Liceul Tehnologic de Electrotehnică

și Telecomunicații – Constanța
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Traductorul, componenta a unui

SRA (Sisteme de reglare automată)
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

CUPRINS
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

ARGUMENT

Traductoarele, cunoscute frecvent sub numele de elemente de măsură,

sunt destinate pentru măsurarea mărimilor conduse şi a unor mărimi semnificative pe
baza cărora se pune în evidenţă echilibrul proceselor. Prin intermediul lor, vom obţine
informaţiile necesare conducerii automate a proceselor în circuit închis.
Traductoarele se utilizează atât în cadrul sistemelor de măsurare şi control, cât şi în
cadrul sistemelor de reglare automată. Traductoarele se compun dintr-un element
sensibil şi un adaptor. Elementul sensibil, numit şi detector, este specific fiecărui
parametru măsurat. Elementul sensibil efectuează operaţia de măsurare propriu-zisă,
iar elementul traductor asigură transformarea semnalului într-un alt semnal, în
general electric sau pneumatic, unificat, semnal ce pretează pentru transmiterea la
distanţă.
Traductoarele folosite în sistemele automate din industria chimică sunt
traductoare de mărimi neelectrice destinate măsurării parametrilor specifici industriei
chimice și petrochimice, şi anume: temperatură, debit, detonație.
Lucrarea “Traductorul, componenta a unui SRA (Sisteme de reglare automată)” este
structurată pe următoarele capitole:
 Capitolul 1: Traductorul. Caracteristici generale ale traductoarelor.
 Capitolul 2: Tipuri de traductoare. Traductoare de temperatură. Traductoare
de debit. Traductor de detonație.
 Capitolul 3: Aplicație de utilizare a traductorului de detonație
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

CAPITOLUL I
TRADUCTORUL

I. 1. NOȚIUNI GENERALE
Traductorul  este un dispozitiv (element) tehnic care transformă valorile
unei mărimi fizico-chimice în valori (corespunzătoare) ale altei mărimi fizice, în
scopul măsurării ei sau/și reglării mersului procesului tehnic, biologic etc. în care este
implicată mărimea respectivă. Traductoarele sunt frecvent denumite „traductoare de
măsură”. Ele intră direct în contact cu mediul (procesul) unde este participantă
ca parametru mărimea de măsurat sau/și reglat. În funcție de mărimea fizico-chimică
în cauză traductoarele sunt diferite ca principiu de funcționare, după cum urmează:

 Termorezistențe (electrice)
 Potențiometre de poziție (de nivel)
 Termoelemente voltaice sau „termocuple”
 Celule galvanice (electrozi) de măsură (de ex. pentru măsurarea pH/acidității)
 Electrozi de măsură a conductivității mediilor
 Bandă tensometrică extensibilă (cu rezistență el. variabilă la alungire)
 Traductor piezoelectric (cuarț cristal)
 Tahogenerator (generator de tens. alternativa la rotire: utilizat la măs. turației)
 Senzor-Hall (emitent de tens. electr. în vecinătatea unui material feromagnetic)
 Traductor inductiv (prin variație de permeabilitate)
 Traductor de capacitate
 Senzor de poziție unghiular (electric)
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Definiţia clasică a operaţiei de măsurare, fundamentală pe noţiunea de

unitate de măsură, arată că a măsura înseamnă a stabili pe cale experimentală
valoarea (numerică) unei mărimi fizice necunoscute măsurând-o prin compararea cu
o mărime de aceeaşi natură aleasă în mod convenţional ca unitate.

În cazul sistemelor automate, conducerea proceselor efectuându-se fără

intervenţia directă a omului, mijloacele prin care aceasta se realizează – inclusiv cele
care se referă la funcţia de informare – se modifică în concordanţă cu noile condiţii.
În consecinţă, operaţiile de măsurare în sistemele automate sunt efectuate de
traductoare, dispozitive care stabilesc o corespondenţă între mărimea de măsurat şi
o mărime cu un domeniu de variaţie calibrat, aptă de a fi recepţionată şi prelucrată de
echipamente de conducere (regulatoare, calculatoare de proces etc.)
Există o largă varietate de traductoare, structura lor fiind mult diferită de
la un tip de traductor la altul. Se poate stabili însă o structură generală a unui
traductor, ca în fig.1

Fig.1 Structura generală a unui traductor

 Elementul sensibil sau detectorul este elementul esential, specific pentru

masurarea unei anumite marimi fizice. In conditiile de efectuare a masurarii, el
trebuie sa aiba proprietatea de a fi sensibil numai la marimea de masurat si de
a o detecta numai pe aceasta, eliminand sau reducand la un minim acceptabil
influenta pe care o exercita toate celelalte marimi fizice existente in mediul in
care se afla plasat.
 Adaptorul este al doilea element important din structura unui aparat de
masurat. El primeste semnalul dat de elementul sensibil si il converteste intr-o
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

marime perceptibila sau intr-un alt tip de semnal in cazul traductoarelor, de

asa maniera
incat sa existe posibilitatea sesizarii valorii marimii masurate de catre
operatorul uman, respectiv de catre dispozitivul de reglare sau calcul.

 Elementele auxiliare. Cea mai mare parte dintre aparatele de masurat sau

traductoarele uzuale, indiferent de complexitate, de destinatie sau de forma
constructiva pot fi reduse la o structura functionala simpla constituita din
elementul sensibil si adaptor. Uneori insa, particularitati legate de aspecte
tehnologice sau economice impun prezenta in plus a unor elemente auxiliare.
Astfel sunt cazuri, de exemplu la masurarea temperaturilor ridicate, etc., cand
elementul sensibil nu poate fi plasat in aceeasi unitate constructiva cu
adaptorul. In asemenea situatii apare necesitatea unor elemente de legatura
pentru transmiterea semnalului furnizat de E.S. catre adaptor (A), cu o
pondere si o insemnatate mai mari decat la un aparat obisnuit si care necesita
evidentierea lor ca elemente componente. 

I. 2. CARACTERISTICI GENERALE ALE

TRADUCTOARELOR
Indiferent de tipul traductorului utilizat, se pot stabili următoarele
caracteristici generale, valabile pentru orice traductor:

 natura fizică a mărimilor de intrare și de ieșire (curent, tensiune, rezistență,

temperatură, debit, nivel, etc.)
 caracteristica statică a traductorului, care reprezintă grafic dependența y=
f(i) dintre mărimile de ieșire respectiv de intrare a traductorului.
 puterea consumată la intrare (este de obicei o putere mică sau foarte mică,
de ordinul câtorva waţi sau miliwaţi sau chiar mai puţin). Consumul propriu
fiind, de regulă, neglijabil, înseamnă că puterea transmisă elementului următor
este insuficientă pentru a determina o acţionare; de aceea, în schemele de
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

automatizare, un traductor este urmat, aproape întotdeauna, de un

amplificator;

 domeniul de măsurare, definit de pragurile superioare de sensibilitate “i”

max. și “y” max. și de cele inferioare “i” min. și “y” min.
 panta absolută (sau sensibilitatea) Ka reprezentând raportul dintre variațiile
mărimilor de ieșire Δy,  respectiv de intrare Δi (fig.1.1) :

∆y
K= ∆ i

A. panta medie (Km), reprezentând coeficientul unghiular (panta) dreptei care

aproximează caracteristica statică reala a traductorului (fig.1.1):

Km= tgα ≈ Ka

Fig.1.1 Caracteristica statica a unui traductor

I. 3. CLASIFICAREA TRADUCTOARELOR
Întrucât circuitele de automatizare cel mai des folosite sunt de natură
electrică, mărimea de ieşire a traductoarelor este aproape exclusiv de natură
electrică.
Clasificarea traductoarelor poate fi făcută în funcţie de natura mărimii de
ieşire sau în funţie de natura mărimii de intrare.
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

A. După natura mărimii aplicate la intrare: traductoare de temperatură, presiune,

radiaţie

B. După natura mărimii de ieşire: traductoare rezistive, inductive, capacitive

C. Dup

- traductoare de mărimi electrice (amplificatoare, transformatoare, divizoare)

- traductoare de mărimi neelectrice (pârghii, reostate, membrane)

D. Dup
complexe.
În traductoare directe mărimea neelectrică este convertită direct în
semnalul electric de la ieşire. Funcţionarea acestor traductoare se bazează pe faptul
că o proprietate electrică ce caracterizează traductorul este dependenţa mijlocit de
mărimea neelectrică de interes. Se pot cita, de exemplu, termorezistenţele şi
termocuplurile.
De cele mai multe ori, situaţia aproape ideală corespunzătoare
traductoarelor directe nu se întâlneşte: fie că nu există metode convenabile de
transformare directă a mărimii neelectrice într-o mărime electrică, fie că mărimea
electrică de la ieşirea traductorului nu depinde numai de mărimea neelectrică de
măsurat, ci şi de alţi factori (perturbatori), determinaţi chiar de obiectul sau fenomenul
măsurat sau de mediul ambiant.
În aceste situaţii se realizează traductoare complexe, în care conversia
semnalului neelectric se face în mai multe etape intermediare şi/sau structura
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

traductorului se proiectează astfel încât sa fie imunizată faţa de acţiunea factorilor

perturbatori. Ca o ilustraţie tipică se pot cita, de exemplu, traductoarele diferenţiale,
traductoarele cu compensare etc.

E. După principiul de funcţionare:

- traductoare parametrice (sau modulatoare)

- traductoare generatoare (sau energetice)

-
În cazul traductoarelor parametrice, semnalul neelectric determină
modificarea unei proprietăţi electrice a traductorului (rezistenţă, capacitate,
inductanţa mutuală, coeficient de atenuare a radiaţiei etc.). Punerea în evidenţă a
modificării necesită existenţa unei surse exterioare de energie (sursa de activare). Ca
exemple tipice se pot cita: termorezistenţa, transformatorul diferenţial, fotorezistenţa,
piezorezistenţa, microfonul capacitiv etc.
În cazul traductoarelor generatoare, semnalul neelectric determină
generarea unei tensiuni electromotoare, a unui curent sau a unei sarcini. Ca exemple
tipice se pot cita: termocuplul, elementul fotovoltaic, traductoarele piezoelectrice.
Împărţirea traductoarelor în parametrice şi generatoare are o importanţă
vitală din punctul de vedere al modului în care se face prelucrarea semnalului electric
de la ieşirea traductorului: circuitele de prelucrare (măsurare) sunt complet diferite.

F. După forma semnalului de la ieşirea traductorului:

- traductoare analogice

- traductoare digitale
Trebuie menţionat că din clasa traductoarelor digitale fac parte şi
traductoarele cu ieşire în impulsuri (exemple tipice: traductoare temperatură-
frecvenţă, forţă-frecvenţă etc.)
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

CAPITOLUL II
TIPURI DE TRADUCTOARE

II. 1. TRADUCTORUL DE TEMPERATURĂ

Măsurarea temperaturii se bazează pe diferite fenomene şi efecte fizice,
în care modificarea temperaturii determină modificări ale unor proprietăţi sau
caracteristici ale materialelor: variaţia dimensiunilor geometrice, variaţia rezistenţei
electrice, apariţia unei tensiuni electromotoare de-a lungul joncţiunii a două metale,
variaţia intensităţii radiaţiei emise, variaţia frecvenţei de rezonanţă a unui cristal de
cuarţ etc. Acurateţea procesului de măsurare a temperaturii este foarte importantă
pentru cele mai multe aplicaţii de control a diferitelor procese tehnologice.

Termocuplul
Termocuplul se compune din doi electrozi din metale pure sau aliaje cu
electronegativităţi cât mai diferite, sudaţi la unul dintre capete (fig.2) şi introduşi într-o
teacă de protecţie din cupru, oţel sau material ceramic, pentru a-I proteja de acţiunea
mediului a cărui temperatură se măsoară.
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Fig. 2 Traductor de temperatură tip termocuplu.

În tabelul 1 se prezintă caracteristicile câtorva tipuri de traductoare tip termocuplu

Tabelul 1. Caracteristicile câtorva tipuri de traductoare tip termocuplu.

Datorită concentraţiei diferite de electroni liberi ai celor doi electrozi, în

punctual de joncţiune are loc un fenomen de difuziune a electronilor, care generează
un câmp electric caracterizat printr-o tensiune electromotoare aproximativ
proporţională cu diferenţa dintre temperatura punctului cald (punctul de joncţiune al
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

electronilor, ce se află la temperatura ce trebuie măsurată (T) şi temperatura

capetelor reci (aflate la temperatura T0):
e ≅ α AB ⋅ ( T − T0 )
Deoarece valoarea coeficientului αAB este uşor dependentă de diferenţa
de temperatură (T-T0), caracteristicile statice ale termocuplurilor sunt uşor neliniare.

Termorezistenţa
Acest tip de traductor de temperatură (fig.2.1) funcţionează pe baza
variaţiei rezistenţei electrice a unor metale pure sau semiconductoare, cu
temperatura.

Fig. 2.1 Termorezistență.

Traductorul este alcătuit dintr-un fir subţire de metal pur (platină, cupru, nichel)
bobinat neinductiv pe un suport izolator (sticlă, ceramică) introduc într-o teacă de
protecţie. De obicei se utilizează termorezistenţele din platină, datorită avantajelor
multiple ale acesteia: are punct de topire ridicat, se poate trefila la diametre mici,
nu se oxidează, are o dependenţă aproape liniară cu temperature.
R ≅ R 0 ⋅ [ 1 + α( T − T0 )]
În care R0 este valoarea termorezistenţei la temperatura de referinţă
T0=0°C, iar α este sensibilitatea relativă medie pe intervalul T0 … T.

Termistorul
Acest tip de traductor (fig.2.2) este fabricat din elemente
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

semiconductoare fabricate din amestecuri de oxizi de mangan, nichel, cobalt, fier,

sinterizate la temperaturi de peste 1000°C sub formă de plăcuţe, pastile sau baghete
cu dimensiuni care variază de la câteva sutimi de mm la câţiva cm.

Fig. 2.2 Termistor.

Rezistenţa electrică a termistorului (R) variază invers cu temperatura

după o lege exponenţială de forma:
R = R 0 ⋅ e α( 1 / T − 1 / T0 ) , α > 0
Domeniul de măsură este cuprins între -100 şi 300°C.
Acest traductor prezintă avantajul sensibilităţii foarte ridicate, putând atinge
rezoluţii până la 0,010C.

Traductorul cu cuarţ
Acest tip de traductor (fig.2.3) se caracterizează printr-o dependenţă
liniară a frecvenţei de rezonanţă a cristalului cu temperatura. Sensibilitatea este
aproximativ de 1kHz/°C şi un timp de răspuns foarte scurt, circa o secundă.

Fig. 2.3 Traductor cu cuarț

Traductorul bazat pe radiaţia termică (pirometrul)

Acest traductor (fig.2.4) permite măsurarea temperaturii corpurilor
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

supraîncălzite, fără a intra în contact direct cu acestea.

Fig. 2.4 Traductor bazat pe radiația termică (Pirometrul)

Pirometrul de radiaţie totală funcţionează pe baza dependenţei puterii

radiaţiei emise de o unitate de suprafaţă a corpului încălzit de temperatura absolută a
acestuia. Pirometrul optic are la baza funcţionării dependenţa frecvenţei radiaţiilor
termice emise de un corp supraîncălzit de temperatură.
Această frecvenţă determină culoarea corpului incandescent.
Temperatura se determină prin compararea culorii corpului incandescent cu cea a
unui filament alimenta la o tensiune variabilă. Tensiunea este modificată de operator
până când filamentul devine neobservabil pe fondul culorii corpului încălzit. Valoarea
acestei tensiuni este o măsură a temperaturii corpului încălzit.

II. 2. TRADUCTORUL DE DEBIT

Măsurarea debitului fluidelor se poate realiza ca urmare a modificării
regimului de curgere prin intermediul unui corp fizic sau prin intermediul unor
fenomene care sunt influenţate de curgere.

Traductorul de debit cu diafragmă

Principiul care stă la baza funcţionării acestui tip de traductor (fig.2.5)
este dependenţa dintre căderea de presiune pe care o suferă fluidul ce trece prin
diafragmă (p1-p2) şi debitul masic de fluid (Q)
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Fig. 2.5 Traductor de debit cu diafragmă

Q – debitul de fluid, p1 – presiunea fluidului înaintea diafragmei, p2 – presiunea

fluidului după diafragmă, I’ – curent electric dependent de pătratul debitului, I –
curent electric dependent liniar de debit, TPD – Traductor de Presiune
Diferenţială, √ - extractor de radical, D – diafragmă.

Debitul masic ce trebuie măsurat (Q) este transformat cu ajutorul

diafragmei (D) într-o diferenţă de presiune (cădere de presiune ∆p=p1-p2).
Diferenţa de presiune este apoi preluată de traductorul de presiune diferenţială şi
transformată într-un semnal electric (I’). Deoarece între debitul masic (Q) şi diferenţa
de presiune ∆p există relaţia:
Q = α ⋅ s ⋅ √ 2⋅ ρ⋅ Δp,
semnalul electric (I’) generat de traductorul de presiune diferenţială va fi
dependent de pătratul debitului.
În relaţia, α este un coeficient de debit;
s – secţiunea minimă a diafragmei;
ρ – densitatea fluidului;
∆p – diferenţa de presiune înaintea şi după diafragmă.
Deoarece caracteristica statică nu este liniară la ieşirea adaptorului
traductorului de presiune diferenţială se foloseşte un bloc de calcul, un extractor de
radical.
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Traductorul de debit tip rotametru

Funcţionarea acestui tip de traductor (fig.2.6) se bazează pe dependenţa
dintre deplasarea pe verticală a unui imersor într-un tub tronconic şi debitul de fluid
ce circulă prin tub, de jos în sus (Q).

Fig. 2.6 Traductor de debit tip rotametru

Q – debitul de fluid, h – deplasarea pe verticală a imersorului.

Traductorul electromagnetic
Traductoarele electromagnetice (fig.2.7) funcţionează pe baza
principiului inducţiei magnetice şi permit măsurarea debitelor de lichide conductibile
electric, cu rezistivitatea mai mică decât 10 kΩcm. Constructiv, acest tip de traductor
este realizat dintr-un oţel inoxidabil, căptuşit în interior cu teflon şi fixat între polii
unui circuit magnetic, a cărui înfăşurare este alimentată la curent alternativ.
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Fig. 2.7 Traductor electromagnetic

U – tensiune alternativă, B – inducţia câmpului magnetic, e – tensiune

electromotoare.
Tensiunea electromotoare depinde liniar de debitul de lichid prin relaţia
4B
e= πD ⋅ Q

în care
D – este diametrul interior al tubului;
B – inducţia câmpului magnetic;
Q – debitul de lichid.
Aşa cum se observă din relaţie , rezultatul măsurării nu este influenţat de
densitatea şi vâscozitatea lichidului.
Cu acest tip de traductor se pot măsura debite de lichide cu presiunea mai mică
de 30 bar, într-o gamă largă (0,1…2000 m3/h)

Traductorul Vortex
Acest tip de traductor (fig.2.8) permite măsurarea debitului pe baza
frecvenţei de oscilaţie a presiunii jetului de fluid turbionat prin intermediul unui
obstacol de formă
specială (element Vortex), introdus în mijlocul conductei.
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Fig. 2.8 Traductor Vortex

Pulsaţiile din zona elementului Vortex sunt sesizate cu ajutorul unui

sensor piezoelectric, amplasat în interiorul elementului vortex şi protejat de fluid prin
intermediul unei membrane elastice speciale. Frecvenţa pulsaţiilor este
proporţională cu debitul.

Traductorul cu ultrasunete
La baza funcţionării acestui tip de traductor (fig.2.9) se află fenomenul de
modificare a vitezei sau direcţiei de propagare a undelor ultrasonice în medii fluide
aflate în mişcare.

Fig. 2.9 Traductor cu ultrasunete

Primul tip de traductor determină debitul prin măsurarea timpului de

propagare a undelor ultrasonice între două puncte fixe aflate pe direcţia de curgere.
Al doilea tip de traductor determină debitul de fluid prin măsurarea
deviaţiei unui fascicul de unde ultrasonice emise perpendicular pe direcţia de
curgere. Piezoelementul emiţător şi cel receptor se află fixate de o parte şi de alata a
conductei, uneori chiar în exteriorul acesteia. Acest tip de traductor permite
măsurarea debitelor fluidelor corozive, vâscoase, neomogene, fără a genera pierderi
de presiune.
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

II. 3. TRADUCTORUL DE DETONAȚIE D-1

Traductorul de detonație tip D-1 este ilustrat în fig.3 și fig.3.1 Traductorul
are o carcasă din oțel inoxidabil si are un capăt filetat de 7/8’’-18 care se înșurubează
în orificiul din cilindrul motorului. Diafragma subțire din capătul de jos își modifică
forma la fiecare impuls de detonație. O tijă centrală din aliaj magnetostrictiv bobinat
cu o înfășurare din cupru în jurul lui este tensionată de către diafragma îndoită și
induce o tensiune electrică în înfășurarea conectata la mufa coaxială din partea
superioară a traductorului. Tensiunea de ieșire este propoțională cu viteza de
schimbare a presiunii din camera de combustie.

Fig.2.10 Traductorul de tip D-1 Fig.2.11 Vedere în secțiune a

traductorului D-1
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

CAPITOLUL III
Aplicație de utilizare a traductorului de detonație

III. 1.APARATURA DE MĂSURARE A DETONAȚIEI.

INFORMAȚII GENERALE.
Determinarea cifrei octanice se bazează pe compararea intensitații de
detonație a unui combustibil de măsurat cu intensitatea de detonație a amestecurilor
de referință în condiții de funcționare specifice. Măsurarea intensității de detonație se
definește ca dezvoltarea unei lovituri ale bolțului oscilant al traductorului și afișarea
acțiunii bolțului ca un semnal electric. Impulsurile puternice provocate de detonația
din camera de combustie determină ridicarea bolțului interior și închiderea unei
perechi de contacte flexibile prinse de bolțul traductorului. Aplicarea acestui sistem
de contacte multiple se realizează prin introducerea knockmetrului Weston si a
dispozitivului de încălzire asociat. Un circuit de curent continuu foloseste contactele
bolțului pnetru a alimenta rezistența încălzitorului cu o tensiune intermitentă.
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Un termocuplu împlantat aproape de rezistența de încălzire. Măsoară

temperatura rezultată și semnalul acestuia este conectat la un milivoltmetru neșuntat,
având o scala de 0-100 diviziuni. Acest sistem electromecanic folosește metoda
unică si empirică de măsurare a frecvenței impulsurilor de detonație din camera de
combustie. Dezvoltarea detonometrului model 501 a adus schimbarea bolțului cu un
traductor magnetostrictiv (D-1), care măsoară viteza de schimbare a presiunii
cilindrului astfel că semnalul de ieșire al aparatului electronic poate fi indicat de
knockmetrul Weston și dă același rezultat ca un sistem de măsurare cu bolț oscilant.
Conceptul de măsurare al modelului 501 a fost folosit de-a lungul anilor până la
apariția modelului 501-C care asigură o caracteristică de performanță certificata.

III. 2.DESCIEREA COMPONENTELOR

Intensitatea de detonație este măsurata de un sistem alcătuit din mai
multe componente: traductorul de detonație D-1 (fig.2.10 și fig.2.11) care este
înșurubat în cilindrul motorului, un detonometru model 501-C și un knockmetru cu
afișaj analog cu 100 diviziuni (fig.3)

Fig.3 Sistemul de măsurare a detonației

Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Traductorul de detonație D-1 (descris în capitolul 2)

 Rezistența electric la temperature camerei (la rece) între piciorușul de contact
central și carcasă este aproximativ 480 Ohmi.
 Rezistența electric la temperatura de funcționare a motorului (la cald) între
piciorușul de contact central și carcasa este aproximativ 650 Ohmi.
 Tensiunea de ieșire este cel puțin 1.8 V, impuls pozitiv măsurat în timpul
detonației cu un osciloscop cu tub catodic calibrat, cu traductorul de detonație
instalat pe un motor CFR F-1/F-2 care funcționează cu un amestec de
standardizare cu toluen (74% toluene, 15% izooctan, 11% n-heptane) la
temperature de echilibru.

 Filetul carcasei: 7/8’’-18 tată pentru a instalat in orificiul special din cilindru.

 Conectorul electric: un contact tată cu un singur picioruș cu filet exterior de

11/16’’-24NEF-2.

 Lungime totală: 2-16/16’’

 Diametrul carcasei: 1-1/16’’ maxim.

Detonometrul
Detonometrul model 501-C este asamblat în două carcase. Partea de prelucare și
amplificare a semnalului și amplificare a semnalului este montată pe partea frontal a
pupitrului de comandă (fig.3.3). Partea de alimentare care efectuează transformarea
tensiunii alternative de 115 V în tensiune continua de ± 12.6 V este inclusă într-o altă
carcasă montată în interiorul pupitrului de comandă, sub partea de amplificare.
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Fig.3.1 Placa frontal a detonometrului model 501-C

Knockmetrul
Knockmetrul are o scală cu 100 diviziuni, fața frontal conține un șurubu de reglare al
punctului de zero. Bornele de intra au conexiuni filetate. Knockmetrul se montează pe
o consolă care se prinde pe pupitru de comandă li se poate roti pentru reglarea
knockmetrului într-un unghi care permite citirea ușoară a indicației acestuia. (fig.3.2).

Fig.3.2 Knockmetru
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Sursă de tensiune continuă a detonometrului

Crcasa sursei de tensiune este prinsă cu șuruburi. Flanșele carcasei conțin câte
doua orificii pentru a fixa ansamblul în pupitrul de comanda. Carcasa conține o mufă
mamă pentru conectarea tensiunii alternative de 115 V, un soclu pnetru o siguranță
fuzibila de 0.1 A și o mufă mamă cu 9 pini pentru conectarea sursei de tensiune cu
detonometrul.
Aceste componente sunt montate pe panoul frontal a unui motor de
determinarea cifrei octanice la benzine, CFR ASTM, F-1/F-2, Waukesha Engine
Division, Dresser Industries, Inc., Wisconsin, S.U.A. Motorul este prezentat în figura
de mai jos. (fig.3.3)
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

Fig.3.3 Panou frontal, CFR ASTM, F-1/F-2, Waukesha, S.U.A.

Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

NORMELE TEHNICE DE SECURITATE A MUNCII ȘI

PREVENIREA ȘI STINGEREA INCENDIILOR
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

CONCLUZII
Liceul Tehnologic de Electrotehnică
și Telecomunicații – Constanța

BIBLIOGRAFIE