STUDENT:CHILIAN GEORGEL

ANUUL:III

GRUPA:EH32

REFERAT

DISCIPLINA: INSTRUMENTAȚIE INDUSTRALĂ

 MĂSURAREA TEMPERATURILOR

1.1.Temperatura este o marime de stare termica ce caracterizeaza gradul de incalzire al

corpurilor .Pentru masurarea temperaturii se recurge la un corp termometric ale carui
proprietati fizice variaza cu temperatura. Indicarea temperaturii se obtine prin stabilirea
echilibrului termodinamic intre corpul al carui temperatura se doreste a fi stabilita si corpul
termometric, stare in care, transferul de caldura dintre acestea se anuleaza.

Metodele si aparatele folosite pentru masurarea temperaturii se clasifica in functie de

proprietatea fizica a corpului termometric utilizata in acest scop. In general, se foloseste
variatia urmatoarelor proprietati fizice ale materialelor sau corpurilor termometrice functie de
temperatura:

-variatia dimensiunilor liniare ale unor corpuri solide cu temperatura (termometre cu tub si
tija, termometre cu lama bimetalica);

-variatia volumului functie de temperatura a unor lichide in tuburi capilare (termometre cu

lichid);

-variatia presiunii functie de temperatura a unor vapori, gaze sau lichide aflate intr-un volum
inchis (termometre manometrice);

-variatia functie de temperatura a rezistentei electrice a unor conductoare (termorezistente) si

semiconductoare (termistoare) (traductoare termorezistive);

-aparitia unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) la capetele libere a doua conductoare

diferite, sudate intre ele, cand sudura se afla la temperatura de masurat iar capetele libere la o
temperatura cunoscuta si constanta (termocupluri);

-actiunea termica si distributia spectrala a energiei radiate de un corp incalzit (pirometre

optice cu radiatie totala, pirometre optice cu benzi de radiatie, pirometre spectrale si pirometre
cu dispersie sau de culoare);

-alte metode bazate pe variatia proprietatilor fizice si chimice ale corpurilor.

In general, aparatele care servesc pentru masurarea temperaturilor sub 660oC - se numesc
termometre, iar peste 660oC,- pirometre. In sistemul international de unitati de masura, pentru
masurarea temperaturii corpurilor, se utilizeaza scara de temperatura termodinamica stabilita
pe baza a sase temperaturi fixe reproductibile definite de starile de echilibru ale unor
materiale la presiunea normala de 101325 Pa. In cadrul acestei scari, unitatea de temperatura
termodinamica este Kelvinul (K) definit ca fractiunea 1/273,16 din temperatura
termodinamica a punctului triplu al apei.In afara de temperatura termodinamica (T),
exprimata in Kelvin (K), in sistemul international de unitati de masura se foloseste si
temperatura exprimata in scara Celsius (t), (ca unitate de masura tolerata), intre ele existand
relatia:
t = T - 273,15 [ oC] . (1.1)

1.2. Descrierea aparatelor

Din multitudinea de aparate si metode folosite pentru masurarea temperaturii, in lucrare se

utilizeaza: termometrele de sticla cu lichid, termometrele electrice cu rezistenta, pirometrele
termoelectrice (termocupluri) si pirometrul cu radiatie cu disparitia partiala a filamentului.

Termometre de sticla cu lichid (figura 1.1.)

Masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor de sticla cu lichid se bazeaza pe variatia

volumului unui lichid (mercur, toluen, alcool etilic, eter de petrol, pentan) inchis intr-un tub
capilar de sticla.

Fig.1.1. Termometre de sticla cu

mercur:

a- cu contacte fixe

b- cu contacte mobile.

Cele mai utilizate termometre sunt cele cu mercur (- 38oC ... + 700oC). Dezavantajul acestora
consta in faptul ca au inertie termica mare nefiind adecvate masurarii temperaturii in regim
variabil.Din punct de vedere constructiv se deosebesc: termometre capsulate, la care tubul
capilar si scala gradata sunt introduse impreuna intr-un tub de protectie, precum si termometre
tija, a caror scala este gradata direct pe tubul capilar. In afara de acestea exista si alte
constructii speciale ca de exemplu: termometre cu contacte fixe, cu contacte mobile etc.
Termometrele cu lichid indica corect temperatura numai atunci cand intreaga masa a
lichidului termometric se afla la temperatura care trebuie masurata, deci cand elementul
sensibil este cufundat in intregime in mediul de masurat. Daca coloana de mercur este
incomplet cufundata in mediul de masurat, se efectueaza corectia de temperatura D t cu
relatia:

D t = n× a × ( t - t1 ) [ oC] , (1.2)

in care: n este numarul de diviziuni ale portiunii necufundate a coloanei de mercur, exprimat
in grade din scala termometrului;

t - temperatura indicata de termometru, in oC ;

t1 - temperatura firului capilar necufundat in mediul de masurat (de obicei egala cu cea a
mediului ambiant), in oC ;

a - coeficientul de dilatare aparenta a lichidului termometric ( pentru mercur a = 0,000166 grd-

1
), in grd -1.

Corectia de temperatura se adauga temperaturii indicate de termometru.

Termometre electrice cu rezistenta

Functionarea acestor termometre se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a metalelor cu

temperatura. In figura 1.2 se prezinta variatia rezistentei electrice cu temperatura pentru
cateva materiale mai des utilizate.

Fig.1.2. Variatia rezistentei

electrice a metalelor in

functie de temperatura.

Aceste termometre se folosesc pe scara larga in industrie avand un domeniu larg de

temperaturi, - 120oC ...+ 850oC.Materialele din care se confectioneaza termorezistentele
trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii: sa nu-si schimbe proprietatile fizice si chimice,
coeficientul de variatie a rezistentei electrice cu temperatura sa fie mare, variatia rezistentei
electrice cu temperatura sa fie cat mai liniara iar proprietatile materialului sa poata fi usor
reproduse. Materialele care satisfac aceste cerinte sunt platina (- 183oC ... + 700oC), cuprul,
nichelul, fierul

(- 50oC ... + 150oC) si unele aliaje.

Rezistenta electrica a conductoarelor utilizate variaza cu temperatura dupa relatia:

Rt = Ro ( 1 + a× t + b× t2 + c× t3 + ...) , (1.3)

unde:

Rt este rezistenta electrica la temperatura t,

Ro - rezistenta electrica la temperatura de etalonare (in general 0oC),

a, b, c, ... - constante.
La majoritatea materialelor, pentru masurarea temperaturii se iau in considerare numai
primele doua constante din paranteza relatiei precedente.

In practica, relatia de mai sus este utilizata sub forma ecuatiei lui

Callender:

 , (1.4)

in care: Ro, R100, Rt sunt rezistentele electrice ale materialului la 0oC; 100oC

si la temperatura t, d - coeficient.

In figura 1.3 se prezinta schema de infasurare a unui termometru cu rezistenta din platina (a)
precum si aspectul exterior al termometrului (b).

Fig.1.3. Schema de infasurare si

aspectul

exterior al unui termometru cu

rezistenta din platina.

Masurarea rezistentei electrice a elementului sensibil al termometrului se poate face cu

ajutorul urmatoarelor instrumente electrice:

- punti echilibrate (fig.1.4) in care rezistentele R1, R2, R3 sunt constante,

iar  la valoarea curentului prin galvanometru IG=0;

- punti neechilibrate (fig.1.5), la care curentul prin galvanometru

IG =f (Rt);

-logometre (fig.1.6), la care unghiul de deviere al cadrului mobil

j tj (Rt);

-milivoltmetre digitale (electronice).

  

Fig.1.4. Schema de principiu

a puntii echilibrate.

Fig. 1.5. Schema de principiu

a puntii neechilibrate.

Fig.1.6. Schema de principiu

a unui logometru..

1.3.Pirometre termoelectrice

Termocuplul reprezinta un mijloc de masurare a temperaturii cu o larga raspandire

datorita avantajelor pe care le ofera fata de alte mijloace de masurare a temperaturii si anume:
are o constructie simpla, pret de cost redus, interval mare de masura (-200oC ... + 3000oC),
poate fi conectat la diferite indicatoare, inregistratoare, semnalizare si comanda.

Termocuplul impreuna cu aparatul electric de masurat, poarta denumirea de pirometru

termoelectric. Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor se bazeaza pe legile
fenomenelor termoelectrice. Tensiunea termoelectromotoare (t.t.e.m.), care apare in circuitul
celor doi conductori omogeni care compun termocuplul, este rezultatul actiunii concomitente
a efectului Thomson si a efectului Seebeck.

Efectul Thomson reprezinta aparitia unei t.t.e.m. Ea intr-un conductor "a" (fig.1.7) a carui
capete se afla la temperaturi diferite:
  , (1.5)

unde: s a este coeficientul Thomson pentru conductorul respectiv.

Efectul Seebeck consta in aparitia unei t.t.e.m. e ab(T1), e ab(T2), la locul de contact al celor doi
conductori "a" si "b".

T.t.e.m. totala care este functie numai de valorile temperaturilor T1 si

T2, se poate prezenta prin relatia:

Eab(T1,T2) te ab(T2) - e ab(T1) +   

unde: eab(T1), eab(T2) sunt t.t.e.m.care apar la cele doua capete ale termocuplului ca rezultat
comun al celor doua efecte.

Aplicatiile practice se bazeaza pe trei legi de baza empirice si anume:

- legea metalelor omogene.Intr-un circuit termoelectric format dintr-un singur metal omogen,
nu poate aparea un curent termoelectric prin incalzirea acestuia;

- legea metalelor intermediare. Suma algebrica a t.t.e.m. intr-un circuit compus dintr-un
numar oarecare de materiale diferite este zero, daca intreg circuitul se afla la aceeasi
temperatura;

- legea temperaturilor succesive sau intermediare. Daca doua metale omogene, de natura
diferita, produc o t.t.e.m. E1, cand jonctiunile sunt la temperaturile T1 si T2 si o t.t.e.m. E2 cand
jonctiunile sunt la temperaturile T2 si T3, t.t.e.m. generata cand jonctiunile sunt la
temperaturile T1 si T3 va fi

E1 + E2.

Din aceste legi rezulta ca daca intre jonctiunile 1 si 2� (fig.1.8) se introduce un conductor de
prelungire, circuitul se comporta ca si cum nici nu ar exista cel de al treilea material.

Fig.1.6. Schema de principiu a unui termocuplu Fig.1.8. Circuit termoelectric elementar

..
Daca una din temperaturi, de exemplu T2, se mentine constanta, t.t.e.m.rezultata depinde
numai de temperatura T1, adica:

Eab(T1, T2) =f (T1) . (1.7)

Circuitele termoelectrice utilizate pentru masurarea temperaturii (fig.1.8), se compun din

termocuplul format din doua materiale de natura diferita a si b sudate la jonctiunea 1 (sudura
calda), cablurile de prelungire CP confectionate din acelasi material ca si conductorii
termocuplului, care au rolul de a deplasa jonctiunea de referinta 2 (cu fluctuatii mari de
temperatura) in zona 2�, unde temperatura poate fi mentinuta constanta, si aparatul pentru
masurarea t.t.e.m. 3 (care de obicei este un milivoltmetru) conectat la jonctiunea de referinta
prin conductori de cupru.

Etalonarea milivoltmetrelor pentru termocupluri se face in general la temperatura de 0oC sau

20oC a sudurii reci. Daca, in conditiile de masurare temperatura sudurii reci variaza in raport
cu temperatura de etalonare se efectueaza corectia acesteia dupa relatia:

treal =tind + k× (t1 - to) (oC) , (1.8)

unde:

treal este temperatura reala, in oC;

tind - temperatura indicata de aparat, in oC;

to - temperatura sudurii reci la etalonare (to t=0oC,in cadrul

lucrarii), in oC;

t1 - temperatura sudurii reci in timpul masurarii, in oC;

k - coeficient care depinde de tipul termocuplului si de intervalul

de temperatura.

Compensarea influentei variatiei temperaturii sudurii reci se poate face automat prin
folosirea unor dispozitive numite punti compensatoare (fig.1.9) alimentate la curent continuu,
constant si alcatuite din doua rezistente (R1, R2) independente de temperatura (din manganina
sau constantan) si doua rezistente (Rt1, Rt2) dependente de temperatura(Cu, Ni). Puntea este
alimentata in curent continuu de la sursa S prin rezistenta aditionala Ra necesara reglarii
curentului in punte. Cand are loc modificarea temperaturii jonctiunii de referinta fata de
temperatura de etalonare, se dezechilibreaza puntea iar diferenta de potential, proportionala cu
variatia temperaturii care apare in diagonala CD, compenseaza t.t.e.m. dezvoltata de
termocuplu.

.
  

Fig.1.8. Compensarea
automata

a variatiei de
temperatura.

Fig.1.9. Termocuplu:

1-termoelectrozi; 2- teaca

de protectie; 3- cutia de
co-

nexiuni; 4- placa de borne.

Termometru Digital

Tensiunea termoelectromotare care apare in circuit poate fi masurata si cu un termometru

digital. Senzorul de temperatura este un termocuplu.

Acest aparat permite citirea temperaturii direct 0C, 0F sau K.

Domeniul de masurare pentru termocuplul digital este 200-18000C (depinde de tipul

termocuplului) iar domeniul de tensiuni de la �10-75 mV.

Fig.1.10.Termometru Digital

 1.4.Pirometre cu radiatie

  Legile care stabilesc legatura dintre energia radiata si temperatura sunt legile radiatiei
emise de Stefan-Boltzmann si Plank. Aceste legi arata ca un corp radiaza energie termica la
orice temperatura si ca o crestere a temperaturii provoaca o crestere a energiei radiate.Dupa
principiul lor de functionare pirometrele cu radiatie se impart in : pirometre cu radiatie totala
avand la baza legea Stefan-Boltzmann, pirometre optice cu disparitia filamentului (cu radiatie
partiala) bazate pe legea lui Plank si pirometre fotoelectrice.

Pirometrele optice monocromatice cu disparitia filamentului sunt larg raspandite in

practica industriala deoarece sunt simple, suficient de robuste si usor de manevrat.
Schema de principiu a unui pirometru optic cu disparitia filamentului este prezentata
in figura 1.12. El se compune dintr-o parte optica si una electrica. Partea optica se
compune din: obiectivul 1, ocularul 2, filtrul 3, sticla absorbanta 4 si diafragma 5.
Partea electrica este formata din lampa pirometrica 6, reostatul 7, aparatul de masura
8, becul 9 pentru iluminarea scalei aparatului de masura, scala 10, releul 11, bateriile
uscate (de 1,5V) 12, butonul 13 pentru inchiderea circuitului electric al aparatului de
masura si butonul 14 pentru alimentarea becului. Masurarea temperaturii se face prin
compararea intensitatii radiatiei emise de corpul cercetat cu intensitatea radiatiei
filamentului lampii pirometrice a carei incandescenta se regleaza cu ajutorul
reostatului. Citirea temperaturii se efectueaza pe scala superioara a aparatului pana la
temperatura de 1400oC. Peste aceasta valoare este necesar a se introduce intre obiectiv
si lampa pirometrica sticla absorbanta 4 pentru evitarea volatilizarii filamentului. In
felul acesta se pot masura temperaturi pana la 2000oC. Temperatura unui corp care nu
este negru, masurata cu pirometrul optic monocromatic, este totdeauna mai mica decat
temperatura reala a corpului. Corectiile de temperatura ce se impun in asemenea cazuri
se efectueaza cu relatia:

treal =tind + D t [ oC] , (1.9)

unde: D t este corectia de temperatura determinata din nomograma din figura 1.13, in
care e reprezinta coeficientul de absorbtie al corpului a carui temperatura se masoara si care se
obtine din tabelul 1.4.
  

Fig.1.11. Schema
unui

pirometru cu

radiatie partiala.

1.4. Mersul lucrarii

Masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor de sticla cu lichid se efectueaza

asupra mediului ambiant. Pentru masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor cu
rezistenta, a pirometrelor termoelectrice si a pirometrelor cu radiatie cu disparitia partiala a
filamentului, se foloseste instalatia din figura 1.14, a carei schema electrica este prezentata in
figura 11.2. (Lucrarea 11). Dupa cuplarea instalatiei la reteaua de energie electrica cu ajutorul
intrerupatoarelor 15 si 7, se efectueaza masurarea temperaturii cu ajutorul termorezistentelor
din Pt si Cu, pirometrului termoelectric din Pt-RhPt si a pirometrului cu radiatie partiala.
  

Fig.1.12. Nomograma pentru corectia temperaturii la pirometrul cu radiatie partiala.

1.5. Prelucrarea si interpretarea rezultatelor

 
Fig.1.14. Instalatia utilizata pentru masurarea temperaturii: 1- cuptor electric; 2- bare de silita;
3- termorezistente din Pt; 4- termocuplu Pt-RhPt; 5- termorezistenta din Cu; 6- logometru; 7-
intrerupator alimentare curent continuu; 8- panou; 9- tablou de comanda; 10- reostat; 11-
intrerupator alimentare retea; 12- logometru; 13- voltmetru; 14- milivoltmetru; 15-
intrerupator alimentare bare de silita; 16- ampermetru.