Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ETALONAREA TERMOCUPLELOR
I SCOPUL LUCRĂRII
A. Descrierea principiilor de funcţionare a termocuplelor, inclusiv prezentarea practică a
acestora.
B. Efectuarea măsurătorilor de temperatură.
C. Etalonarea termocuplelor folosind valorile măsurate.
II ECHIPAMENT NECESAR
A. Diverse tipuri de termocuple.
B. Termostat umplut cu apă.
C. Milivoltmetrul analogic şi multimetrul digital.
E01 1
2
mV E12 = f(t-ta)
0C temp.
de etalonare t
1 ta
E02
1
În practică termocuplele sunt construite din două sârme din metale sau aliaje diferite, sudate
la unul din capete. Punctul de sudură 2 (sudura caldă) se pune în contact cu sistemul a cărui
temperatură se determină iar capetele libere 1 (sudura rece) se leagă la un aparat de măsură a
tensiunii electrice (milivoltmetru) gradat direct în grade Celsius.
Valorile tensiunilor termoelectromotoare sunt de ordinul mV / 100C, în funcție de
materialele din care sunt confecționate cele două sârme ale termocuplei.
Etalonarea milivoltmetrelor pentru termocuple se face, în general, la temperatura de 0C a
sudurii reci. Dacă, în condiţiile de măsurare, temperatura sudurii reci (locul unde se află
milivoltmetrul) variază în raport cu temperatura de etalonare, se efectuează o corecţie a
temperaturii, utilizând relaţia 1 (valoarea tensiunii E01 se determină din anexa, Tabelul 2).
Corecția (compensarea) influenţei variaţiei temperaturii sudurii reci (temperatura la care se
află milivoltmetrul în momentul măsuraării) se poate face şi automat, prin folosirea unor dispozitive
electrice numite punţi compensatoare Wheatstone sau prin folosirea unui bimetal (dacă etalonarea
termocuplei s-a făcut la 0C și milivoltmetrul se află la la o altă temperatură ta, bimetalul din
interiorul milivoltmetrului acționează acul indicator al milivoltmetrului menținându-l la valoarea
temperaturii ta).
O termocuplă se compune dintr-un element sensibil 1 (termoelectrod = cele 2 sârme), care
este protejat de o teacă metalică 2. La capătul acesteia se găseşte cutia de conexiuni 3 în interiorul
căreia se află placa de borne 4, de unde pleacă conductorii de legătură spre aparatul indicator,
conform figurii 2.
Dfccc
Fig. 2 - Elementele componente ale unei termocuple
Termocuplele prezintă o serie de avantaje: au o construcţie simplă (fig. 2) şi un preţ redus,
asigură măsurarea temperaturii în domenii largi, pot fi utilizate la măsurarea temperaturii oricărui
mediu (fluid, solid), se pot face măsurători punctuale, permit transmiterea indicaţiilor la distanţă şi
conectarea mai multor elemente sensibile, printr-un comutator, la un singur aparat indicator. Totuşi,
au şi unele dezavantaje: îmbătrânirea termocuplelor, necesitatea compensării temperaturii cu
echipamente auxiliare etc.
IV MERSUL LUCRĂRII
1. Se foloseşte acelaşi stand de laborator pentru etalonarea termocuplelor ca cel utilizat la
lucrările anterioare.
2. Se aleg termocuplele care vor fi etalonate şi se realizează montajul termometrelor pe aparatul
verificator.
3. Se măsoară temperatura aerului ambiant, care reprezintă de fapt, temperatura sudurii reci t a
care se notează în Foaia de calcule.
4. Se determină constanta milivoltmetrului, notându-se, de asemenea, în Foaia de calcule.
5. Etalonarea unui termocuplu constă în stabilirea corespondenţei între valorile tensiunii
termoelectromotoare citite la milivoltmetru şi temperaturile sudurii calde la momentele
respective, măsurate cu un termometru etalon (de obicei un termometru cu coloană de
mercur). Pentru aceasta,
se setează termometrul cu contact la temperatura de 30 C şi se porneşte instalaţia
de laborator (termostatul).
o dată ajunsă apa la temperatura prestabilită, se citesc, simultan, indicaţiile date
de milivoltmetru şi de ohmmetru. Astfel, se notează în tabelul 1 numărul de
diviziuni la care a ajuns acul indicator al milivoltmetrului.
2
se repetă aceeaşi procedură pentru următoarele paliere de temperatură, atunci când
se crește temperatura cu 10C, faţă de temperatura setată iniţial (30C). Toate
rezultatele se înscriu în tabelul 1.
6. Se calculează valoarea efectivă a t.t.e.m. E12 citită cu milivoltmetrul.
7. Se citeşte din tabelul 2 (anexă) valoarea E01 corespunzătoare diferenței de temperatură de la
0C la ta.
8. Se corectează valoarea t.t.e.m. E12 obţinându-se t.t.e.m. E02.
9. Se trasează curba de variaţie a t.t.e.m. în funcţie de temperatură E 02 = f(t) numită curbă de
etalonare, Pe diagramă trebuie notată temperatura la care s-a făcut etalonarea (tetalonare =
0C). Dacă în timpul utilizării ulterioare a termocuplei, milivoltmetrul se va afla la o
temperatură diferită de cea la care s-a făcut etalonarea, valorile măsurate vor fi corectate în
mod corespunzător.
V REZULTATE EXPERIMENTALE
1. Se determină constanta milivoltmetrului folosind următoarea relaţie:
E mV
k max
n max div
unde E max - tensiunea maximă ce se poate măsura cu milivoltmetrul, corespunzătoare bornelor la
care se leagă termocupla;
n max - numărul maxim de diviziuni înscrise pe scala aparatului.
2. Se calculează t.t.e.m. E12 prin înmulţirea numărului de diviziuni indicate de acul indicator al
milivoltmetrului cu tensiunea corespunzătoare unei diviziuni (k), completându-se apoi
coloana corespunzătoare din tabelul 1.
3. Se calculează t.t.e.m. E02 cu ajutorul formulei 1 şi se înscrie în tabelul 1.
FOAIE DE CALCULE
Nume şi prenume: Data:
3
Anexa