Publicarea pentru diseminarea rezultatelor cercetrii
Criterii de evaluare a cercetrii calitative
Pentru cercetrile cantitative criteriile de evaluare sunt:
- Lot reprezentativ din punct de vedere al mrimii;
- Design care neutralizeaz variabilele confundate;
- Tehnici de msurare valide;
- Analize statistice adecvate.
Pentru cercetrile calitative acestea nu sunt bine conturate. Totui exemplificm (Yardley,
2000):
Sensibilitatea la context: context (contextul teoretic (contextul literaturii relevante i al
cercetrilor empirice anterioare), contientizarea contextului socio-cultural, contextului
comunicrii, al statutului profesional i social al cercettorului);
- Implicarea se refer la angajamentul real, nu doar ca cercettor ci i ca persoan fa
de subiectul abordat, disponiblitate n dezvoltarea competenelor i abilitilor
metodologice, imersia n procesul de colectare a datelor;
- Rigoarea rezult din modalitile n care se adun i se analizeaz datele
- Transparena motivele care au dus la alegerea subiectului, legtura personal cu
subiectul respectiv, detalierea metodelor folosite, selecia participanilor, modul de
nregistrare, codare i transcriere a datelor, reaciile emoionale i raionale ale
cercettorului la experienele participanilor, dificultile de interpretare a datelor,
citate din relatrile participanilor etc.;
- Coerena. Proiectul de cercetare trebuie s construiasc o versiune veridic a realitii;
- Impactul i importana cercetrii. Ideile proiectului trebuie s influeneze convingeri,
atitudini ale altora

Tem: Elaborai schematic un proiect de cercetare folosind stadiile unei CC.

Etica cercetrii calitative


Confuzia creat de cercetarea cantitativ ntre termenii de subiect i obiect au genrat
suspiciuni n legtur cu grania dintre etic i nonetic n psihologie. n cercetarea cantitativ
persoanele sunt subieci dar ele sunt tratate ca obiecte. n acelai timp cercetarea cantitativ se
pretinde a fi obiectiv dei cercettorul este subiectiv.
Starea de bine, sntatea, valorile, demnitatea participanilor sunt elemente fundamentale ce
trebuie avute n vedere n demersul etic al unei cercetri. Principalele elemente ale unui ghid
de norme etice n CC sunt:
- Obinerea consimmntului participanilor. Trebuie consolidat ncredere dintre
cercettor i participant;
- Protejarea participanilor;
- Pstrarea confidenialitii i anonimatului;
- Valoarea proiectului (Merit cu adevrat ntreprinderea acestei cercetri?);
- Respectarea propriilor limite de competene;
- Onestitate i integritate profesional (datele cercetrii nu trebuie falsificate!);
- Beneficiu maxim pentru tiin, umanitate, participani la cercetare prin evitarea
riscurilor i prejudiciilor;
Rogers mentioneaz 3 atitudini etice: onestitate, empatie i respect.
Dup Flinders cadrul etic al cercetrii calitative este redat mai jos:
Pragmatic Deontologic Relaional Ecologic
Selectare Consimmnt Reciprocitate Colaborare Empatie
cultural
Munca de teren Evitarea Evitarea riscului Evitarea Evitarea
prejudiciului impunerii detarii
Raportul Confidenialitate Onestitate Confirmare Comunicare

Tem: Menionai, pe exemplul unei cercetri calitative, consecinele asupra


participanilor i cercetrii prin nerespectarea principiilor etice

Avantaje i dezavantaje ale unei cercetri calitative


Puncte tari Puncte slabe
Interaciune fa n fa cu participanii Depinde de gradul de cooperare al
participanilor
Datele se adun n mediul natural Esenialul se poate pierde n mulimea de
date
Exploreaz percepiile participanilor Datele pot fi interpretate n diverse moduri
Permite follow-upuri de clarificare Necesit o pregtire de specialitate
riguroas
Faciliteaz evidenierea nuanelor Dificil de replicat
Util n explorarea fenomenelor complexe Echipament i materiale costisitoare
Adun date verbale i nonverbale Genereaz dileme etice
Ofer flexibilitate Datele pot fi influenate de cercettor
Ofer informaie contextualizat Depinde de onestitatea participanilor
Faciliteaz cooperarea Poate cauza disconfort sau chiar situaii de
risc pentru cercettor
Se pot obine cantiti mari i diverse de Stitlul de redactare poate pierde cercetarea
date ntr-un timp relativ scurt
Uor de cuantificat i de analizat statistic Depinde ntr-o mare msur de abilitile
cercettorului

Metoda interviului

Intr- formulare succint, interviul poate fi definit ca arta de a pune intrebri i de a


asculta.
Interviul presupune:
O relaie dual de comunicare intre cercettor i persoana/persoanele intervievate;
fiecare intr n relaia de comunicare cu experiena, valorile, convingerile, atitudinile
i sentimentele sale. Comunicarea este asimetric, n sensul c de cele mai multe ori
ntrebrile sunt puse de intervievator, iar persoana intervievat i exprim opiniile
personale asupra subiectului abordat;

Un obiectiv explicit mentionat; interviul poate avea loc doar dac exist acordul
(formulat n scris) al persoanei intervievate privind tema ce urmeaz a fi abordat;

Un context specific (spital, coal, nchisoare, alte tipuri de instituii, domiciliul


persoanei intervievate, biroul cercettorului); contextul n care se desfoar interviul
poate facilita sau inhiba derularea sa. Din perspectiva contextului temporal, interviul
nu trebuie s depeasc 60-90 de minute; dincolo de acest interval de timp discuia
poate deveni obositoare. Unii autori accept c interviul se poate ntinde i pn la
dou ore. Cnd subiectul abordat nu poate fi epuizat n aceast perioad de timp, este
de preferat ca interviul s continue la o urmtoare ntlnire;

Un schimb structurat de informaii, n care obiectivul cercettorului este acela de a


stimula persoana intervievat s i verbalizeze convingeriile, percepiile,
cunotiinele, emoiile. Interviul nu se desfoar ca o conversaie improvizat, care
poate duce la nenelegeri sau chiar conflicte. Interviul presupune o formare
profesional temeinic a cercettorului la nivel emoional (autocontrolul anxietii,
ostilitii i iritrii, nerbdrii); atitudinal (eliminarea prejudiciilor, educarea
flexibilitii i a toleranei); comportamental ( relaionare, adaptare, observare); i a
tehnicilor de intervievare (formularea i adresarea de ntrebri, reformularea, vocea,
tonul, ritmul vorbirii, ascultarea activ i comunicarea nonverbal, respectiv distana,
poziia spaial, postura, gesturi, contact vizual).

Pentru a surprinde mai nuanat aspectele specifice interviului, vom prezenta totodat
si ce nu este interviul:
Interviul nu este un monolog;

Interviul nu este un interogatoriu, persoana intervievat poate oricnd s refuze


rspunsul la anumite ntrebri, poate s ntrerup cnd dorete procesul interviului;

Interviul nu este o dezbatere de idei. Scopul interviului esteacela de a n elege


universul persoanelor participante la studiu i nu de a stabili adevrul opiniilor
exprimate de acetia;

Interviul ca metod de cercetare n tiinele sociale nu este un interviul jurnalistic;

Interviul nu este o confesiune n sens religios sau juridic. n ambele cazuri confesiunea
implic o atitudine evaluativ i moral.

Cel puin dou cauze pot determina cercettorul s opteze pentru utilizarea interviului ca
tehnic de investigare: n primul rnd, interesul pentru semnificaiile subiective conferite
subiectului sau problemei investigate de participani; n al doilea rnd, explorarea nuanat a
unor subiecte considerate prea complexe pentru a fi investigate prin metode calitative.
Calitiile unui bun intervievator sunt:
tie s asculte activ;

Este empatic;

Este entuziast;

Este interesat n mod autentic de oameni i experiene umane;

Are capacitatea de a suspenda judeciile critice;

Este profund interesat de subiectul cercetrii;

Are simul umorului;

Face fa la informaii contradictorii i complexe;

tie s ncurajeze participanii reticeni sau inhibai fr a crea disconfort;

tie s ntrerup divagaiile nerelevante far a jigni;

Se poate focaliza total n timpul interviurilor;

Se exprim cu claritate;

Contientizeaz faptul c experienele sale personale fac parte din baza de date a
cercetrii;

tie s i adapteze inuta la situaia de cercetare (ex: nu se va mbrca n inut sport


cnd va intervieva un manager, dup cum nu va purta un costum elegant cnd va sta
de vorb cu persoane fr adpost).

Tipuri de interviu:
Interviul informal sau nestructurat n care ntrebrile sunt puse spontan, n func ie
de contextul interaciunii;

Interviul ghidat sau semi-structurat cuprinde un set de ntrebri derivate din teorie,
cercetri anterioare sau intuiia cercettorului. Scopul unui interviu ghidat este de a
furniza o direcie minim de discuie care permite att cercettorului ct i
participanilor s abordeze domeniile cheie pentru cercetare;

Interviul structurat este utilizat mai ales atunci cnd este important s fie utilizate
aceleai ntrebri la toi participanii, cnd exist un numr mare de participani sau
de cercettori, cnd scopului studiului este compararea.

Caracteristicile i avantajele/dezavantajele tipurilor de interviuri:


Tipuri de interviu Avantaje Dezavantaje
Structurat 1. Este uor de 1. Dificulti n construirea
Ordinea ntrebrilor este administrat; de ntrebri potrivite
prestabilit i toi participanii 2. Eficient pentru un pentru toi participanii;
rspund la tot setul de studiu populaional; 2. Cercettorul nu poate s
ntrebri. 3. Uor de codat i aprofundeze anumite
analizat cu ajutorul topici;
computerului; 3. Cercettorul este limitat la
4. Cercettorul are setul de ntrebri
controlul interviului. prestabilit.
Semi-structurat 1. Colectarea de date este 1. Deoarece cercettorul
Topica i ntrebrile sunt sistematizat; poate adapta structura
formulate n interviu dar 2. Interviul ofera un interviului pentru fiecare
rmne la latitudinea anumit grad de participant, experiena
cercettorului decizia de a libertate n interviului este diferit
utiliza sau nu anumite ntrebri desfurare; pentru fiecare persoan;
i momentul n care ele sunt 3. Cercettorul poate 2. Posibilitatea de comparare
puse. decide asupra cror este redus;
topici s insiste i care 3. ntrebri cheie pot s nu
pot fi omise. fie puse sau tratate cu
superficialitate.
Nestructurat 1. Participanii sunt liberi 1. Analiza poate fi dificil
Nu exist un set de ntrebri s rspund sau nu la din cauza volumului mare
prestabilit; cercettorul, ntrebare sau s ofere i variat de date;
pornind de la ntrebri de attea detalii cte 2. Deoarece fiecare interviu
genul ce parere avei doresc; este unic, rezultatele nu
despre...? permite interviului 2. Participanii pot s i pot fi comparate;
s ia o direcie spontan, exprime opiniile 3. Interviurile pot sa dureze
asemntoare cu cea din personale i s discute prea mult;
conversaia social. experiene proprii; 4. Permite intervievarea doar
3. Cercettorul poate a unui numr relativ mic
insista s obin mai de persoane;
multe detalii; 5. Nu permite generalizri la
4. Cercettorul poate o anumit populaie.
obine informaii
despre atitudini i
valori.

Cel mai tipic interviu este cel individual, prin contactul direct, fa n fa. Cele mai
multe forme de intervievare individual sunt interviul nestructurat i cel semi-structurat.
Acestea mai sunt numite i interviuri de profunzime datorit scopului explorator i de
nelegere nuanat a unor fenomene i comportamente complexe (ex. interviul
fenomenologic, narativ, biografic, etc).
Interviul fenomenologic este probabil cel mai tipic interviu n psihologia calitativ.
Prin acest tip de interviu, cercettorul ncearc s surprind semnificaiile de profunzime ale
experienelor trite de participani i modul n care acetia descriu semnifica ia fenomenului.
Un interviu este fenomenologic n msura n care cercetarea este interesat de percepiile
personale ale unui fenomen, context, experien descrise de participani. Apelm la interviul
fenomenologic atunci cnd dorim s aprofundm nelegerea i cunoaterea unui
fenomen/experien bine conturat.
Se poate constata n ultimii 10-15 ani o cretere rapid a interesului pentru interviul
narativ i naraiunii n toate disciplinele tiinelor sociale. Prin naraiune, experiena uman
este organizat n episoade temporale semnificative i mprtit asculttorilor
(cercettorului). Nu doar naraiunea structureaz experiena dar i experiena transform
naraiunea. Interviul narativ se dovedete potrivit mai ales n cercetrile focalizate pe
experiena bolii.
Istoria de via i metoda biografic sunt variante ale interviului narativ ce urmresc
colectarea de naraiuni pe care oamenii le spun despre vieile lor. Nararea propriei viei
faciliteaz formarea continei i imaginii de sine, dup cum ascultarea povetii vieii cuiva
ne permite s cunoatem mai bine persoana n cauz i modul n care aceasta construiete
semnificaiile lumii sale sociale. Metoda se bazeaz pe asumpia existen ei unei interaiuni
complexe ntre modul n care persoana nelege lumea i lumea nsi.
Marshall i Rossman (1999) ofer cinci criterii pentru istoria de via:
Persoana este vazut ca membru al unei anume comuniti culturale, deci naraiunea
vieii este construit n context personal, interpersonal i social;

Metoda surprinde rolul semnificativ pe care ceilali l joac n transmiterea stocului de


cunotiine sociale;

Sunt descrise att regulile i codurile de comportament ct i ritualurile i miturile;

Se surprinde procesul de dezvoltare personal a persoanei pe parcursul anilor;

Viaa persoanei este raportat continuu la viaa sociocultural a comunitii.

Alegerea persoanei care s nareze povestea vieii sale se face n general dup trei criterii
formale: (1) persoane marginale (ex. alcoolicul, travestitul); (2) persoane deosebite, de
excepie (pompierul care si-a riscat viaa s salveze alte persoane, laureatul Nobel) i (3)
persoane comune (Plumer, 1999).
Diferena dintre interviul fenomenologic i cel utilizat n istoria de via const n timpul
alocat adunrii de date. Dac pentru prima metod sunt necesare 1-2 ore, realizarea unor
interviuri pentru metoda biografic necesit aproximativ 3-8 ore de intervievare (Smith,
1994).
Interviul etnografic, fundamentat de antropologia cognitiv, este utilizat n scopul adunrii
de date despre o cultur anume prin intermediul membrilor si (este mai puin folosit de ctre
psihologi i utilizat cu predilecie de antropologi i sociologi).
Alte tipuri de interviuri cu grade mai mari sau mai mici de nestructurare/semi-structurare
sunt : istoriile orale, istoria de via/metoda biografic, interviul narativ. Istoria oral (Gluck i
Patai, 1991)este o metod utilizat pentru a aduna date de la persoane i grupuri care au fost
din diverse motive ignorate, discriminate sau uitate.
Intervievarea unor persoane din elite profesionale, aparinnd unor domenii diferite, poate
s fie un demers nu tocmai uor de realizat: accesul dificil la persoan, amnarea repetat a
interviului, solicitarea ntrebrilor naintea interviului, locul de desfurare de cele mai multe
ori controlat de persoana intervievat, limitarea timpului de intervievare la 20-30 de minute
sunt doar cteva dintre obstacolele care pot s apar.
Intervievarea copiilor ridic probleme speciale relaionate cu nivelul lor de dezvoltare
cognitiv, emoional, moral i social.
Varianta interviului de grup structurat i semistructurat este cunoscut sub denumirea de
focus group i este una dintre cele mai folosite metode de CC. Se utilizeaz n general cu scop
de pre-testare dar i n scop explorator. n psihologia sntii, focus group-ul este utilizat
frecvent pentru explorarea cunotinelor, atitudinilor i comportamentelor relevante pentru
sntate sau riscul de mbolnvire. Focus group-ul implic participarea unui numr de 6-12
persoane i a intervievatorului. Compoziia focus group-ului este omogen din perspectiva
categoriei de participani (adolesceni, profesori, prini, fumtori, experi, etc) dar divers din
punctul de vedere al statusului social, educaional, profesional (Ramirez, 1986).
n focus group, intervievatorul provoac i urmrete discuia participanilor pe tema
propus pentru cercetare dup un ghid elaborat anterior. Numrul ntrebrilor trebuie s fie n
general limitat la 8-10, maxim 12, astfel nct n timpul alocat interviului (1,5-2 ore) fiecare
persoan s aib posibilitatea s i exprime opinia.
Tehnici de intervievare folosite n focus group:
Tehnica cercului n care fiecrui participant i se pune aceai ntrebare;

Lansarea unei idei controversate i lsara discuiei s decurg liber pe baza acelei
idei;

Prezentarea unui scenariu de idei i solicitarea dezvoltrii de posibile rspunsuri;

Brainstorming-ul, ncurajarea gandirii laterale, dezvoltarea unei arii largi de posibile


rspunsuri sunt alte cteva modaliti care pot fi utilizate n focus group.

Etapele cercetrii prin interviuri


- Tematizarea alegerea topicii i formularea scopului cercetrii;
- Designul stabilrea planului cercetrii;
- Interviurile realizarea unui numr de interviuri;
- Transcrierea interviurilor trecerea de la forma oral la text scris;
- Analiza interviurilor prin metoda fenomenologic, cercetare fundamentat, analiza de
discurs, analiz conversaional, analiz tematic sau de con inut;
- Verificarea interviurile, analiza i interpretarea;
- Raportul comunicarea datelor cercetrii.
Dup criteriul coninutului (Silverman, 2001) exist mai multe forme de ntrebri:
- ntrebri referitoare la caracteristicile socio-demografice;
- ntrebri referitoare la cunotine;
- ntrebri referitoare la percepii, convingeri i valori;
- ntrebri referitoare la motive, emoii i sentimente;
- ntrebri referitoare la motive, emoii i sentimente;
- ntrebri referitoare la comportamente i experien e de via ;
- ntrebri referitoare la fapte;

Tem: realizai un plan de interviu pentru persoanele afectate de tulburare depresiv recurent, episod
depresiv sever

Tehnici de ascultare
O condiie esenial n ascultarea interlocutorului este imersia cercettorului n interviu i n nara iunea
persoanelor investigate. Sunt recomandate 3 ci de ascultare (Anderson, Jack, 1991):
- Ascultarea vocii morale a persoanei. Vocea moral permite identificarea rela iei dintre
imaginea de sine a persoanei i normele culturale. Cnd experien a personal nu se potrive te
cu valorile culturii dominante se optureaz expunerea propriilor gnduri i emo ii. n aceste
condiii se pot pune ntrebri referitoare la sentimentele, valorile i atitudinile persoanei
analizate;
- - Ascultarea meta-limbajului. ML apare cnd interlocutorul se opre te spontan i comenteaz
ce a spus. Aceast observare ne permite s observm cum persoana i monitorizeaz
gndurile, sentimentele, cum socializeaz;
- Ascultarea logicii naraiunii urmrirea contradic iilor interne. Acest fapt permite n elegerea
gradului de consonan sau disonan dintre aciuni, evenimente i experien a subiectiv.

Erori n conducerea unui interviu


- ntreruperi;
- Lipsa de concentrare a cercettorului;
- Starea de ncordare/anxietate a cercettorului;
- ntrebri lungi;
- ntrebri justificative;
- Utilizarea jargonului;
- Structurarea rigid de tipul ntrebare-rspuns;
- Saltul de la o idee la alta;
- Bombardarea interlocutorului cu ntrebri;
- Evitarea ntrebrilor dificile;
- Consilierea persoanelor investigate;
- Exprimarea propriilor opinii n legtur cu cele relatate de interlocutor;
- Abordarea superficial a subiectelor puse n discu ie

Avantaje i limite n metoda interviului


Avantaje:
Interviul este un mijloc valoros pentru:
- Obinerea de informaii bogate i variate despre experienele de via ale persoanelor;
- Permite liberti pe care metodele cantitative nu le ofer;
- Faciliteaz ascultarea repetat a interviurilor nregistrate;
- Poate fi folosit n paralel cu metodele cantitative, cu observa ia participativ;
- Permite expunerea liber a propriilor experiene de ctre interlocutori;
Dezavantaje:
- Solicitarea emoional a cercettorului;
- Lipsa caracterului tiinific, obiectiv, valid, generalizabil.

Observaia
Caracteristicile observaiei.
Observaia este definit ca act de urmrire i descriere sistematic a
comportamentelor i evenimentelor studiate ce au loc n mediul social natural (Banister si
colab., 1995).
Observaia este metoda care permite rspunsuri la ntrebarea ce se ntmpl aici?.
Observaia ne permite s cunoatem lumea la prima mn.Prin observaie se nregistreaz
comportamentul efectiv al oamenilor i multitudinea de factori ce determin aciunile i
interaciunile lor. Scopul observaiei este mai degrab acela de a nelege ce fac oamenii n
anumite situaii, dect de a cerceta ce gndesc ei despre ceea ce fac.
Scopurile observaiei dupa Silverman sunt:
A vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, aciuni, norme, valori;
A descrie contextul si persoanele observate cu scopul de a permite nelegerea a ceea
ce se ntmpl acolo;

A contextualiza social i istoric evenimentele observate pentru a fi nelese corect;

A integra, a vedea viaa social ca un proces de evenimente interconectate i


relaionate;

A evita utilizarea prematur a teoriilor i conceptelor nainte ca fenomenul s fie cu


adevrat neles;

A oferi un design de cercetare flexibil care permite o investigare deschis spre aspecte
neateptate i neprevzute.

Una din notele eseniale ale observaiei este caracterul de non-intervenie. Observaia are
ca scop final nelegerea i atribuirea de semnificaii celor observate.
Adler i Adler (1994) subliniaz caracterul flexibil al observaiei. Observaia se poate
focaliza pe aspecte i dimensiuni foarte specifice, nguste sau poate avea o focalizare
general. Participanii (subiecii observaiei) pot fi contieni sau nu asupraprezenei
observatorului i a aspectelor urmrite. Timpul observaiei poate varia de la o singur
observare la observaii multiple n situaii asemntoare sau diferite.
Tipuri de observaie.
Formele observaiei pot fi grupate n 3 mari categorii (Adler i Adler, 1994):
Observaia natural;

Observaia structurat;

Auto-observaia.

Observaia natural presupune nregistrarea comportamentelor unor persoane/grupuri n


mediul lor de via. Observaia este natural doar n msura n care observatorul nu
interfereaz cu procesul observat. Observaia trebuie astfel realizat nct comportamentul
persoanelor s nu fie stingherit de observator.
Observaia sistemic s-a dezvoltat din nevoia de a controla variabile imposibil de
controlat n mediul natural. n observaia sistemic se pot crea situaii specifice n scopul
provocrii comportamentelor urmrite.
Auto-observaia, dei mult timp negat ca posibil metod de cercetare, i-a reintrat n
drepturi odat cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. ncorporat de Max Weber ca
metod de cercetare, investigarea sinelui s-a dovedit a fi tehnic util n studiu. Utilizarea
jurnalelor, a fielor de monitorizare, a auto-rapoartelor sunt modaliti de nregistrare a
propriilor gnduri, emoii i comportamente.
Tem
Dai exemple de situaii de cercetare n care este adecvat utilizarea fiecarui tip de
observaie din cele prezentate mai sus.

Stadiile observaiei
Planificarea i desfurarea observaiei trebuie s se bazeze pe rspunsurile la cteva
ntrebri fundamentale care ghideaz cercetarea:
De ce se iniiaz observaia?;

Cine va fi observat?;

Unde va fi realizat observaia?;

Pe ce perioad de timp se va ntinde observaia?;

Care sunt aspectele comportamentului verbal i nonverbal care vor fi observate i cum
se va face nregistrarea celor observate?

Dup acest prim stadiu, urmeaz realizarea observaiei propriu-zise, urmat de stadiul
analizei datelor.

Condiiile unei bune observaii


Observaia eficient presupune o planificare i un antrenament riguros al
observatorului. Un reper important al calitii observaiei este realizarea studiului pilot.
Utilizarea a cel puin doi observatori independeni i compararea aspectelor reinute n urma
observrii este un alt criteriu de calitate a observaiei. Elaborarea unei grile de observare
asigur caracterul sistematic al observaiei. Grila va cuprinde unitile de comportament care
vor fi observate, durata, intensitatea, frecvena, latena comportamentelor. Marshall si
Rossman (1999) propun o gril de observare i codare, cu funcia de reper general i fr
pretenia de exhaustivitate
Gril de observare i codare
Comportament Comportament Reacia audienei Aspecte globale Aspecte combinate
verbal nonverbal (verbale i
nonverbale)
Ton (intonaie, Kinestezic (fa, Postura corpului, Utilizarea obiectelor, Saluturi
intensitate, timbru); mini, corp, zmbet, contact lungimea de timp de
picioare); vizual, prsirea vorbire a brbailor
Durata (lungimea locului, critici, i femeilor, lideri
frazelor, concizie); Micri (ocuparea ntrebri, umor, formali i informali,
spaiului); clarificri. norme de grup,
Coninut (ntrebri ntreruperi acorduri/dezacorduri
de identificare, nfiare , etc
fraze de scuz, (mbrcminte,
autodenigrare, machiaj, coafur,
glume, metafore, accesorii).
propoziii cu un
caracter politic sau
valoric, pri de
vorbire: verbe,
adjective);

Puterealimbajului
(agresiv, jignitor,
superior, dramatic,
ton de expert,
manipulativ);

Tceri (timp de
reculegere,
dramatizare).

Lee (2000) organizeaz grila de observare n 5 domenii:


Aspecte fizice (stilul de mbrcminte, coafur/frez, tatuaje sau alte aspecte
particulare);

Expresivitatea micrilor (gesturi, postur, privirea);

Localizarea spaial fa de celelalte persoane (distan: public, social, personal,


intim);

Timpul alocat anumitor comportamente;

Conversaia.

Notarea detaliat a procesului observat este un element fundamental al metodei. Notarea


presupune urmarea n linii mari a urmtorului model care permite respectarea criteriului
replicabilitii (Banister si colab., 1995):
Descrierea contextului n care are loc observaia;

Descrierea participantilor;

Detalii despre observator, cine este el, sexul, vrsta, ce anume va nregistra, ce
legtur are cu subiecii observaiei;

Descrierea aciunilor participanilor;

Interpretarea situaiilor;

Oferirea de interpretri alternative;


Analiza reflexiv, explorarea reactivitii emoionale n calitatea de observator,
dac s-a simit confortabil n perioada cercetrii, probleme din punct de vedere
etic pe care a trebuit s le depeasc.

Analiza datelor observaiei poate s urmeze unul sau mai multe din urmtoarele
criterii:
Cronologic. Se descriu evenimentele aa cum au avut loc, de lanceput la sfrit;

Evenimente cheie. Sunt prezentate i interpretate evenimentele majore, fr a ine cont


de ordinea n care au avut loc;

Contextul. Fiecare cadru/loc n care a avut loc observaia (coal, loc de joac, familie)
constituie un studiu de caz independent, dup care se poate trece la generalizri n
analiz;

Persoanele. Indivizii sau grupurile de persoane sunt unitatea de analiz;

Procesele. Datele observaiei pot fi organizate astfel nct s descrie procese relevante
pentru cercetare (ex. luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme).

Avantajele i limitele observaiei.


Observaia este de cele mai multe ori utilizat mpreun cu alte metode, n particular
interviul i analiza de documente.
Avantajele observaiei:
Este cea mai puin intruziv;

Permite redirecionarea ateniei n procesul cercetrii n msura n care noi aspecte


interesante apar la lumin;

Poate deschide sau sugera noi perspective de studiu, tocmai de aceea observaia este
deseori utilizat ca metod ce precede alte tehnici de investigaie;

Furnizeaz date bogate n perioade scurte de observaie;

Datele obinute sunt din viaa real, deci nu ridic problema validitii ecologice ca n
cazul experimentului;

Descrierile furnizate de observator permit cititorului s emit judeci i interpretri


proprii;

Observaia d acces la fenomene care altfel sunt mai puin evidente prin alte tehnici,
cum sunt elementele comportamentului non-verbal, postura corpului sau intonaia;

Situaia observat poate fi replicat, adic observat din nou.


Limitele observaiei:
Dificultatea de a controla toate variabilele implicate n fenomenul investigat;

Rezultatele obinute din observaii pot s fie contaminate de subiectivitatea celui care
observ;

Categoria de subieci poate fi incorect aleas;

Dac se desfoar pe termen scurt, aspecte relevante pot s se piard; dac este pe
termen lung, o abunden de informaii se pot aduna dar ele pot fi redundante;

Selectarea aspectelor i dimensiunilor ce vor fi urmrite poate fi problematic.

Calitatea metodei observaiei depinde n mare msur de experien a si abilit ile pe care le
posed observatorul.
Studiul de caz
Metoda cea mai potrivit de cercetare atunci cnd se dorete o investigare complet a unui
subiect este metoda studiului de caz.
Caracteristicile specifice ale studiului de caz sunt:
- Accentul este pus pe alegerea unitii de studiu;
- Studiul de caz este intensiv;
- Studiul de caz include i evoluia n timp a cazului studiat;
- Studiul de caz implic analiza relaiilor obiectului de studiu cu exteriorul.
n metoda studiului de caz sunt utilizate:
- Analiza documentelor;
- Observaia participativ sau non-participativ;
- Interviul;
- Sondajul de opinie;
- Experimentul.
Tipuri de studii de caz:
- Exploratorii cercetarea de teren i colectarea datelor poate fi fcut nainte de
definirea ipotezelor;
- Descriptive n care cazurile sunt legate de o teorie. n cadrul acestui tip de studii de
caz se ncearc identificarea modului n care funcioneaz relaiile de tipul cauz
efect;
- Explicative ncearc s identifice relaiile cauzale care explic fenomenul studiat.

Studiile de caz se pot concentra asupra unui caz sau asupra mai multora. Studiile de caz
multiple ofer concluzii mai convingtoare, folosind compararea dintre cazuri. SCM
permit att studierea fiecrui caz n parte, ct i studierea fiecrei caracteristici n mai
multe cazuri.
Cnd se folosete?
- SC este folosit pentru a genera, confirma sau infirma o teorie ntr-o situaie unic sau
extrem, folosind deseori date longitudinale.
Cum se selecteaz cazurile?
Cazurile sunt selectate n funcie de teoria testat. Pentru selectarea cazurilor se pot folosi
urmtoarele strategii:
- Eantionarea probabilist sau stratificat permite generalizarea rezultatelor la nivelul
ntregii populaii sau a subgrupurilor;
- Selectarea cazurilor cu maximum de informaie cazuri extreme sau deviante, cazuri
cu maxim variaie, cazuri critice.
Bibliografie
Robert K. Yin Studiul de caz
Diagnosticul psihodinamic operaionalizat (OPD2)
Ce este OPD2?
OPD2 este un instrument de diagnosticare i detaliere a tulburrilor psihice pe baza
simptomelor.
Cum este construit OPD2?
OPD2 are o structur multiaxial care cuprinde:
Axa 1 Trirea bolii i premisele tratamentului;
Axa 2 Relaii interpersonale;
Axa 3 Conflicte;
Axa 4 Structura (reglarea sinelui i a relaiilor de tip obiect)
Axa 5 Diagnostic (bazat pe DSM IV i ICD 10)
Axele 1 4 sunt tratabile din perspectiv psihanalitic prin aprofundarea aspectelor ce in de
personalitate, conflict intrapsihic i transfer.
Axa 1 trateaz simptomele i ateptrile legate de tratament;
Axa 2 trateeaz raportul sistemic transfer contratransfer;
Axa 3 trateaz conflictele internalizate care afecteaz calitatea vieii persoanei;
Axa 4 trateaz calitatea structurii psihice;
Axele 3 i 4 sunt direct corelate n sensul c structurile dezintegrate nu permit evidenierea
clar a conflictelor disfuncionale repetitive;
Axa 5 evideniaz diagnosticul descriptiv fenomenologic.
Care este finalitatea OPD2?
- Identificarea diagnosticului clinic;
- Planificarea i prioritile terapiei.
Se pornete de la congruena (tratat ca legtur) problem tratament rezultat.

Documentarea cazului pentru pacientul X


Formular de evaluare a datelor pentru Diagnosticul Psihodinamic Opera ionalizat
(OPD2)
Axa I Trirea bolii i Deloc / Mediu Foarte nalt
premisele tratamentului Puin
prezent
0 1 2 3 4
Evaluar
ea
obiectiv
a
afeciu
nii
1
Severit
atea
curent
a
tulbur
rii
1.1 Severitatea 0 1 2 3 4
simptomelor
1.2 GAF valoarea
maxim n 7 zile
1.3 EQ- 5D 1 2 3 4 5
total_x_valoarea
itemilor
2
Durata
tulburr
ii
2.1 Durata tulburrii <6 6-24 luni 2-5 ani 5-10 ani >10 ani
luni
2.2 Vrsta la prima
manifestare a bolii
Trirea
i
prezenta
rea bolii
i
concepi
a despre
boal a
pacientu
lui
3.
Trirea
i
prezenta
rea bolii
3.1 Trirea 0 1 2 3 4
subiectiv
3.2 Prezentarea 0 1 2 3 4
acuzelor fizice i a
problemelor
3.3 Prezentarea 0 1 2 3 4
acuzelor psihologice
i a problemelor
3.4 Prezentarea 0 1 2 3 4
problemelor sociale
4.
Concep
ia
despre
boal a
pacientu
lui
4.1 Conceptul de 0 1 2 3 4
boal orientat spre
factori somatici
4.2 Conceptul de 0 1 2 3 4
boal orientat spre
factori psihologici
4.3 Conceptul de 0 1 2 3 4
boal orientat spre
factori sociali
5.
Concep
ia
despre
schimba
re a
pacientu
lui
5.1 Tipul dorit de 0 1 2 3 4
tratament fizic
5.2 Tipul dorit de 0 1 2 3 4
tratament
psihoterapeutic
5.3 Tipul dorit de 0 1 2 3 4
tratament: mediul
social
Resurse
le
pentru
schimba
re i
impedi
mentele
n calea
schimb
rii
6.
Resurse
le
pentru
schimba
re
6.1 Resurse 0 1 2 3 4
personale
6.2 Sprijin 0 1 2 3 4
(psihosocial)
7.
Impedi
mente
n calea
schimb
rii
7.1 Impedimente 0 1 2 3 4
externe
7.2 Impedimente 0 1 2 3 4
interne
Axa II
Relaii
interper
sonale
Perspect
iva A:
Percepi
a
pacientu
lui
Pacientul se percepe

Perspect
iva B:
Percepi
a
celorlal
i
(inclusi
v
intervie
vatorul)

Formula
rea
dinamic
ii
relaion
ale
V
rugm
s
descriei
:
....cum i vede
pacientul mereu pe
ceilali:
.... cum
reacioneaz la
aceasta:
....ce fel de relaie
ofer pacientul
celorlali
(incontient) odat
cu aceast reacie:
....ce fel de
rspunsuri
sugereaz celorlali
(incontient):
.... cum percepe
pacientul situaia
n care ceilali
reacioneaz aa
cum le sugereaz
el:
Axa III
Conflict
ntrebr
i pentru
clarifica
rea
premise
lor
evaluri
i
conflict
ului
A) Conflictele nu pot fi cotate, lipsete sigurana Da=1
diagnosticului.
B) Pe baza integrrii structurale reduse, n cazul Da=1
temelor conflictuale recognoscibile nu este
vorba despre tipare conflictuale
disfuncionale distincte, ct mai mult de
scheme conflictuale.
C) Din cauza percepiei conflictelor i afectelor Da=1
supus aprrilor, axa conflictelor nu poate fi
evaluat.
D) Stres conflictual (conflictul actual) fr tipare Da=1
conflictuale disfuncionale repetitive
eseniale,
Conflicte repetitiv disfuncionale Nu sunt Putin Importante Foarte
prezente importante importante
Individuaie versus 0 1 2 3
dependen
Submisivitate versus control 0 1 2 3
ngrijire versus autosuficien 0 1 2 3
Conflictul legat de stima de 0 1 2 3
sine
Conflictul legat de vinovie 0 1 2 3
Conflictul oedipian 0 1 2 3
Conflictul legat de identitate 0 1 2 3
Conflict
ul
principa
l
__
Conflict
ul
secunda
r
__
Modul de elaborare a conflictului Predominant Mixt mai Mixt mai Predominant
principal activ curnd activ curnd pasiv pasiv
X
AxaIV Structur bine 1.5 moderat 2.5 redus 3.5 Dezin- Nu poate fi
tegrat cotat
Percepia sinelui 1 2 3 4 9
Percepia obiectului 1 2 3 4 9
Reglarea sinelui 1 2 3 4 9
Reglarea relaiei cu 1 2 3 4 9
obiectul
Comunicarea intern 1 2 3 4 9
Comunicarea cu 1 2 3 4 9
exteriorul
Ataamentul de 1 2 3 4 9
obiectele interne
Ataamentul de 1 3 4 9
obiectele externe
Structur TOTAL
Axa 5.
Tulbur
ri
psihice
i
psihoso
matice
Va: ICD 10
Tulburri (criterii de cercetare)
psihice
Diagnostic
principal:
Diagnostic
auxiliar 1:
Diagnostic
auxiliar 2:
Diagnostic
auxiliar 3:
Pacient Cod Vrsta Sex

Descrierea general a pacienilor


Se bazeaz pe experiena evaluatorului de a analiza atitudinea i
trsturile pacientului. n ceea ce privete trsturile pacientului clinic se
evalueaz expresivitatea n suferin n vederea aprecierii, o dat n plus, a
severitii bolii.
Exemple:

Scorarea itemilor

Scorarea itemilor pentru capitolul Severitatea curent a tulburrii

Severitatea simptomelor
Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Simptomele se manifest la intensiti reduse
2 Mediu Exist simptome relevante manifestate la nivel
somatic, psihic sau la ambele nivele
4 Foarte ridicat Simptomatologia psihic i fizic este extins

Scala GAF (se colecteaz valoarea maxim n ultimele apte zile)


Nivele de funcionare Interpretare
100-91 Funcionare superioar ntr-o gam larg de
activiti
90-81 Bun funcionare n toate domeniile
80-71 Doar o uoar afectare
70-61 Uoare simptome sau dificulti
60-51 Simptome sau dificulti moderate
50-41 Simptome sau dificulti importante
40-31 Afectri severe n mai multe domenii
30-21 Afectare important sau incapacitatea de a
funciona n toate domeniile
20-11 Pericol potenial de a-i face ru sau de a
face ru celorlali
10-1 Pericol persistent (de a-i face ru sau de a
face ru celorlali) sau incapacitatea
persistent de a funciona
0 Nu exist date suficiente

Chestionarul EQ-5D
1. Flexibilitate/mobilitate

Semnificaie Scor
Pacientul nu are probleme cu mobilitatea i flexibilitatea cotidian 1
Pacientul are unele probleme cu mobilitatea i flexibilitatea cotidian 2
Pacientul este restricionat la pat 3
2. Autongrijirea

Pacientul nu prezint probleme de autongrijire 1


Pacientul are unele probleme de autongrijire, de intensitate moderat 2
Pacientul nu se poate spla/mbrca singur 3
3. Activiti zilnice(servici, nvat,
activiti casnice, famile, activiti de
relaxare)

Pacientul nu are probleme cu activitile obinuite, cotidiene 1


Pacientul are unele probleme moderate cu ndeplinirea activitilor cotidiene 2
Pacientul nu este capabil s ndeplineasc activitile cotidiene 3
4. Durerea

Pacientul nu prezint durere sau disconfort 1


Pacientul prezint durere sau disconfort de nivel moderat 2
Pacientul prezint durere extrem i disconfort intens 3
5. Anxietate/depresie

Pacientul nu este anxios, nici depresiv 1


Pacientul este moderat anxios sau depresiv 2
Pacientul este foarte anxios sau depresiv 3
(Oprea Aron M. S., Dumitru, Boutiere, & Hum, Diagnostic Psihodinamic Opera ionalizat
OPD-2. Manual de diagnostic i planificarea terapiei, 2012)

Durata tulburrii
De ce este evaluat durata tulburrii? (Dezvoltare)
- Permite evaluarea severitii tulburrii;
- Permite evaluarea reuitei msurilor terapeutice;
- Permite evaluarea cronicitii acuzelor.
Scorarea itemilor pentru capitolul Trirea i prezentarea bolii, concepia despre boal
i schimbare, resursele i impedimentele pacientului
Suferina subiectiv
Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Lipsa oricrei forme de suferin afiat pe
parcursul derulrii interviului
2 Mediu Prezena suferinei (n trecut sau n prezent)
determinat de tulburare i simptome aferente
4 Foarte ridicat Suferina subiectiv intens este determinat de
situaii legate de stresorii interni sau externi.
Pacientul folosete toate mijloacele de exprimare
a coninutului i afectului n scopul primirii
ajutorului.

Prezentarea acuzelor fizice i a problemelor


Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Inexistena (sau prezena la un nivel minimal) a
simptomelor fizice i a problemelor n cadrul
interviului.
2 Mediu Acuzele fizice, problemele i / sau cauzele
presupuse ale bolii sunt exprimate verbal, scenic,
gestual dar nu-i rein predominant sau exclusiv
atenia.
4 Foarte ridicat Pacientul afieaz simptomele fizice, problemele
i / sau perspectiva asupra suferinei fizice,
folosind mimica, gestica, expresiile corporale,
cuvinte adecvate fr a primi sugestiile
corespunztoare din partea diagnosticianului.

Prezentarea aspectelor i a problemelor psihologice


Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Simptomele descrise de pacient, problemele i
acuzele fizice lipsesc sau sunt prezentate la un
nivel minimal. Mijoacele folosite pentru mascare
sunt: boala n sine, mecanismele defensive,
adaptarea cea mai bun, medicaia sau alte
modaliti de tratament. Mijloacele menionate
sunt folosite de pacient pentru a nu aprofunda
prea mult traumele sufleteti.
2 Mediu Pacientul accentueaz n interviu acuzele fizice
(nu exclusiv) i cauzele de natur fizic ale strii
actuale prin gesturi, cuvinte i puneri n scen.
4 Foarte ridicat Pacientul relateaz predominant acuzele i
problemele psihice pentru a gsi o explicaie
plauzibil a simptomelor fr ns a o face la
sugestia intervievatorului. Intervievatorul trebuie
s raporteze la realitate aspectele expuse de
pacient.

Prezentarea problemelor sociale


Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Inexistena (sau prezena ntr-o msur
nensemnat) n interviu a aspectelor sociale ale
suferinei pacientului. Ignorarea (total sau
parial) a stresorilor sociali cu pondere n
dinamica suferinei pacientului se poate datora
evoluiei bolii, a mecanismelor psihosociale de
aprare, utilitii adaptative a acestora sau unor
msuri aferente tratamentului.
2 Mediu Spaiu amplu acordat problemelor sau cauzelor de
natur social, viznd suferina pacientului.
Pacientul poate fi contient de aceste aspecte fr
a-i nelege pe deplin boala. Atenia pacientului
poate fi captat i de alte faete ale bolii.
4 Foarte ridicat Pacientul expune detaliat (prin cuvinte, gesturi,
punere n act) aspectele sociale ale problemei sale
fr a fi sugestionat sau ndrumat n acest sens de
intervievator. Expunerea detaliat (ca volum i
semnificaie) este semnificativ n interviu.

Concepia despre boal orientat spre factorii somatici


Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) n explicarea simptomelor, fie din proprie
iniiativ fie la solicitarea intervievatorului,
pacienii nu emit ipoteze legate de cauzele fizice
ale bolii.
2 Mediu Pacientul ia n considerare o posibil cauz fizic
a bolii lor dar nu este sigur de aceasta.
4 Foarte ridicat Pacientul este sigur de cauza fizic a bolii sale i
enun relaii ntre cauzele fizice i efectele lor,
evideniind influena factorilor biofizici externi.

Concepia despre boal orientat spre factorii psihologici


Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Pacientul nu identific factorii psihologici /
psihici sau interacionali ai bolii. Cnd i se
prezint aceast posibilitate o respinge total.
2 Mediu Pacientul ia n considerare posibilitatea ca boala
s fie determinat de factori psihologici, psihici
sau interacionali dar nu este sigur de acetia.
Ascult cu atenie sugestiile oferite de evaluator.
4 Foarte ridicat Pacientul este sigur c factorii psihologici /
psihici sau sociali au declanat boala. Pacientul
consider c are o contribuie semnificativ n
prezena relaiilor conflictuale, problematice,
asumndu-si responsabilitatea n realizarea i
meninerea lor. Modelul de boal este cel orientat
spre factorii psihici sau interacionali.

Concepia despre boal orientat spre factorii sociali


Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Pacientul respinge prezena unor poteniali factori
sociali care acioneaz n mediul su i care ar fi
putut s aib o influen asupra apariiei i
evoluiei bolii.
2 Mediu Pacientul nu este convins c la baza cauzelor
problemelor sale se afl factorii sociali sau de
mediu dar ia n considerare o asemenea
posibilitate. Prin aceast considerare pacientul
gsete un echilibru ntre propriile atribuiri i
cauzele externe.
4 Foarte ridicat Pacientul este convins c la baza apariiei i
evoluiei bolii stau factorii sociali i de mediu. El
neag faptul c la baza neplcerilor sale pot fi
cauze care in de persoana sa i respinge o
asemenea posibilitate.

Concepia despre schimbare a pacientului


Tipul de tratament dorit: fizic
Nivel 0 absent Pacientul nu exprim nicio dorin pentru a urma un tratament
sau minim fizic. Trei alternative sunt posibile: el dorete exclusiv psihoterapie,
are nevoie de sprijin social sau nu ntrezrete niciun tip de terapie
care i-ar putea folosi.
Nivel 2 mediu Pacientul dorete tratament fizic alturi de alte forme de tratament.
Aceast cotare mai poate fi atribuit n situaia n care pacientul
are rezerve n legtur cu terapia fizic.
Nivel 4 foarte Pacientul dorete n exclusivitate tratament fizic. Pacientul are
ridicat ateptri ridicate legate de tratament, indiferent de prerea
intervievatorului. Sursa acestor ateptri poate fi indicat de o
rezisten semnificativ la psihoterapie, de lipsa de cunoatere cu
privire la alte tipuri de tratament sau chiar de o indicaie exclusiv
pentru tratamentul fizic.

Tipul de tratament dorit: psihoterapia


Nivel 0 absent Pacientul nu exprim nicio dorin pentru a urma o psihoterapie.
sau minim Poate fi cazul pacientului care dorete un alt tip de tratament sau
care nu are nicio idee despre un alt tratament care ar fi util n cazul
su.
Nivel 2 mediu Pacientul dorete tratament psihoterapeutic mpreun cu alte forme
de tratament i n mod egal cu acestea. Este cazul acelor pacien i
care consider c o singur form de tratament nu le rezolv
problemele.
Nivel 4 foarte Pacientul dorete constant i exclusiv tratament psihoterapeutic.
ridicat Cazul apare la pacienii care prezint pe de o parte o bun
capacitate de introspecie, o bun nelegere a factorilor
psihologici, iar pe de alt parte frica manifestat fa de consumul
de medicamente, fa de procedurile invazive sau chiar fa de
rezistenele manifestate fa de toate acestea.

Tipul de tratament dorit: domeniul social


Nivel 0 absent Pacientul nu exprim nicio dorin de a urma o psihoterapie /
sau minim consiliere n zona social ca urmare a unei lipse de nevoi n acest
sens sau chiar ca urmare a manifestrii unei rezistene
semnificative.
Nivel 2 mediu Pacientul dorete tratament psihoterapeutic i terapie / consiliere
social.
Nivel 4 foarte Pacientul dorete n exclusivitate consiliere / asisten social i nu
ridicat accept alte forme de tratament chiar dac i sunt indicate.

Resursele personale
Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Pacientul nu dispune (deloc sau aproape deloc)
de resurse personale pentru a gestiona boala
corespunztor.
2 Mediu Prezena la pacient a resurselor capabile s-l fac
pe acesta s aib un stil activ de via. Folosirea
resurselor se realizeaz n scop compensator iar
prin aceast strategie pacientul dorete,
independent de boal, s valorizeze viaa din
diverse perspective.
4 Foarte ridicat Pacientul dispune de resurse efective i poteniale
pentru gestionarea corespunztoare a bolii.
Folosirea resurselor se dovedete productiv,
compensnd stresul psihic i psihogen. El dispune
de comportamente de meninere a sntii sau
chiar recurge la altele noi. Mijloacele folosite sunt
relaionarea social i abilitatea emoional.

Sprijin psiho(social)
Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Pacientul nu crede n posibilitatea / necesitatea de
a beneficia de sprijin instrumental i /sau
emoional. Nu exist / exist un numr foarte mic
de persoane care s-i ofere un asemenea sprijin.
2 Mediu Exist persoane capabile s ofere sprijin
emoional, pacientul este deschis spre acest
sprijin dar nu se dovedete capabil s foloseasc
eficient contactele existente.
4 Foarte ridicat Exist persoane capabile s ofere pacientului
suport instrumental / emoional i exist
deschidere n acest sens manifestat de pacient.

Impedimente n calea schimbrii


Impedimente externe n calea schimbrii
Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim) Nu exist impedimente externe relevante.
2 Mediu Exist impedimente individuale externe care pot fi
ns eliminate.
4 Foarte ridicat Exist impedimente externe mari.

Impedimente interne n calea schimbrii


Punctaj Semnificaie Descriptori
0 Absent (minim)
Nu exist impedimente interne relevante.
2 Mediu Pacientul indic prezena unui numr
considerabil de impedimente interne sau a unui
numr redus, dar cu intensiti considerabile
4 Foarte ridicat Exist o varietate de impedimente interne
relevante.
(Oprea Aron M. S., Dumitru, Boutiere, & Hum, Diagnostic Psihodinamic Opera ionalizat
OPD-2. Manual de diagnostic i planificarea terapiei, 2012)

Informaiile scenice pe
Axa I Trirea subiectiv a bolii
Trirea subiectiv a bolii
- Mimica i gestica pacientului;

- Adecvarea expresiei faciale i a gesturilor pacientului la severitatea bolii;

- Surprinderea prezenei durerii n timpul interviului clinic.

Concepia pacientului asupra bolii


- Punctul de vedere al pacientului asupra bolii;

- Interesul pacientului n obinerea unui diagnostic specific.

Concepia pacientului cu privire la schimbare i tratamentul dorit


- Interesul manifestat de pacient pentru diverse forme de tratament / consiliere;

- Atitudinea pacientului fa de opiunile de terapie;


- Importana relaiei terapeutice pentru pacient.

Resurse pentru schimbare


- Rezistena pacientului fa de opiunile de tratament;

- Deschiderea pacientului fa de diverse forme de tratament;

- Nevoia pacientului de a se prezenta la interviu singur sau nsoit.

Axa II Relatii interpersonale. Itemi

Pacientul percepe mereu c Teme


el / ceilali.... relaionale
Ceilali, inclusiv
intervievatorul, l percepe pe
pacient c..
o 1 Ofer mult spaiu, i A oferi o 1 i ofer mult spaiu, l
las pe ceilali s celorlali spaiu las s fac ce are de
fac ce au de fcut fcut

o 2 A-i ghida pe o 2
Conduce puin, evit ceilali l ghideaz puin, evit
influenarea influenarea
o 3 i admir, i A oferi o 3 l admir, l
idealizeaz recunoatere idealizeaz
celorlali

o 4 Se scuz, evit A-i face pe o 4


reprourile celorlali ceilali i cere scuze, evit
rspunztori reprourile
o 5 i arat afeciunea A arta o 5 Sunt excesiv/invaziv de
ntr-un mod invaziv afeciune afectuos cu el.
o 6 Dorete armonie, A arta o 6 Doresc armonie, evit
evit agresivitatea agresivitate agresivitatea
o 7 i pas foarte mult, A-i psa o 7 Le pas foarte mult, se
se ngrijoreaz ngrijoreaz

A stabili
o 8 Se impune este lipsit contacte o 8 Se impun n faa lui
de tact fr tact
o 9 Ofer puin spaiu, se A oferi spaiu o 9 Ofer puin spaiu, se
amestec n treburile amestec n treburile
lor lui

o 10 A-i ghida pe o 10
Dominant, emite ceilali Dominani, emit
pretenii pretenii
o 11 Devalorizant, i pune A-i valoriza pe o 11 Devalorizani, l pun n
n dificultate pe ceilali dificultate
ceilali

o 12 A atribui o 12
Acuzator, face responsabiliti Acuzatori, fac
reprouri reprouri
o 13 i retrage afeciunea A arta o 13 i retrag afeciunea
afeciune
o
14 Atac, rnete A arta o 14 l atac, l rnesc
agresivitate
o 15 Neglijat, abandonat A-i psa o 15 l neglijez, l
abandoneaz

o 16 E trecut cu vederea, A stabili o 16 Sunt trecui cu vederea,


ignorat contacte sunt ignorai
o 17 Cere spaiu i A pretinde o 17 Cer spaiu,
independen pentru propriul spaiu independen pentru ei
sine

o 18 o 18
Sfidtor, rezistent A se conforma Sfidtori, rezisteni
o 19 Iese n eviden, A se afirma o 19 Ies n eviden, doresc
dorete s fie n s fie n centrul ateniei
centrul ateniei

o 20 A admite o 20
Neag orice vinovia Negare i vinovie
vinovie
o 21 Se pierde cnd A accepta o 21 Se pierd cnd le arat
ceilali i arat afeciune afeciune
afeciune
o 22 o 22 Se protejeaz
Se protejeaz A se proteja insuficient, permit
insuficient, permite dezvoltarea
evoluia periculoas periculoas a
a lucrurilor lucrurilor

o 23 Se las mult pe A se baza pe o 23 Se las mult pe seama


seama celorlali, se ceilali lui, se aga de el
aga de ei

o 24 i pune puine A permite o 24 i pun puine limite, se


limite, se implic contactul implic prea mult
prea mult
o 25 Evit autonomia, A pretinde o 25 Evit autonomia, caut
caut ghidajul spaiu propriu ghidajul lui
celorlali

o 26 E compliant, se A se conforma o 26 Sunt compliani, se


retrage, renun retrag, renun
o 27 Se devalorizeaz, se A se afirma o 27 Se devalorizeaz, se
njosete njosesc

A admite
o 28 Se vinovia o 28 Se autoculpabilizeaz
autoculpabilizeaz
o 29 Se nchide n sine, se A accepta o 29 Se nchid n ei, se
retrage n faa afeciunea retrag n faa
manifestrilor de manifestrilor lui de
afeciune ale afeciune
celorlali

o 30 A fi o 30
Se protejeaz mai autoprotector Se protejeaz tot timpul
ales de atacuri, e tot de atacurile lui, sunt
timpul n gard tot timpul n gard
o 31 Nu se bazeaz pe A se baza pe o 31 Nu se bazeaz pe el,
ceilali, doar pe ceilali doar pe ei nii
sine

o 32 Se izoleaz, se A permite o 32 Se izoleaz, se retrag,


retrage, se contactul se ndeprteaz
ndeprteaz

(Oprea Aron M. S., Dumitru, Boutiere, & Hum, Diagnostic Psihodinamic Opera ionalizat
OPD-2. Manual de diagnostic i planificarea terapiei, 2012)

Teme relationale disfunctionale


Variante disfuncionale Teme relaionale
prea putin
Nu las spaiu Restricioneaz Oferirea de spaiu Las foarte i las pe
celorlali, i spaiul celorlali i a-i lsa mult spaiu ceilali s se
trateaz de celorlali, pe ceilali s se celorlali descurce
sus interfereaz ocupe de propriile singuri
lucruri
Caut mereu Evit Dezvoltarea libertii Cere mult Face totul n
ghidare din independena i independenei n spaiu i mod
partea prezena celorlali independen independent i
celorlali pentru sine n felul su
Devalorizeaz Devalorizeaz, Valorizarea i Admir i n i idealizeaz
total i i i face pe recunoaterea mod pe ceilali, i
critic aspru ceilali s se celorlali particular supraevalueaz
pe ceilali simt ruinai. ofer pe ceilali
recunoatere
celorlali
Se Se A se pune n valoare, Cere mult i d mereu
devalorizeaz devalorizeaz ntr-o manier importan importan, se
total, se total, se adaptat, n faa pune mereu n
neag pe sine minimizeaz celorlali centrul ateniei
pe sine
Nu mai arat Retrage A arta afeciune Invadeaz cu i persecut pe
afeciune afeciunea celorlali afeciune ceilali cu
pentru cei din pentru cei din propria
jur jur afeciune
Fuge cnd Se retrage A accepta afeciunea Accept Se pierde cnd
alii i arat cnd alii i celorlali afeciunea alii i arat
afeciunea arat celorlali afeciunea
pentru el afeciunea
pentru el
i neglijeaz Are puin A arta grij pentru Arat foarte i pas de
i i grij i i ceilali mult grij ceilali mereu.
abandoneaz neglijeaz pe pentru
pe ceilali ceilali ceilali
Se bazeaz Are puine A arta c are nevoie Arat foarte Se aga de
doar pe sine, nevoi, se de ceilali, a avea multe nevoi, ceilali, se
nu are nevoie bazeaz foarte ncredere i a nva se bazeaz bazeaz foarte
de ajutor de puin pe de la ceilali foarte mult mult pe
la ceilali ceilali pe ceilali ceilali.
Nu vrea s i Se ferete s i A-i ghida, a-i Controleaz, Este foarte
influeneze pe influeneze pe conduce pe ceilali, este greu de dominant,
ceilali n ceilali, nu i adaptat propriului mulumit, foarte greu de
niciun fel ghideaz pe rol, a fi un lider cere foarte mulumit, are
ceilali mult de la cereri severe
ceilali pentru ceilali.
Este foarte Opune foarte A se conforma Se adapteaz Se supune
rezistent, repede rolului, ntr-un mod rapid, se total, renun,
sfideaz orice rezisten, i adaptat, a se supune retrage se resemneaz
regul place s i
sfideze pe
ceilali
Evit orice fel Mai degrab A atribui ntr-un mod Face rapid i acuz
de repro, i evit s fac potrivit, reprouri, i constant pe
scuz imediat reprouri, i responsabilitatea acuz adesea ceilali, se
pe ceilali scuz pe celorlali, pentru vina pe ceilali plnge mereu
ceilali lor
Reorienteaz D rapid vina A accepta ntr-un i asum n mod
vina spre pe altcineva mod adaptat, rapid vina constant i
altcineva responsabilitatea asum vina
pentru propria vin pentru orice
Se ferete de Mai repede se A arta respingere i Devine rapid i amenin n
orice form ferete de agresivitate n mod agresiv, i mod agresiv
de agresivitate, adecvat atac pe sau i atac pe
agresivitate armonizeaz ceilali ceilali
Se pune n Interpreteaz A se proteja adecvat Este foarte Este n mod
primejdie greit, trece de atacuri/pericole atent de frica constant n
mereu i rapid peste atacurilor gard n faa
mereu, fiind ameninri oricrui tip de
total atac
neprotejat
Ignor Se apropie A stabili contacte cu Este puin Nu acord
limitele foarte tare de ceilali n mod interesat n niciun pic de
celorlali, se ceilali, fr adecvat ceea ce-i atenie, i
impune cu tact privete pe ignor pe
tact n faa ceilali i i ceilali
celorlali trece cu
vederea
Este total Are limite slab Deschidere adecvat Se retrage Se retrage, se
transparent n definite n fa de stabilirea de din contacte, izoleaz,
faa celorlali contact cu contacte cu ceilali i se nchide n prsete
ceilali delimitare sine
(Oprea Aron M. S., Dumitru, Boutiere, & Hum, Diagnostic Psihodinamic Opera ionalizat
OPD-2. Manual de diagnostic i planificarea terapiei, 2012)

Axa II Relaii interpersonale. Informatii scenice


- Relevana pentru diagnostic a comportamentului interpersonal al pacientului cu
terapeutul;
- Surprinderea comportamentelor specifice caracterului conflictual sau submisiv;

- Percepia obiectelor.

Axa III Semnificaii, forme i scorri ale conflictelor


Semnificaii i forme
Tip conflict Semnificaie Forme
Pasiv Activ
Individuaie versus Vizeaz Dependen Independen
dependen semnificaiile exagerat n plan exagerat n plan
determinate de existenial, emoional i
calitatea de a fi emoional existenial
singur sau
mpreun cu
ceilali
Submisivitate Vizeaz Dominana Dominana
versus control semnificaiile submisivitii controlului asupra
determinate de celorlali
opiunea de a se
supune celorlali
sau de a-i domina
pe ceilali
Nevoie de ngrijire Se refer la nevoia Dependen Lipsa cererilor n
versus de a primi atenie, emoional relaii, atitudine
autosuficien ngrijire profund de o altruist
(dependen cu persoan fundamental
cereri) dar i de a semnificativ i
oferi atenie i nevoia de a primi
ngrijire fr a atenie, siguran
revendica / solicita i ngrijire
ceva n schimb
Stima de sine Se refer la Pierderea propriei ncredere n sine
propria valoare valori neadecvat
versus valoarea (exagerat)
obiectului
Conflictul legat de Se manifest n Acceptarea Negarea i
vinovie lupta dintre exagerat a atribuirea
tendinele egoiste vinoviei vinoviei asupra
i cele prosociale celorlali
Conflictul oedipian Se refer la nevoia Se refer la Se refer la
de a primi atenie persoanele care ncercrile de a
i recunoatere nu se simt capta atenia
admirate, printr-un
apreciate sau comportament
atractive din punct erotic sau
de vedere sexual provocator
neadecvat
Conflictul legat de Se refer la Trirea cronic a Se refer la
identitate acceptarea lipsei de identitate tendinele de a
/neacceptarea i compensa
compensarea insecuritatea
lipsei identitii de determinat de
sine lipsa propriei
identiti
Scorarea conflictelor disfuncionale repetitive (afectarea unui domeniu de via este
cotat prin varianta puin semnificativ, afectarea a dou domenii de via este cotat
prin varianta semnificativ, iar afectarea a trei domenii de via este cotat prin
variant foarte semnificative). Domenii de via: familia de origine, cuplul/familia
actual, profesia, contextul social, posesiunile, corpul/sexualitatea, bolile.
Tip conflict Absente Puin Semnificativ Foarte Nu poate fi
semnificative e semnificative evaluat
Individuaie 0 1 2 3 9
versus
dependen
Submisivitate 0 1 2 3 9
versus
control
Nevoie de 0 1 2 3 9
grij versus
autosuficien

Conflictul 0 1 2 3 9
stimei de sine
Conflictul de 0 1 2 3 9
vinovie
Conflictul 0 1 2 3 9
oedipian
Conflictul de 0 1 2 3 9
identitate
Conflictul principal:______________ Urmat n ordinea importanei,
de:____________________
Mod de Predominant Combinat, Combinat, Predominant Nu poate fi
elaborare a activ mai curnd mai curnd pasiv evaluat
conflictului activ pasiv
principal
1 2 3 4 9
(Oprea Aron M. S., Dumitru, Boutiere, & Hum, Diagnostic Psihodinamic
Operaionalizat OPD-2. Manual de diagnostic i planificarea terapiei, 2012)

Axa III Conflict. Informaii scenice


Individuaie versus dependen
- Surprinderea apropierii sau distanei asumat de pacient prin contactul vizual
intens / superficial, poziia corpului etc.;

- Cooperarea pacientului cu terapeutul; deschiderea pacientului prin


disponibilitatea acestuia de a rspunde la ntrebri, sau afiarea unei atitudini
mai distante prin invocarea nenelegerilor formulate, prin propoziii care nu
rspund direct ntrebrilor adresate etc.;

- Modul n care pacientul face fa limitrilor impuse de interviu (comportament


verbal precipitat sau un comportament de ateptare fr implicare emoional);

- Modul n care, la sfritul interviului, pacientul se detaeaz de conversaie (rapid


sau cu dificultate).

Submisivitate versus control


- Atitudinea pacientului fa de restriciile resimite, impuse (relaxare, iritare,
enervare, furie etc.);

- Plcerea, nevoia de a-i controla pe ceilali.

Nevoia de ngrijire versus autosuficien


- Nevoia manifestat de pacient n timpul interviului de a i se acorda aten ie, sau
afiarea unei atitudini de autosuficien;
- Dorina pacientului de a fi ngrijit.

Conflictul legat de stima de sine


- Prezena unui sentiment de ruine;

- Modul n care pacientul se prezint (ca persoan nesemnificativ, sigur pe sine


etc.).

Conflictul legat de vinovie


- Disponibilitatea pacientului de a atribui vina propriei persoane sau celorlal i n
situaii defavorabile.

Conflictul oedipian
- Capacitatea pacientului de a-i externaliza emoiile ntr-o form dramatic,
comportament sexualizat indecent;

- Comportamentul timid, modest, atitudine retras la scene conflictuale;

- Prezena teatral, erotic, rivalizant;

- Omiterea sau expunerea excesiv a erotismului, sexualitii sau rivalitii;

- Corp neglijat sau pregtit pentru a servi plcerii.

Conflictul legat de identitate


- Identificarea elementelor contradictorii ale personalitii i evaluarea capacitii
acestora de a determina n plan perceptiv o stare de lupt cu propria persoan.

Percepia conflictelor i afectelor supuse aprrilor


- Pacientul ncearc s mascheze prezena conflictelor active;

- Pacientul consider lipsit de semnificaie legtura dintre scenele de via trite,


starea intern i acuze;

- Felul n care pacientul verbalizeaz episoade semnificative din viaa sa (tonul


plat, afectiv de fundal (lips de afect) etc.);

Conflictul actual
- Afectarea pacientului de stresori de intensitate moderat / sever care genereaz
scene conflictuale.

Axa IV Structura
Criterii pentru nivelul de integrare structural, dimensiunile structurale ale evalurii
Nivel ridicat de integrare Sine relativ autonom, spaiu psihic intern
bine structurat, unde pot avea loc conflicte
intrapsihice, capacitate de autoreflecie i
percepie real a celorlali, capacitate de
autoreglare, capacitate empatic, obiect
intern suficient de bun.
Angoasa central: pierderea ngrijirii i
Scor: 1.5 Semnificaie: nalt pn la moderat ateniei obiectului
Nivel moderat de integrare Conflictele intrapsihice sunt mai distructive,
autodevalorizare i tendine autodistructive,
dificulti n realizarea imaginii de sine i a
identitii; supracontrol i reducerea reglrii
stimei de sine; imaginea obiectelor este
limitat la cteva tipare; abilitate empatic
redus; predominana relaiilor diadice.
Scor: 2.5 Semnificaie: moderat pn la Angoasa central: pierderea obiectului
sczut important.
Nivel sczut de integrare Spaiu intern psihic puin dezvoltat i
substructuri psihice difereniate n mic
msur; conflictele sunt mai degrab
interpersonale dect intrapsihice; absena
autorefleciei; difuzia identitii; intoleran
la afecte negative; izbucniri ale impulsului i
emotivitate ridicat la posibilitatea de a fi
rnit emoional; mecanisme de aprare:
idealizare, devalorizare; lips de empatie i
capacitate limitat de comunicare; obiectele
interne sunt predominant persecutorii i
punitive.
Scor: 3.5 Semnificaie: Sczut pn la Angoasa central: anihilarea Sinelui prin
dezintegrat pierderea obiectului bun sau prin obiectul
ru.
Dezintegrat Lips de coeren a sinelui i emoionalitate
copleitoare, ambele fiind acoperite de tipare
defensive n sens postpsihotic, posttraumatic
sau prin forme perverse de organizare.
Percepia empatic a obiectului este aproape
imposibil. Responsabilitatea pentru
aciunile individuale, impulsive nu este trit.
Angoasa central: contopirea simbiotic a
reprezentrilor Sinelui i obiectului ar duce
Scor: 4 Semnificaie: dezintegrat la pierderea Sinelui.

Autopercepia i percepia obiectului


Percepia de sine Percepia obiectului
Reflectarea i diferenerea imaginii de sine Diferenierea sine / obiect: distincia dintre
propriile gnduri, nevoi, impulsuri de ale
celorlali
Diferenierea propriilor afecte Percepia celorlali prin ntreaga lor
personalitate
Trasarea i apoi dezvoltarea propriei Capacitatea de a trasa o imagine realist a
identiti celorlali
Autoreglarea i reglarea relaiei de obiect
Reglarea de sine Reglarea relaiei de obiect
Distanarea propriei persoane de impulsuri, Protejarea relaiei de propriile impulsuri
controlul i integrarea acestora perturbatoare, aprri intrapsihice, n loc de
aprri interpersonale
Distanarea de afecte, reglarea afectiv Meninerea interesului propriu n relaie i
luarea n considerare a interesului celorlali
Distanarea de rni emoionale, reglarea Capacitatea de a creea o imagine realist a
stimei de sine celorlali

Comunicarea intern i comunicarea extern


Comunicarea intern Comunicarea extern
Genereaz i triete propriile afecte Creeaz contactul emoional: permite
sentimentele fa de ceilali, ndrznete s
investeasc emoional n ceilali, are
sentimente de reciprocitate
Genereaz i utilizeaz fantasmele proprii Exprim propriile afecte, i permite s
rmn n contact cu afectele celorlali
Animeaz din punct de vedere emoional Triete empatia
percepia propriului corp sau a sinelui
corporal

Abilitatea de ataare de obiectele interne i externe


Abilitatea de ataare fa de obiectele Abilitatea de ataare fa de obiectele
interne externe
Internalizarea: reprezentri de sine pozitive, Capacitatea de a crea ataamente: ataarea
reprezentri de obiect pozitive, capacitatea de ceilali din punct de vedere emoional
de a construi i menine afecte pozitive legate (gratitudine, grij, vinovie, tristee)
de obiect
Introiecii pozitive: capacitatea de a ine la Acceptarea ajutorului: sprijin, grij, ghidare,
propria persoan, de a se calma, consola, scuzele celorlali
proteja i de a-i lua aprarea
Ataamente variabile i triangulare: diverse Capacitatea de a se retrage din ataamente i
caliti ale obiectului intern, ataarea de de a tolera despririle
cineva nu nseamn renunarea la altcineva

Scoruri pentru evaluarea nivelului structural


Axa IV: Ridicat 1.5 Modera 2.5 Sczut 3.5 Dezintegra Neevalua
Structur t t t
Autopercepi 1 2 3 4 9
a
Percepia 1 2 3 4 9
obiectului
Autoreglarea 1 2 3 4 9
Reglarea 1 2 3 4 9
relaiei de
obiect
Comunicarea 1 2 3 4 9
intern
Comunicarea 1 2 3 4 9
extern
Abilitatea de 1 2 3 4 9
ataare de
obiectele
interne
Abilitatea de 1 2 3 4 9
ataare de
obiectele
externe
Structur 1 2 3 4 9
total
(Oprea Aron M. S., Dumitru, Boutiere, & Hum, Diagnostic Psihodinamic Opera ionalizat
OPD-2. Manual de diagnostic i planificarea terapiei, 2012)

Axa IV Structur. Informaii scenice


Abiliti cognitive: percepia Sinelui. Declaraiile i comportamentul pacientului n timpul
interviului
- Lips de rspuns la ntrebarea, cum suntei dvs?

- Discrepan ntre modul n care pacientul descrie situaiile de via i cum se


descrie pe sine;

- Poziie autoreflexiv inexisten la ntrebrile legate de triri, comportamente


contradictorii;

- Pacientul nu contientizeaz faptul c secvene diferite de evenimente relatate nu


sunt relaionate.

Abiliti cognitive: percepia obiectelor. Declaraiile i comportamentul pacientului n timpul


interviului
- Incapacitatea de difereniere a imaginii de sine de imaginea celuilalt;

- Incapacitatea autoevalurii. Suprapunerea imaginii partenerului peste propria


imagine;

- Incapacitatea pacientului de a-i reprezenta propriile interese n interaciune cu


alte persoane;

- Percepia nerealist, din partea pacientului, a terapeutului i a inten iilor


acestuia;
- Interferarea n propria descriere a perspectivei altor persoane.

Abiliti de autocontrol: autoreglarea. Declaraiile i comportamentul pacientului n timpul


interviului
- Senzaia de agresare resimit de pacient n timpul interviului;

- Relatarea de situaii problematice la serviciu, determinate de relaionarea cu


colegii care invoc, n opinia pacientului, tendina acestuia de a-i jigni;

- Evitarea unor teme calde pentru a masca trirea emoiilor asociate;

- Modificri comportamentale brute;

- Reacii afective de amploare care apoi tind s fie evitate.

Abiliti de reglare: reglarea relaiei cu obiectul. Declaraiile i comportamentul pacientului


n timpul interviului
- Deschiderea ampl a pacientului spre dialog;

- Comportament inadecvat, ostil, dominant, solicitant;

- Credina pacientului c ideile sale trebuie realizate cu orice pre. Pacientul crede
c doar ideile sale sunt realizabile;

- Tendina de a generaliza ostilitatea ntregii lumi fa de propria persoan, ca


urmare a unui demers euat. Aceast strategie este nsoi de una de retragere;

- Modificri comportamentale brute, neinteligibile;

- Teama, ngrijorarea, anxietatea pacientului legat de ideea de a grei.

Abiliti emoionale: comunicarea intern. Declaraiile i comportamentul pacientului n


timpul interviului
- Atenia pacientului este direciona n exclusivitate spre problemele concrete de
via i n general spre realitate;

- Incapacitatea de a descrie stri interne i emoionale;

- Utilizarea clieelor n formularea de rspunsuri, ceea ce face ca acestea


(rspunsurile) s ofere informaie inexact sau lipsit de coninut la ntrebrile
adresate;

- Emoii intense, bulversante, de unde i impresia pacientului c nu se simte bine n


propriul corp, i mai mult, c se simte strin fa de corpul su;

- Tendina pacientului de a evita confruntarea cu propriile emoii;

- Incapacitatea pacientului de a-i aminti visele.


Abiliti emoionale: comunicarea cu lumea extern. Declaraiile i comportamentul
pacientului n timpul interviului
- Lips de tact a pacientului;

- Contact dificil cu pacientul;

- Comportament deviant;

- Lipsa de disponibilitate a pacientului pentru interviu urmat de tendin a acestuia


de a ntrerupe interviul.

- Incapacitatea pacientului de a vedea utilitatea dialogului, comportament


inadecvat n interviu;

- Interes redus al pacientului de a empatiza cu ceilali, care sunt considerai


impertineni.

Abiliti de ataare: obiectele interne. Declaraiile i comportamentul pacientului n timpul


interviului
- Tendina pacientului de a se feri, de a se proteja de terapeut;

- Tendina pacientului de a etala poziii, comportamente defensive;

- Pacientul se simte n permanen ameninat, n alert i trebuie n mod repetat


linitit;

- Deschiderile spre relaii sunt limitate;

- Stres mai mare resimit n relaionarea cu grupuri dect n relaionarea cu o


persoan.

Abiliti de ataare: obiectele externe. Declaraiile i comportamentul pacientului n timpul


interviului
- Incapacitatea pacientului de a pstra o relaie pe o perioad mai ndelungat;

- Tendina de a refuza ajutorul celorlali i de a afia artificial un comportament


independent;

- Pacientul dezvolt un ataament solid cu terapeutul;

- Deschiderea pacientului spre descrierea episoadelor de decompensare i a strilor


psihice manifestate n urma despririlor;

- Capacitatea pacientului de a-i susine propriile puncte de vedere;

- Pacientul evit subiectul despririlor din trecut.


(Oprea Aron M. S., Dumitru, Boutiere, & Hum, Diagnostic Psihodinamic Opera ionalizat
OPD-2. Manual de diagnostic i planificarea terapiei, 2012)

Interviul psihodinamic
Analiza proceselor intrapsihice prin tehnica interviului scoate n eviden, pe de o parte,
aspecte critice legate de problema validitii concluziilor desprinse, iar pe de alt parte,
potenialul de dezvoltare i perfecionare a cadrelor de manifestare a transferului pacient-
terapeut i a contratransferului terapeut-pacient.
n ciuda progreselor nregistrate de neurotiine, revelarea potenialului adaptativ al
persoanei, guvernat de legea unicitii, pare a fi cel mai bine evideniat prin interviu.
Expunerea scenic a propriilor interpretri ale pacientului, ntr-un mediu permisibil i eficient
gestionat de terapeut, este de natur s schimbe miraculos scena permanentizrii statusului
psihic alterat ntr-o scen de transformri menite s sensibilizeze reacia psihic la
dezechilibru.
n interviul psihodinamic, tranzaciile ateptri curente alternative adaptative
genereaz veriga lips ateptri viitoare care completeaz lanul circular menit s ofere
utilitate terapeutic. n esena sa, funcia terapeutic a interviului psihodinamic este aceea de a
genera tensiuni constructive, capabile s ofere valene multicolore n spaiul tensional al
pacientului. Acesta este un demers orientat n scopul deturnrii ateniei pacientului de la scena
bulversant care irosete resursele psihice ale acestuia i care transcrie ntr-o singur not
(deprimant) ntreaga sa experien de via. Structura interviului psihodinamic este
prezentat n anexa A.

3.2.1 Scurt istoric al interviului psihodinamic


n forma sa actual, interviul psihodinamic este rezultatul parcurgerii mai multor etape n
care au fost experimentate i testate convingerile unor reputai specialiti n domeniu. O prim
ncercare de interviu a fost orientat n direcia dezvoltrii anamnezei asociative (Sullivan,
H.C., 1954) care urmrea exteriorizarea conflictelor interioare ale pacientului psihosomatic,
intervievatorul jucnd rolul observatorului tcut. Sullivan dezvolt un interviu psihiatric
structurat n care subliniaz importana conversaiei i a informaiilor legate de biografia i
experienele de via n stabilirea diagnosticului. Aici intervievatorul are un rol participativ
(Schusler, G., 2000). Pentru Newman i Redlich interviul are ca finalitate motivarea
pacientului spre tratament. n acest context, este subliniat importana dezvoltrii unor rela ii
adecvate de transfer i contratransfer.
n concepia psihiatric european, importana transferului i contratransferului este
subliniat explicit. Mai mult, interviul este structurat pe dou dimensiuni, verbal i
nonverbal. Prima dimensiune colecteaz informaii structurate la nivel obiectiv i subiectiv.
Dimensiunea nonverbal vizeaz dinamica scenic realizat de pacient i alimentat din
resursele incontientului (Argelander, H., 1970).
Scena interviului, atipic prin faptul c terapeutul nu cunoate rolul atribuit de pacient,
solicit un efort de anticipare care presupune angajarea intervievatorului ntr-un rol perfect de
natur s ofere o soluie viabil la transferurile nevrotice furnizate de pacient. n concep ia
actual a diagnosticului psihodinamic operaionalizat, transferul i contratransferul ofer o
oglind fidel a tranzaciilor psihice desfurate ntre intervievator i pacient, avnd ca obiect
experienele i transferurile nevrotice.
Dezvoltarea interviului n aria diagnosticului i interveniei psihoterapeutice s-a realizat
pe fundamentul oferit de informaiile factuale culese din zona psihiatriei dar i pe informa iile
legate de dinamica relaional care urmrete recreerea relaiilor de obiect deteriorate prin
relaia de transfer i contratransfer (Janssen, P.L., Dahlbender, R.W., Freyberger, H.J., Heuft,
G., Mans, E.J., Rudolf, G., Schneider, W., Seidler, G.H., 1996).
nceputul secolului XX a fost marcat de o preocupare intens a specialitilor de a descrie
semnele bolii psihice cu mare precizie. Obsesia preciziei s-a dovedit descurajant n special
pentru adepii psihiatriei biologice. Kraepelin considera examinarea simptomelor psihice ca
total lipsit de utilitate (Buchheim, P., Dahlbender, R.W., Kachele, H., 1994).
n Germania, preocuprile contemporane n zona diagnosticului psihodinamic, prin
modelul nevrozei, urmresc alinierea temporal a dispoziiei nevrotice dobndite anterior,
care acioneaz ca factor sistematic, cu situaia actual generatoare de variaii tensionale
semnificative (Doering, S., 2003). n practica clinic, n scopul obinerii unor informa ii
comprehensive, Doering i Schusler propun pentru interviul psihodinamic ini ial un model
secvenial care include interviul psihanalitic iniial, examinarea psihopatologic exploratorie
i anamneza biografic (Doering, S., Schusler, G., 2004).
Dificultile de intervievare a pacienilor cu tulburri de tip borderline au condus la
dezvoltarea unui interviu adaptat la nivelul structural al pacientului. Informaia interviului
sintetizeaz percepia pacientului fa de sine, fa de ceilali, rela iile pe care le gestioneaz,
raportarea percepiilor la realitate, adaptarea la serviciu i modul n care se raporteaz la
valorile morale i sexualitate (Buchheim, P., Cierpka, M., Kachele, H., Jimenez, J.P., 1987).
Stilul de interviu are un puternic accent exploratoriu.
O alt categorie de interviuri sunt interviurile diagnostice structurate, ntre care
menionm:
- Interviul clinic structural pentru DSM IV folosit la identificarea diagnosticelor
fenomenologice;
- Interviul de ataament al adultului contruit n scopul suprinderii experienelor de
ataament timpurii;
- Interviul structurat pentru organizarea personalitii (STIPO) (Caligor, E., Stern,
B., Buchheim, A., Doering, S., Clarkin, J., 2004).
O categorie de interviuri aplicate pe scar larg n Germania i Fran a sunt interviurile
pentru diagnosticul psihodinamic operaionalizat (OPD 1 i 2) care sintetizeaz n bun
msur structurile interviurilor mai sus menionate. Astfel, instrumentul OPD este destinat s
surprind informaia biografic i informaiile obinute din investigarea celor cinci axe:
Axa I Trirea bolii i premisele tratamentului
Trirea subiectiv a bolii trabuie precedat de o evaluare obiectiv care urmre te
surprinderea severitii curente a bolii precum i durata acesteia. Felul n care pacientul
triete boala este descris n dou capitole, fiecare avnd urmtorii itemi asociai:
- Trirea bolii, modul de prezentare i concepia pacientului despre boal:
o Suferina subiectiv;
o Prezentarea acuzelor fizice i a problemelor;
o Prezentarea simptomelor i problemelor psihologice;
o Prezentarea problemelor sociale;
o Concepia orientat spre factorii somatici;
o Concepia orientat spre factorii psihologici;
o Concepia orientat spre factorii sociali;
o Tipul de tratament dorit (fizic, psihoterapeutic, social);
- Resursele pentru schimbare, obstacolele existente:
o Resurse pentru schimbare;
o Resurse personale;
o Suport psihosocial;
o Obstacole (interne / externe) n calea schimbrii.
Axa II Relaii interpersonale
OPD-ul trateaz relaiile interpersonale prin prisma unui dublu diagnostic:
- Diagnosticul individualizat al tiparelor relaionale disfuncionale. Informaiile
necesare pentru conturarea acestui diagnostic au n vedere:
o Trirea experienei relaionale care se contureaz din perpectiva experienei
pacientul, a modului n care acesta relaioneaz cu ceilali i din perpectiva
modului n care partenerii pacientului, inclusiv investigatorul, gestioneaz
oferta relaional a pacientului;
o Percepia pacientului n mediul relaional (modul n care pacientul se
percepe de fiecare dat n raport cu ceilali dar i modul n care acesta i
percepe de fiecare dat pe ceilali) i percepia intervievatorului (cum se
percepe intervievatorul n raport cu pacientul i cum percepe
intervievatorul pacientul);
- Itemii care descriu perspectiva relaional subiectiv a pacientului sunt prezentai
n anexa B. Aceast list de itemi descrie modurile de relaionare evideniate n
modelul circumplex (Benjamin, 1993), (Wiggins, J. S., 1991). Informaiile
rezultate permit formularea dinamicii relaionale (modul n care pacientul se
percepe constant ca fiind .... i modul n care pacientul i percepe mereu pe ceilali
ca fiind...) respectiv percepia celorlali (intervievatorul l percepe mereu pe
pacient ca fiind ... i modul n care ceilali, incluznd intervievatorul se percep n
raport cu pacientul ca fiind...).
- Determinarea i evaluarea cu precdere a temelor relaionale disfuncionale. Teoria
OPD evideniaz temele relaionale disfuncionale i cele dou variante prea
puin i prea mult, prezentate n anexa C.
Axa III Conflict
Modalitatea de concepere a axei III conflict este corelat cu axa IV structur. Este vorba
de ideea reprezentrii axei ca un continuum capabil s surprind episoadele disonante n cazul
persoanelor cu un nivel de integrare structural sczut sau dezintegrat. Dinamica psihic
conflictual pune n eviden dou tipuri de conflicte, unul activ, cu valene repetitive, iar
cellalt pasiv care se manifest cu precdere n decompensarea clinic.
n opinia noastr, experienele de via bulversante au capacitatea de a genera un stres
sever dac eficiena aprrilor este total ineficient, incapabil s genereze o justificare
ideatic a unui eec de natur s menin resortul motivaional al persoanei la nivele
funcionale. Incapacitatea de anticipare a efectelor unor experiene bulversante alimenteaz o
furie orientat spre neputin iar efectele n plan psihic se manifest n forma retragerii sau
resemnrii. Aceasta este forma pasiv de manifestare a unui conflict. n forma activ,
conflictele sunt trite intens ca urmare a angajrii mecanismelor de aprare care ntrein dou
scene disonante, una real la care persoana ia parte iar cealalt personal, configurat de
propriile convingeri.
Practica OPD2 trateaz detaliat primele dou conflicte identificate ca importan . Tipurile
de conflicte disfuncionale, care fac obiectul analizei OPD2, sunt:
- Individuaie versus dependen;
- Submisivitate versus control;
- Nevoia de grij versus autosuficien;
- Conflictul stimei de sine;
- Conflictul de vinovie;
- Conflictul oedipian;
- Conflictul de identitate.
Localizarea acestor conflicte este identificabil n urmtoarele domenii de via:
- Familia de origine;
- Cuplul / familia actual;
- Profesia;
- Contextul social;
- Posesiunile;
- Corpul / sexualitatea;
- Bolile.
Axa IV Structur
Axa IV trateaz sinele i relaiile de obiect din perspectiva disponibilit ii funciilor
psihice capabile s le regleze.
Gradul de disponibilitate al funciilor psihice este descris n termenii nivelului de
integrare structural. inta principal a integrrii structurale const n capacitatea de
gestionare a conflictelor interne i a efectelor generate de scenele de via stresante. Concret,
dimensiunea structurii investigheaz raportul entropic / antientropic n gestionarea dinamicii
psihice. Aspectul entropic este ntreinut de prezena conflictului / conflictelor care determin
configurarea simptomatologiei, n timp ce dimensiunea antientropic caracterizeaz
disponibilitatea resurselor psihice de a contribui la prevenirea sau gestionarea
simptomatologiei.
Exist nivele de integrare psihic care predispun spre anumite tipuri de conflicte. n
evaluarea nivelului de integrare structural trebuie avute n vedere urmtoarele aspecte:
- Istoricul experienial relatat de pacient;
- Reprezentarea internalizat (din perspectiva pacientului) a tranzaciile psihice,
avnd ca proiecie interaciunea psihic;
- Contratransferul perceput de terapeut;
- Capacitatea structural a pacientului manifestat n relaia cu diagnosticul;
- Introspecia pacientului referitoare la propria persoan i la comportamentele
furnizate n tranzacii.
Nivelele de intergrare structural operaionalizate de OPD sunt:
- Nivelul nalt;
- Nivelul moderat;
- Nivelul sczut;
- Nivelul dezintegrat.
Nivelul nalt de integrare structural
Acest nivel permite:
- Percepia difereniat a experienelor psihice;
- Stingerea conflictelor la nivel intrapsihic.
Capacitatea de percepere difereniat a experienelor din istoricul de via al pacientului
clarific demersul de reglare a conflicului / conflictelor la nivel intrapsihic. Reprezentarea
nuanat a experienelor de via induce la nivelul investigatorului senzaia unui complex de
emoii de natur s revalorizeze experienele semnificative ale pacientului. Aceste experien e
asociate cu tririle consumate vor structura Eul matur i vor contribui la imunizarea psihic
fa de scenele ce solicit comportamente nespecifice, cu potenial destructurant.
Nivelul moderat
Acest nivel descrie un grad redus de accesibilitatea a resurselor de reglare intrapsihic.
Cauza trebuie cutat fie la nivelul prezenei unui Eu imatur aliniat la idealuri stridente, fie la
nivelul prezenei unor surse de generare a unor impulsuri de intensitate apreciabil, dei, i n
acest caz putem vorbi de existena unui Eu imatur, incapabil s integreze aceste impulsuri.
Din acest motiv, angoasa pacientului cu nivel moderat de integrare structural este localizat
la nivelul fricii fa de intensitatea impulsurilor sale dar i fa de pierderea unui obiect
important care l-ar vulnerabiliza i mai mult.
Nivelul sczut
Pentru nivelul sczut de integrare structural, specific este accesibilitatea redus a
resurselor de reglare psihic. Vulnerabilitatea evident a Sinelui determin o impulsivitate
accentuat direcionat spre exterior, ceea ce face ca prezena conflictelor intrapsihice s fie
nesemnificativ sau foarte redus. Aceast vulnerabilitate constituie de altfel sursa angoasei
manifestat n termenii fricii de anihilare a Sinelui.
Contratransferul este dificil de gestionat, fiind influenat de intensitatea emoiilor.
Statornicirea unui Sine firav face ca manifestrile emoionale s se perpetueze n timp, ceea ce
implic un efort sporit al terapeutului care trebuie s induc pacientului resurse de
desensibilizare fie i temporare.
Nivelul dezintegrat
Caracteristicile nivelului dezintegrat sunt:
- sinele i obiectul sunt aparent confundate;
- incapacitatea de atribuire personal a responsabilitii propriilor aciuni;
- limitarea sever a funciilor structurale.
Frica este exteriorizat i poate fi amplificat de teama disoluiei Sinelui i a pierderii Eului.
Axa V DSM IV / ICD 10 (WHO, 1993a), (WHO, 1993b), (WHO, 1993c), (WHO,
1993d) furnizeaz informaii legate de simptome i comportament. Cadrul de raportare a
tulburrilor psihice i psihosomatice este prezentat n anexa I.

Proceduri de aplicare a interviului


Caracterul complex i multiaxial al interviului OPD2 (coninutul interviului OPD2 este
prezentat n anexa A) induce anumite constrngeri i proceduri n modul de colectare a
informaiilor. Abilitatea intervievatorului trebuie s fie suficient de pronunat pentru ca
informaiile s poat fi colectate pe durata a circa 90 de minute de interviu.
Un principiu de baz n filozofia de aplicare a interviului este alternarea tiparului
exploratoriu cu tiparul dinamic relaional. Ecartul structural exploratoriu este completat de
urmtoarele tipuri de proceduri:
- Procedura de interviu liber care are ca int surprinderea dezvoltrilor interioare i
tiparele relaionale promovate de pacient;
- Procedura de interviu moderat structurat unde interveniile intervievatorului sunt
minimale i orientate n direcii specifice (detalieri biografice, detalieri legate de
introspecii relaionale, percepii etc.);
- Procedura de interviu structurat destinat surprinderii i aprofundrii
particularitilor simptomelor clinice.
Un alt principiu n realizarea interviului OPD2 vizeaz climatul n care acesta se
desfoar, climat care trebuie s fie dominat de o atitudine deschis. n vederea unei
expuneri ct mai comprehensive, pacientul va stabili importana fiecrui coninut tematic, va
decide temele pe care dorete s le expun mai consistent dar i temele pe care le consider
mai puin importante.
Demersul de refacere a structurilor psihice alterate, prin implicarea manifest a
transferului i contratransferului, amplific importana interviului nestructurat. Chiar i la
acest nivel se poate interveni cu strategii psihodinamice de clarificare, confruntare i
interpretare. Rolul acestor strategii este de a clarifica pacientul, n ordinea strategiilor
menionate, asupra aspectelor particularizante, interioare, trecnd de la nivelurile realiste la
specificitatea proceselor incontiente care le determin. Practic, la acest nivel se construiesc
ipoteze referitoare la disfunciile relaionale i conflictele interioare unde aspectele nonverbale
dar i cele ce exced expunerilor verbale au o importan deosebit.
Investigarea structurii psihice se bazeaz pe un fundament implicit determinat de
interpretarea modului n care pacientul reuete s gestioneze stresorii sau conflictele interne.
Structura depinde ns explicit de resursele psihice disponibile ale pacientului care confer
acestuia, capabiliti de control i de percepere a Sinelui, a mediului etc.
n procedura de interviu moderat structurat intervievatorul trateaz domeniile tematice
ale pacientului, tiparele relaionale i percepia. Pentru percepie i tipare relaionale, OPD-ul
fixeaz diagnostice specifice i obligatorii.

Fazele interviului
Procedura de interviu OPD cuprinde 5 faze:
- Faza iniial;
- Investigarea episoadelor relaionale;
- Investigarea percepiei de sine, a domeniilor subiective i obiective ale vieii;
- Investigarea percepiei obiectelor, a domeniilor subiective i obiective ale vieii;
- Motivaia pentru psihoterapie, premisele tratamentului, capacitatea de insight.
Observaiile notate de psihoterapeut pe parcursul derulrii fiecrei faze, alturi de
aprecierile legate de transfer i contratransfer, constituie o baz informaional solid pentru
stabilirea diagnosticului i identificarea direciei corespunztoare de tratament.

Faza initial
Faza iniial a interviului trebuie s deschid posibilitatea manifestrii unor relaii
corespunztoare de transfer i contratransfer care s conduc la stabilirea corect a
diagnosticului ICD 10. Informaiile necesare pentru identificarea diagnosticului sunt preluate
din relatrile problemelor expuse de pacient i completate de manifestrile scenice. n aceast
faz, terapeutul trebuie s evalueze gradul de severitate al afeciunii psihice, trirea subiectiv
a bolii, situaia actual de via cu toate aspectele ce decurg din aceasta, capacitatea de
percepere a sinelui, experienele de via, i, n msura posibilului, episoadele relaionale,
conflictele, fr a intra ns n detaliile acestora.

Investigarea episoadelor relaionale


Interesul pentru aceast faz este reprezentat de identificarea tiparelor relaionale
(stereotipii, similariti determinate de suprageneralizare), disfuncii relaionale manifestate
prin discontinuiti, disonane, capacitatea pacientului de a discrimina obiectele etc.
Investigarea episoadelor relaionale, din perspectiva terapeutului, se realizeaz pe
principiul aproximrilor succesive, pornind de la episoadele relaionale actuale n care se
identific poziionarea pacientului fa de obiectele sale, germenii disfunciilor relaionale
reprezentate de atepri i temeri, poziionarea celorlali fa de pacient, tipare relaionale
repetitive etc. n vederea obinerii unei imagini corecte a dinamicii relaionale, terapeutul
trebuie s recurg la analiza simultan att a experienelor relaionale curente i anterioare ct
i a aspectelor ce se manifest la nivelul transferului i contratransferului.

Investigarea percepiei de sine, a domeniilor subiective i obiective ale vieii


Cea de a treia faz a interviului furnizeaz informaiile necesare pentru evaluarea
conflictelor i structurii pacientului. Se are n vedere capacitatea pacientului de a se descrie i
delimita de obiectele sale. Sunt abordate pe larg aspecte legate de pecepia de sine n context
biografic i social, aspecte referioare la familie, la mediul social (loc de munc, colegi,
prieteni), la adaptabilitate de unde se pot desprinde informaii legate de conflictele ce
guverneaz viaa pacientului.

Investigarea percepiei obiectelor, a domeniilor subiective i obiective ale vieii


n aceast faz se urmrete surprinderea aprofundat a relaiilor pacientului cu ceilali.
Intervievatorul trebuie s coreleze afirmaiile pacientului din faza iniial a interviului cu cele
relatate n aceast faz. n acest scop pacientul este solicitat s descrie relaiile de obiect.

Motivaia pentru psihoterapie, premisele tratamentului, capacitatea de insight


Aceast etap de interviu folosete sinteza aspectelor constatate n legtur cu conflictele
intrapsihice, nivelul de integrare structural, trirea subiectiv a bolii pentru a testa tipare de
intervenie n vederea orientrii pacientului spre zonele problematice constatate. De un real
folos pentru terapeut sunt constatrile legate de transferul i contratransferul manifestat pe
parcursul interviului. Totodat, este testat capacitatea pacientului de a urma un tratament
terapeutic, folosind intervenii calibrate la nivelul de structurare al pacientului.

Observaia clinic
Informaia scenic afiat n timpul interviului OPD2 este de natur s ghideze
intervievatorul spre aprofundarea unor insighturi sensibile ale pacientului. Pentru obinerea
unor informaii relevante este necesar ca relaia transfer-contratransfer s ofere o ambian ct
mai natural pacientului astfel nct jocul scenic s nu fie afectat de experiena interviului.
Principalele informaii scenice (Weiss, J., Sampson, H., 1986) pe fiecare ax i pe fiecare
construct sunt prezentate n anexa D.

Structura interviului psihodinamic


Axa I
Trirea i prezentarea bolii / tulburrii
Suferina subiectiv, prezentarea acuzelor i a problemelor
ntrebri introductive
1. Descriei cu propriile cuvinte acuzele i problemele pe care le simii.

2. Care este motivul pentru care considerai c avei nevoie de aceste edine?

3. Ct de puternic considerai c v afecteaz viaa aceast tulburare?

4. Care este gradul de severitate pe care considerai c l are aceast tulburare n ceea
ce privete afectarea vieii personale, sociale i profesionale?

ntrebri de aprofundare
1. Ct de puternic considerai c v afecteaz viaa aceast tulburare?

2. Care este gradul de severitate pe care considerai dumneavoastr c l are aceast


tulburare, n ceea ce privete afectarea vieii personale, sociale i profesionale?

Concepia pacientului asupra bolii

1. Care este explicaia pe care vi-o oferii dumneavoastr pentru aceste simptome?

2. Medicina psihosomatic ncearc, printre altele s stabileasc o legtur ntre, de


exemplu, stresul resimit la nivel psihic i bolile fiziologice. V putei imagina c n
cazul bolii dumneavoastr exist o asemenea legtur?

Concepia pacientului cu privire la schimbare i tratamentul dorit


1. Ce anume considerai c v-ar putea ajuta s v simii mai bine?

2. Considerai c psihoterapia ar fi un tratament adecvat pentru dumneavoastr?

Resurse pentru schimbare i posibile obstacole n procesul de schimbare, resurse


personale, sprijin social, posibile beneficii secundare ale bolii

1. Ce anume sau cine anume v ajut s gestionai boala?

2. Putei s descriei puin mai detaliat modul n care familia dumneavoastr


reacioneaz de fiecare dat cnd se intensific durerea?

3. Ai spus c ai mai avut simptome similare n trecut. Ce fceai atunci ca s v sim ii


mai bine?

4. Suntei nscris pentru a primi ajutor social pentru boal? Cum s-ar schimba situa ia
dumneavoastr dac ai primi pensia de ajutor social?

5. Avei o asigurare care acoper costurile internrilor?

6. Ai aranjat ca cineva s v supravegheze domiciliul n timp ce suntei internat?

Axa II
Episoade relaionale
1. Menionai persoanele importante din viaa dumneavoastr.

2. n cazul n care pacientul a menionat persoanele importante din viaa sa se continu


cu ntrebri suplimentare de genul:

- Nu mi pot imagina foarte exact cum ar decurge o rela ie cu o persoan de


tipul X, mi putei descrie o situaie n care X se comport ntr-o manier
anume, care v provoac un distres pronunat sau care v face s v simii
atacat de el?

- Dac nu apar informaii suficiente despre relaiile relevante din viaa


pacientului atunci se continu cu ntrebrile:

o Care este cea mai important persoan din viaa dumneavoastr?

o Care este persoana pe care o simii cea mai apropiat?

o Ai putea s mi descriei o situaie specific n care erai mpreun


cu X i v simeai stresat n mod special?
o Ai putea s-mi spunei la ce v ateptai din partea sa n acel
moment sau care era lucrul pe care v ateptai s l fac n acel
moment, de care v era fric?

o ....ce a fcut n acel moment sau a gndit / simit?

o ....ceea ce dumneavoastr simeai / gndeai n acel moment i


ceea ce ai fcut?

o Ai spune c persoanele reacioneaz fa de dumneavoastr


ntotdeauna la fel?

o Eu am impresia c dumneavoastr v comportai astfel tocmai din


cauz c, poate la nivel incontient, v este team s nu...

Axa III
Individuaie versus dependen
1. Suntei genul de persoan care caut o relaie foarte apropiat sau mai degrab avei
nevoie de spaiul dumneavoastr i independen?

2. De ct apropiere i ct contact cu celelalte persoane considerai c avei nevoie?


Ct spaiu personal preferai s v rezervai n cadrul unei relaii?

3. Putei s v relaxai de unul singur i s v simii bine astfel?

4. Este adevrat c v simii bine doar atunci cnd suntei n compania altor persoane?

5. Cum v-ai simit n momentele de schimbare a vieii? Cum a fost atunci cnd v-a i
mutat prima oar din casa prinilor, cnd ai schimbat primul serviciu, cnd v-ai
desprit de prima iubire sau cnd v-ai mutat singur?

6. Este mai important s fii n preajma colegilor fa de care v simi i mai apropiat sau
s avansai n carier, cu posibilitatea de a schimba firmele i a lucra ntr-un mediu
mai competitiv, dar ocupnd o poziie mai bine pltit?

7. Cum trii perioadele de boal din via atunci cnd trebuie s depindei de ceilal i
pentru a v oferi ngrijirea necesar?

8. Faptul c aparinei unor diverse asociaii sau comuniti v face s v sim i i mai
bine?

9. Cunoatei sentimentul acesta din timpul unei relaii, cnd se pare c partenerul s-a
apropiat prea mult de dumneavoastr i s-a creat o legtur prea strns? V-a fcut
vreodat s v simii sufocat sau blocat?

10. V simii mai bine atunci cnd suntei singur?


11. V simii imediat singur, ducei lipsa companiei altora atunci cnd se ntmpl s fii
singur o perioad de timp?

12. Vi se face uor dor de cas?

13. Din descrierile dumneavoastr, mi-am format impresia c suntei genul de persoan
care consider foarte important spaiul personal i un grad mai sczut de intimitate
ntr-o relaie, ca i cum ai preui mai degrab independena proprie dect relaia n
sine. Este o impresie corect?

14. Ultimul interviu mi-a relevat faptul c dumneavoastr v simi i cel mai bine atunci
cnd suntei ntr-o relaie apropiat cu ceilali. Cum vi se pare aceast observaie?

Submisivitate versus control

1. Ct de importante sunt regulile i ordinele n viaa dumneavoastr?

2. Este adevrat c v place / displace s v supunei regulilor sau normelor


impuse?

3. Este adevrat c v place / displace s dai tonul discuiilor cu ceilali?

4. Cum facei fa ordinelor i regulilor n general?

5. Cum reacionai atunci cnd cineva se ndoiete de regulile i normele impuse de


dumneavoastr?

6. Ai ntlnit des n via situaii conflictuale cu persoane autoritare?

7. Este adevrat c dorii s avei dreptate cel mai des, atunci cnd exist discu ii
divergente de opinie?

8. Se ntmpl des s v spun alii c suntei de neclintit sau, dimpotriv, c


ntodeauna adoptai calea celei mai slabe rezistene?

Nevoia de ngrijire versus autosuficien

1. Simii deseori c celorlali nu le pas suficient de dumneavoastr?

2. Suntei genul de persoan care face foarte multe pentru ceilali, ns nu cere nimic
napoi?

3. V simii confortabil s solicitai ajutorul cuiva?

4. Cum v simii atunci cnd cineva dorete s v fac o favoare, s aib grij de
dumneavoastr sau s v gteasc?
5. Este cel mai important pentru dumneavoastr s fii alturi de persoanele dragi
atunci cnd acestea au nevoie de ajutorul dumneavoastr, fr s inei cont de
propriile nevoi?

6. V dorii s avei parte de mai mult sprijin i de mai mult siguran?

7. Vi se pare greu s renunai la anumite persoane din viaa dumneavoastr?

Conflictul legat de stima de sine


1. V simii n mod frecvent inferior celorlali?

2. Se ntmpl s percepei situaii / gnduri / sentimente de care v este ruine?

3. Vi s-a spus vreodat c avei o prere prea bun despre dumneavoastr?

4. Mi se pare c dumneavoastr suntei o persoan foarte sigur pe sine. Exist totu i


situaii n care nu v simii att de stpn pe propriile fore?

5. V simii adesea admirat de ctre ceilali?

6. Cum v simii atunci cnd suntei n centrul ateniei, n timpul unei ntlniri?

7. Exist ceva anume care v lezeaz sau v irit n mod special?

Conflictul legat de vinovie


1. Mi se pare c dumneavoastr tindei s cutai vinovai sau persoane responsabile,
indiferent de situaie; cutai aceast vin n dumneavoastr, n ceilali, n
circumstane externe, de exemplu la locul de munca etc.

2. V asumai responsabilitatea pentru partenerul dumneavoastr, prini, copii atunci


cnd acetia ntmpin un eec sau considerai c ei sunt de vin, atunci cnd v
simii ru?

3. Cum facei fa situaiilor cnd altcineva d vina pe dumneavoastr pentru o anumit


greeal, v aprai sau v asumai vina?

4. Suntei deranjat de gnduri care se nvrt n jurul faptului c v-ai comportat greit
fa de altcineva sau c alii nu au avut un comportament corect fa de
dumneavoastr?

5. Avei tendina s acceptai uor bolile, s trecei uor peste perioadele n care suntei
bolnav sau s suferii foarte mult i s l invinuii pe medic c nu este capabil s v
ajute?

Conflictul oedipian
1. Ai putea v rog s mi exemplificai modul n care decurg relaiile cu prin ii
dumneavoastr / fraii / partenerul / colegii de serviciu?

2. V rog s mi explicai prin exemple specifice cum relaionai cu propriul corp, cu


sexualitatea dumneavoastr, cu rivalitile din viaa dumneavoastr? Cum le
gestionai? Ct de mult le apreciai?

3. Putei s-mi spunei n ce msur v simii acceptat ca brbat / femeie i dac sim i i
c atragei ntr-o msur satisfctoare atenia persoanelor din jur? n ce msur v
face plcere acest lucru?

4. V rog s mi exemplificai cum privii boala, cum o gestionai?

5. Este greit impresia mea c v considerai o persoan neatractiv i c avei


tendina de a v izola de contactul social?

6. Am impresia c dumneavoastr suntei o persoan care dorete s aib parte de


foarte mult armonie i nelegere n relaiile personale, n relaia cu prinii i cu
persoanele foarte apropiate i stabilind acest nivel de armonie, ncercai s evita i
posibile tensiuni sau conflicte nedorite. Cum vi se pare aceast observaie?

7. Sunt de prere c dumneavoastr punei foarte mult pre pe siguran, pe confort n


relaiile sociale, mai degrab dect pe propria atractivitate sau dorin pe care o
inspirai altora. Cum vi se pare aceast impresie despre dumneavoastr?

8. Am impresia c tindei s excludei erotismul, sexualitatea i rivalitatea din via a


dumneavoastr, probabil din cauz c v este fric de situaia n care nu suntei
considerat n mod special atractiv. Ce prere avei despre aceast observaie?

9. Cum v simii cnd v gndii c cineva s-ar putea s v doreasc foarte mult sau
cnd se pune problema ca dumneavoastr s dorii pe cineva foarte intens?

10. V percep corect atunci cnd spun c, n mod general, v considerai o persoan
puternic, superioar i atractiv, n mod special, i c nu avei dificulati
semnificative de a atrage atenia i a v asuma un rol principal n interac iunile cu
ceilali?

11. Am neles corect c este foarte important pentru dumneavoastr s v simii


apropiat emoional fa de mama dumneavoastr / tatl dumneavoastr i c uneori,
chiar i la vrsta adult, v aflai n competiie cu fraii dumneavoastr pentru a
ctiga afeciunea prinilor?

12. Am impresia c dumneavoastr dorii, n mod frecvent, s le demonstrai celorlali c


suntei mai bun, mai capabil sau mai dezirabil dect ei i c acest lucru duce la
tensiune resimit n relaia cu ceilali i la reprouri din partea lor, c sunte i prea
egoist. Ce prere avei despre aceast observaie?
13. Din ce am discutat, am neles c dumneavoastr punei un pre foarte mare pe
imaginea dumneavoastr, pe modul n care arat corpul dumneavoastr i pe
ngrijirea pe care o acordai acestuia n mod constant i acest lucru este din cauz c
dorii s fii ct mai atractiv posibil i s fii perceput ca superior celorlali. Ce prere
avei despre impresia pe care mi-am creat-o din ceea ce mi-ai spus despre
dumneavoastr?

14. neleg c pentru dumneavoastr boala este un eveniment dramatic i v dorii ca n


momentele n care suntei bolnav s primii toat atenia necesar din partea
medicilor i a familiei dumneavoastr, ns de foarte multe ori, sunte i dezamgit de
calitatea serviciilor medicale de care beneficiai.

15. Mi se pare c dumneavoastr avei nevoie s cutai n mod repetitiv acceptarea i


recunoaterea din partea celorlali, probabil i din cauz c nu suntei foarte sigur
dac suntei att de atractiv, capabil i dezirabil pe ct v simii.

16. neleg c pentru dumneavoastr sexualitatea este foarte important i c


dumneavoastr cautai recunoaterea i confirmarea atractivitii sexuale, n relaiile
intime pe care le ntreinei, ns, totodat, am impresia c nu suntei ntru totul
capabil s v simii mplinit din acest punct de vedere.

17. Cum ai privi puterea dumneavoastr de atracie erotic, sexual i performana


dumneavoastr ca amant dac acestea ar fi supuse unei provocri externe? Cum ai
reaciona?

Conflictul legat de identitate

1. Avei senzaia c suntei mprit n dou roluri pe care trebuie s le jucai n mod
constant?

2. neleg c exist situaii n care ideile pe care le avei despre dumneavoastr se afl
ntr-un conflict att de puternic, nct nu suntei tocmai sigur care sunt lucrurile care
v caracterizeaz ca persoan. Ce prere avei despre observaia aceasta?

3. Cunoatei sentimentul de a avea idei conflictuale n legtur cu o anumit carier pe


care dorii s o alegei sau un stil de via anume care vi s-ar potrivi?

Percepia conflictelor i a afectelor supus aprrilor


1. Putei s mi exemplificai cteva situaii n care ai reacionat deosebit de puternic
din punct de vedere emoional?

2. Din ceea ce mi spunei am impresia c viaa dumneavoastr se deruleaz fr


probleme, foarte lin i fr prea multe suiuri i coboruri resimite la nivel
emoional. Acesta este modul n care v trii viaa?

3. V-a mai spus cineva pn acum c suntei o persoan extrem de raional sau c
uneori nu afiai nicio emoie legat de discuia pe care o purtai?

4. Am impresia c dumneavoastr facei tot posibilul pentru a elimina rapid posibilele


dificulti i probleme resimite n relaia cu ceilali, n loc s v permite i s tri i
emoiile n intensitatea lor maxim. Dumneavoastr cum privii acest lucru?

5. Am observat c pentru dumneavoastr este foarte important s ntreine i relaii ct


mai armonioase cu persoanele semnificative din viaa dumneavoastr i s evita i, pe
ct posibil, orice conflict major, care s-ar putea manifesta n relaie cu acestea. Este
greit observaia mea?

6. Vi s-a ntmplat pn acum s contientizai c, n relaie cu ceilali, dumneavoastr


tindei s v asumai mai degrab un rol raional, n timp ce lsai persoanelor cu
care interacionai rolurile mai emoionale?

7. V surprinde uneori reacia iraional, emoional, vehement a celor din jur?

8. Am impresia c dumneavoastr suntei convins c exist solu ii raionale pentru orice


problem, indiferent de natura sa. Cum vi se pare aceast observaie?

Conflictul actual

1. A existat pn acum un eveniment major n viaa dumneavoastr care s v provoace


un nivel semnificativ de distres i care s-a manifestat n perioada n care au aprut
acuzele dumneavoastr?

Axa IV
Abiliti cognitive: percepia sinelui
Intervenii introductive
1. Mi-ai spus deja destul de multe despre dumneavoastr. Poate ai vrea s v descrie i
nc o dat ntr-o manier care s m fac s neleg mai uor ce fel de persoan
suntei.

2. Putei s-mi descriei ce simii n aceast situaie?

3. Nu mi pot imagina exact aceast latur a caracterului dumneavoastr, ai putea s-


mi spunei mai multe despre asta?

4. Vi se ntmpl uneori s nu fii sigur de ceea ce simii n acel moment?

5. Suntei capabil s reflectai asupra propriei persoane? Exist situaii n care nu


reuii s o facei?

Intervenii aprofundate
1. Tocmai v-ai descris dou laturi distincte: cum reuii s mbinai aceste dou
caracteristici diferite ale persoanei dumneavoastr?

2. Observai faptul c avei anumite dificulti de a v descrie ca persoan? Este oare


posibil s cerei prerea celorlali din cauz c nu suntei sigur ce se ntmpl n
interiorul dumneavoastr sau pentru c nu tii ce ar putea fi mai bine pentru
dumneavoastr?

3. Ceea ce tocmai mi-ai descris pare s nsemne c nu suntei sigur cine sunte i
dumneavoastr de fapt.

4. Se pare c X,Y v percepe cu totul altfel dect v percepei dumneavoastr.

5. Am impresia c dumneavoastr v privii i v prezenta i n moduri foarte diferite n


diverse situaii. Facei acest lucru pentru a-i face pe ceilali s se simt mai bine?

6. Este adevrat c, dup ce v decidei s facei ceva concret, nu mai avei asemenea
sentimente de tensiune i ngrijorare?

7. Aceste sentimente par s fie absolut insuportabile pentru dumneavoastr, att de


puternic le trii, nct parc nici nu v dorii s le discutm mpreun.

Abiliti cognitive: percepia obiectelor


Intervenii introductive
1. Ai menionat n mod repetat persoana XY. Putei s mi-o descriei ntr-un mod n care
s mi pot crea o imagine clar despre ea?

2. Nu pot s mi imaginez aceast latur a lui XY foarte clar. mi pute i spune mai multe
despre ea?

3. Cum ai descrie persoana XY n comparaie cu dumneavoastr?


4. Unele persoane au o capacitate de nelegere foarte dezvoltat a naturii umane.
Considerai c i dumneavoastr avei aceast capacitate? Putei s-mi dai un
exemplu?

Intervenii aprofundate
1. Spuneai c XY este...., oare are i alte caliti?

2. Tocmai mi-ai relatat c XY este ...., ns aceast descriere a sa nu corespunde cu


ceea ce mi-ai relatat mai devreme despre el. Cum v explicai acest lucru?

3. n acest episod al relaiei cu XY pe care tocmai mi l-ai descris, am impresia c nu a i


neles ntocmai ceea ce el i-a dorit. Cum vi se pare aceast observaie?

4. Cnd l descriei pe XY, am impresia c imaginea pe care o avei despre el sufer


anumite modificri n funcie de starea dumneavoastr afectiv. Credei c este
posibil s fie aa?

5. Este posibil ca, de fiecare dat cnd cineva deine aceast caracteristic, s trage i n
mod automat o serie de concluzii negative despre acea persoan, fr s fii capabil
s contientizai cum stau lucrurile n realitate i n mintea dumneavoastr?

Abiliti de autocontrol: autoreglarea


Intervenii introductive
1. Cum reuii s gestionai tensiunea atunci cnd aceasta se acumuleaz n interior?

2. Ai putea descrie o situaie n care a trebuit s v confruntai cu sentimente foarte


puternice? Care erau aceste sentimente? Cum le-ai gestionat?

3. Suntei familiarizat cu sentimentul de schimbare subit a dispoziiei?

4. Cum reacionai cnd cineva v insult?

5. V-ar plcea uneori s fii mai spontan dect suntei acum?

6. Avei uneori sentimentul c toat lumea s-a aliat mpotriva dumneavoastr?

7. Unele persoane sunt capabile s se reechilibreze psihic, cum ar fi de exemplu, n


situaiile jenante. Cum privii dumneavoastr aceast informaie? Suntei de prere c
este nevoie de mai mult timp pentru a reui s revenim la nivelul de echilibru?

Intervenii aprofundate

1. Uneori am impresia c suntei copleit de emoii i c facei tot ce pute i doar ca


s v meninei capul deasupra apei i s supravieuii acestor stri emoionale.
2. Poate c uneori v eschivai de la o confruntare cu mine fiindc nu dori i s
continui s v ntreb despre detalii legate de acest subiect.

3. Dumneavoastr v descriei ca ncreztor n propriile abiliti i independent,


ns din situaia pe care tocmai ai descris-o reiese n mod evident faptul c a i
primit o lovitur brutal.

4. Momentan sunt surprins din cauza reaciei dumneavoastr foarte puternice,


deoarece nu mi-ai dat niciun indiciu, acum cteva secunde, c v simii att de
iritat de ceea ce tocmai discutam.

5. Adineauri am avut senzaia c v-ai simit lezat de ceea ce tocmai v-am spus. A
fost o senzaie corect din punctul dumneavoastr de vedere?

6. Vi s-a ntmplat vreodat s reacionai impulsiv ntr-o situaie similar cu


aceasta, din cauz c nu mai puteai s suportai emoiile pe care le tria i n acel
moment?

7. Am impresia c nu mai suportai s simii emoiile acestea. A vrea s ncercm


s ne gndim amndoi la ce anume este att de insuportabil la situaia n care v
aflai.

8. n momentul n care devenii extrem de enervat, n legtur cu o anumit situa ie


i simii nite emoii foarte puternice, dureaz mai mult timp pn reuii s v
linitii i s devenii din nou calm?

9. Vi se ntmpl uneori s v simii att de jignit, nct s rupei orice legtur cu


persoana care v-a provocat acele emoii att de negative?

Abiliti de reglare: reglarea relaiei cu obiectul


Intervenii introductive
1. Cum v comportai atunci cnd suntei confruntat cu o situaie de conflict de interese
cu cineva?

2. ntmpinai dificulti de a v imagina cum va reaciona altcineva fa de


dumneavoastr?

3. Cum ai reaciona dac cineva ar fi capabil s v nfurie puternic?

4. V vine greu s facei compromisuri?

5. Uneori ne confruntm cu situaii de via n care unul dintre noi doi trebuie s fac un
compromis care n orice circumstane este greu de acceptat. Cum vi se pare aceast
situaie?

Intervenii aprofundate
1. Am impresia c uneori suntei foarte copleit de emoiile dumneavoastr, ntr-att de
mult nct nu putei s v separai sentimentele de relaia cu XY.

2. Modul n care ai spus acest lucru semnaleaz faptul c v imaginai c posibilele


consecine ale aciunilor dumneavoastr ar fi exagerate.

3. E posibil, oare, ca uneori s trebuiasc s v controlai foarte tare astfel nct s nu


v scape o serie de cuvinte, pe care le vei regreta mai trziu?

4. V simii ca i cum vi s-a fcut o nedreptate ns modul n care relata i acest fapt
sugereaz c partenerul dumneavoastr a reacionat att de violent la adresa
dumneavoastr, deoarece tocmai v-ai descrcat furia asupra lui. Ce prere avei
despre asta?

5. Sun ca i cum nu ai vorbi despre dumneavoastr acum, fiindc ncercai s nu fii o


povar pentru nimeni.

6. Putem s ne imaginm c i ceilali fac compromisuri n care pierd unele beneficii i


ctig altele. Vi s-a ntmplat vreodat s trii o asemenea situaie?

7. Este oare posibil c, dac vreo persoan v adreseaz o cerere, s v sim i i privat de
drepturile i libertile personale?

Abiliti emoionale: comunicare intern


Intervenii introductive
1. V amintii coninutul viselor dumneavoastr?

2. Este uor s v dai seama ce se petrece n interiorul dumneavoastr?

3. Ct de bine considerai c v cunoatei propriile nevoi?

4. Suntei uneori ajutat de ctre imagini internalizate, care v spun ce anume trebuie s
facei?

5. V simii mbogit i mplinit de afectele dumneavoastr sau, mai degrab,


considerai c ele nu fac dect s v irite i s v limiteze experienele?

6. Ct de bine considerai c trii senzaile din propriul corp?

7. Corpul dumneavoastr i modul n care v raportai la el au un rol important pentru


dumneavoastr?

Intervenii aprofundate
1. Avnd n vedere lucrurile pe care mi le-ai relatat mai devreme, am impresia c nu a i
neles chiar att de bine de ce v-ai comportat astfel.
2. Modul n care descriei aceast situaie m face s cred c nu v simii confortabil cu
corpul dumneavoastr, ci mai degrab l simii rigid i v simii blocat n el.

3. Am impresia c practicai foarte mult sport, n mod special atunci cnd mai degrab
ai simi nevoia s plngei.

4. Poate ai oferit din nou un rspuns att de rapid, fr s v asigura i c este


rspunsul adecvat, tocmai pentru c v dorii s nu prei prost sau ridicol.

5. Se pare c de foarte multe ori nu suntei contient de strile interioare pe care le


trii.

6. Spunei c nu visai niciodat nimic, ns nu tii de ce sau cum s interpreta i acest


lucru.

7. V tratai corpul ca i cum ar fi un copil rzgiat, care trebuie doar controlat ntr-un
mod mai eficient.

8. Am impresia c ncercai s v ndeprtai fantasmele i gndurile.

Abiliti emoionale: comunicare cu lumea extern


Intervenii introductive
1. Vi se pare dificil s stabilii contacte cu ceilali?

2. V putei imagina ceea ce simte o alt persoan, ntr-un moment anume?

3. Ct de bine considerai c putei empatiza cu ceilali?

4. Avei dificulti de exprimare a emoiilor?

5. Mi-ai spus destul de multe despre dumneavoastr i totui, nc nu am o imagine


clar despre ceea ce simeai n momentul n care s-a ntmplat.....

6. Unele persoane reuesc s se descurce, indiferent de locul n care se afl, i aceste


persoane, n mod obinuit, sunt i foarte apreciate de ceilali oameni. V regsii n
descrierea aceasta? n ce condiii vi se pare dificil s v descurcai?

Abiliti de ataare: obiectele interne


Intervenii introductive
1. Cum v imaginai c ai face fa unei situaii stresante?

2. Ce ai face dac ai ntlni dificulti? V putei aduce aminte ce v-a sftuit o


persoan apropiat s facei ?

3. Ai observat c n relaiile dumneavoastr tind s reapar aceleai probleme?

4. Cum v simii atunci cnd suntei singur?


5. Majoritatea dintre noi avem capacitatea de a ne aminti momentele plcute din viaa
noastr, petrecute alturi de persoanele dragi nou. Cum v evalua i aceast
capacitate?

Intervenii aprofundate
1. Tocmai v-ai descris partenera. Descrierea ei sun foarte asemntor cu a fostei
prietene XY.

2. Mi-ai relatat c ai trit cu XY. Au existat i momente semnificative? Ai putea s mi


prezentai cteva astfel de momente?

3. Ai presupus c, n situaia aceea, XY a simit mult ostilitate fa de dumneavoastr.


Cu toate acestea, ulterior s-a dovedit c de fapt nu era aa. Ce prere ave i despre
asta acum?

4. Am impresia c v simii dezamgit, n mod repetat.

5. Dintotdeauna ai avut expectane foarte mari fa de dumneavoastr, chiar dac


celelalte persoane din viaa dumneavoastr nu v-au impus niciodat nite standarde
att de extreme. Ce prere avei, s-ar putea cumva s fi fcut asta din cauz c v este
team s nu fii judecat aspru de ctre ceilali, fiindc nu v-a i dat ntotdeauna toat
silina s fii cel mai bun?

6. Ceea ce mi-ai spus mi transmite faptul c dumneavoastr considerai c v-ai neglija


interesele i pe dumneavoastr, dac ar fi s facei asta, la fel cum s-a ntmplat n
trecut cu prinii dumneavoastr.

7. Atunci cnd suntei singur nu suntei capabil s avei grij de dumneavoastr, ci


tindei s cdei n depresie, cum se mai ntmpla i n trecut, cnd erai lsat singur
toat noaptea.

Abiliti de ataare. Obiecte externe

Intervenii introductive

1. Ai spune despre dumneavoastr c suntei genul de persoan care se ataeaz uor


de ali oameni?

2. Cum trii separarea de o persoan drag?

3. Vi s-a ntmplat vreodat s nu putei s v desprii de cineva, s nu pute i s rupe i


o relaie cu cineva?

4. Suntei capabil s dezvoltai relaii apropiate sau pn acum ai ntmpinat doar


eecuri repetitive?

5. n situaiile dificile, putei apela la ceilali pentru ajutor?


6. Vi se par problematice situaiile n care trebuie s acceptai ajutorul celorlali?

7. Unele persoane pot s stabileasc o legtur aparte cu partenerii lor, n timp ce alte
persoane consider c este o ncercare predispus la eec. Ce prere avei despre
acest ultim tip de legtur?

Intervenii aprofundate

1. Mi se pare c ai prsit o relaie de fiecare dat cnd s-au ivit anumite conflicte cu
persoana cu care erai mpreun. Evitai conflictele fiindc nu tii cum s v aprai
n faa celuilalt sau v este n mod inexplicabil fric de certuri?

2. Am observat c evitai s trii orice sentiment n urma unei despr iri n aceea i
manier n care nu v era permis s discutai despre emoii i sentimente cu mama
dumneavoastr, dup ce tatl a divorat de ea.

3. Prerea mea este c v-ai impus s evitai relaiile intime, deoarece v este fric s nu
v pierdei n persoana cu care v mpreai viaa. Cum vi se pare observa ia
aceasta?

4. Am impresia c tindei s fii foarte dependent de partenerul dumneavoastr fiindc


avei impresia c altfel nu ai reui s v descurcai de unul singur, c n-a i putea s
facei fa vieii fr partener.

5. Am observat c v este foarte dificil s ncheiai conversaia cu mine, acum c timpul


edinei s-a scurs.

6. Din cte mi spunei, neleg c evitai s v luai rmas bun.

7. n mod evident vi se pare foarte dificil s v implica i ntr-o rela ie la un nivel mai
avansat cu alt persoan. Avei vreo idee legat de legtura ce se poate creea ntre
comportamentul acesta la momentul prezent i experienele din trecutul
dumneavoastr? (Oprea Aron, Dumitru, Boutiere, & Hum, 2012)

Analiza semanticii latente


Analiza semanticii latente (Latent Semantic Analysis LSA) (Weng, C., Thompson, D.L.,
Haffner, P. et al., 2014), (Zhang, Y., Deng, I., Wei, B., et al., 2014), (Hui, P-Y., Meng, H.,
2014) este folosit n procesarea limbajului natural i urmrete identificarea relaiilor dintre
documente i cuvintele incluse. Relaiile se pot reprezenta prin matrici de tipul:
Apariiile termenului i n fiecare document este descris de vectorul:

Relaia dintre documentul j i cuvintele pe care-l conin este dat de vectorul coloan:

Produsul scalar evalueaz corelaia dintre cuvintele i i p.

Principala deschidere oferit de metoda LSA const n posibilitatea oferirii unei msuri a
similaritii sensurilor cuvintelor n funcie de apariiile acestora n diverse contexte de
relatare.
n acest cadru, analiza face apel la statistica tf-idf care evideniaz ct de important este
un cuvnt ntr-un document sau ntr-o colecie de documente. Termenul tf(t,d) msoar
frecvena brut a termenului t n documentul d. Pentru evaluarea acestei frecvene se poate
folosi alternativ frecvena boolean definit astfel:

sau frecvena scalei logaritmice

Termenul idf(t,D) este destinat s msoare informaia furnizat de un cuvnt ntr-un document
sau ntr-o colecie de documente.

unde N reprezint numrul de documente iar numitorul evalueaz numrul de documente


unde apare termenul t.
Similaritatea cosin, folosit de LSA, msoar similaritatea dintre doi vectori, exprimat
ca unghi.

Similaritatea cosin este egal cu 0 dac cei doi vectori, A i B, sunt ortogonali.
Considerm n continuare un vector vd care definete ponderile termenilor ntr-un
document:

unde

Similaritatea ntre documentul dj i un corpus de termeni r poate fi calculat din relaia:


Folosirea unui singur document restrnge LSA la clasica analiz factorial.
Analiza de discurs tratat cu metoda LSA, ca form de analiz factorial, ofer
perspectiva reprezentrii corpusurilor mari de text n termenii ponderilor deinute de cuvintele
coninute. Un astfel de demers prezint interes pentru uurina calculrii corelaiilor dintre
cuvinte, sugernd posibile stereotipii mentale n abordarea solicitrilor mediului. n acest
context, obinerea unor asocieri complete ntre corpusuri diferite de text poate fi explicat prin
similaritatea absolut a coninuturilor i ponderilor de cuvinte. Altfel exprimat, la nivelul
reprezentrilor, corpusurile de text se confund. Dimpotriv, asocierile nule care semnaleaz
independena corpusurilor poate sugera ideea activrii unor procese incontiente care
favorizeaz o form particularizat a relaxrii de idei ca atitudine de adaptare la mediu.
Aplicarea analizei semanticii latente la tematica tezei este interesant pentru c permite
evaluarea depresiei ca stare morbid n funcie de strile psihice rezultate din cuvintele
folosite n relatarea episoadelor de via semnificative ale persoanei. n acest scop, este
necesar un demers de traducere a cuvintelor n stri psihice.
n capitolele urmtoare vom prezenta i detalia o cercetare calitativ, avnd ca obiectiv
identificarea de patternuri de conservare ale episodului depresiv.
Analiza Interpretativ Fenomenologica (I.P.A).
Analiza interpretativ fenomenologica (I.P.A) a fost dezvoltata ca o abordare distincta a
cercetarii calitative in psihologie, oferind atat o baza teoretica cat si un ghid metodologic-
procedural detaliat (Smith si colab., 1999). In scopul unei mai bune intelegeri a metodologiei
cercetarii de fata si a motivatiei alegerii acestei strategii de cercetare detaliez in cele ce
urmeaza principiile de baza si caracteristicile acestei metode.
Dezvoltarea si conturarea metodei este legata de numele psihologului britanic
Jonathan Smith si a fost utilizata pentru prima data in domeniul psihologiei clinice. Autorul
afirma ca nu a inventat cei trei termeni care definesc analiza interpretativ fenomenologica ,
fiecare dintre acestia avand o istorie intelectuala indelungata ( Smith, 2004, p.40). In
ultimul deceniu, analiza interpretativ fenomenologica (I.P.A) a devenit o metoda consacrata in
psihologia calitativa, mai ales in Marea Britanie, dar s-a extins si in alte domenii de cercetare
( Eatough si Smith, 2006, p.115).
Izvoare filosofice: Husserl si Heidegger.
Fenomenologia transcedentala, formulata de Husserl la inceputul secolului al XX-lea
studiaza lumea asa cum ni se prezinta ea noua, oamenilor si are ca deziderat intoarcerea la
lucrurile insesi. Este interesata mai degraba de felul in care fiinta umana percepe in anumite
contexte si in anumite momente decat de declaratii abstracte despre natura lumii in general.
Conform perspectivei fenomenologice, nu are sens sa ne gandim la lume, la obiecte si
subiecte ca fiind separate de experienta noastra fata de ea. Toate obiectele si subiectele trebuie
sa ni se prezinte ele insele drept ceva si manifestarea lor drept acel sau acest ceva constituie
realitatea lor la un anumit moment ( Willig, 2001, p.51).
Aparitia unui obiect ca si fenomen perceptual variaza in functie de locatia si contextul
observatorului,de unghiul perceptiei si foarte important, de orientarea intelectuala a
observatorului, de dorinte, teluri, emotii, judecati. Acest lucru este denumit intentionalitate
si permite obiectelor sa apara ca si fenomene. Dupa cum afirma Moustakas (1994),
persoana, obiectul si lumea sunt componente inseparabile ale intelegerii( Moustakas cit. in
Willig, 2001, p.51). In acest sens, semnificatia nu este ceva adaugat perceperii ca si lucru deja
gandit, ci perceptia este intotdeauna intentionara si de aceea este parte a experientei insasi.
Fenomenologia transcedentala recunoaste ca perceptia poate fi mai mult sau mai putin
influentata de idei, judecati si identifica strategii de a ne putea focaliza pe ceea ce exista
inainte, in sens fenomenologic pur (Husserl, 1931, cit. in Willig, 2001) si de a reflecta la ceea
ce noi aducem in actul perceptiei prin emotii, gandire, memorie, judecati. Dupa Willig, acest
ultim aspect contureaza implicatiile metodologice ale fenomenologiei ( Willig, 2001, p.51).
Heidegger vede individul uman ca fiind o parte a realitatii si nu un Ego separat de lumea
inconjuratoare (separarea subiectului de obiect). Viziunea asupra individului uman ca parte a
realitatii, ca o realitate impamantenita, sofisticata, patrunsa de lumea in care traieste ii
apartine si lui Husserl, fondatorul abordarii fenomenologice si mentorul lui Heidegger.
Husserl contureaza intrebarea daca exista o realitate separata de noi ( si de gandurile noastre
despre ea), afirmand ca singurele cunostinte sigure si obiective pe care oamenii le-ar putea
avea ar putea fi atinse prin procese de constiinta ( deoarece trebuie sa intalnim inevitabil
lumea prin acel mediu). Intr-un sens mai profund, apreciaza Willig (2001), viziunea lui ne
ofera posibilitatea unei interpretari absolut noi a cuvantului realitate recunoscand astfel ca
termenul deriva intr-adevar din verbul care inseamna a gandi. Aprofundand aceasta
interpretare am putea sugera ca realitatea este mai bine inteleasa ca insemnand ceva
aproape de ceea ce se gandeste despre lucruri in general mai degraba decat cum sunt
lucrurile de fapt cand gandul este dat la o parte ceea ce inseamna ca vorbim despre
interpretarea tipic moderna ( Willig, 2001).
Versiunea lui Heidegger asupra fenomenologiei pastreaza directivitatea intentionala ca fiind
esentiala activitatii umane, insa el respinge ideea ca intentionalitatea este mentala. El sugera
faptul ca gandul este trecator si ad-hoc in natura si este putin mai mult decat un aspect
derivativ al intentionalitatii generale pe care o aratam cand ne angajam activ in lumea din
jurul nostru. Smith (2008) afirma ca atunci cand suntem capabili sa ne integram cu succes
intr-o situatie anume, gandul este un aspect rar implicat el devine necesar numai atunci cand
ordinea normala a lucrurilor decade si cand ne lovim de o problema anume. La baza acestui
argument sta viziunea lui Heidegger asupra persoanei ca fiind intotdeauna integrata in
context. Suntem o parte fundamentala a unei lumi pline de inteles si lumea semnificativa este
de asemenea o parte fundamentala a noastra. Natura umana, afirma Smith (2008) este sa fim
intotdeauna undeva, intotdeauna localizati si implicati intr-un context semnificativ.
Metoda fenomenologica: bazele ontologice si epistemologice ale investigarii persoanei in
context.
Metoda fenomenologica de a genera cunoastere implica trei faze distincte de
contemplare descrise de Moustakas ( cit. in Willig, 2001, p.52) dupa cum urmeaza: timp
(epoch), presupune suspendarea presupozitiilor, judecatilor si interpretarilor noastre pentru
a ne permite sa devenim complet constiente de ceea ce se afla de fapt inaintea noastra. A doua
faza, reductia fenomenologica ( phenomenological reduction) presupune descrierea
fenomenului care ni se prezinta in totalitatea sa, incluzand atat caracteristici fizice ca forma,
culoare etc. cat si caracteristici experientiale ca ganduri si emotii ce apar in constiinta noastra
in timp ce urmarim fenomenul. Prin reductie fenomenologica putem identifica partile care
compun felul in care noi experimentam fenomenul, ceea ce ni se permite sa constientizam ce
face o experienta ceea ce este. A treia faza, variatia imaginativa ( imaginative variation)
consta in incercarea de a accesa componentele structurale ale fenomenului. Daca reductia
fenomenologica se refera la ce? constituie experienta, variatia imaginativa se intreaba
cum? sunt integrate pentru a ajunge la intelegerea esentei fenomenului.
Willig apreciaza ca probabil cel mai presant lucru pentru psihologie este sa admita ca
nu este de fapt posibil, chiar daca este dezirabil, sa ne departam pe noi insine si gandurile
noastre si sistemul nostru de valori de lumea inconjuratoare pentru a afla cum stau lucrurile de
fapt intr-un sens bine definit. Prigagine si Stengers ( cit.in Willig, 2001) ne indeamna sa luam
mai degraba ca o provocare ceea ce ei au numit asumptia mai degraba naiva a unei legaturi
directe dintre propria noastra descriere a lumii si lumea in sine. Obiectivitatea ia astfel un
inteles mai subtil, in sensul ca, orice ar insemna realitatea, ea corespunde intotdeauna cu o
constructie activa intelectuala. Descrierile prezentate de stiinta nu mai pot fi separate in acest
punct de activitatea noastra de interogare, sustine Willig (2001).
Fenomenologia si psihologia.
Desi fenomenologia transcedentala a fost conceputa ca un sistem filosofic al gandirii,
recomandarile sale metodologice s-au dovedit a fi in interesul cercetatorilor stiintelor sociale
in general si al psihologiei in particular, datorita faptului ca fenomenologia se concentreaza
asupra continutului constiintei si a cunoasterii individuale a lumii.
Pionieratul in cercetarea fenomenologica empirica in psihologie s-a facut la
Universitatea Duquesne, SUA. Au urmat apoi cercetari fenomenologice extensive asupra
sentimentului de a fi inteles (Van Kaam, 1959), invatare (Giorgi, 1975, 1985),
victimizare (Fisher si Wertz, 1979), furie ( Stevick, 1971) s.a (citati in Willig, 2001, p.53).
Desi orice experienta umana poate fi subiectul analizei fenomenologice, exista insa diferente
intre fenomenologia transcedentala si utilizarea metodei fenomenologice in psihologie.
Spinelli, citat in Smith (2004), sublinia ca fenomenologia psihologica este mai
preocupata de diversitatea si variabilitatea cunoasterii experientei umane decat de
identificarea esentelor dupa cum sustine Husserl. De fapt este aproape unanim acceptat in
domeniul psihologiei faptul ca este imposibil sa suspendam toate preconceptiile noastre in
cunoasterea unui fenomen. Mai degraba, se incearca divizarea fenomenului care permite
angajarea cercetatorului intr-un proces de examinare critica, reflexiva a acestuia. Smith (2008)
atrage atentia asupra importantei de a diferentia contemplarea fenomenologica a unui obiect
sau eveniment asa cum se prezinta el cercetatorului, de analiza fenomenologica a relatarii unei
experiente particulare asa cum este prezentata cercetatorului de catre subiect. In cercetarea
fenomenologica in psihologie, relatarea participantului la studiu reprezinta fenomenul cu care
cercetatorul vine in contact si pe care il analizeaza (Smith, 2008).
Analiza interpretativ fenomenologica (I.P.A) si cercetarea calitativa in psihologie si in
psihologie clinica.
Decada anterioara a fost martora unei cresteri dramatice a utilizarii in cercetare a
metodologiei calitative in psihologie (Smith, 2008). Aceasta exploziea fost atat de ampla incat
importanta abordarilor privind metodologiile calitative este recunoscuta tot mai pregnant.
Astfel, diverse abordari calitative au diferite accente teoretice, metodologice si epistemologice
(Smith, 2004, p.40). diversitatea epistemologica a dus la reflectii asupra convergentei sau
divergentei anumitor abordari. Reicher ( cit. in Eatough si Smith, 2006) distinge intre
cercetarea experientiala (cu focalizare pe intelegerea, reprezentarea si interpretarea felului in
care gandesc oamenii, motivatia, comportamentul s.a) si cercetarea discursiva ( cu o
focalizare pe felul in care vocabularul construieste lumea oamenilor).
Analiza fenomenologica interpretativa apartine primei categorii, recunoscand in
acelasi timp importanta limbajului in influentarea modului in care oamenii percep
experientele traite iar cercetatorii inteleg interpretarea participantilor. Totusi ea nu este de
acord cu pretentia potrivit careia limbajul este singurul si principalul constructor al realitatii
( Eatough si Smith, 2006, p.115).
Accentul deosebit pus de I.P.A pe interpretare, atat a participantului cat si a
cercetatorului, denota faptul ca cognitia este vazuta ca o preocupare central analitica ceea
ce sugereaza o alianta teoretica cu paradigma cognitiva, dominanta in psihologia
contemporana ( Eatough si Smith, 2006, p.116). Asemenea psihologiei cognitive si cognitiei
sociale, I.P.A este preocupata de descoperirea relatiei dintre ceea ce cred oamenii, spun
(relateaza) si fac (comportament). Difera insa metodologia abordata in vederea explorarii
acestei relatii. Daca psihologia cognitiva, cel mai adesea continua sa aleaga o metodologie
cantitativa si experimentala, I.P.A se bazeaza pe o analiza calitativa de profunzime ( Smith,
2004, p.41).
I.P.A poate fi privita din doua perspective diferite si anume: din aceea a curentului
principal al psihologiei sau din aceea a psihologiei fenomenologice. Un efort mai mare a fost
depus in examinarea si explicitarea relatiei dintre I.P.A si curentul principal in psihologie. In
raport cu cel de-al doilea element, examinarea relatiei dintre I.P.A si alte ramuri ale
psihologiei fenomenologice, Smith apreciaza ca I.P.A face parte din abordari foarte strans
legate care au ca scop principal explorarea experientei personale traite, dar care au diverse
accente sau sugereaza tehnici pentru a face acest lucru. Printre aceste abordari inrudite sunt si
cele ale lui Ashworth (1999), Benner (1994), Giorgi (1985), Halling (1994), Moustakas
(1994) si Van Manen (2002) ( citati de Smith, 2004, p.41).
Smith (2004) invita la o analiza a modului in care se schimba definitiile in timp; in
acest context, nucleul cognitiv al I.P.A poate fi vazut aproximativ la acelasi nivel cu
conceptia originala a psihologiei cognitive, asa cum apare ea definita de Bruner ca stiinta a
semnificatiei. In anii 1990, Bruner (cit. de Smith, 2004) se lamenta cu privire la viziunea
psihologiei cognitive ca stiinta a semnificatiei care a parut sa se piarda, de vreme ce ea a
devenit de fapt stiinta procesarii informatiilor. I.P.A impartaseste cu Bruner (1990) o viziune
mai degraba a psihologiei cognitive ca o stiinta a intelesului si interpretarii decat a unei stiinte
a procesarii informatiei ( Smith, 2004).
Abordarea I.P.A este asociata cu domenii de cercetare cu ar fi interactionismul
fenomenologic si simbolic care sustine ca oamenii nu sunt receptori pasivi ai unei realitati
obiective, ci mai degraba ei ajung sa interpreteze si sa inteleaga propria lume prin formularea
propriilor istorisiri biografice intr-o forma care are sens pentru ei (Brocki si Wearden, 2006,
p.88).
S-a sugerat ca I.P.A ar putea avea o legatura particulara cu psihologia clinica (Smith si
colab., 1999, p.410) si majoritatea lucrarilor publicate care au utilizat I.P.A au sustinut acest
lucru. In abordarea biomedicala a bolii, clinicienii au realizat importanta intelegerii
perceptiilor pacientilor cu privire la interpretarea experientelor lor corporale si a
semnificatiilor atribuite ( Smith, 1999). Astfel, I.P.A permite explorarea experientelor
subiective, descrierea acestora si in final o intelegere mai profunda in privinta proceselor prin
care persoanele dau sens propriilor experiente.
In opinia lui Smith ( 1996, p.257) , acest mod de abordare a suferit, pana de curand,
o neglijare din partea curentului principal al psihologiei clinice.
Psihologia clinica a folosit initial abordari de cercetare cantitativa; adeptii I.P.A
argumenteaza ca studiile care intrebuinteaza metodologia calitativa ar putea completa studiile
cantitative tipice in aceasta disciplina. Smith si Osborn (2003, p.53) descriu I.P.A ca fiind
utila in mod special in cazul preocuparii privind complexitatea, procesul sau inovatia. Desi
se potriveste cu siguranta scopurilor cercetarii in psihologia clinica, aceasta metoda poate fi si
este utilizata si in alte domenii de cercetare in psihologie. Yardley considera ca aplicarea
metodologiei I.P.A intr-o arie restransa de cercetare ( psihologie clinica) se poate datora
utilizarii limitate a metodologiei calitative in psihologie in general si proliferarii
corespunzatoare a metodelor calitative in cercetarea sanatatii ( Yardley, 2000).
In plus, un alt motiv pentru utilizarea I.P.A in cercetarea sanatatii ar putea fi acela ca,
oamenii sunt interesati sa auda povestile de boala ale altora, satisfacandu-le o nevoie
innascuta de a afla despre vietile si experientele altora ( Smith si Osborn, 2003, p.54).
Ce este Analiza Interpretativ Fenomenologica(I.P.A)?
I.P.A poate fi decrisa ca avand trei mari elemente: reprezinta o pozitie epistemologica,
ofera un set de directii principale privind conducerea cercetarii si descrie un codice de
cercetari empirice ( Smith, 2004, p.40). Termenul de analiza interpretativa fenomenologica
este utilizat sa semnaleze fatetele duale ale abordarii si reflectiile unite ale participantului si
ale cercetatorului, in forma pe care consideratia analitica le-a produs (Smith si colab., 1999,
p.218).
Smith descrie I.P.A ca fiind fenomenologica in sensul focalizarii ei pe experienta
individului si strans legata de traditia interpretativa sau hermeneutica prin recunoasterea
centralitatii cercetatorului in analiza si cercetare (Smith, 2004, p.50). Este recunoscut faptul
ca interpretarile sunt legate astfel de abilitatile participantilor de a-si articula propriile ganduri
si experiente in mod adecvat, precum si de abilitatea cercetatorului de a reflecta si de a analiza
(Smith si colab., 1999, p.219).
In centrul I.P.A sta notiunea de oameni ca fiinte umane cu interpretari proprii
(Taylor, 1985 in Smith, 2008). Indivizii sunt activi in a interpreta evenimente, obiecte si
oamenii din viata lor iar aceasta activitate interpretativa este definita ca making sense adica
a da sens, a interpreta, a intelege. Principala preocupare a unui studiu I.P.A este deci intelesul
pe care il au in mod particular experientele, starile, trairile, evenimentele si obiectele pentru
fiecare participant. I.P.A tinde sa exploreze in detaliu experientele personale traite de
participanti si modul in care acestia percep aceste experiente.
Astfel, cercetarea I.P.A a incercat sa se axeze pe explorarea experientei participantilor,
a modului lor de intelegere, a perceptiilor si a punctelor lor de vedere (Reid si colab., 2005).
Procesele la care se face referire aici, include toate aspectele introspectiei si se refera la
modul in care I.P.A presupune ca participantii cauta sa isi interpreteze experientele intr-o
forma pe care ei o pot intelege. Consecventa cu originile sale fenomenologice, I.P.A vrea sa
inteleaga cum este o experienta, eveniment, obiect din punctul de vedere al persoanei.
I.P.A este deci fenomenologica prin preocuparea sa privind perceptiile indivizilor
asupra obiectelor sau evenimentelor, insa I.P.A recunoaste de asemenea rolul principal al
analistului in a da semnificatie acelei experiente personale si este astfel, legata puternic de
traditia interpretativa sau hermeneutica ( Giorgi si Giorgi, 2003).
I.P.A implica o dubla hermeneutica sau proces de interpretare duala: participantul
incearca sa dea o semnificatie propriei lumi personale si sociale; cercetatorul incearca sa dea o
semnificatie faptului ca participantul incearca sa dea o semnificatie propriei lumi personale si
sociale. Aceasta dubla hermeneutica este sintetizata de Jonathan Smith: cercetatorul
incearca sa inteleaga participantii care incearca sa-si inteleaga propria lor lume (Smith,
2004, p. 40).
Cuvantul intelegere precizeaza Smith(1999), cuprinde aceste doua aspecte ale
interpretarii-intelegerii in sensul identificarii sau empatizarii cu o intelegere, in timp ce se
incearca atribuirea de sens.
Dupa Ricoeur (1970), dubla hermeneutica poate fi gandita si in alt fel si anume in unul
care combina o hermeneutica empatica cu una critica (Smith, Osborn, 1999, p.230).
Permiterea in cercetare a ambelor aspecte poate duce la o analiza mai bogata. I.P.A
recunoaste un merit interactionismului simbolic ( Denzin, 1998), cu preocuparile lui
referitoare la modul in care sunt construite semnificatiile de catre indivizi in cadrul lumii
personale si sociale. I.P.A este implicata teoretic fata de persoana, care este o fiinta cognitiva,
afectiva, lingvistica si fizica si presupune un lant de conexiuni intre vorbirea oamenilor,
gandirea si starea lor afectiva. In acelasi timp, cercetatorii I.P.A realizeaza ca acest lant de
conexiuni este complicat, oameniise straduie sa exprime ce gandesc si ce simt, si pot exista
motive pentru care ei nu vor sa se destainuie iar cercetatorul trebuie sa interpreteze starea
mentala si afectiva a oamenilor plecand de la ceea ce spun acestia (Smith, 2008).
Smith descrie trei caracteristici esentiale ale I.P.A: ideografica, inductiva si
interogativa (2004, p.41), caracteristici ce vor fi prezentate in detaliu in continuare.
I.P.A este puternic ideografica prin felul in care incepe cu examinarea detaliata a unui
caz pana la atingerea unei forme comprehensive, continuand apoi cu o analiza in detaliu a
celui de-al doilea caz si asa mai departe prin tot corpusul de cazuri.
Majoritatea studiilor I.P.A cuprind un numar redus de participanti, fiind posibila
promovarea ulterioara a logicii ideografice si dirijarea unei analize I.P.A pe un caz singular.
Majoritatea autorilor considera ca o asemenea abordare poate fi valoroasa prin evidentierea
clara a contributiei semnificative a cazului in sine, neglijat din pacate de catre psihologie
( Radley si Chamberlain, 2001; Yin, 1989).
In sprijinul celor afirmate mai sus, Yin considera ca valoarea unui studiu de caz bine
realizat si substantial (detaliat) prezentat este dubla: permite aflarea multor aspecte cu referire
atat la persoana respectiva cat si, foarte important, la raspunsul sau la acea situatie specifica,
cat si observarea conexiunilor dintre diferite aspecte ale aprecierilor facute de persoana in
cauza (Yin, 2001).
Astfel, in ceea ce priveste I.P.A, o caracteristica particulara a ei este tocmai acest
angajament pentru un nivel de analiza a studiului de caz ideografic. In contrast cu principiile
nomotetice care sunt in majoritatea studiilor psihologice empirice centrate pe analiza
grupurilor si populatiilor si verificarea ipotezelor probabilistice despre indivizi, I.P.A este
ideografica prin concentrarea sa pe particular ( Smith si colab., 2008).
I.P.A este inductiva pentru ca face loc subiectelor sau temelor neanticipate care apar
in timpul analizei. Astfel, cercetatorii I.P.A nu incearca sa verifice sau sa nege ipoteze
specifice stabilite pe baza literaturii existente, ci mai degraba construiesc intrebari de
cercetare mai ample care sa duca la colectarea unor date mai vaste ( Smith, 2003).
Smith apreciaza ca cea mai antrenanta analiza este adesea aceea care se dezvolta in
mod nepremeditat; colectia flexibila de date si tehnicile de analiza I.P.A faciliteaza acest lucru
(Smith, 2008). Caracteristica inductivitatii nu este una particulara pentru I.P.A, ci din contra, a
constituit unul din marcajele de lunga durata din metodologia calitativa (Smith, 2004, p.43).
Un deziderat cheie pentru I.P.A este acela de a aduce o contributie in psihologie prin
intermediul cercetarii de tip interogativ sau revelator. In timp ce I.P.A difera in mod
considerabil de curentul principal in psihologie in unele dintre presupunerile sale
epistemologice si in majoritatea practicilor sale metodologice, este important centrul sau
psihologic. In ciuda diferentelor evidente, I.P.A impartaseste constructii si concepte cu acest
curent principal in psihologie si este capabila sa se angajeze intr-un dialog constructiv ( Smith
si colab., 1999).
Desi I.P.A implica o analiza ampla si profunda a unui set de studii de caz, rezultatele
analizei nu sunt sustinute pur si simplu, ci mai degraba sunt discutate in subsidiar in relatie cu
literatura psihologica existenta (Smith, 2004, p.44).
Atractivitatea metodei de cercetare calitativa I.P.A este data printre altele si de faptul
ca ofera un set de directii principale privind conducerea cercetarii,a analiza si interpretarea
datelor cat si redactarea unui raport de cercetare ( Smith, 2004, p.40).
Metodologia cercetarii de fata s-a bazat pe acest set de directii principale trasate de
Jonathan Smith, fondatorul metodei analizei interpretativ fenomenologice.

Aspecte ale esantionarii in literatura de specialitate (I.P.A).


Structurarea si selectionarea esantioanelor pentru studiu reprezinta o caracteristica
general valabila a cercetarii sociale indiferent daca forma cercetarii este calitativa sau
cantitativa. Chiar daca o cercetare implica studii de caz efectuate pe grupuri foarte mici sau
indivizi totusi, deciziile trebuie sa fie luate in legatura cu oamenii, mediile sau actiunile
(Burgess, 1984, cit. in Bryman, 2001).
Atunci cand sunt descrise strategiile de esantionare se face o diferenta esentiala intre
esantioanele bazate pe probabilitate si cele care nu se bazeaza pe probabilitate (Bryman,
2001). Esantionarea in functie de probabilitate este considerata in general drept cea mai
riguroasa abordare in ceea ce priveste esantionarea pentru studii statistice, insa este inadecvata
cercetarii calitative (Baban, 2002).
Cercetarea calitativa foloseste esantioane care nu au la baza probabilitatea pentru
selectionarea grupurilor de studiu. Obiectivul esantionului nu este acela de a fi reprezentativ
din punct de vedere statistic: sansele de selectie pentru fiecare element nu sunt cunoscute, dar
in schimb, caracteristicile grupului sunt folosite drept baza pentru selectie.
Spre deosebire de cercetarea statistica, cea calitativa nu are ca scop evaluarea
incidentei fenomenelor asupra grupurilor mai mari. Astfel, esantionarea calitativa necesita o
logica diferita de cea care opereaza in cercetarea cantitativa; una in care nici reprezentarea
statistica, nici scara nu reprezinta consideratii cheie ci mai degraba capacitatea de a reprezenta
caracteristicile dominante are nevoie de prioritate in structurarea esantionului.
Tocmai aceasta caracteristica le face adecvate pentru studiile la scara redusa sau pentru
cele de profunzime.
Esantionarea in cadru I.P.A tinde sa fie intentionala si in mare parte omogena,
considerand ca un lot de marime mica poate oferi o perspectiva suficienta daca este
selectionat adecvat (Smith si Osborn, 2003, p.70). In acest sens, I.P.A difera de alte
metodologii calitative , precum teoria generata ( grounded theory), intrucat selectia
participantilor la studiu are drept scop evidentierea unei anumite intrebari de cercetare si
dezvoltarea unei interpretari complete si interesante a datelor. Pe de alta parte, teoria generata
foloseste esantionarea teoretica care presupune continuarea colectarii de date pe masura ce
analiza avanseaza, pana cand nu mai apar teme noi si se atinge nivelul de saturatie teoretica.
Astfel, in timp ce teoria generata este interesata de stabilirea unor afirmatii valabile pentru o
populatie mai larga, I.P.A tinde sa fie preocupata mai mult de examinarea divergentelor si
convergentelor in cadrul loturilor reduse de participanti (Smith si Osborne, 2003).
Oricum, majoritatea lucrarilor care implica I.P.A nu au ca obiectiv obtinerea unui lot
reprezentativ in termeni de populatie sau probabilitate (Brocki si Wearden, 2006, p.95).
Cercetatorii I.P.A incearca de obicei sa gaseasca un esantion omogen, un grup definit
mai indeaproape, in cadrul caruia intrebarile de cercetare vor fi semnificative.
Smith si Osborn (2003, p.54) retin ca marimea lotului depinde de un numar de factori
si ca nu exista o marime potrivita de lot. Dintre acesti factori fac parte: gradul de
dezvoltare, implicare fata de nivelul de analiza al studiului de caz si de raportare, bogatia
cazurilor individuale si constrangerile sub care se lucreaza (ex. cine este pregatit sa participe
la lucrare). Meta-analiza facuta de Brocki si Wearden (2006, p.104-108) arata studii I.P.A
intreprinse pe esantioane de la minim un caz (Robson, 2002; Eatough si Smith, 2006) la 6-10
cazuri (Jarman si colab., 1997; Johnson si colab., 2004; Larkin si Griffiths, 2004) sau 14-20
de cazuri in medie (Jaret si colab., 1999; Flowers si colab., 2003; Turner si Coyle, 2000), pana
la un maxim de 35 de participanti (Reynolds si Prior, 2003; Murray, 2004). Un studiu foarte
recent a lui Visser si Smith (2007) include 31 de participanti. Cel mai mare numar de
transcrieri incluse in analiza a fost de 48, studiul ii apartine lui Clare (2002, 2003) care a
intervievat 12 pacienti si partenerii lor, in doua momente diferite.
J. Smith sugerea ca si ghid un esantion de 5-6 participanti ca fiind rezonabil pentru un
studiu care utilizeaza I.P.A. Acest esantion ofera destule cazuri pentru a examina
deosebirile si asemanarile dintre participanti, dar nu atat de multe incat cel care face studiul
sa fie coplesit de datele generate (Smith si Osborn, 2003, p.54). Analiza detaliata a fiecarui
caz in parte referitoare la transcrieri necesita mult timp iar scopul studiului este de a spune
ceva in detaliu despre perceptiile si intelegerile acestui grup in particular, mai degraba decat
sa aduca pretentii generale premature. Mai mult, pare sa se evidentieze un consens in
utilizarea unei dimensiuni mai reduse a lotului de participanti (Smith, 2004; Reid si colab.,
2005). Conform lui Elliot, Fischer si Rennie (1999, p.222-223), cercetarea calitativa ar trebui
sa se straduiasca sa atinga intelegerea reprezentata intr-un mod in care sa obtina coerenta si
integrare, in timp ce pastreaza nuantele, iar cand cercetatorul simte ca analiza lui a atins
aceste scopuri, analiza poate fi considerata cu adevarat completa ( Elliot si colab., 1999).

Metode de colectare a datelor- literatura I.P.A.


I.P.A se ocupa de lumea experientiala a participantului incercand sa o inteleaga din
perspectiva acelei persoane. Prin urmare, o metafora potrivita pentru un studiu I.P.A este
aceea ca cercetatorul este un hoinar care hoinareste cu localnicii, pune intrebari care fac
subiectii sa spuna propriile lor povesti din viata traita de ei si converseaza cu ei in sensul
original latin al conversatiei hoinarind impreuna cu (Kvale, 1996 cit. in Smith si Osborn,
2003).
Exista modalitati diverse ce fac posibila obtinerea de date potrivite pentru analiza
I.P.A, dar autorul metodei opteaza in principal pentru interviul semi-structurat probabil cea
mai buna cale de colectare a datelor (Smith si Osborn, 2003, p.55). Autorii descriu
interviurile semi-structurate ca si metoda exemplificativa pentru I.P.A si pentru majoritatea
lucrarilor publicate care folosesc I.P.A. Broki (2006), in recenzia realizata, arata ca 46 din cele
56 de lucrari analizate folosesc interviul semi-structurat ca metoda de colectare a datelor.
Smith (2003) ii citeaza pe Alexandre si Clare (2004) care descriu procesul de
intervievare ca fiind colaborativ, accentuand ca participantii sunt principalii experti, iar
aceasta maniera de abordare nu numai ca este in total acord cu filosofia I.P.A, ci reprezinta
modalitatea optima de atingere a scopurilor cercetarii.
Broki (2006) arata in urma recenziei ca in majoritatea studiilor, interviurile au fost
directe, fata in fata. Turner si colab., (2002) datorita limitarilor geografice, folosesc
intervievarea prin telefon si recunosc in studiul lor posibilele distorsiuni si limitari iar Murray
(2004) si Murray si Harrison (2004) au utilizat atat interviurile fata in fata cat si cele prin e-
mail.
Majoritatea interviurilor insa au un format semi-structurat, cu intrebari in general
descrise ca fiind deschise-inchise, implica un anumit program de interviu si un stil de
intervievare indirect. Acest format ii permite cercetatorului sa se asigure ca, pe de-o parte,
opiniile participantilor au fost pe deplin intelese iar pe de alta parte este oferita posibilitatea de
a adauga orice alte puncte aditionale aparute in timpul interviului (Broki, 2006).
Smith si Osborn (2003, p.63) sugereaza utilitatea incurajarilor minimale (ex. cum
te-ai simtit in legatura cu acel lucru?) si recomanda monitorizarea efectului interviului
asupra persoanei (intervievatorul are un rol puternic in modul in care se desfasoara interviul).
Interviul se finalizeaza astfel cu introducerea de noi subiecte si rezumate.
In acest context, toate studiile I.P.A exprima dezideratul de a folosi interviul in scopul
facilitarii abilitatii participantilor de a spune propria poveste cu propriile cuvinte, de altfel o
premisa centrala a I.P.A (Smith, 1996).
O alta caracteristica importanta este aceea ca un studiu I.P.A trebuie sa fie in
adevaratul sens al cuvantului condus de participant, si totusi ghidat de cercetator, fiind
nevoie de amandoi pentru a produce relatari teoretice folositoare si semnificative ale
fenomenului care este investigat (Smith si Osborn, 2003). Cercetatorul, folosind formatul
semi-structurat trateaza oamenii ca experti experimentati pe tema care este investigata (Smith
si Osborn, 2003, p.52), faciliteaza raportul, empatia, permite o flexibilitate mai mare a zonei
de acoperire, permite interviului sa patrunda in arii noi sa tinde sa produca date mai bogate. In
privinta dezavantajelor, acest tip de interviu reduce controlul investigatorului asupra situatiei,
necesita un timp mai indelungat si este mai greu de analizat, apreciaza aceiasi autori.
Desi intrebarile formulate sunt cruciale pentru raspunsurile primite, extrem de rar
articolele publicate include exemple de intrebari sau ghiduri de interviu sau de discutie pentru
focus grupuri sau detalii referitoare la modul in care poate fi obtinuta o copie a acestora. De
asemenea, putini autori dau informatii referitoare la cum anume interpretarile ar trebui
impartasite cu intervievatii (Broki, 2006). Intr-o analiza critica a utilizarii I.P.A, Broki
apreciaza ca fara aceste detalii privind construirea si structurarea interviului, este dificila
pentru cititor sa aprecieze calitatea interviului si impactul pe care acesta il poate avea asupra
datelor obtinute ulterior. Cei mai multi autori justifica aceasta stare de fapt afirmand ca
interviul a fost utilizat doar ca si cadru de lucru (Broki si Wearden, 2006, p.99).
In urma meta-analizei efectuate de Broki si Wearden (2006, p.102), autorii semnaleaza
existenta a doua abordari diferite in proiectarea interviurilor. Prima se refera la proiectarea
interviului si utilizarea I.P.A intr-un cadru teoretic pre-existent, care poate avea impact asupra
informatiei furnizate de participanti. A doua abordare, utilizeaza interviuri complet
nestructurate iar trecerea in revista a literaturii detaliate cu privire la subiectul cercetarii se
realizeaza doar dupa finalizarea analizei datelor.
Metoda interviului semi-structurat nu este exclusiv utilizata in metodologia I.P.A;
exista studii care au folosit si alte metode de colectare a datelor. Relatari bogate pot fi obtinute
si prin mijloace ca de exemplu autobiografia, notari personale, interviuri online (Weille,
2002), chestionare completate prin e-mail sau posta (Turner si Coyle, 2000), observatii directe
si notitele aferente (Larkin si Griffiths, 2002), completarea de jurnale personale pe o perioada
de timp (Smith, 1999) sau focus grupuri (Flowers si colab., 2003).
Stadii de analiza. Niveluri de interpretare.
Indiferent daca studiul ia forma unui caz singular sau implica un lot de participanti,
este indicat sa se inceapa intotdeauna cu analiza detaliata a transcrierii primului interviu,
inainte de a incorpora si celelalte transcrieri. Abordarea idiografica a analizei incepe prin
urmare cu exemple particulare si avanseaza incet catre categorisiri sau teorii mai generale
( Smith si colab., 1999). Autorul precizeaza ca analiza calitativa este un proces inevitabil
personal, iar analiza in sine este munca interpretativa pe care o realizeaza cercetatorul pe
parcursul fiecarei etape. In acest context, analiza interpretativ fenomenologica nu este o
abordare prescriptiva ci mai degraba furnizeaza un set de directii principale flexibile care pot
fi adaptate de cercetatori in lumina scopului de cercetare urmarit (Smith, 1996).
Primul nivel de interpretare presupune transformarea temelor obtinute intr-o apreciere
narativa. Daca analiza este a unui grup de indivizi, un bun studiu I.P.A isi va permite in orice
moment sa fie analizat in doua feluri diferite: ar trebui sa fie posibil sa fie cunoscuta atat
importanta temelor generice cat si experienta de viata narativa a participantilor in mod
particular.
Sectiunea de analiza a raportului este cea mai importanta parte. Aici cititorul va trebui
sa fie convins de importanta povestilor participantilor si a analizei interpretative a
cercetatorului. Folosind matricea temelor ca baza pentru aprecierea raspunsurilor
participantilor, aceasta sectiune ia forma argumentarii presarate cu extrasele textuale din
transcrieri. Procesul este iterativ sustine Smith (2003). Rezultatele pot lua forma unei
prezentari a unei tipologii de raspunsuri care apar in timpul analizei sau pot reprezenta
incercarea de a teoretiza sau explica raspunsurile participantilor. De obicei, aprecierile
tematice sunt prioritizate si folosesc extrasele textuale pentru a elucida sau exemplifica fiecare
tema, ca parte a unei naratiuni construite clar (Smith, 2003).
Smith afirma ca raportul calitativ are o flexibilitate considerabila in relatia dintre
rezultate si discutii (Smith, Osborn, 2003). Temele desprinse in urma analizei pot fi prezentate
intr-o singura sectiune de analiza, in timp ce o sectiune separata poate fi alocata explorarii
relatiilor acestora cu literatura existenta. Poate fi abordata si o alta modalitate de redactare:
fiecare tema poate fi in acelasi timp analizata si conectata cu lucrarile existente.
Meta-analiza facuta de Broki si Wearden (2006) arata ca intinderea fata de care autorii
descriu procesul de analiza, variaza de la o lucrare la alta, cu multe referiri la aprecierea
detaliata a procesului analitic descris de Smith si colab. (1999). Smith si colab. (1999) au
statuat insa explicit ca nu este potrivit sa furnizezi o metodologie prescriptiva pentru I.P.A. in
comparatie cu alte metodologii, in timp ce exista un proces de baza al I.P.A, deplasarea de la
descriptiv la interpretativ, metoda nu cauta sa pretinda obiectivitate prin folosirea unei
proceduri formulata detaliat. De exemplu, Senior si colab. (2002), au clasificat prima data
fiecare transcriere in teme largi, incepand sa lucreze de la acestea si ajungand la teme mai
specifice. Diferiti cercetatori folosesc stagiul initial de familiarizare in moduri diferite. Collins
si Nicholson (2002) au folosit acest stagiu al analizei pentru a face insemnari despre orice
lucru din transcriere, legat de literatura anterioara si de modelele teoretice ale subiectului
cercetarii. Autorul metodei, Smith, prefera sa se concentreze pe teme si legaturi disponibile
in cadrul textului, mai degraba decat incercarea de a gasi imprejurari care s-ar potrivi unui
anumit punct de vedere teoretic, preexistent (Smith, 1999, p.411).
Broki (2006) semnaleaza faptul ca exista si autori ai unor studii calitative care fac
referire la I.P.A, fara a pretinde ca au folosit metoda intru totul si ofera spre exemplu pe
Walker, Holloway si Sofaer (1999), care, desi se refera la lucrarea lui Smith (1996), descriu
metodele lor de analiza ca fiind interpretari inductive, folosind un cadru fenomenologic, iar
Jarrett, Payne, Turner si Hillier (1999) descriu analiza lor ca fiind o abordare bazata pe I.P.A
(cit. in Broki si Wearden, 2006, p.96).
Indiferent de varianta de analiza aleasa, I.P.A cere interactiunea apropiata intre analist
si text: analistul cauta sa inteleaga aprecierea prezentata, in timp ce simultan se foloseste de
propriile resurse interpretative (Smith si colab.,1999, p.223).
Smith (2004, p.40) argumenteaza ca, in final, calitatea analizei este determinata de
munca analitica personala facuta in cadrul fiecarei etape a procedurii.
Validarea.
Pentru cercetatorii influentati de constructivism, constructionism social sau
hermeneutica, nu exista o realitate externa fixa, cunoscuta: toate experientele realitatii sunt
construite, intr-un fel sau altul. Pe de alta parte, chiar cei care recunosc ca o realitate externa
obiectiva ar putea exista, semnele care sunt folosite pentru a da semnificatie acestei realitati
sunt cuvinte, nu numere, ceea ce le face mai greu de masurat si dat un sens obiectiv.
O concluzie formulata de Smith (1996) este ca punctul de vedere al multor cercetatori
calitativi arata ca validitatea si calitatea sunt elemente importante, insa cercetarea calitativa
trebuie sa fie judecata de criterii potrivite ei. Autorul considera ca potrivit principiilor vechii
paradigme, cercetarea calitativa va fi intotdeauna gasita in expectativa; devine astfel necesara
o definitie mai larga a psihologiei stiintifice care va implica imbunatatirea criteriilor de
evaluare a valabilitatii diferitelor tipuri de cercetare.
Cele doua mari paradigme de cercetare, cea cantitativa si cea calitativa, difera nu doar
prin fundamentarea epistemologica, ontologica si metodele de culegere si analiza a datelor, ci
si prin ceea ce considera a fi cunoastere credibila intr-o disciplina (Bryman, 2001, p.11-13).
Valoarea oricarei metode stiintifice trebuie evaluata din perspectiva abilitatii ei de a
conduce la raspunsuri semnificative si utile intrebarii de cercetare (Elliott, 1999, p.216).
Totusi, una din problemele ridicate de abordarile calitative, fie explicit fie implicit, este aceea
a statutului lor stiintific (Smith, 1999). Pe fondul nemultumirii crescande privind aprecierea
cercetarii calitative in contextul traditional al validitatii si fiabilitatii aplicate cercetarii
cantitative, evaluarea valabilitatii cercetarii calitative a devenit o problema ce a inceput sa
preocupe tot mai multi psihologi.
Una dintre marile provocari pentru cercetatorii calitativi tine de stabilirea unui acord
asupra criteriilor ce trebuie aplicate in evaluarea calitatii acestora. Daca in stiintele cantitative
exista un consens larg in privinta criteriilor de control calitativ, cum ar fi validitatea,
esantionarea, puterea statistica, cercetarea calitativa nu poate fi evaluata in termenii canonului
validitatii deoarece cele doua paradigme au prioritati epistemologice si angajamente diferite.
Smith (1996) considera ca discutiile cu privire la evaluarea cercetarilor calitative au
atins un prag de maturitate odata cu publicarea lucrarilor lui Elliott si colab. (1999) si lui
Yardley (2000), lucrari ce prezinta indicatii generale pentru evaluarea calitatii cercetarii
calitative psihologice. Aceste publicatii sunt considerate mature deoarece criteriile de
evaluare sugerate sunt mai vaste, oferind modalitati diverse de a stabili calitatea si, extrem de
important, oferind criterii ce pot fi aplicate indiferent de orientarea teoretica a studiului
calitativ, stiut fiind faptul ca exista o mare eterogenitate a orientarilor calitative atat din punct
de vedere teoretic cat si metodologic. In cele ce urmeaza, voi prezenta pe scurt criteriile
propuse de cei doi autori, criterii avute in vederea conceperii si realizarii studiului de fata.
Yardley ofera trei principii vaste pentru evaluarea calitatii cercetarii calitative
(Yardley, 2000, p.219): primul este sensibilitatea la context iar al doilea se refera la
angajament, rigurozitate, transparenta si coerenta iar al treilea este impactul si importanta.
Primul principiu argumenteaza ca o cercetare calitativa ar trebui sa demonstreze
sensibilitate fata de contextul in care este plasat studiul.
Evidentierea contextului poate fi realizata prin mai multe modalitati, printre care:
focalizarea pe literatura in vigoare atat in ceea ce priveste alegerea temei cercetarii cat si in
ceea ce priveste sustinerea metodei de cercetare; luarea in considerare a gradului in care
studiul este sensibil fata de date, masura in care argumentul declarat este sustinut de dovezi
din materialele obtinute de la participanti; un alt mod in care cercetatorii pot demonstra
sensibilitatea fata de context este preocuparea fata de modul in care contextul socio-cultural in
care are loc studiul ar putea influenta desfasurarea si rezultatele studiului. Relatia dintre
cercetator si participant este un alt context fata de care ar trebui sa fim sensibili.
Al doilea vast principiu al lui Yardley se refera la angajament, rigurozitate,
transparenta si coerenta (Yardley, 2000, p.221).
Angajamentul poate fi testat prin gradul de implicare demonstrat in disponibilitatea
pentru dezvoltarea competentelor si abilitatilor metodologice, imersia in procesul de colectare
a datelor.
Rigurozitatea se refera la meticulozitatea studiului in termeni de intrebari ale
cercetarii, justetea alegerii participantului/lotului si complexitatea analizei desfasurate.
Transparenta si coerenta se refera la cat de clar sunt conturate etapele procesului de
cercetare in raportul de cercetare scris. Coerenta argumentului analitic si revendicarile facute
pot fi evaluate si de catre cititor. Coerenta, sugereaza Yardley, se poate referi si la potrivirea
dintre cercetarea realizata si supozitiile filosofice care stau la baza abordarii.
Al treilea vast principiu al lui Yardley este impactul si importanta (Yardley, 2000,
p.223). In opinia autoarei, oricat de bine ar fi condusa o cercetare calitativa, un test cheie al
valabilitatii ei este daca este in masura sa afirme ceva folositor sau important sau modifica
situatia.
Elliott, Fisher si Rennie (1999, p.219) prezinta un set de principii de analiza a
cercetarilor calitative care vizeaza urmatoarele patru functii: legitimizarea studiilor calitative,
asigurarea de evaluari mai adecvate si valide stiintific, asigurarea cresterii controlului calitatii
studiilor calitative si incurajarea dezvoltarii in viitor a metodei calitative.
Autorii prezinta un set de sapte principii comune cercetarilor cantitative si calitative si
alte sapte principii pertinente in mod special cercetarilor calitative in domeniul psihologiei si
al stiintelor sociale in general. Utilitatea setului de principii de analiza a valorii cercetarilor
calitative este motivata ca intentie de a demonstra traditiei cantitative ca cercetarea calitativa
este departe de a fi o metoda non-metoda (Kval, 1996 cit. in Elliott, 1999).
Setul de sapte principii de conducere si aplicare a studiilor calitative propuse de autori
este urmatorul: precizarea perspectivei teoretice a cercetatorului, descrierea esantionului
cercetarii, ancorarea in exemple, verificarea credibilitatii, coerenta, scopuri generale versus
scopuri specifice, rezonanta cititorului.
Precizarea perspectivei teoretice a cercetatorului presupune ca autorii sa descrie
perspectiva teoretica, metodologica si personala pe care o adopta fata de tema cercetarii si
aspectele pe care le anticipeaza (ex. convingeri personale legate de subiectul cercetarii).
Descrierea esantionului cercetarii se refera la prezentarea datelor descriptive precum si
a altor date relevante criteriilor de selectare a participantilor, astfel incat cititorul sa cunoasca
tipul persoanelor si situatiilor pentru care experienta descrisa este relevanta.
Ancorarea in exemple are un dublu rol: pe de o parte ilustreaza procesul analitic dar si
rezultatele, cunoasterea dobandita in urma acestuia.
Verificarea credibilitatii se poate face prin folosirea mai multor proceduri:
Verificarea rezultatelor cu participantii la cercetare sau cu alte persoane
similare;

Folosirea de analisti multipli sau a unui auditor care sa verifice pasii


urmati in analiza si eventualele discrepante, supra-estimari sau erori
aduse de analistul principal;

Compararea a doua sau mai multe perspective calitative de analiza a


datelor;

Folosirea triumviratului, acolo unde este posibil.

Coerenta presupune ca rezultatele cercetarii sa fie prezentate intr-un mod care sa


asigure coerenta si integrare, in timp ce se evidentiaza nuantele prezentate. Rezultatele
formeaza fie o descriere narativa ancorata in date, o mapa, fotografie, un cadru sau o
structura de intelegere a fenomenului studiat.
Scopurile generale versus cele specifice se refera la limitele legate de generalizarea
rezultatelor la alti subiecti sau la alte situatii, concluziile fiind restranse in grupul cercetat.
Prin urmare, valoarea rezultatelor cercetarii este aceea de a arata unele din formele de
manifestare ale fenomenului studiat.
Rezonanta cititorului presupune stimularea audientei, evaluatorilor lucrarii spre a
vedea in text o prezentare clara, relevanta a subiectului in discutie sau clarificari, extinderi
privind intelegerea temei tratae (Elliott si colab., 1999, p.221-224).
Giles (2002) considera ca cele doua seturi de principii propuse de Elliott si colab.
(1999) si Yardley (2000), alaturi de altele descrise de alti autori, sunt clare in ceea ce priveste
nevoia de standarde riguroase de analiza si rapoarte convingatoare pentru aceia care sunt
sceptici in privinta meritelor cercetarii calitative. Pe de alta parte, acest aspect a dus la
anumite divergente de opinii in randul psihologilor calitativi si/sau critici. Reicher merge pana
la a sugera ca exista psihologii calitative diferite care necesita criterii radical diferite de
evaluare (Reicher cit. in Gilles, 2002).
Dupa Smith (1999), desi nu se poate vorbi inca de existenta unei liste de criterii
definitive si unanim acceptate de catre cercetatori, efortul cercetatorilor de a evalua pertinent
cercetarea calitativa marcheaza un progres in eforturile de validare a cercetarii calitative.
Autorul considera ca cele mai des invocate criterii de evaluare a calitatii unei cercetari
calitative sunt: coerenta interna, prezentarea dovezilor, bilantul independent, triumviratul
(atunci cand este indicat) si validarea membrilor.
Coerenta interna, criteriu ce reprezinta cel mai ridicat consens intre cercetatori, este
apreciata ca fiind un mod potrivit de evaluare a cercetarii calitative (Smith, 1999).
Argumentul este acela ca in locul preocuparii pentru reprezentativitatea esantionului folosit
intr-un proiect de cercetare calitativa, concentrarea trebuie sa fie pe consistenta interna si
coerenta acestuia.
Prezentarea dovezilor sugereaza ca un bun raport de cercetare calitativa trebuie sa
prezinte destule date brute pentru a permite cititorului sa participe la un dialog interpretativ cu
datele adunate in studiu.
Bilantul independent este propus de Yin (1989) ca un mod de verificare a valabilitatii
unui raport de cercetare. Arhivarea tuturor datelor trebuie facuta in asa fel incat o alta
persoana interesata sa poata urmari sirul dovezilor care conduc la raportul final. Astfel, luand
drept exemplu un proiect bazat pe interviuri, sirul ar putea include note initiale asupra
intrebarilor cercetarii, programarea interviului, casete audio, transcrieri, coduri si clasificari
initiale, rapoarte ciorna si raportul final. Smith si colab. (1999) ii citeaza pe Lincoln si Guba
(1985) care propun un bilant prin intermediul unui cercetator extern care va verifica daca
raportul final este unul veridic in termenii datelor adunate si ca o progresie logica se
desfasoara prin sirul de dovezi. Verificatorul independent incearca sa se asigure ca bilantul
produs este unul credibil si garantat, bazat pe datele adunate , insa nu neaparat singurul bilant
sau cel definitiv ce ar putea fi generat. Prin urmare, un bilant independent nu incearca sa
opreasca lecturile alternative sau sa ajunga neaparat la un consens, ci mai degraba sa valideze
un anumit tip de lecturare.
Triumviratul reprezinta o cale de a imputernici rezultatele cercetarii si revendicarile
facute de catre cercetatori pentru a obtine o poveste mai bogata si mai completa. Tindall
(1994) subliniaza patru tipuri diferite de triumvirat care pot fi utilizate intr-un proiect de
cercetare (cit. in Giles, 2002): (1) triumviratul datelor, obtinut prin intervievarea unor
participanti diferiti sau prin efectuarea unor interviuri in locatii diferite, fie prin colectarea
unor tipuri diferite de date arhivate pentru analiza textuala; (2) triumviratul investigatorului
implica cercetare efectuata in mod colaborat care are ca avantaje faptul ca ajuta la adunarea
mult mai multor date intr-un timp scurt, permite generarea mai multor idei in analiza si o
gama larga de intuitii aduse in cercetare; (3) triumviratul metodei, o abordare cu mai multe
metode este adesea preferata in cercetarea calitativa desi aceasta poate dura destul de mult
daca sunt urmate procedurile complexe ca teoria de baza; (4) triumviratul teoretic presupune
abordarea unei teme prin perspective diferite, multidisciplinar de exemplu.
Validarea membrilor implica discutarea analizei cu participantii pentru a le permite sa
verifice sau sa comenteze asupra interpretarii. Dintr-o perspectiva fenomenologica, daca se
doreste o inregistrare cat mai apropiata a modului in care o persoana percepe o anumita
situatie, atunci are logica verificarea interpretarilor aduse de cercetator cu persoana insasi. In
opinia lui Smith (1996) validarea membrilor poate juca un rol folositor in cercetare, insa nu
trebuie perceputa ca fiind lipsita de probleme. Oricat de dedicat este cercetatorul unei practici
de cercetare democratice, problema relatiilor de putere nu poate fi evitata. In timp ce
participantilor li se va parea usor atunci cand sunt de acord cu o parte din interpretare, daca
exista dezacord ar putea fi mai dificil pentru ei sa puna sub semnul intrebarii interpretarea
cercetatorului, care adesea va fi perceput ca persoana care detine autoritatea (Smith si colab.,
1996).
Smith (2008) este de parere ca atat triumviratul cat si validarea membrilor nu
reprezinta incercari de a ajunge la un adevar absolut, ci mai degraba incercari de a obtine o
intelegere mai deplina a situatiei prin includerea unor puncte de vedere multiple.
Reflexivitatea.
Smith (1999) afirma ca cel mai important lucru pe care il poate face un cercetator este
sa exerseze constientizarea reflexiva in fiecare punct important din studiu. Reflexivitatea este
centrala pentru Mead (1934), care argumenteaza ideea ca nu este nimic ciudat ca produsul
unui anumit proces sa contribuie la, sau sa devina un factor esential in dezvoltarea ulterioara
a procesului (cit. in Smith, 1996, p.226). Wilkinson (1988) sugereaza trei moduri de
reflexivitate: personala, functionala si disciplinara (cit. in Giles, 2002). Reflexivitatea
personala se refera la vocea cercetatorului individual si constientizarea influentei pe care o
are asupra cercetarii. Acest lucru poate fi exprimat prin posesia propriei perspective
descrise de Elliott si colab. (1999). Reflexivitatea functionala se refera la rolul cercetatorului
in timpul conducerii cercetarii, incluzand comentarii legate de accesul la participanti,
obtinerea acordului de cercetare, etc. Reflexivitatea disciplinara se refera la contributia adusa
de cercetatorul individual ca psiholog (sau sociolog, etc).
Problema reflexivitatii este un aspect al cercetarii calitative privit diferit de abordari
distincte (Giles, 2002). Daca spre exemplu, pentru adeptii analizei de continut reflexivitatea
nu este luata in discutie, in cadrul I.P.A reflexivitatea are valoare centrala, necesitand
recunoastere expresa si precizarea contributiei pe care o aduce procesul reflexiv-interpretativ
datelor primare de cercetare (Smith, 2003).
Se poate concluziona astfel ca problema validitatii in cercetarea calitativa este departe
de a fi simpla sau clarificata, insa exista consens in a recunoaste importanta ei si a ghidurilor
de principii, criterii de evaluare adaptate particularitatilor abordarii calitative (Giles, 2002).
Limite si dezvoltari viitoare ale analizei interpretativ fenomenologice.
Broki, in analiza sa critica, afirma ca cercetarea calitativa ar putea fi in general
criticata pe baza faptului ca este oarecum inconjurata de mister, cu atat mai mult cu cat
aprecierea referitoare la ce presupune o analiza calitativa buna ramane mai degraba subiectiva
si inefabila. In contrast cu multe alte metodologii calitative, I.P.A este de departe foarte
accesibila. Teoreticienii I.P.A au tins sa foloseasca mai degraba un limbaj usor de inteles si
directii principale clare, decat un limbaj neinteligibil pentru care alte metodologii calitative ar
putea fi criticate (Broki si Wearden, 2006, p. 100).
Aceeasi autori apreciaza ca, desi nu exista un criteriu anume functie de care o abordare
ar putea fi apreciata ca fiind optima, in utilizarea I.P.A, data fiind recunoasterea rolului
dinamic al cercetatorului, abordarea privind culegerea de date ar trebui probabil discutata
in detaliu referitor la cercetarea calitativa si sa fie subiectul unei examinari mai riguroase
(Broki si Wearden, 2006, p.100).
Cercetatorii I.P.A nu recunosc intotdeauna in mod explicit fiecare preconceptie
teoretica pe care o aduc datelor sau propriul rol in interpretare, iar aceasta este o fateta vitala a
I.P.A si una care ii asigura accesibilitatea si claritatea (Broki si Wearden, 2006, p.100).
Cadrele teoretice pre-existente ar putea sa nu fie intotdeauna posibile (daca cercetarea
presupune intrebari inedite) sau utile ( daca dirijeaza prea mult analiza si interpretarea
limitand astfel datele ce ar putea fi obtinute). In acelasi timp, cu toate eforturile depuse de
cercetatorii I.P.A de a mentine flexibilitatea si a evita efectuarea unei analize cu idei
preconcepute, pare improbabil ca cercetatorii s-ar putea angaja intr-un proiect fara sa aiba
macar o oarecare idee de literatura curenta si de problemele care privesc domeniul respectiv
(Broki si Wearden, 2006).
Aceeasi autori mentioneaza ca rolul intervievatorului in generarea raspunsului nu este
intotdeauna clarificat in totalitate. Acestia recomanda cercetatorilor I.P.A prezentarea unor
reflectii cu privire la rolul lor in procesul dinamic de analiza cu atat mai mult cu cat acest
lucru este considerat ca avand un impact semnificativ atat asupra descrierii finale prezentate,
cat si asupra cercetarii in sine.
Aspectele care privesc reflexivitatea, afecteaza toate abordarile calitative ale cercetarii,
nu doar I.P.A, care adesea merge mai departe decat o fac multe alte abordari in privinta
acestor probleme, admitand in mod explicit fateta interpretativa a abordarii in fundamentarea
sa teoretica, de unde si obligatia clara de a aborda acest aspect.
Faptul ca I.P.A este o abordare flexibila si inductiva, capabila sa se angajeze in ambele
arii fara un pretext teoretic si cadre de lucru teoretice existente este, desigur, unul din punctele
sale forte (Reid si colab., 2005).
Se poate observa astfel o proliferare a studiilor I.P.A in ultimii ani si o extindere a
metodei in afara domeniului clinic si al sanatatii, spre domenii conexe sau interdisciplinare si
de asemenea in afara spatiului Marii Britanii acolo unde s-a conturat metoda, cum ar fi
Olanda, Italia, Canada, SUA, Africa de Sud, Australia, etc.
Jonathan Smith sugereaza o varietate de moduri in care cercetarea I.P.A s-ar putea
dezvolta, inclusivin analiza micro-textuala, posibilitati diferite referitoare la grupurile
participante si culegerea de date, considerarea constructiilor, a temelor esentiale care apar in
I.P.A si in relatia dintre I.P.A si alte abordari fenomenologice (Smith, 2008). O posibilitate
finala, sugerata de Smith, o constituie analiza crescanda a studiului de caz singular (Smith,
2004, p.51). Autorul argumenteaza ca obligarea ideografica fata de caz este esentiala pentru
I.P.A si a fost sugerat faptul ca studiul de caz are relevanta speciala in psihologia clinica
(Radley si Chamberlain, 2001). Astfel, I.P.A este in totalitate congruenta cu orientarea
crescanda centrata pe pacient.
In concluzie, putem spune ca I.P.A a dovedit ca este adecvata cercetarii din domeniul
psihologiei clinice (Smith, 2008).
Un studiu de caz
Metodologie.
Scopul si intrebarile cercetarii.
Scopul cercetarii:
Intelegerea cat mai profunda a modului in care bolnavii schizofreni remisi au trait
aceasta experienta a bolii precum si semnificatiile, explicatiile pe care acestia le-au acordat-
o schizofreniei.
Intrebarile cercetarii:
In vederea atingerii scopului cercetarii, s-au desprins urmatoarele intrebari:
Cum a fost traita schizofrenia de catre persoanele care au avut aceasta boala?

S-a schimbat viata lor in vreun fel o data cu aflarea acestui diagnostic si daca
da, cum anume?

Cum anume a reactionat anturajul bolnavului la aflarea vestii?

Ce semnificatii i s-au acordat schizofreniei de catre persoanele care s-au


confruntat cu aceasta tulburare ?

Cum privesc persoanele remise aceasta boala?

Reusesc aceste persoane remise sa constientizeze patologia bolii?

Aceste intrebari de cercetare delimiteaza topica studiului si il ghideaza spre


investigarea urmatoarelor dimensiuni:
Istoricul personal de viata;

Istoricul bolii;

Perceptia bolii;

Semnificatii acordate bolii;

Nevoi si suport (psiho)social;


Perspective de viitor;

Sfaturi pentru a face fata mai bine bolii.

Design si strategia de cercetare.


Denzin si Lincoln considera ca un design de cercetare descrie un set flexibil de linii
directoare (ghid) care in primul rand face conexiunea dintre paradigmele teoretice si
strategiile de investigare, iar in al doilea rand cu metodele de colectare a materialului
empiric. Designul de cercetare pozitioneaza cercetatorul in lumea empirica (Denzin si
Lincoln, 2000, p.22).
Pornind de la aceasta definitie, DCruz si Jones considera ca designul de cercetare
realizeaza puntea dintre conceptualizarea si operationalizarea cercetarii ( DCruz si Jones,
2004, p.84).
In anii 70 designul de cercetare era asociat numai cu studiile cantitative ( Krausz si
Miller, 1974 in Brewer 2000, p.47), inalt structurate; designul experimental era apreciat ca
fiind singurul in masura sa produca rezultate de incredere.
Janesick (1994) vorbeste de idolatria metodologiei si a sfintei trinitati metodologice:
validitate, fidelitate si generalizare ( Janesick cit. in Baban, 2002, p.4).
De mai bine de doua decenii insa, un impact semnificativ asupra stiintelor sociale il
are miscarea intelectuala cunoscuta sub numele de postmodernism. Ontologia postmoderna
afirma relativitatea si multiplicitatea realitatii; epistemologia, relatia tranzactionala si
subiectiva a cercetatorului cu obiectul investigat, iar metodologia postmoderna este de tip
hermeneutic si dialectic, focalizata pe semnificatii, constructie si reconstructie (Baban, 2002,
p.5).
In opinia lui Brewer orice proiect de cercetare trebuie sa aiba un design, inclusiv
studiile putin structurate, calitative prin excelenta.
Pe de alta parte, nu exista o clasificare unanim acceptata a design-urilor de cercetare si
este o provocare sa cautam printre varietatea de posibilitati pe care le avem (DCruz si
Jones, 2004, p.86). Cert este faptul ca strategia cercetarii ofera orientarea generala a modului
de realizare a cercetarii (Bryman, 2001, p.20).
In acord cu scopul si intrebarile cercetarii de fata, s-a decis alegerea unui demers
calitativ care permite explorarea in profunzime a temei de cercetare: semnificatii acordate
schizofreniei din perspectiva bolnavului remis.
Modul in care aceasta tulburare a fost traita, relevarea semnificatiilor acordate bolii
precum si surprinderea raportarii bolnavuluivis--vis de aceasta perturbare majora in plan
psihicconstituie argumentele alegerii unei metodologii de cercetare calitativa.
Am ales abordarea interpretativ fenomenologica (I.P.A) pentru ca, asa cum afirma si
intemeietorul ei, Jonathan Smith, aceasta este utila mai ales atunci cand exista o preocupare
legata de complexitate, procese sau noutate (Smith si Osborn, 2003, p.53).
Conform principiului coerentei si pentru o claritate sporita a demersului metodologic,
prezint in cele ce urmeaza etapele desfasurarii cercetarii.
Etapele cercetarii.
Rigoarea demersului de cercetare este un principiu-criteriu de evaluare a cercetarii
calitative cu unul dintre cele mai inalte grade de consens din partea cercetatorilor. In acord cu
acest principiu, etapele studiului de fata sunt urmatoarele:
Etapa reflectarii.
Scopul acestei etape este acela de formulare a intrebarilor , a scopului si a domeniului
de studiu in vederea articularii unitatilor de analiza spre care se va axa studiul.
Pasii primei etape au fost:
Formularea intrebarilor cercetarii;

Documentarea teoretica;

Identificarea paradigmei teoretice reprezentata de premisele


epistemologice, ontologice si metodologice.

Etapa planificarii.
Aceasta etapa a avut drept scop conturarea strategiei de cercetare si a presupus
parcurgerea urmatorilor pasi:
Stabilirea criteriilor de esantionare (criterii de includere a participantilor
in lotul de cercetare) si a dimensiunii lotului de cercetare;

Identificarea modalitatilor de acces la participanti;

Stabilirea locului de desfasurare a cercetarii. A fost folosita o singura


locatie pentru desfasurarea studiului si anume Spitalul de Psihiatrie
Gheorghe Preda din Sibiu;
Stabilirea timpului de desfasurare a cercetarii. Studiul (colectarea
datelor) a avut loc in perioada 23.02.2012- 26.03.2012.

Selectarea metodelor de colectare a datelor. In acord cu perspectiva


teoretica abordata si cu scopul studiului, am optat pentru triumviratul
tehnicilor de colectare a datelor: analiza de documente ( foaia de
observatie medicala), observatia participativa, interviul;

Recunoasterea limitelor impuse de subiectul cercetarii. Limitele acestui


studiu deriva atat din cadrul conceptual cat si din proiectarea
designului.

Studiul pilot.
Scopul acestei etape a fost testarea si rafinarea metodelor utilizate, testarea intrebarilor
si exersarea abilitatilor de intervievare.
O singura persoana de gen feminin care urmeaza un tratament ambulator in cadrul
sectiei CSM Adulti a Spitalului de Psihiatrie Gh. Preda din Sibiu a fost inclusa in studiul
pilot. In urma studiului pilot, ghidul de interviu a suferit unele modificari (anumite intrebari
au fost reformulate, altele noi au fost introduse). De mentionat faptul ca am ales aceasta
persoana pentru studiul pilot datorita faptului ca la acel moment aceasta acuza o stare de
indispozitie, nefiind in masura sa va acord un interviu asa cum se cuvine , preferand astfel
sa fie inclusa in aceasta etapa a cercetarii.
Etapa colectarii datelor.
Procesul de selectie a participantilor la studiu s-a realizat pe baza unor criterii mixte in
vederea adecvarii lotului de participanti la scopul cercetarii. Astfel, in urma colaborarii cu un
psihoterapeut si cu asistentul social al sectiei CSM Adulti, au fost selectate 5 persoane. In
urma aplicarii criteriilor de selectie a rezultat un lot de 3 participanti la studiu, 2 dintre cele 5
persoane refuzand, fara sa ofere vreo explicatie, sa ia parte la aceasta cercetare.
In concordanta cu scopul studiului si tipul cercetarii ( analiza interpretativ
fenomenologica), interviul semistructurat a fost principala metoda de colectare a datelor.
Fiecare interviu a fost inregistrat audio (dupa primirea consimtamantului participantilor) cu un
reportofon digital iar fiecare inregistrare a fost transcrisa. Portofoliul astfel obtinut cuprinde
relatarile participantilor, vocea lor cu privire la experienta bolii si semnificatiile pe care ei
le-au acordat acesteia.
Analiza datelor (primul nivel).
Scopul acestei etape a fost acela de a da voce experientei participantilor, de a aduce in
prim plan perspectiva lor asupra bolii. Aceasta etapa s-a concretizat intr-o matrice de teme si
subteme ce descrie si analizeaza semnificatiile esentiale ale participantilor cu privire la
problematica cercetarii. Este vorba despre perspectiva persoanele cu schizofrenie remisa vis-
-vis de experienta bolii pe care au trait-o.
Metoda de analiza a datelor este analiza interpretativ fenomenologica.
Validarea.
Conform principiilor de buna practica a studiilor calitative, am optat pentru
validarea participantilor ca metoda de asigurare a validitatii studiului. La sfarsitului
interviului, participantului i s-a cerut acordul pentru o a doua intalnire de maxim 15-20 de
minute in care i se va prezenta rezultatul celor discutate si va fi consultat in privinta
rezultatelor obtinute in scopul obtinerii unei relatari cat mai exacte. Matricea temelor rezultate
a fost discutata cu fiecare participant in parte.
Validarea inter-evaluator.
O transcriere aleasa aleator a fost analizata de catre un psiholog, utilizator al metodei
analizei interpretativ fenomenologice si un medic psihiatru. Astfel au fost comparate si
dezbatute rezultatele obtinute. Aceasta etapa a avut ca rezultat operarea unor modificari la
nivelul matricelor de teme.
Cei doi supervizori(verificatori) independenti au incercat astfel sa se asigure ca
matricea de teme obtinuta a fost una credibila si bazata pe datele adunate, insa nu a fost
obligatoriu ca aceasta matrice sa fie varianta definitiva. Validarea inter-evaluator nu incearca
sa opreasca lecturile alternative sau sa ajunga neaparat la un consens, numitor comun ci mai
degraba valideaza un anumit tip de lectura.

Analiza si interpretarea datelor (al doilea nivel de analiza a datelor).


Daca in etapa Analiza datelor (primul nivel) am dat voce experientei participantilor,
aceasta etapa urmareste sa dea sens experientei participantilor.
Redactarea rezultatelor obtinute si interpretarea lor.
Am optat pentru prezentarea lor separata (capitolul x Rezultate si capitolul y Discutii)
si reflecta munca de analiza si interpretare.

Esantionare si acces.
Esantionare.
In aceasta etapa a cercetarii s-a urmarit includerea in lotul de cercetare a acelor
participanti care prezinta anumite criterii care permit explorarea si intelegerea in detaliu a
celor 2 teme fundamentale ale cercetarii: experienta schizofreniei si semnificatiile, explicatiile
acordate acestei boli.
Majoritatea studiilor IPA include un numar relativ redus de participanti. Turpin si
colab., 1997; Breackwell si colab., 2006 recomanda un numar de 6-8 subiecti, optim pentru
obtinerea unei grupari a temelor si pentru a se putea analiza in profunzime datele. Pentru
studentii sau incepatorii care nu sunt familiarizati cu un astfel de design, este recomandat
folosirea unui numar mai mic de participanti (Breackwell si colab., 2006).
Dat fiind numarul redus de participanti, nu s-a utilizat esantionarea aleatorie sau
reprezentativa. Analiza Interpretativ Fenomenologica opereaza mai degraba cu esantioane
omogene, in incearcarea gasirii unui grup care sa fie bine definit astfel incat intrebarile
cercetarii sa aiba o relevanta si o semnificatie personala pentru fiecare participant in parte.
IPA este o abordare inductiva, pornind mai degraba de la detalii decat de la principii de
baza spre detalii. Ea nu isi propune testarea de ipoteze ci are ca scop principal surprinderea si
explorarea intelesurilor pe care participantii le acorda experientelor lor.
Cercetare are ca grup tinta persoanele adulte diagnosticate cu schizofrenie si care in
prezent se afla in perioada de remisie a simptomelor.
Criteriile principale de selectie au fost astfel: varsta,diagnosticul pozitiv si existenta
prezenta a remisiunii.
Fiind o metoda idiografica, dimensiunea mica a lotului devine astfel obligatorie
in cadrul IPA datorita faptului ca o analiza a unui set vast de date poate esua in arcuirea
potential subtila a semnificatiei (Collins si Nicolson, 2002, p.626).
Astfel, lotul de cercetare a fost alcatuit din 4 participanti si a avut urmatoarele criterii
de includere:
Criterii principale:
Diagnostic medical de psihoza discordanta in faza/perioada de remisie;

Studii medii/superioare.

Mediul urban/rural.

Criterii secundare:

Gen;

Numar de internari.

Structura esantionului a generat un grup de 8 participanti potentiali eligibili. In urma


aplicarii criteriilor de selectie a rezultat un grup de 6 potentiali participanti iar dupa obtinerea
acordului de participare la studiu a rezultat un numar de 5 participanti finali, unul dintre ei
luand parte la studiul pilot.
Accesul la participanti.
Accesul la participanti a fost posibil in urma stagiului de practica pe care il efectuez in
cadrul Spitalului de Psihiatrie Gh.Preda din Sibiu si a participarii, la invitatia asistentului
social din cadrul sectiei CSM ADULTI, la cateva sedinte de cerc literar unde am luat pentru
prima data contact cu acestia.
Accesul la documentele medicale a fost aprobat de catre sefa sectiei CSM ADULTI.
Locul de desfasurare al cercetarii (realizarea interviurilor si validarea participantilor) a
fost in acest caz Spitalul de Psihiatrie Gh.Preda din Sibiu, in cabinetul asistentului social
din cadrul sectiei CSM ADULTI si intr-o incapere anexa a registrului sectiei.
Descrierea participantilor la studiu.
In vederea protejarii confidentialitatii persoanelor intervievate, s-a optat pentru
atribuirea unor nume fictive.
La studiu au luat parte 2 participanti, o persoana de gen feminin si una de gen
masculin. De mentionat faptul ca unul dintre participanti nu a putut sa ofere decat informatii
foarte sarace, motiv pentru care s-a decis neluarea in considerare a interviului care i s-a luat.
Colectarea datelor.
Pentru ca analiza modului in care participantii au trait experienta schizofreniei si
pentru ca desprinderea semnificatiilor, a intelesurilor pe care ei au acordat-o bolii sa fie
posibila, este necesara existenta unui instrument flexibil de colectare a datelor. Astfel,
principala metoda folosita in colectarea datelor este interviul semi-structurat. Un alt argument
in folosirea interviului drept principala metoda de colectare a datelor este oferit de
metodologia analizei interpretativ fenomenologice.
IPA se ocupa de lumea experientiala a participantului , incercand sa o inteleaga din
punctul de vedere al acelei persoane. Literatura de specialitate cu privire la utilizarea IPA
recomanda interviul semi-structurat ca fiind probabil cea mai buna cale de colectare a
datelor (Smith si Osborne, 2003, p.55).
Durata interviurilor a variat de la participant la participant, in functie si de starea de
dispozitie a acestuia la acel moment, fiind in medie nevoie de aproximativ 55-80 de minute
pentru colectarea informatiilor necesare.
Interviurile au fost inregistrate cu ajutorul unui reportofon digital, marca Diasonic.
Analiza si interpretarea datelor (IPA).
Smith (2008) afirma ca analiza calitativa este un proces personal inevitabil iar analiza
in sine este munca de interpretare pe care o realizeaza cercetatorul pe parcursul fiecarei etape.
Procedura adoptata in analiza si prelucrarea datelor urmareste parcurgerea
principalelor etape sugerate de catre intemeietorul metodei ca fiind esentiale in IPA.
Etapa 1. Cautarea temelor in primul caz.
Fiecare interviu a fost inregistrat audio iar apoi a fost transcris cuvant cu cuvant
(inclusiv observatiile de genul: rade, pauza, ridicarea vocii, tonalitate scazuta, etc.).
Prima etapa a implicat o citire detaliata si o recitire a fiecarei transcrieri pentru a
identifica ideile si intelesurile exprimate.
Marginea din stanga foii a fost folosita pentru a nota orice aparea semnificativ si de
interes in legatura cu relatarile participantului. In scopul surprinderii esentei fiecarei idei s-au
generat etichete temporare (asocieri sau conexiuni,interpretari preliminare, etc). Fiecare
lectura a marcat o implicare din ce in ce mai mare in date , o sensibilitate crescanda la ceea ce
a relatat participantul.
Tabel nr 1 Exemplificarea primei pri a analizei printr-un citat din interviul cu Elena
P: A....aaa deci pana sa ma imbolnavesc totul a fost, am avut numai rezultate excelente peste
tot, m-am remarcat. Totul a fost foooarte , foarte bine
Incercarea de T: Aha
recuperare a P: Dupa ce m-am imbolnavit am incercat sa reiau, sa retraiesc viata pe care am avut-o si n-am
vietii de mai putut
dinainte de T: Ihi
imbolnavire P: Deci din punctul acesta de vedere.
T: Cand s-a intamplat sa va imbolnaviti?
P: In anul 2001
T: In 2001. S-a intamplat ceva mai deosebit in acea perioada?
P: Totul a inceput de la o scrisoare.
T: O scrisoare.
P: Da.nu e scrisoarea lui Caragiale sau o scrisoare pierduta. Era mai bine daca nu citeam acea
scrisoare dar am citit acea scrisoare si ma luptam cu mine. Sa o citesc, sa nu o citesc, sa o
Totul a citesc, sa nu o citesc si am citit-o si. Si m-am necajit foarte tare de la o scrisoare.
inceput de la T: Aha. Daca doriti sa-mi spuneti la ce facea referire acea scrisoare. Despre ce era vorba?
o scrisoare Numai daca doriti.
P: mi se spunea clar ca nu am nici o sansa, ca pot avea o relatie de amicitie dar nu mai
mult.
T: Aha
P: Deci nu mi se oferea nici o sansa si problema era ca acea persoana pentru care nutream
sentimente de . era de cativa ani in momentul acela in care m-am imbolnavit sa vedemdoi,
trei de cinci ani. Deci mie persoana aceea mi-o placut cu multi ani inainte dar nu i-am spus
Descalificare, nimic. Ne-am intalnit intr-o tabara, intr-o tabara studenteasca si ne-am mai intalnit si dupa
mi se aceea si il vedeam liber si asa atunceabine, tot el a facut primul pas si io am fost deschisa. Si
spuneaclarca pana la urma n-a fost sa fie. Deci eu am asteptat persoana respectiva ca sa ma remarce, ca sa-mi
nu amnici o dea atentie si cand mi-a acordat atentie zice a fost prea tarziu. Nu stiu la ce se referea.
sansa T: Aha. Si nu l-ati tras si dumneavoastra de limba sa va dea mai multe argumente, explicatii?
P: Sa-I fi schimbat parerea?
Iubire T: Aaaa, nu asta. Sa-l fi intrebat de ce v-a spus ca e prea tarziu. Sa va explice mai multe
neimplinita, P: Nu, na, nu mi-a explicat. Bine, in scrisoarea respectiva aaa se lega de persoana mea si imi
neimpartasita, spunea de exemplu canu stiu, e ca un cancer stii, terminal, stiicare s-a raspandit in intreaga
fructul persoana si nu stiu, se lega si de aspectul meu fizic si felul meu de a fi si felul de a vorbi si
interzis, imi dadea de inteles ca dragostea nu se cumpara ca si cum eu as fi vrut sa cumpar dragostea.
dorinta de a fi Probabil ca daianu se poate cumpara aceasta dragoste
remarcata, de T: Aha
a i se acorda
atentie

e ca un
cancer
terminal,
stii?...care s-a
raspandit in
intreaga
persoana

Etapa 2. Codarea.
A doua etapa a implicat intoarcerea la transcriere si folosirea marginii din dreapta a
foii pentru a transforma etichetele initiale in teme sau fraze mai specifice. Temele reflecta un
nivel mai inalt de abstractizare si pot implica o terminologie psihologica. Precautia este
esentiala in acest moment pentru ca legatura dintre cuvintele participantului si interpretarea
cercetatorului sa nu se piarda.
Indemanarea la acest nivel consta in gasirea de expresii care sunt la un nivel suficient
de inalt pentru a permite conexiuni teoretice in cadrul lor si de-a lungul cazurilor, dar care
sunt in continuare bazate pe particularitatea relatarilor participantilor.
In aceasta etapa, intreaga transcriere este tratata ca date si nu se face nici o incercare
de a omite sau selecta pasaje particulare pentru o atentie speciala, rezultand in final o lista de
teme.
Tabelul nr 2 Exemplificarea notrii temelor n partea dreapt a paginii printr-un citat din
interviul cu Elena
P: A....aaa deci pana sa ma imbolnavesc totul a fost, am avut numai rezultate excelente peste
tot, m-am remarcat. Totul a fost foooarte , foarte bine Incercarea de
T: Aha recuperare a vietii de
P: Dupa ce m-am imbolnavit am incercat sa reiau, sa retraiesc viata pe care am avut-o si n-am dinainte de
mai putut imbolnavire.
T: Ihi
P: Deci din punctul acesta de vedere.
T: Cand s-a intamplat sa va imbolnaviti? Debutulboliideclansat
P: In anul 2001 de citireauneiscrisori.
T: In 2001. S-a intamplat ceva mai deosebit in acea perioada?
P: Totul a inceput de la o scrisoare.
T: O scrisoare.
P: Da.nu e scrisoarea lui Caragiale sau o scrisoare pierduta. Era mai bine daca nu citeam
acea scrisoare dar am citit acea scrisoare si ma luptam cu mine. Sa o citesc, sa nu o citesc, sa
o citesc, sa nu o citesc si am citit-o si. Si m-am necajit foarte tare de la o scrisoare.
T: Aha. Daca doriti sa-mi spuneti la ce facea referire acea scrisoare. Despre ce era vorba?
Numai daca doriti.
P: mi se spunea clar ca nu am nici o sansa, ca pot avea o relatie de amicitie dar nu mai
mult.
T: Aha
P: Deci nu mi se oferea nici o sansa si problema era ca acea persoana pentru care nutream Iubireplatonica.
sentimente de . era de cativa ani in momentul acela in care m-am imbolnavit sa vedem
doi, trei de cinci ani. Deci mie persoana aceea mi-o placut cu multi ani inainte dar nu i-am
spus nimic. Ne-am intalnit intr-o tabara, intr-o tabara studenteasca si ne-am mai intalnit si
dupa aceea si il vedeam liber si asa atunceabine, tot el a facut primul pas si io am fost
deschisa. Si pana la urma n-a fost sa fie. Deci eu am asteptat persoana respectiva ca sa ma Nevoia de a fi
remarce, ca sa-mi dea atentie si cand mi-a acordat atentie zice a fost prea tarziu. Nu stiu la remarcatasi de a i se
ce se referea. acordaatentie.
T: Aha. Si nu l-ati tras si dumneavoastra de limba sa va dea mai multe argumente, explicatii?
P: Sa-i fi schimbat parerea?
T: Aaaa, nu asta. Sa-l fi intrebat de ce v-a spus ca e prea tarziu. Sa va explice mai multe Explicarearespingerii.
P: Nu, na, nu mi-a explicat. Bine, in scrisoarea respectiva aaa se lega de persoana mea si imi
spunea de exemplu canu stiu, e ca un cancer stii, terminal, stiicare s-a raspandit in
intreaga persoana si nu stiu, se lega si de aspectul meu fizic si felul meu de a fi si felul de a
vorbi siimi dadea de inteles ca dragostea nu se cumpara ca si cum eu as fi vrut sa cumpar
dragostea. Probabil ca daianu se poate cumpara aceasta dragoste
T: Aha

Etapa 3. Cautarea conexiunilor.


A treia etapa consta in reducerea datelor prin stabilirea legaturilor dintre temele
preliminare. Se genereaza astfel etichete descriptive care transmit natura conceptuala a
temelor implicate. Smith si Osborne (2003) sugereaza ca cercetatorii sa isi imagineze un
magnet prin care unele dintre teme le atrag pe altele si ajuta in atribuirea de sens acestora.
Se verifica permanent transcrierea pentru a se asigura functionarea conexiunilor in
cazul sursei initiale de material (este vorba despre exact cuvintele participantului). Aceasta
forma de analiza este iterativa si implica o interactiune apropiata intre cercetator si text.
Cercetatorul se bazeaza pe propriile resurse de interpretare pentru a da sens spuselor
persoanei, insa in acelasi timp sunt verificate constant atribuirile de semnificatie in raport cu
ceea ce participantul relateaza.
Etapa 4. Generarea unei matrici a temelor.
Urmatoarea etapa consta in realizarea unui tabel (matrice) de teme, ordonat, coerent
care cuprinde fiecare tema de ordin superior si subtemele aferente care surprind preocuparile
cele mai importante ale participantului legate de un anumit subiect explorat. Fiecarei subteme
i se ataseaza un identificator pentru a facilita organizarea analizei si gasirea sursei originale.
In timpul acestei etape, anumite teme pot fi abandonate si anume acelea care nu se
potrivesc bine in structura care a aparut sau care nu sunt bogate in dovezi.
Tabel nr.3- Exemplificarea matricii individuale de teme in cazul Elenei.
Teme Subteme
1. Cine sunt eu? 1.1 Biografia persoanei diagnosticate cu
O persoana care iubeste viata. Si semenii schizofrenie;
1.2 Particularitatile vietii persoanei diagnosticate
cu schizofrenie.

2. Ce s-a intamplat de m-am imbolnavit? 2.1 Factorul considerat decisiv in declansarea


Totul a pornit de la o scrisoare bolii;
2.2 Trairea abandonului;
2.3 Nevoia de a fi iubita
3. A trai cu schizofrenia 3.1 Cum am aflat ce diagnostic am?
Ca o furtuna 3.2 Cum s-a manifestat boala in cazul meu?

4. Ce consecinte a avut aceasta boala in cazul 4.1 Scaderea increderii in propria persoana;
meu? 4.2 Metamorfozare;
Eu credeam atuncea ca sunt o persoana destul de 4.3 Afectarea comunicarii cu ceilalti.
bine dar in momentul ala m-am schimbat, cum am zis.
Valorizarea a scazut drastic, la zero

5. Cum fac fata bolii? 5.1 Refugiu in viata bisericeasca;


Uit ca am memorie scurta, probabil si asta 5.2 Uitare;
ma ajuta sa trec mai departe 5.3 Obstacole in calea recapatarii increderii in
fortele proprii;
5.4 Dorinte, aspiratii.

Etapa 5. Continuarea analizei cu urmatoarele cazuri.


Literatura de specialitate semnaleaza doua modalitati de a continua analiza datelor.
Prima consta in utilizarea matricei de teme rezultata in urma analizei primului interviu pentru
a incepe analiza celui de-al doilea. Temele rezultate din analiza primului interviu functioneaza
drept ghid in analiza celui de-al doilea,dar, cercetatorul trebuie sa fie foarte atent pentru a
putea identifica aparitia unor noi teme posibile. Reintoarcerea la textul de baza este
obligatorie in sensul unei permanente verficari a corespondentei temelor desprinse cu
relatarile participantului. Procesul continua pana la analiza tuturor transcrierilor.
Cea de-a doua modalitate, pentru care s-a si optat in aceasta cercetare, consta in
repetarea identica a tuturor etapelor de analiza exemplificate mai sus pentru fiecare transcriere
in parte. Rezulta astfel cate o matrice de teme pentru fiecare transcriere in parte.
Etapa 6. Obtinerea matricii finale.
Odata ce fiecare transcriere a fost analizata prin procesul interpretativ, se construieste
un tabel final de teme supraordonate. Decizia privind care teme sa primeasca mai multa
atentie presupune o prioritizare a datelor si implicit o reducere a lor, ceea ce reprezinta o
provocare. Temele nu sunt selectate doar pe baza prevalentei lor in cadrul datelor. Alti factori,
cum ar fi bogatia anumitor pasaje care evidentiaza temele si modul in care aceste teme ajuta la
evidentierea altor aspecte ale aprecierilor, sunt de asemenea luate in considerare. Matricea
finala descrie principalele preocupari ale intregului lot de participanti cu privire la experienta
schizofreniei precum si semnificatiile acordate acestei boli.
Etapa 7.Analiza si discutiile rezultatelor cercetarii.
Daca in cercetarea cantitativa exista de obicei conventii stricte in ceea ce priveste
raportarea datelor obtinute, in cercetarea calitativa pornesti de la o tablita goala (Giles,
2002).
Conform cercetarilor care adera la cercetarea calitativa (Smith, 1996), cea mai frapanta
dar si esentiala trasatura a unui raport calitativ este folosirea datelor brute, adesea in
fragmente mari, detaliate pentru a putea face posibila evaluarea analizei de catre cititori.
Este si o conditie a evaluarii cercetarii calitative (Yardley, 2000).
Matricei de teme rezultata este utilizata ca baza narativa iar sectiunea analiza si
interpretarea datelor ia forma argumentarii presarate cu extrasele textuale din transcrieri.
Smith sugereaza ca un raport bun de cercetare calitativa trebuie sa prezinte destule date brute
pentru a permite cititorului sa participe la un dialog interpretativ cu datele adunate in
cercetare.
Standardele de calitate ale studiilor I.P.A recomanda cunoasterea atat a temelor
generice de grup cat si a experientei particulare de viata a participantilor care si-au spus
povestile (Smith, 2008). O analiza calitativa buna, afirma acelasi autor, distinge clar intre
ceea ce spune participantul si interpretarea analistului.
Consideratii etice.
Cercetarea de fata s-a realizat respectand atat standardele generale de conduita cat si
cele specifice domeniului cercetarii si valorificarii rezultatelor stiintifice prezentate in codul
deontologic al profesiei de psiholog, adoptat de Colegiul Psihologilor din Romania.
Aspectelor etice li s-a acordat o importanta crescuta in toate etapele cercetarii. Primul
contact cu potentialii participanti la studiu a avut drept scop o descriere scurta a scopului si
obiectivelor studiului de fata, cu precizarea modului in care persoana poate ajuta si libertatea
acesteia de a consimti sau nu la includerea in lotul de cercetare. A fost precizat de asemenea
faptul ca decizia de a accepta sau nu includerea in lotul de cercetare nu va afecta in vreun fel
serviciile medicale (psihiatrice) prin care s-a contactat persoana.
Participantii au fost informati ca se pot retrage oricand doresc din studiu, daca doresc
acest lucru, fara a fi necesara motivarea deciziei.
Participantii la studiu au fost informati in legatura cu respectarea confidentialitatii
datelor culese, cu specificarea limitelor de confidentialitate, limite date de dezvaluiri care pot
pune in pericol viata personala sau a altora.
Anonimatul s-a realizat prin schimbarea numelor reale cu altele fictive in prezentarea
datelor de cercetare.
In cadrul interviului s-a solicitat acordul de inregistrare audio a interviului,
explicandu-se modalitatea de utilizare a inregistrarii in scop strict stiintific. Toti participantii
au fost de acord cu acest aspect.
Un aspect important de avut in vedere in cercetarea grupurilor vulnerabile este discutat
de Gromm (2004) care atrage atentia asupra efectelor pozitive sau negative pe care cercetarea
le poate avea asupra participantilor: a face bine si rau subiectilor prin conducerea cercetarii
(p.304). Fiind vorba despre participanti cu schizofrenie remisa, s-a urmarit atent ca prin
atitudine si intrebari sa nu fie afectat echilibrul fragil al acestora.
Recunoasterea faptului ca discutarea unor experiente de viata neplacute poate fi
insotita de o emotionalitate crescuta si ca poate genera astfel nevoia de a continua discutia si
dupa incheierea interviului, toti participantii au beneficiat de cat timp au avut nevoie pentru a
incheia relatia cu cercetatorul daca au dorit acest lucru. In plus, toti au avut optiunea de a
beneficia de o intalnire ulterioara, daca au dorit.
Un ultim aspect etic avut in vedere se refera la onestitatea stiintifica in raportarea
datelor de cercetare si mai ales in interpretarea rezultatelor.

Prelucrarea si interpretarea datelor.


In ceea ce priveste interpretarea datelor, temele si subtemele comune descriu modul in
care participantii la acest studiu au trait experienta si consecintele bolii precum si modul in
care acestia fac fata schizofreniei.
Interpretarea datelor are ca obiectiv traducerea temelor intr-o apreciere narativa.
Analiza devine expansiva pe masura ce temele sunt explicate, ilustrate si nuantate.
Pe langa surprinderea modului in care participantii au trait schizofrenia, s-au mai
remarcat consecintele bolii, strategiile de coping si cauzele,din perspectiva subiectiva, care au
dus la instalarea bolii.
Pentru asigurarea anonimatului, numele reale ale participantilor au fost schimbate cu
unele fictive. Participantei, de gen feminin, i s-a pus numele de Elena iar participantului, de
gen masculin, i s-a pus numele de Stefan.
Matricea finala de teme s-a obtinut urmand toate etapele descrise in capitolul x Analiza
si interpretarea datelor.

Tabel nr.4- Matricea finala a temelor si subtemelor comune identificate.


Teme Subteme
1. Cine sunt eu? 1.1 Biografia persoanei diagnosticate
O persoana care iubeste viata. Si cu schizofrenie;
semenii. 1.2 Particularitatile vietii persoanei
diagnosticate cu schizofrenie.
2. Care sunt motivele pentru care eu 2.1 Factorul considerat decisiv in
cred ca m-am imbolnavit? declansarea bolii;
Totul a pornit de la o scrisoare 2.2 Nevoia de a fi iubit.
3. A trai cu schizofrenia 3.1 Cum am aflat ce diagnostic am?;
Ca o furtuna 3.2 Cum s-a manifestat boala in cazul
meu?
4. Ce consecinte a avut aceasta boala 4.1 Scaderea increderii in propria
in cazul meu? persoana;
Eu credeam atuncea ca sunt o persoana 4.2 Afectarea comunicarii cu ceilalti
destul de bine dar in momentul ala m-am
schimbat, cum am zis. Valorizarea a scazut
drastic, la zero

5. Cum fac fata bolii? 5.1 Descoperirea lui Dumnezeu;


Uit ca am memorie scurta, probabil si asta 5.2 Uitare;
ma ajuta sa trec mai departe 5.3 Dorinte, aspiratii.

Primul nivel de interpretare: Vocea participantilor.


Cei doi participanti la studiu au fost rugati sa povesteasca, cat mai deschis posibil,
despre ei, despre copilaria lor, despre traseul profesional urmat, daca isi mai amintesc
contextul in care boala lor s-a instalat, despre experienta bolii, despre modul in care au
perceput boala, despre ce anume au simtit in momentul aflarii diagnosticului, despre modul in
care viata lor s-a schimbat, despre cum anume au facut fata bolii si despre perspectivele de
viitor. Astfel, in urma relatarilor participantilor si dupa parcurgerea tuturor etapelor in ceea ce
priveste analiza datelor s-a desprins o matrice finala care contine urmatoarele teme: Cine
sunt eu?, Care sunt motivele pentru care eu cred ca m-am imbolnavit?, A trai cu
schizofrenia, Ce consecinte a avut aceasta boala in cazul meu?, Cum fac fata
bolii?.
Tema 1: Cine sunt eu?
Aceasta prima tema are un dublu rol: pe de o parte are un rol de aclimatizare, de
cunoastere, familiarizare a celor doi protagonisti ai interviului, cercetator si participant, dar si
de obtinere a unor informatii importante care il ajuta pe cercetator in conturarea unei imagini
de ansamblu in ceea ce priveste istoria de viata a participantului. Aceasta tema este alcatuita
din doua subteme, respectiv Biografia persoanei diagnosticate cu schizofrenie si
Particularitatile vietii persoanei diagnosticate cu schizofrenie.
1.1. Biografia persoanei diagnosticate cu schizofrenie.

Elena, prima participanta la studiu, poveste faptul ca locuieste in Marsa la bloc, are 36
de ani, are un frate mai mare care locuieste in Franta , ca relatia cu parintii cu care si locuieste
este una armonioasa, ca incearca pe cat posibil sa nu-i supere si ca familia ei este una
frumoasa . De asemenea, ea se descrie ca fiind fericita.