1.

Introducere

Sistemul de reglare automată este acel sistem automat în care controlul şi modificarea
mărimii de ieşire sunt realizate în buclă închisă astfel încît în regim staţionar abaterea ei de la
valoarea prerscrisă să fie nulă, adică:

Δy= y r − y p =0 2.01

Pentru realizarea acestui deziderat, un sistem de reglare automată trebuie să aibă structura
minimală din figura 2.01.

EP - element de prescriere (poate fi considerat exterior SRA)

C - element de comparaţie
R - regulator automat
E - element de execuţie
M - element de măsurare (traductor)
Aşa cum am spus, această structură este una minimală, Sistemul de Reglare Automată
mai putînd conţine elemente de calcul, adaptoare, elemente de prescriere, etc.)
Elemente sensibile parametrice pentru
traductoare de temperatură

Elementele sensibile pentru traductoare de temperatură sunt elemente parametrice ce utilizează:

a) efectul termoelectric
b) variaţia rezistenţei electrice cu temperatura
c) dilataţia corpurilor

ES ce utilizează efectul termoelectric

Aceste elemente sensibile se mai numesc curent şi termocupluri şi constă din doi electrozi conductori sudaţi la un capăt ca în figura 2.15.
Ele utilizează efectul Seebeck, conform căruia într-un circuit compus din conductori diferiţi a căror puncte de conexiune se
află la temperaturi diferite ia naştere un câmp imprimat. Capetele a şi b ale termocuplului se vor afla la aceeaşi temperatură T 0
(rece), iar capetele sudate la temparatura caldă T (caldă) care se doreşte a fi măsurată.
Dacă:

T ≠T 0 2.35

între capetele a şi b aflate în gol apare o tensiune continuă dată de relaţia:

U s =U a, b ≃α 12=k 1⋅(T −T 0 ) 2.36

Prin urmare tensiunea US este o măsură a diferenţei de temperatură dintre capetele reci şi capătul cald. Menţinând constantă
temperaturile capetelor reci (T0 = ct.), US devine o măsură a temperaturii punctului cald.
Sensibilitatea ES este cuprinsă în gama:

ΔU S
S= =0 , 01÷0,1 mV / 0 C
ΔT 2.37

În cazul în care capătul cald lucrează la temperaturi ridicate este necesară prelungirea electrozilor, utilizând conductoare de prelungire
realizate din aceleaşi material sau materiale cu aceleaşi proprietăţi termoelectrice.
Pentru protecţia termocuplului acesta se introduce într-un tub care se confecţionează dintr-un material ales conform aplicaţiei.

ES termorezistiv

Aceste tipuri de elemente sensibile se bazează pe variaţia rezistenţei cu temperatura şi sunt realizate din metale pure: Cu, Ni, Pt şi se
utilizează de regulă în domeniul de temperatură de la 1000C - 6000C.
Dependenţa rezistenţei cu temperatura este descrisă de relaţii de forma:
- pentru Cu (-50 - 2000C)
 RT =R 0⋅(1+ a⋅T ) 2.38

- pentru Pt (0 -6300)

RT =R 0⋅( 1+ a⋅T +b⋅T 2 ) 2.39

Se utilizează şi ES termorezistive din materiale semiconductoare, numite termistoare. Rezistenţa acestora variază exponenţial conform
relaţiei:

RT = A⋅exp ( c /T ) 2.40

Avantajul utilizării lor constă în variaţia mai pronunţată a rezistenţei cu temperatura. Atât termorezistentele cât si termistoarele se
introduc în tuburi de protectie metalice identice cu cele utilizate în cazul termocuplurilor.