Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnic a Moldovei

Facultatea Energetic i Inginerie Electric

REFERAT
Tema:Termistoare

A efectuat: st. gr. IMC-121

Dabija Ion

A verificat: Friptuleac. I.

Chiinu 2016

Termistorul este un rezistor a crui rezisten depinde puternic de

temperatur, ca urmare prezentnd o caracteristic U-I neliniar. Specific
acestei dependene de temperatur comparativ cu cea a rezistoarelor liniare
fixe sau variabile este faptul c la variaia temperaturii cu un grad valoarea
rezistenei termistoarelor se modific de ordinul zecilor de procente. Cu alte
cuvinte, este posibil ca ntr-un interval ngust de temperatur termistorul si njumteasc sau s-i dubleze valoarea rezistenei. Micorarea sau
creterea rezistenei este n strns corelaie cu tipul termistorului, care
poate fi: a) cu coeficientul de temperatur negativ, NTC b) cu coeficientul
de temperatur pozitiv, PTC.
Avand functionare similara cu a RTD-urilor, termistoarele sunt senzori
de temperatura rezistivi necostisitori si sunt construiti din material
semiconductoare solide care au coef de temperature pozitiv sau negativ. Cu
toate ca dispozitivele cu coef de temperatura pozitiv sunt disponibile cei
mai des utilizati sunt termistorii cu coef de temperatura negative. In Fig.
1 este prezentat caracteristica rezistenta temperatura a unui termistor NTC
(coef neg de temp). E cel mai sensibil dintre senzorii de temperatura
studiati. Marea precizie a termistoarelor ( -44,000 ppm/*C la 25*C) permite
acestora sa detecteze variatii minime de temperatura ce nu pot fi detectate
cu un RTD sau cu o termocupla. Precizia e un avantaj fata de RTD deoarece
nu e nevoie de conexiunea 4 fire pt a elimina/compensa erorii firelor
conductoare. Ex: presupunem un termistor NTC de 10kOhm cu coef de
temperatura de -44,000ppm/*C la temperatura de 25*C, care inlocuieste un
RTD de platina de val 100 Ohmi ; astfel pt o rezitenta a firului conductor de
21 ohmi avem o eroare de masurare mai mica decat 0.05*C. Aceasta e o
imbunatatire a factorului de eroare pt un RTD cu aprox 500 ppm/*C.

Totusi precizia ridicata a termistoarelor in ceea ce priveste temperatura

are pretul ei. Coef de temperatura a termistoarelor nu descreste liniar cu
cresterea temperaturii ca si in cazul RTD. Aplicatiile cu termistoare sunt
limitate la cateva sute de grade in cel mai bun caz, din cauza ca sunt
predispuse
la
deteriorari
in
cazul
temperaturilor
ridicate. In comparatie cu RTD-urile si termocuplele, termisoarele sunt
fragile in constructie si cer o mai mare atentie la montare pt a preveni
zdrobirea. Cu toate acestea raspunsul in timp e scurt
datoritadimensiunilor reduse; deoarece prezinta masa termica de valori
mici, termistoarele sunt predispuse erorilor de incalzire proprie (selfheating).
Dupa cum am aratat in figura 2, coef de temperatura a termistoarelor
variaza de la -44,000 ppm/*C la 25*C la -29,000 ppm/*C la 100*C. Aceasta
neliniaritate nu numai ca introduce cele mai mari erori de masurare a
temperaturii, limiteaza de asemenea utilizarea termistoarelor in aplicatii cu
intervale de temperature f inguste daca nu sunt folosite tehnici de
liniarizare. E posibil sa obtinem liniaritate si peste un domeniu larg de
temperaturi. O metoda de liniarizare a caracteristicii a unui
termistor este suntarea cu o rezistenta de valoare fixa, legata in paralel cu
termistorul. Acesta metoda pastreaza precizia mai mare decat a RTD-urilor
respective a termocuplelor. Principalul dezavantaj al acestei metode este
faptul ca liniarizare se poate obtine doar pe intervale inguste.

Pentru utilizarea n practic, termistorul se realizeaz sub forma unei

pastile ceramice la capetele a 2 conducte terminale. Termistorul se introduce
in zona interesat, ntre conductoarele nfurrii a crei temperatur se
supravegheaz. ntre temperatura nfurrii i cea a termistorului exist un
decalaj. Intervalul de timp necesar termistorului pentru a atinge temperatura
nfurrii se numete constan de transfer i are valori de 0,1...4 s.
Termistoarele se folosesc pentru protecia motoarelor de putere mare,
pentru controlul direct al temperaturii nfurrii statorului.
Se recomand folosirea termistoarelor n curent continuu n cmpuri
electrice cu o intensitate mai mic de 1,5 V/mm.

Termistoarele sunt integrate n scheme de comand automat, ca n

figura .
Cu butonul (cu reinere) S1 se pune n funciune puntea redresoare PR
ce asigur alimentarea n curent continuu a celor 3 termistoare plasate n
nfurrile statorului motorului. Acestea sunt legate n serie cu un contactor
de comand K2. Astfel contactul K2, normal deschis, din circuitul de
comand a motorului, se nchide. Numai dup aceste manevre motorul
poate fi pus in funciune prin butonul S1: bobina contactorului principal K1
este pus sub tensiune. Aceasta acioneaz contactele principale K1 i
motorul este alimentat; de asemenea, contactul secundar de au'.omentinere.
K1, pentru a putea fi eliberat butonul S1. Dac unul din termistoare
sesizeaz atingerea temperaturii nominale (datorit suprasarcinii), rezistenta
lui crete foarte mult, astfel nct contactorul K2 si elibereaz armtura.
Aceasta are drept consecin deschiderea contactului K2 din circuitul
bobinei contactorului K1, astfel c si contactorul K1 este scos din funciune
i motorul se oprete.