Traductoare de temperatura

1
 TRADUCTOARE DE TEMPERATURĂ

Se numeste traductor acel element care realizeaza convertirea unei marimi

fizice de obicei neelectrica
– in marime de alta natura fizica, de obicei electrica, in scopul utilizarii intr-
un sistem de automatizare.
Aparatele electronice pentru masurarea marimilor neelectrice, desi sunt de o
mare diversitate, au o structura comuna fiind compuse din trei parti
principale: traductor (denumit uneori si traductor de intrare), Elemente de
prelucrare (circuite modificatoare) ,Traductor de iesire ( indicator, inregistrator,
procesor, etc) ,Temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza starea de
încalzire a unui corp.
Masurarea temperaturii se bazeaza pe diferite fenomene si efecte fizice, in
care modificarea temperaturii determina modificari ale unor proprietati al
materialelor: variatia dimensiunilor geometrice; aparitia unei tensiuni
electromotoare de-a lungul jonctiunii a doua metale; variatia rezistentei
electrice; Variatia intensitatii radiatiei emise; Variatia frecventei de rezonanta a
unui cristal de cuart.

Traductoare de temperatură

Sunt dispozitive care convertesc temperatura într-o deplasare sau dilatare

(gaz sau metal), într-o variaţie a unui parametru al circuitelor electrice (de
obicei rezistenţă) sau într-o tensiune electromotoare.
Funcţionarea traductoarelor de temperatură are la bază proprietatea
materialelor conductoare de a-şi modifica rezistivitatea electrică (deci şi
rezistenţa electrică), în funcţie de temperatură, conform relaţiei :

R = R0 (1 + α*Δθ)

variaţia de temperatură (faţă

rezistenţa electrică la
o temperatură oarecare
rezistenţa electrică la
temperatura de referinţă (de
obicei, 20 ˚C)
de temperatura de referinţă)
coeficient de variaţie a
rezistenţei cu
temperatura

2
 O prima clasificare a traductoarelor de temperatura, bazata pe modul in care
elementul sensibil preia energia de la mediul a carui temperatura se
masoara,permite sa se distinga doua mari categorii:

- traductoare de temperatura cu contact;

- traductoare de temperatura fara contact.

In cazul primei categorii elementul sensibil se afla in contact direct cu

mediul, preluarea energiei termice efectuandu-se prin conductibilitate sau
convectie.Traductoarele de temperatura cu contact reprezinta categoria cea mai
frecvent utilizata in domeniul: 200…1600sC.
Problema cea mai importanta ,din punct de vedere al preciziei, este aceea a
influentei pe care o exercita introducerea elementului sensibil asupra campului
de temperatura existent in mediul de masurat. Transferul de caldura de la mediul
de masurat la elementul sensibil necesita un anumit timp, de dorit cat mai redus,
pana la atingerea echilibrului termic.
Constantele de timp caracteristice acestor traductoare sunt sensibil mai mari
decat aletraductoarelor pentru alte marimi si ele reprezinta un indicator de
performanta esential in proiectarea sistemelor de reglare. De asemenea trebuie
relevata necesitatea unor mijloace de protectie a elementului sensibil la imersia
acestuia in medii corozive,metale topite, etc.
Performantele traductoarelor pot fi apreciate pe baza urmatoarelor
caracteristici:
· Sensibilitatea – reprezinta limita raportului dintre variatia infinit mica a
marimii de iesire si cea de intrare, cand ultima tinde spre zero. Este necesar ca
aceastasensibilitate sa fie constanta pe tot domeniul de masura, adica elementul
sa fie liniar, in caz contrar sensibilitatea putandu-se defini in jurul oricarui punct
de functionare. In mod normal, elementele de masurat prezinta un anumit prag
de sensibilitate, adica o valoare limita sub care nu mai apare o marime
masurabila la iesire.
· Precizia – se defineste ca valoare relativa a erorii exprimata in procente.
Elementele de masurat din sistemele automate au clase de precizie de 0,2 -1,5%,
fiind necesar sa fie cu cel putin un ordin de marime superiaora preciziei
reglajului in ansamblu.
· Liniaritatea – se refera la aspectul caracteristicii statice a elementelor
si , aceasta caracteristica nu trebuie sa prezinte curburi si histerezis pe tot
domeniul de variatie al marimilor de intrare si iesire.
· Comportarea dinamica – aceasta caracteristica se refera la capacitatea
elementului de a reproduce cat mai exact si fara intarziere variatiilemarimii
masurate. Se apreciaza pe baza functiei de transfer a elementului, adica pe baza
constantelor de timp ce intervin sau, uneori pe baza benzii de trecere.

3
 · Reproductibilitatea – reprezinta proprietatea elementelor de a-si
mentine neschimbate caracteristicile statice si dinamice pe o perioada cat mai
lunga de timp, in anumite conditii de mediu admisibile.
· Timpul de raspuns – reprezinta intervalul de timp in care un semnal
aplicat la intrare se va resimti la iesirea elementului. Acest timp poate fi oricat
de mic, dar niciodata nul, putand fi asimilat cu inertia.
· Gradul de finete – se caracterizeaza prin cantitatea de energie absorbita
de traductor din mediul de masura, recomandandu-se sa fie cat mai mica pentru
a nu influenta desfasurarea procesului. Alegerea traductorului se va face in
functie de parametrul reglat, in functie de mediul de masura, in functie de tipul
semnalului: continu, electric sau neelectric, discontinuu, s.a.
Privite sub aspectul tipului de semnale, traductoarele pot fi analogice sau pot
fi numerice.

Traductoare de temperatură

Sunt dispozitive care convertesc temperatura într-o deplasare sau dilatare

(gaz sau metal), într-o variaţie a unui parametru al circuitelor electrice (de
obicei rezistenţă) sau într-o tensiune electromotoare.
Funcţionarea traductoarelor de temperatură are la bază proprietatea
materialelor conductoare de a-şi modifica rezistivitatea electrică (deci şi
rezistenţa electrică), în funcţie de temperatură, conform relaţiei :
Măsurând rezistenţa electrică a unui conductor cu o anumită temperatură, se
pot obţine informaţii despre valoarea temperaturii respective.

Traductoarele termorezistive
Din această categorie fac parte :
 termorezistoarele, care sunt traductoare termorezistive metalice, realizate cu
materiale conductoare, fie ca o înfăşurare pe un suport izolant
(termorezistenţe), fie ca un ansamblu de două conductoare (traductoare
bimetalice), fie ca o peliculă (film) depusă pe o placă din aluminiu, oxidată
(timbre termorezistive)
 termistoarele, care sunt traductoare termorezistive realizate cu materiale
semiconductoare

4
 Termorezistenţele – sunt traductoare la care, odată cu modificarea
temperaturii se modifică rezistenţa electrică a materialului conductor. Aspectul
exterior al termorezistenţelor tehnice este similar cu cel al termocuplelor.
Elementul sensibil al termorezistenţei este realizat dintr-o înfăşurare
conductoare plată sau cilindrică, peste un suport izolant din mică, izoplac,
ceramică, textolit ş.a. ; înfăşurarea conductoare este un fir din platină (-180 ÷
+6000 C şi mai rar –200 ÷ +10000 C), nichel (-100 ÷ +2500 C), cupru, wolfram,
fier, fir bobinat neinductiv pe suport.
Cele mai utilizate sunt termorezistenţele din platină, care se folosesc şi ca
etaloane de temperatură în intervalul 0÷6000C.
Traductoare bimetalice - sunt realizate din materiale metalice, fabricate din
table sau benzi din componente diferite, unite intim între ele şi caracterizate de
coeficienţi de dilatare termică liniară diferiţi.
Prin deformarea lamelei bimetalice la variaţii de temperatură, se pot închide
sau deschide contacte electrice fixe sau reglabile cu temperatura.
În aplicaţiile industriale traductoarele bimetalice sunt elemente esenţiale în
cazul protecţiei la suprasarcini a masinilor electrice, transformatoarelor,
conductelor electrice, iar în scopuri mai puţin “industriale” sunt utilizate la
aparatele şi dispozitivele electrocasice (calorifere, perne, plite, uscătoare, fiare
de călcat etc.).
Termistoarele - sunt traductoare de temperatură realizate din material
semiconductor, fenomenele de conducţie în acest caz fiind mult mai complexe.
Termistoarele de siliciu au o bună stabilitate pentru temperaturi între –50 ÷
+1200C. Până la 1200C, în mecanismul de conducţie intervine dopajul ce reduce
mobilitatea purtătorilor de sarcină, pentru temperaturi mai mari, datorită
ionizărilor termice, rezistenţa scade cu temperatura.
Traductoare termoelectrice (termocuple)
Constructiv, se realizează din două conductoare metalice sau aliaje diferite
(termoelectrozi) sudate împreună la unul din capete.

5
 Funcţionare : prin încălzirea locală a sudurii (joncţiunea de măsurare – capăt
cald), datorită efectului termoelectric direct (efectul Seebeck) se va genera o
tensiune termoelectromotoare la capetele libere ale conductoarelor (joncţiunea
de referinţă – capăt rece) indicată de un milivoltmetru.

M1 M2 M3

mV

M1
e
Termocuplu Fire de extensie Circuit de măsură

Cu toatea. că sensibilitatea termocuplelor este b. mai redusă decât a

termorezistenţelor, ele nu produc semnal de ieşire dacă nu există o diferenţă de
temperatură, însă sensibilitatea scade foarte mult la temperaturi scăzute.

Pirometrele
Permit măsurarea temperaturii prin intermediul energiei radiante, fără
contact, în concordanţă cu legile radiaţiei termice.
Măsurarea se face prin comparaţie, adică pe imaginea suprafeţei radiante, ce
emite o radiaţie în spectrul vizibil, se suprapune o lampă etalon.
Reglând curentul de filament se va modifica temperatura acestuia şi implicit
culoarea.
În funcţie de temperatura filamentului T f, valoarea curentului prin acesta
constituie o măsură a temperaturii
urmărite Tm .
Pirometrele obişnuite au
0
domeniile: 700 C (filament roşu
Tm > Tf Tm = Tf Tm < Tf închis) şi temperatura maximă a
filamentului 15000C, dar pot fi
extinse până la 30000C prin utilizarea unor atenuatoare optice.
Pirometrele sunt foarte mult utilizate în siderurgie (metalurgie) pentru
măsurarea temperaturii şarjei în cuptoare, furnale etc.

6
 Măsurarea temperaturii se bazează pe diferite fenomene şi efecte fizice, în
care modificarea temperaturii determină modificări ale unor proprietăţi sau
caracteristici ale materialelor: variaţia dimensiunilor geometrice, variaţia
rezistenţei electrice, apariţia unei tensiuni electromotoare de-a lungul joncţiunii
a două metale, variaţia intensităţii radiaţei emise, variaţia frecvenţei de
rezonanţă a unui cristal de cuarţ etc. Acurateţea procesului de măsurare a
temperaturii este foarte importantă pentru cele mai multe aplicaţii de control a
diferitelor procese tehnologice
Termocuplurile sunt capabile să măsoare temperaturi extreme dar necesită
tehnici de realizare a temperaturii de referinţă, sunt neliniare şi au un nivel mic
al semnalului de ieşire. Senzorii de temperatură cu semiconductori se pretează la
realizarea lor sub formă integrată, au un nivel mare al semnalului de ieşire dar
acoperă un domeniu relativ restrâns de temperaturi. Termometrele cu rezistenţă
metalică au o acurateţe şi o liniaritate mai bune, dar necesită o sursă de energie
de excitare şi un circuit de masură de tip punte. Termistorii au cea mai mare
sensibilitate dar sunt puternic neliniari.

Senzori cu dispozitive semiconductoare

Se ştie că intensitatea curentului prin joncţiunea unei diode

semiconductoare poate fi exprimată cu ajutorul relaţiei:

în care Is este curentul de saturaţie prin joncţiunea polarizată invers. În

polarizare directă exponenţiala este mult supraunitară, astfel încât se poate scrie
cu o foarte bună aproximaţie:

Dacă o astfel de structură se asociază cu încă un tranzistor (T11) identic cu

primii şi cu o oglindă de curent (T12 şi T13), se realizează un senzor de
temperatură ca cel din figura de mai jos.

7
 Oglinda de curent asigură egalitatea curenţilor de colector pentru
tranzistorul T11 şi pentru structura T1, T2, ..., Tn. Tensiunea dintre baza şi
emitorul a tranzistorului T11 este dată de expresia (2) iar tensiunea UBEn va fi
cea dată de relaţia (4). Între tensiunile marcate în figură există relaţia:

8
 Termocuplul
Termoelectricitatea este relaţia dintre temperatura unei substanţe şi energia
electrică. În anumite condiţii, energia electrică şi căldura pot fi convertite
reciproc. Dacă variaţiile energiei electrice datorate conversiei energiei termice
pot fi măsurate, acestea pot fi corelate cu temperatura substanţei.

Atunci când o pereche de două metale diferite sunt sudate formând o buclă
închisă, iar cele două jonctiuni se afla la temperaturi diferite, bucla parcursa de
un curent electric a carui intensitate depinde de diferenta dintre temperaturile
jonctiunilor.
Pentru aceleasi doua metale diferite si o aceeiasi diferenta de temperatura
dintre jonctiuni, tentiunea electromotoare netă (suma algebrică a celor două
t.e.m.) este aceeaşi. Ea poate fi măsurată şi calibrată în unităţi de masură a
temperaturii.
Dacă cele două joncţiuni se află la aceeaşi temperatură, tensiunea
electromotoare netă este nulă.
În momentul în care temperatura uneia dintre cele două joncţiuni începe să
se schimbe, apare o t.em. netă, care este cu atât mai mare cu cât diferenţa dintre
temperaturi este mai mare.

Senzori rezistivi

Termometrele cu rezistenţă metalică acoperă un domeniu relativ larg de

temperaturi, fiind folosite pentru măsurarea temperaturii gazelor şi lichidelor, a
temperaturii stemperatura din interio neprietenoase, fiind decorozive sau
pulberilor) sau industria alimentară (pentru măsurarea temperaturii produselor
alimentare, cum ar fi carnea). Termometrele cu rezistenţă metalică au o
acurateţe bună dar un răspuns lent în timp, fiind destul de fragile şi uneori
scumpe.

Conductibilitatea electrică a unui metal depinde de deplasarea electronilor

prin reţeaua sa cristalină. Datorită excitării termice, rezistenţa electrică a unui

9
conductor metalic variază în funcţie de temperatura. Marea majoritate a
metalelor au un coeficient de temperatură al rezistenţei pozitiv (rezistenţa
electrică a lor creşte odată cu creşterea temperatură dependenţa rezistenţei unui
conductor metalic de temperatură este aproape liniară. Pe domenii mai largi de
temperatură ea este neliniară şi poate fi scrisă sub forma:

Rt = Ro +αt +βt2 +γt3 +...)

Termistorii pot fi fabricaţi la dimensiuni foarte mici şi rezistenţe mari şi au

un răspuns rapid la variaţiile de temperatură. Domeniul de temperaturi acoperit
este, -100 ... +300oC, dar sunt posibile şi temperaturi mai mari. Ei pot fi folosiţi
pentru măsurarea temperaturii în spaţii mici. Având o bună repetabilitate şi o
rezoluţie fină pe domenii mici de temperatură, termistorii sunt foarte folosiţi în
aplicaţii medicale.
De asemenea, sunt folosiţi pentru monitorizarea circuitelor electronice şi
pot fi încapsulaţi în corpuri solide pentru a fi folosiţi ca sonde pentru măsurarea
temperaturii suprafeţelor.
Deoarece variaţia cu temperatura a rezistenţei termistorilor este puternic
neliniară, etalonarea instrumentului indicator este dificilă. De aceea se pune
problema liniarizării răspunsului lor. Pe domenii restrânse de temperatură,
aceasta se poate realiza prin conectarea în paralel cu termistorul a unei rezistenţe
(şunt).
Valoarea rezistenţei se calculează astfel încât, la mijlocul intervalului de
temperatură considerat, valoarea rezistenţei echivalente (termistor în paralel cu
rezistenţa de liniarizare) să fie egală cu media aritmetică a rezistenţelor
echivalente la capetele intervalului de temperatură.

NOŢIUNI GENERALE DESPRE REGLAREA TEMPERATURII

10
 Temperatura este un parametru reprezentativ pentru procese industriale cu
transfer de căldură. În sistemele de reglare a temperaturii, SRA-T se calculează
modelul matematic pentru transferul de căldură de la un agent termic la un
produs care urmează să fie încălzit sau răcit.
Se estimează modelul matematic pentru un proces cu transfer de căldură
prin amestecare (convecţie) cu agent termic şi produs în faza lichidă într-un
volum V, caracterizat de:

 mărimile:
 debitul agentului termic;
 temperatura agentului termic;
 căldura specifică a agentului termic;
 debitul produsului;
 temperatura produsului;
 căldura specifică a produsului;
 densitatea agentului termic;
 densitatea produsului;
 temperatura amestecului;
 căldura specifică a amestecului;
 densitatea amestecului.

STABILIREA MODELULUI MATEMATIC AL PROCESULUI

Temperatura t din incinta 1 este realizată prin intermediul serpentinei 2,

parcursă de agent termic (atunci când t > t0, unde t0 este temperatura mediului
ambiant) sau de agent de răcire (atunci când t < t0). Dacă temperatura t are
tendinţa să crească, regulatorul R comandă micşorarea secţiunii de trecere a
organului de reglare - în cazul instalaţiilor de încălzire - sau mărirea secţiunii de
trecere - în cazul instalaţiilor frigorifice.
Sistemele de reglare a temperaturii din instalaţiile frigorifice sunt realizate,
în majoritatea cazurilor, prin intermediul echipamentelor specializate cu acţiune
continuă sau cu regulator bipoziţional.
În instalaţiile termice la care timpul mort este mare este necesară utilizarea
sistemelor de reglare cu regulator PID sau PI. În unele situaţii, când timpul mort
este foarte mare (Tm > T), se impune utilizarea unor regulatoare speciale (cu
acţiune prin impulsuri).
Pentru obţinerea unor performanţe superioare la reglarea automată a
temperaturii se poate adopta un sistem de reglare în cascadă.

TERMISTORUL

11
 Termistorul este un dispozitiv semiconductor, realizat din amestecuri
sinterizate din oxizi de mangan, cobalt, nichelul, fier, cupru, a carui rezistenta
variaza semnificativ in functie de temperatura.
Micsorarea sau cresterea rezistentei este in stransa corelatie cu tipul
termistorului, care poate fi:
- cu coeficientul de temperatura negativ, NTC la care rezistenta scade cu
cresterea temperaturii

12