LUCRARE DE LABORATOR NR.

MĂSURAREA TEMPERATURII 2 - TERMOMETRIA ELECTRICĂ

Termometria electrică are la bază instrumente termometrice care folosesc variaţia unei
anumite proprietăţi electrice, în raport cu temperatura, cum sunt rezistenţa electrică şi tensiunea
electromotoare.
A) Termometria rezistivă se bazează pe variaţia rezistenţei electrice a unui fir metalic în
funcţie de temperatura lui. Elementul care materializează acest fenomen se numeşte
termorezistenţă. Termorezistentele sunt traductoare de temperatura care constau dintr-un fir
metalic bobinat pe un suport izolat introdus intr-o teaca de protectie. Conexiunile electrice
sunt scoase intr-o cutie de legaturi.

Materiale pentru firele rezistive:

Denumire material Grosime Domeniul
Platină 0.05 mm -200oC ÷ 650oC
Cupru 0.1 mm -50oC ÷ 180oC
Nichel 0.05 mm -50oC ÷ 180oC

Legea de variaţie a rezistenţei electrice a platinei cu temperatura în domeniul -190oC÷0oC

este:
Rt = R0 [1 + At + Bt 2 + C (t − 100)t 3 ]
unde:
A,B,C – constante material
Rt – rezistenţa la temperatura toC
R0 – rezistenţa la temperatura 0oC

Constructiv, termorezistentele sunt alcatuite dintr-o înfasurare de fire sau benzi 1, executate pe
un suport izolator din punct de vedere electric 2 (ceramica, mica).
Aceasta înfasurare se acopera cu un strat izolant 3 si se
introduce într-un tub de protectie 4, confectionat din cupru sau otel. În
cazul în care termorezistentele sunt destinate masurarii unor
temperaturi joase, tubul de protectie este etans si uneori umplut
cu gaz sub presiune – un bun conducator de temperatura sau cu
parafina.
Gazul sau parafina servesc la reducerea inertiei termice care ar exista
la transmiterea temperaturii dintre mediu si înfasurarea 1. La capetele
termorezistentei se sudeaza fire din acelasi material ca si spirele
înfasurarii, care se aduc la o cutie de borne. În masurarile
industriale se folosesc termorezistente cu valori ridicate ale rezistentei electrice, deoarece
necesita aparate de precizie mai mica:
Termorezistentele se pot grada functie de rezistenta la 0 °C (notata cu R0)astfel:
 • pentru termorezistentele din platina: platina Pt100 (R0 =.100W); Pt50 (R0 = 50W); Pt 10
(R0 =10 W);
• pentru termorezistentele din cupru: Cu 100 (R0 = 100 W); Cu 50 (R0 = 50 W).

Teaca de protecţie este confecţionată din:

Cu -200oC ÷ 250oC
OLT45 -50oC ÷ 500oC
Otel inox 500oC
Termorezistenţele au inerţie practic nulă.

Scheme de conectare:

B) Termistori

O clasă de termometre ce folosesc semiconductori drept elemente termorezistive este

cunoscută sub numele de termistori. Domeniul de măsurare al acestora este -100oC ÷ 1200oC.

Termistorii sunt confecţionaţi de obicei din amestecuri bine definite de oxizi metalici
sinterizaţi (Ba, Ni, Mg, Ti, U, Zn).

Sensibilitatea lor este foarte bună, de 6÷40 de ori mai mare decât la termorezistenţe.

Pentru un interval delimitat de temperatură relaţia rezistenţa-temperatură poate fi exprimată cu

formula:
eB
RT = R , unde
T
RT – rezistenţa la temperatura T;
R - rezistenţa limită atunci când 1/t tinde către 0
B – o constantă exprimată în grade
Se caracterizează prin neliniaritate şi instabilitate.

Caracteristica esenţială este scăderea rezistivităţii cu creşterea temperaturii

Schema instalaţiei ce foloseşte variaţia rezistenţei electrice cu temperatura:
1. termorezistenţă sau termistor
2. sursa de alimentare
3. milivoltmetru

Aparate ce folosesc efectul termoelectric

Efectul termoelectric (Seebeck – 1821) constă în apariţia unui curent electric (a unei t.e.m.) într-
un circuit închis format din două conductoare diferite ale căror puncte de sudură se menţin la
temperaturi diferite.
t.e.m. = f(T1-T2) de obicei T2 = T0 = ct rezultă t.e.m. = f(T1)
t.e.m. = 0.01 – 0.06 mV/K

Elementul care materializează efectul termoelectric e numeşte termocuplu. Dimensiunea

cuplelor (a punctelor de sudură) este cam de 3-5 mm, deci se pot efectua măpsurători în spaţii
reduse (ex. pereţi izolatori). Cupla rece este menţinută la temperatura mediului. Tecile
termocuplelor prezintă analog cu cele ale termorezistenţelor o zonă sensibilă, un element de
racord şi o cutie de borne.
Precizia este de ordinul sutimilor de grad.

Aliaje utilizate:
a) metale nobile, aliaje de Pt, Rh, Ir (1700-2000oC);
b) Fe – constantan, cromel-alumel, cromel-copel, Cu-constantan
(T<1000oC)<
c) W – grafit (t>2000oC)

Cuplu termoelectric format din doi conductori A, B (cei doi

termoelectrozi):
Punctele lor de legătură sunt: 1 se introduce în mediul a cărei temperatură vrem s-o măsurăm
(sudura caldă), 2 se menţine la t0=constantă (sudura rece). Dacă t0=constantă atunci tensiunea
electromotoare ce apare în circuit e funcţie doar de t: E=f(t). Această tensiune electromotoare
se măsoară cu milivoltmetru, care are scara în 0C, care poate fi legat astfel:
a) prin întreruperea unui termoelectrod
b) pus în locul sudurii reci.

a) b)

Schiţa unui termocuplu este:

1 – teacă de protecţie
2 – sudura caldă
3 – porţiune filetată
4 – piuliţă de fixare
5 – cutie cu borne
6 – fire la milivoltmetru

Schema termometrului cu termocuplu:

1. sudură caldă (amplasată în punctul de
măsurare);
2. termoelectrozi;
3. cutie cu borne de conexiuni;
4. cablu de compensaţie;
5. cutie de conexiuni intermediare;
6. conductori de Cu;
7. rezistenţă de egalizare;
8. aparat de măsură.
Lucrare experimentala

Instalatia experimentala consta din sudurile A si B ale celor doua metale, sursa de incalzire si
un potentiometru compensator P, sau un milivoltmetru pentru masurarea tensiunii
termoelectromotoare. Sudura B este mentinuta la temperatura constanta (0 C intr-un pahar cu
apa si gheata), iar sudura A este introdusa intr-un vas cu apa care va fi incalzita, temperatura
masurandu-se cu termometrul.

Instalatia experimentala ce cuprinde sudura "calda" A,din vasul cu apa incalzita o sursa de
caldura, sudura "rece" B mentinuta la temperatura constanta (ex. apa cu gheata, 0oC),
termometrul si milivoltmetrul.

. Modul de lucru

1. Se introduce sudura A in vasul cu apa care va fi incalzit, iar sudura B in vasul Dewar cu
apa si gheata.
2. Se leaga capetele libere ale termocuplului la bornele instrumentului de masura.
3. Se conecteaza incalzitorul la sursa de putere.
4. Se masoara tensiunea termoelectromotoare din 10 in 10 C.
5. Temperatura se citeste pe termometru.

3. Prelucrarea datelor experimentale

1. Valorile obtinute experimental se trec in tabelul 1.

2. Se reprezinta grafic tensiunea termoelectrica in functie de diferenta de temperatura
dintre cele doua jonctiuni, E = f(TA – TB) (daca in vasul B nu este gheata, se citeste
temperatura corespunzatoare).

VERIFICAREA CUNOSTINTELOR
- Ce se intelege printr-o termorezistenta?
- Ce se intelege printr-o termocupla?
- Ce se intelege printr-un termistor?