Încă din prefaţa lucrării, autorul, Petru Iluţ, conturează obiectul cărţii şi anume acela
de a informa cât mai bine despre metodele calitative în spaţiul sociouman, pentru a
recupera întârzierea faţă de lumea contemporană, lucru ce putea părea greu accesibil
pentru marea masă. De aceea, autorul şi-a format lucrarea pe două registre: expunerea
didactică a principiilor metodolige ale abordării calitative şi interpretări ale
calitativismului. Pe de o parte, această carte vine prea târziu pentru intelectualii din
România, familiarizaţi cu acest domeniu şi paradoxal, prea devreme pentru tinerii în
formare, având o tendinţă de superficialitate. Astfel, cartea de faţă aduce argumente pe
diferite planuri pentru susţinerea calitativismului. Metoda folosită pentru organizarea
cărţii este aceea de expunere comparativă între calitativ şi cantitativ. Termenul de
“calitativ” este folosit în toate domeniile, lăsând loc de ingeniozitate şi flexibilitate, ce
aduce performanţă studiilor. Structurată pe patru capitole, lucrarea se bazează pe o
bibliografie americană clasică, având un domeniu metodologic neutru şi o metodologie
de avangardă.
1
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
permite de asemeni, prin observaţiile dintre semeni, formularea de ipoteze şi cause destul
de complexe. Din aceste situaţii rezultă raţionamentul: cu cât un individ este mai
asemănător cu un membru tipic al unui grup, cu atât probabilitatea ca el să aparţină
grupului respectiv este mai mare. În orice grup, individul caută să obţină informaţii care
să îl ajute să se impună în cadrul social, dar printr-un minim de efort. Indivizii obişnuiţi
se poartă ca nişte “mici oameni de ştiinţă”, lucru din care rezultă faptul că activitatea
ştiinţifică este subordonată intereselor sociale ale individului. Diferenta dintre comun şi
ştiinţific se face mai mult prin limbaj, acela natural, încărcat de metafore şi potenţial
stilistic să exprime mult mai multe decât cel riguros standardizat., ştiinţele sociumane
câştigând avans pentru calitativism. Simţul comun este mult mai complex, indivizii având
un stadiu de înţelegere a socioumanului mai diferit în funcţie de gradul de cultură şi
inteligenţă.
Este greşit să vorbim despre o limită şi erorile cunoaşterii comune, reprezentările
noastre despre lume fiind adevărata realitate, in viziunea susţinătorilor calitativismului.
Realul efectiv se prezintă ca perceput imediat, iar pe parcurs apar disocieri între adevăr şi
fals, în funcţie de judecata fiecăruia care analizează. Cele mai importante limite si erori
din cunoştinţa umană sunt: subiectivitatea, datorită unor clişee de gândire ce denaturează
modul de percepere a adevărului; tendinţa de generalize, transformând caracteristicile
particulare în unele generale; înregistrarea de legături aparente sau false; lipsa preciziei,
formulate prin enunţuri vagi; efetele distorsionate ale conştiinţele umane, precum: efectul
falsului consens, efectul încadrării
Adepţii calitativismului susţin că deosebirea între cotidian şi ştiinţific este de
manieră retorică, cel ştiinţific căutând să impresioneze prin limbaj ezoteric, cea cotidiană
având mereu nevoie de un intermediar pentru a reda reprezentările oamenilor vii pe care
îi studiază.
2
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
stiluri de exprimare, existând între ele intense împrumuturi de idei si concepte, formând
un sistem. Exemplu are fi transferul din economie si sociologie şi invers sau din filozofie
şi sociologie, cea din urmă desprinzându-se din prima. S-a încercat să se construiască o
idée integrală despre grupuri şi comunităţi, abordând zone ale socialului, folosind cel mai
des metode calitative.
3
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
accentuează co subiecţii umani pot ajunge la concluzii corecte indiferent de gradul lor de
conştientizare a proceselor ce au realizat acestea. Aceşti se bazează pe anumite principii
în funcţie de caracteristicile sistemului.
1.3.4 teoretic-empiric –primul termen defineşte existenţa unor teorii, ipoteze asupra
realităţii, iar al doilea defineşte studierea realităţii concrete prin observaţie, experiment,
anchetă. Cele două vieţuiesc împreună, orice investigaţie cuprinzând un minim de teorie.
În domeniul socioumanului , teoriile formalizate arată cum ar trebui să se comporte
indivizii într-o anumită situaţie. Cercetările empirice diferă mult în funcţie de gradul de
rigoare teoretică.
1.3.5 natural-artificial –metoda naturală abordează comportamentul uman în
condiţii naturale de viaţă, folosind, spre exemplu, interviul standard. Metoda artificială
presupune un anumit comportament în funcţie de mediu şi de situaţie pentru a fi controlat
comportamentul. Subiectul, ştiindu-se studiat, poate astfel să îşi însuşească o atitudine
falsă. Avntajul este controlul asupra comportamentului în situaţii deja cunoscute.
1.3.6 emic(interior)-etic(exterior) –deosebirea dintre cele două a fost marcată prin
descrierea realităţilor unui grup oferită de un cercetător din exterior şi unul ce aparţine
grupului. Această cercetare a căpătat numele de etnoştiinţă, ştiinţa grupurilor etnice ce
cuprind date şi fapte, descrieri şi teorii a comunităţilor umane. Emicul este imaginea
conştiinţei umane referitoare la componentele mediului fizic şi social, iar eticul este
descrierea şi explicarea rezultatului din abordările ştiinţifice.
1.3.7 cantitativ-calitativ –modelul cantitativist presupune o realitate socială
exterioară, oferind explicaţii de tip positivist. Modelul calitativist mizează pe
subiectivitatea umană, cunoaşterea motivaţiilor şi aspiraţiilor individuale. Specific
primului model sunt tehnicile structurate, precum ancheta sau experimental, iar specific
celui de-al doilea model sunt tehnicile nestructurate, precum interviul intensive,
observaţia.
4
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
1.4.3 Termeni şi asumpţii principale, folosite pentru prima oară pentru a completa
neputinţa discursului mecanic, formalizat de către calitivişti. Dintre aceşti termeni cei
mai folosiţi sunt:
• Etnografie = descrierea vieţii oamenilor şi manifestările lor culturale; se referă la
forme ale cercetării sociale care au drept caracteristici: accent pe exploatarea naturii
fenomenelor sociale, tendinţa de a lucra cu date nestructurate, investigarea detaliată,
analiza explicită a funcţiilor acţiunilor umane.
5
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
6
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
1. represiunea gândirii libere în care toţi indivizii aderă la unele idei considerate de
alţii valide şi valoroase, ei neîmpărtăşind, poate, aceiaşi idée.
2. neangajarea în mai multă critică metodologică, deorece toşi tind să adere la un
aspect general al diferitelor situaţii.
3. pretenţia societăţii de obiectivitate, de a nu adera la unele idei doar pe baza
interpretărilor, ci şi pe baza cunoştinţelor prin metodele structurate aplicate pe indivizi.
Cercetarea calitativistă nu este o simplă anexă a celei cantitative, ea înseşi poate da
naştere unor noi teorii consistente.
Tabelul de mai jos are menirea să facă o caracterizare sintetică a abordării
calitativiste a socioumanului, prin compararea cu cea cantitativă, integrând trăsăturile
calitativismului.
7
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
8
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
2.3 Interviul
2.3.1 Tipuri de interviu. Interviu structurat (cantitativ)
Prin interviu se accede direct la subiectivitatea umană cu rol de a strânge informaţii
despre conduitele umane. Se deosebesc trei tipuri de interviu: structurat, semistructurat şi
nestructurat.
Interviul structurat are dinainte întrebări stabilite, uneori şi cu răspunsuri
alternative, fără a se mai necesita folosirea unor întrebări suplimentare., urmărindu-se
strict scopul.
Interviul semistructurat se face dupa ghidul de interviu, însă, prin abilităţile
intervievatorului se pot purta şi discuţii libere. Această metodă necesită atât cercetare
calitativă, cât şi cercetare cantitativă.
2.3.2 Interviul nestructurat (calitativ)
2.3.2.1 Consideraţii generale: 2 tipuri de adevăr
În astfel de interviu, se poartă o conversaţie, un act de interacţiune între două părţi,
cu scopul de a exprima o anumită concepţie şi atitudine, ce rezultă din cele discutate.
9
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
Astfel, nu putem vorbi despre o singură valoare de adevăr, ci doar putem cunoaşte
această variantă şi să o criticăm în funcţie de răspunsurile primite, folosindu-ne de
propriile cunoştinţe. De aici, sarcina intervievatorului este de a analiza proprietăţile
interacţiunii cu intervievatul.
2.3.2.2. Interviul individual =presupune discuţii total libere cu anumiţi indivizi, pe o
perioadă mai lungă de timp, avordând diferite subiecte, însă păstrând tema. Astfel, putem
clasifica interviul individual în:
-interviu de tip classic, prin discuţii spontane, cu character organizat ce provoacă o
cercetare amănunţită
-interviu de istorie orală, prin relatările orale şi libere a unor evenimente istorice cu
rol de reeconstituire
-creativ, prin lipsa convenienţelor pentru o exprimare liberă şi creativă
Astfel, din perspective calitativiştilor, interviul trebuie să fie doar flexibil şi
intelligent, o artă de a interacţiona şi de a căpăta informaţii.
2.3.2.3 Interviu de grup şi focus grup
Se împarte în trei grupe la fel ca şi cel individual: structurat, nestructurat şi
semistructurat.
În cazul celui structuratse aplică chestionarul, cu întrebările stabilite formulate,
presupunând interacţiunea indivizilor schimbul de replica, idei, opinii. Spre exemplu,
focus grup este o practică de interviu structurat, cu scopul de rezolva o problemă. În
astfel de interviu: intervievatorul trebuie să se limiteze la puţine intervenţii pentru a-I lăsa
pe intervievaţi să îşi formuleze părerile, să nu-i inhibe prin autoritate sau să îi influenţeze.
Durata maximă a interviului să fie de două ore, fiecare participând la discuţie cât mai
direct într-un timp cît mai scurt, numărul întrebărilor să fie de maxim 10, iar acestea să
fie scurte, dar bine formulate.
Faţă de cel structurat,în interviul nestructurat participanţii nu fac parte din acelaşi
grup social, rolul lor fiind de a construe caracteristica lor şi ideea comună la care ajung în
legătură cu o anumită situaţie, anumit produs.
10
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
11
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
12
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
13
ABORDAREA CALITATIVĂ A SOCIOUMANULUI
Aspiraţia autorului este de a face din această lucrare o cercetare pentru îmbinarea
calitativistă cu cea cantitativă. Consideră că pentru fiecare cercetare pot fi folosite toate
metodele prezentate, cu scopul de a ajunge la informaţiile dorite.
14