Sunteți pe pagina 1din 6

LUCRAREA nr. 3 ETALONAREA TERMOCUPLURILOR (PIROMETRELE TERMOELECTRICE) 1.

Generalitati
Termocuplul reprezinta un mijloc de masurare a temperaturii, cu o raspndire larga n industrie si cercetarea stiintifica, acolo unde temperatura constituie cauza si efectul diferitelor procese. Larga raspndire a acestui mijloc de masurare a temperaturii este conditionata de avantajele pe care le ofera n comparatie cu alte mijloace de masurare a temperaturii, si anume: are o constructie relativ simpla si un pret scazut; asigura masurarea temperaturii ntr-un interval foarte mare (-2003000o C); poate fi conectat la diferite dispozitive indicatoare, nregistratoare, semnalizatoare sau de comanda; poate fi folosit si la masurarea temperaturii aerului sau a gazelor, sau a oricarui alt mediu care nu radiaza o cantitate suficienta de energie ca sa poata fi masurata prin metodele pirometriei optice; permite masurarea temperaturii la distanta. Dintre dezavantaje se pot mentiona: mbatrnirea termocuplului datorita folosirii lui la masurarea unor temperaturi foarte apropiate de temperaturile punctelor de topire ale materialelor din care sunt confectionati termoelectrozii; variatia temperaturii jonctiunii de masurare fata de temperatura de masurat, n special la masurarea temperaturilor de suprafata sau n cazul cnd conductia termica de la jonctiunea de masurare, prin termoelectrozi, este apreciabila; imposibilitatea folosirii termocuplului la masurarea temperaturii corpurilor n miscare (numai n cazul folosirii unor dispozitive speciale); necesitatea existentei unui echipament auxiliar pentru masurarea tensiunii termoelectomotoare (t.t.e.m.).

2. Principii si legi care stau la baza functionarii termocuplurilor


Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor este bazata pe utilizarea fenomenelor termoelectrice. Considerentele teoretice cu privire la circuitele termoelectrice se bazeaza pe legi fenomenologice, care explica mai mult partea calitativa dect cea cantitativa a fenomenului. Tensiunea termoelectromotoare care apare n circuitul unui termocuplu format din doi conductori omogeni, de natura diferita, este rezultatul unei actiuni concomitente a doua efecte. Acestea sunt efectul Thomson si efectul Seebeck. 2.1 Efectul Thomson Daca extremitatile unui conductor omogen a sau b (figura 1) se afla la temperaturi diferite T1 si T2 , (T1 > T2 ), diferite portiuni din conductori se afla la diverse temperaturi T, (T1 < T< T2 ). Odata cu cresterea temperaturii conductorului, concentratia pe unitatea de volum a purtatorilor de sarcina libera (n metale, electronii liberi) creste. Purtatorii de sarcina se misca din locurile cu concentratie mai mare catre locurile cu concentratie mai mica, adica de 17

la capatul cald al conductorului catre cel rece. Capatul rece se ncarca negativ, iar cel cald pozitiv. Tensiunea termoelectromotoare care se dezvolta la capetele conductorului omogen, se numeste tensiunea termoelectromotoare Thomson. Aceasta depinde de natura conductorului si de marimea diferentei de temperatura. Valoarea acestei tensiuni, pentru un conductor dat a, se determina cu relatia: Fig. 1. Schema de principiu a unui T2 termocuplu Ea = s a dT , (1) T1 unde a este coeficientul Thomson pentru conductorul a. n cazul circuitului nchis, format din doi conductori omogeni de natura diferita a si b, tensiunea termoelectromotoare totala Thomson, care apare n acest circuit, va fi egala cu diferenta dintre cele doua tensiuni care apar n fiecare ramura: T2 Eab = (s a s b ) dT , (2) T
1

2.2 Efectul Seebeck Acest efect consta n faptul ca la locul de contact al celor doi conductori a si b apare o tensiune termoelectromotoare. Cauza aparitiei acestei tensiuni se datoreaza concentratiei diferite a purtatorilor de sarcina din cei doi conductori si diferentei de potential care apare ca urmare a contactului dintre acestia (efectul Volta). ntr-un circuit cum este cel din figura 1, tensiunea termoelectromotoare Eab (T1 ), care apare la jonctiunea cu temperatura T1 , va avea semnul opus tensiunii termoelectromotoare Eab (T2 ), care apare la jonctiunea cu temperatura T2 si va diferi ca marime. Tensiunea termoelectromotoare care apare n circuit se determina cu expresia: Eab(T1 ,T2 ) = E ab(T2 ) Eab(T1 ) . (3) Tensiunea termoelectromotoare totala (t.t.e.m.), pentru un cuplu dat, depinde numai de valorile temperaturilor absolute T1 si T2 si se poate exprima prin relatia: T2 Eab(T1 ,T2 ) = Eab(T2 ) Eab(T1 ) + (s a s b ) dT . (4) T
1

Daca una din temperaturi, T1 spre exemplu, este constanta (T1 = T0 ), jonctiunea corespunzatoare se numeste de referinta (denumita si sudura rece), cealalta devenind jonctiune de masurare (denumita si sudura calda). n aceste conditii, tensiunea termoelectromotoare totala (E) va fi o functie numai de temperatura jonctiunii de masurare, T2 = T: E = f(T) , (5) relatie care sta la baza masurarii temperaturii cu ajutorul termocuplurilor. Cunoscnd f(T), sub forma unei curbe sau a unui tabel, masurarea temperaturii T se reduce la masurarea tensiunii termoelectromotoare E. Folosirea termocuplurilor la masurarea temperaturii necesita existenta unor mijloace de masurare a t.t.e.m. corespunzatoare preciziei impuse de procesul de masurare. Exista doua tipuri de mijloace de masurare a t.t.e.m. si anume: milivoltmetrele si potentiometrele. Prima categorie se foloseste pentru masurari industriale care nu necesita precizii mai bune de 18

1,52,5%. A doua categorie se foloseste att n masurari industriale, ct si n laboratoare unde sunt necesare precizii pna la 0,001%. Milivoltmetrele pot avea scala exprimata n o C pentru fiecare tip de termocuplu. Ele pot fi indicatoare, regulatoare sau nregistratoare de temperatura. Circuitul unui ansamblu termocuplu milivoltmetru are rezistenta proprie, care trebuie mentinuta ct mai constanta. Numai n aceste conditii, conform legii lui Ohm, curentul va fi proportional cu t.t.e.m. generata de termocuplu. Acest ansamblu de masurare mai cuprinde: cablu de prelungire, cutie termostata sau montaj de compensare a influentei variatiei temperaturii jonctiunii de referinta, conductoare de prelungire etc. n alcatuirea ansamblurilor termocuplu milivoltmetru, elementele componente trebuie astfel selectionate nct abaterea n o C a indicatiilor milivoltmetrului, fata de valorile n o C ale temperaturii la care se afla jonctiunea de masurare, determinata cu un termometru etalon, cnd jonctiunea de referinta se gaseste la 0o C, sa nu depaseasca erorile admise. n cazul masuratorilor efectuate n alte conditii dect cele de etalonare trebuie sa se faca corectiile corespunzatoare. Astfel, daca temperatura jonctiunii de referinta este diferita de cea avuta la etalonare, se face o corectie n functie de temperatura reala a acestei jonctiuni: T = Ti + K(Tm Te ) , (6) unde: T temperatura reala a jonctiunii de masurare; Ti temperatura masurata; Tm temperatura jonctiunii de referinta n timpul masurarii; Te temperatura jonctiunii de referinta la etalonare; K coeficient care depinde de natura termocuplurilor. Pentru o corectie exacta, termenul K(t m t e ) se ia din diagrame. Pentru cazul cnd se cunoaste caracteristica termoelectrica a termocuplului respectiv, se poate determina grafic variatia t.t.e.m. n intervalul tm te (fig. 2), deoarece: Et t = Et t Et t . m e e m (7)

Daca se regleaza pozitia zero a indicatorului la pozitia care corespunde temperaturii jonctiunii de referinta, n timpul masurarii, nu mai este necesara corectarea prin calcul. Pozitia de zero se poate regla automat cu ajutorul unui compensator montat la aparatul indicator foarte aproape de borne. Montajul de compensare consta n intercalarea n circuitul de masurare a tensiunii diagonalei unei punti Wheatstone, alimentata n curent continuu si avnd cel putin o rezistenta dependenta de temperatura. Printr-o dimensionare corespunFig. 2. Determinarea grafica a variatiei t.e.m. n zatoare a aceleiasi rezistente si a tenintervalul tm te siunii de alimentare a puntii se poate obtine ca pentru orice temperatura a jonctiunii de referinta n timpul masurarii, tensiunea diagonalei sa aiba un sens si o valoare astfel nct sa corecteze t.t.e.m. la valoarea corespunzatoare de gradare. 19

n cadrul lucrarii se urmareste ridicarea pe cale experimentala a curbelor E = f(T) pentru trei termocupluri si anume: fier constantan (Fe - Const.), cupru constantan (Cu Const.) si cromel alumel (NiCr - Ni), a caror jonctiune de referinta se afla la temperatura mediului ambiant, considerata constanta si corectarea pe cale grafica a rezultatelor masuratorilor obtinute cu un termocuplu etalon, Cu Const. Domeniile de utilizare ale celor trei termocupluri sunt: fier constantan 0450o C; cupru constantan 0400o C; cromel alumel 0900o C, valorile limita maxime fiind impuse de fenomenele de oxidare a termoelectrozilor ce apar la temperaturi mai ridicate. Daca se lucreaza n atmosfera neutra sau se etanseaza n mod corespunzator termoelectrozii, se obtin valori mai ridicate pentru limitele maxime de temperatura. Etalonarea termocuplului consta n stabilirea legaturii dintre indicatiile instrumentului de masura (milivoltmetrul) cu temperaturile citite la un instrument termometric etalon (termocuplu etalonat n cazul de fata ).

3. Descrierea instalatiei
Instalatia de etalonare (figura 3) se compune dintr-un cuptor electric tubular orizontal 5, alimentat de la reteaua electrica prin intermediul unui autotransformator reglabil 1, un milivoltmetru (etalonat n mV) 8, prevazut cu comutator automat pentru masurarea succesiva a t.t.e.m. ale celor trei termocupluri, un milivoltmetru (etalonat n o C) 9, un termocuplu etalon 7 pentru masurarea temperaturii din interiorul cuptorului si un termocuplu de camera, cu mercur, pentru masurarea temperaturii mediului ambiant. Cuptorul electric tubular este compus dintr-un tub ceramic 2, introdus concentric ntr-o camasa izolanta 4, nchisa ntr-un nvelis metalic. Elementul de ncalzire cu care se realizeaza temperaturi pna la 1000o C, este o srma de Kantal, 3, nfasurata pe tubul ceramic (figura 3).

Fig. 3. Instalatia de etalonare a termocuplurilor

4. Desfasurarea lucrarii
Se verifica montajul conform schemei din figura 3. Se conecteaza autotransformatorul (1) la priza de tensiune. Se alimenteaza cuptorul electric (5) cu tensiuni variabile, din ce n ce mai mari, prin intermediul autotransformatorului, ceea ce conduce la obtinerea, n interiorul cuptorului, a unei valori crescatoare pentru temperatura corespunzatoare jonctiunilor de masura ale termocuplurilor (6) si se citesc simultan temperatura, la milivoltmetrul (9) si t.t.e.m. la milivoltmetrul (8) pentru fiecare termocuplu supus etalonarii. Se repeta citirile. Rezultatele obtinute se trec n tabelul 1. 20

5. Rezultatele masuratorilor
Termocuplul Temperatura t.t.e.m. sudurii calde o C mV Termocuplul Temperatura t.t.e.m. sudurii calde o C mV Tab. 1. Termocuplul Temperatura t.t.e.m. sudurii calde o C mV

Nr. crt. 1. 2. . 15.

Cu ajutorul perechilor de valori (t, E) obtinute, se construiesc pe hrtie milimetrica curbele de etalonare pentru cele trei termocupluri, ntr-un sistem de axe E(mV) t(o C). Originea axelor de coordonate corespunde temperaturii mediului ambiant, la care valoarea t.t.e.m. este zero. Pentru corectia grafica a rezultatelor masuratorilor efectuate se procedeaza n felul urmator: cu ajutorul scarii alese pentru axa temperaturii, se construieste pe prelungirea din stnga a axei temperaturii (figura 4), un segment proportional cu t = t 0 0 = t0 . Prin extremitatea acestui segment, se construieste noua axa E, a t.t.e.m. Intersectia dintre aceasta axa si tangenta n 0 la curba de etalonare reprezinta originea 0 a noilor axe de coordonate E- t. Determinarea ecuatiilor curbelor de regresie si a coeficientilor de corelatie corespunzatori se face cu ajutorul analizei de regresie si corelatie prezentata n anexa 1. Pentru aceste curbe de etalonare se recomanda aproximarea prin curbe Fig. 4. Extrapolarea curbei de etalonare la exponentiale si respectiv liniare, alegerea temperatura de 0oC ecuatiei corespunzatoare facndu-se pe baza coeficientilor de regresie coresbt punzatori. Pentru regresia exponentiala, coeficientii a si b ai ecuatiei E = a. e se calculeaza cu relatiile: n n n n (t i ln Ei ) t i ln Ei i =1 i =1 b = i =1 n , (8) n n ti2 ( ti ) 2 i =1 i =1 n n ln Ei ti ln a = i =1 b i =1 , (9) n n n care n este numarul perechilor de valori (Ei ,t i ). Coeficientul de corelatie r este: n n ti ln Ei n ) (t i i =1 ) ( ln Ei i =1 n n i =1 r= . (10) n n ti ln Ei n (t i i =1 ) 2 ( ln Ei i =1 )2 n n i =1 21

Pentru regresia liniara, coeficientii a si b ai ecuatiei E = a + b. t sunt: n n n n t i Ei t i Ei i =1 i =1 , b = i =1 n n n ti2 ( ti ) 2 i =1 i =1 n n Ei ti a = i =1 b i =1 , n n si respectiv coeficientul de corelatie: n n ti Ei n (ti i =1 ) (Ei i =1 ) n n i =1 r= . n n ti ln Ei n 2 (t i i =1 ) 2 (E i i =1 ) n n i =1

(11)

(12)

(13)

6. Calculul erorilor
Eroarea de determinare cu ajutorul curbei de etalonare a unei temperaturi oarecare t x provine din erorile de masurare a temperaturii, a tensiunilor termoelectromotoare si a erorilor de reprezentare. Eroarea absoluta t x de determinare a temperaturii t x se obtine cu relatia: E x o t x = [ C] , (14) mx unde: E x = E1 + E 2 + E3 [mV]. (15) iar: E x mx = [mV/grd] (16) tx reprezinta coeficientul unghiular al curbei de etalonare n punctul de coordonate t x, Ex (figura 4), avnd unitatea de masura [mV/grd]. n relatia (15) erorile care intervin sunt urmatoarele: E1 reprezinta eroarea n mV determinata de eroarea de masurare a temperaturii t 1 cu ajutorul milivoltmetrului etalonat n o C si a erorii t 2 determinata de eroarea de reprezentare a curbei de etalonare: E1 = m x ( t 1 + t 2 ) [mV] . (17) E2 eroarea de masurare a tensiunii termoelectromotoare la milivoltmetru [mV]. E3 eroarea n mV determinata de eroarea de reprezentare a curbei de etalonare [mV]. Ca urmare, relatia (14) se mai scrie: E2 + E3 t = t 1 + t 2 + , (18) mx iar eroarea relativa va fi: t r t x = x . (19) tx Se va determina eroarea absoluta si eroarea relativa a aceleiasi temperaturi t x, utiliznd curbele de etalonare ale termocuplurilor Fe Const., Cu Const. si NiCr Ni. 22