Rolul unui sistem de achiziţie de date

• Un sistem de achiziţie de date culege informaţiile necesare

cunoaşterii şi conducerii unui proces industrial şi le prelucrează în
vederea exploatării.
• Starea procesului industrial este caracterizată în fiecare moment de
valori ale unui anumit număr de parametri fizico-chimici. Atribuirea
unei valori numerice unei mărimi fizice sau chimice se realizează pe
baza procesului de măsurare.
 Sistem de achiziţie de date pentru mai multe mărimi, situaţie specifică
majorităţii proceselor industriale
Structura de bază a unui sistem de achiziţie de date trebuie să asigure îndeplinirea unei serii de funcţiuni:
• extragerea informaţiilor referitoare la mărimile din proces şi convertirea acestora în semnale electrice, prin
intermediul traductoarelor şi al blocurilor de condiţionare a semnalului;
• tratamentul analogic al semnalului, cu rol de a curăţa semnalul de zgomot şi paraziţi: amplificare şi filtrare;
• selecţia semnalului util din mulţimea semnalelor disponibile, prin intermediul multiplexării;
• conversia semnalului sub formă numerică, prin intermediul blocului de eşantionare-blocare şi al convertorului A/D;
• coordonarea şi conducerea acestor operaţii, asigurată de calculator.
În plus, calculatorul poate efectua diverse prelucrări asupra semnalelor numerice rezultate, în vederea
facilitării exploatării acestora sau a corecţiei erorilor specifice aparaturii utilizate (compensarea derivei termice,
autoetalonare etc.). Condiţiile de utilizare a sistemului pot necesita adăugarea de funcţiuni suplimentare, cum ar fi
transmiterea la distanţă, prin linie bifilară, după conversia tensiune-frecvenţă sau tensiune-intensitate, prin emisie de
unde hertziene, realizată în general prin modularea frecvenţei sau cu impulsuri modulate, sau prin fibră optică, după
conversia semnalului electric în semnal optic.
 Conditii impuse
Proiectarea unui sistem de achiziţie de date trebuie să conducă la satisfacerea condiţiilor impuse de
aplicaţia specifică şi definite în caietul de sarcini.
În principal, aceste condiţii se referă la domeniul maxim de măsurare, precizie, rezoluţie, rapiditate,
frecvenţă de eşantionare şi timpul de scrutare.
• Domeniul maxim de măsurare e definit ca fiind diferenţa dintre valorile mmax şi mmin care pot fi
măsurate. S-a notat cu „m” mărimea măsurandului.
Dm= mmax - mmin
• Precizia unui sistem se exprimă prin intermediul incertitudinii de măsurare care afectează
rezultatul, notată cu δM.
• Această incertitudine poate fi doar estimată. Valoarea adevărată se înscrie în intervalul M ± δM,
unde M reprezintă rezultatul furnizat de către sistem.
• Eroarea relativă a SAD se notează cu εp şi se defineşte:
εp = δM/(Mmax - Mmin)
• Rezoluţia se defineşte ca fiind variaţia minimă Δm a mărimii măsurandului care produce o variaţie
ΔM a valorii M măsurate. Rezoluţia specifică numărul de valori distincte care pot fi asociate
măsurandului pe domeniul maxim de măsurare.
• Rapiditatea caracterizează capacitatea dispozitivului de a răspunde la variaţiile în timp ale
măsurandului.
• Frecvenţa de eşantionare trebuie să respecte condiţia Nyquist:
Fe ≥ 2Fh
unde Fh reprezintă valoarea cea mai ridicată din spectrul de frecvenţe al semnalului de măsurare.
• Practic, frecvenţa de eşantionare trebuie să fie mult superioară valorii rezultate din condiţia
Nyquist.
• Între două operaţii succesive de eşantionare efectuate pe acelaşi canal de măsurare se derulează
perioada Te = 1/Fe. Pe durata acestui interval, trebuie eşantionate şi convertite N semnale,
corespunzătoare la N canale.
• Timpul de scrutare reprezintă durata necesară achiziţiei complete pe un canal. Se poate scrie
astfel:
Ntsc ≤ Te
 Influenţa mediului de măsurare asupra
sistemului de achiziţie de date (SAD)
Prin mediu de măsurare se înţelege totalitatea mărimilor fizice şi chimice, altele decât măsurandul,
care influenţează diferitele componente ale SAD, modificându-i astfel performanţele prin alterarea
semnalului de măsură.
Cele mai importante influenţe le au temperatura, paraziţii şi perturbaţiile electromagnetice, dar pot fi
menţionaţi şi alţi factori care afectează rezultatul măsurării: vibraţii, umiditate, radiaţii nucleare, etc.
Paraziţii reprezintă tensiuni sau curenţi variabili şi nedoriţi, care se suprapun peste semnalul util, produs sau
tratat de către un aparat de măsură.
Zgomotul de fond reprezintă totalitatea semnalelor nedorite, de natura fizică a componentelor care constituie
dispozitivul electronic.
Spre deosebire de zgomotul de fond, care este o caracteristică proprie oricărui circuit electronic, paraziţii se
transmit prin cuplajul intempestiv între un circuit sursă şi circuitul pe care îl perturbează.
Paraziţii pot degrada informaţia conţinută de semnalul util şi pot provoca reacţii inoportune în sistemele de
reglare. Această situaţie se produce mai ales atunci când semnalele utile sunt de mică amplitudine, respectiv
în zona iniţială a SAD (traductoare, blocuri de condiţionare a semnalului).
Influenţa paraziţilor asupra circuitului perturbat depinde de:
- natura şi intensitatea fenomenelor electrice din circuitul sursă
- influenţa sursei asupra circuitului perturbat;
- caracteristicile electrice ale circuitului perturbat.
Perturbaţiile provocate de paraziţi pot fi minimizate sau chiar evitate, dacă se acţionează:
- asupra sursei, pentru a limita pe cât posibil fenomenele care provoacă paraziţii;
- asupra cuplajului între circuit şi sursă, în vederea anulării sau reducerii influenţei perturbatoare;
- asupra circuitului perturbat, în vederea minimizării sensibilităţii semnalului la paraziţi.
Pentru a reduce influenţa mediului înconjurător asupra SAD, există două modalităţi de acţiune:
- prin minimizarea influenţei acestor factori, prin adoptarea de măsuri de protecţie adecvate: suporţi
antivibraţii, incinte termostatate, blindaje antiparaziţi, etc.
- prin luarea în considerare a influenţei acestora, în vederea corectării rezultatului măsurării.
 Componentele sistemului de achizitie de date.
Traductoare
Semnalul de ieşire al unui traductor este de natură electrică. De cele mai multe ori, acest semnal este o tensiune
analogică, dar poate fi şi intensitatea curentului electric, frecvenţa acestuia sau o serie de pulsaţii legate de
mediul în care sunt amplasate traductoarele şi de fenomenul fizic pe care trebuie să îl detecteze.
Caracteristicile cele mai importante ale traductoarelor sunt domeniul de măsurare, sensibilitatea, eroarea
maximă, reproductibilitatea şi fiabilitatea.
Domeniul de măsurare al unui traductor reprezintă diferenţa algebrică între valorile extreme mmax şi mmin ale
mărimii de măsurat pentru care mărimea de ieşire a traductorului, situată în interiorul domeniului nominal de
utilizare, nu este afectată de erori superioare erorii maxime tolerate:
D=mmax-mmin
Sensibilitatea S(m) a unui traductor, pentru o valoare m dată a mărimii de măsurat, este egală cu raportul dintre
variaţia mărimii electrice de ieşire şi variaţia corespunzătoare a mărimii de măsurat:
S(m)=(Δs/Δm)m
Traductoarele reprezintă primele elemente ale unui sistem de achiziţie de date. Fiecărei mărimi de măsurat îi
este asociat un traductor, cu rolul de a converti valoarea mărimii într-un semnal electric (mărimea de ieşire a
traductorului) care, după o etapă de condiţionare, va fi tratat corespunzător în cadrul sistemului de achiziţie.
În situaţia în care mărimile fizice sunt direct transformabile în semnale electrice (de exemplu cuplul termoelectric)
se vorbeşte despre transformarea directă a mărimilor fizice.
În unele cazuri, mărimile mecanice sau fizice necesită o transformare prealabilă pentru a putea fi convertite în
semnale electrice. în aceste condiţii, traductorul este prevăzut cu două elemente sensibile. De exemplu, pentru
un captor de forţă cu mărci tensometrice, corpul pe care se face determinarea constituie elementul primar, iar
puntea constituită de mărcile tensometrice reprezintă al doilea element sensibil, care asigură transformarea într-
o mărime electrică. Elementele secundare pot fi active sau pasive.
În funcţie de sursa de energie pe care o utilizează, traductoarele se pot clasifica în
•traductoare fără aport de energie externă,
•traductoare cu aport de energie internă
•traductoare cu energie modulată de către mărimea de măsurat.
 Traductoare fără aport de
energie externă
Din această categorie fac parte traductoarele cu variaţie de flux magnetic.
Această variaţie, proporţională cu variaţia mărimii de măsurat, induce la bornele
unei bobine sau ale unui conductor simplu o forţă electromotoare E, care poate
fi modulată în frecvenţă sau în amplitudine.

Mărimea Mărimea
Elementul sensibil: Relaţie: Elementul sensibil: Relaţie:
de măsurat: de măsurat:

Cristal Generator prin E=f(dΦ/dt)

Forţa F Q=k·F Viteza dx/dt
piezoelectric inducţie =k·(dx/xt)

Cuplu Generator
Temperatura T V=f( θ ) Deplasarea dx Q=f(dx)
termoelectric triboelectric

Fluxul de S-au notat: Q; sarcina electrică; V: diferenţa de potenţial; E: forţa

energie Celulă fotovoltaică V=f( R ) electromotoare; Φ: fluxul magnetic; k: coeficient de
radiată R proporţionalitate
 Traductoare cu aport de energie externă
Fie un potenţiometru rotativ la care axa este antrenată de un element sensibil primar. Dacă la bornele
potenţiometrului se aplică o tensiune fixă E, tensiunea culeasă între o extremitate şi cursorul solidar cu
axa este proporţională cu mărimea determinată. În această situaţie, se spune că există aport de energie
externă. Modul prin care se modulează semnalul depinde de circuitele de măsură asociate (de exemplu
modularea amplitudinii unei tensiuni alternative care alimentează un transformator diferenţial sau
modularea frecvenţei unui circuit acordat). In tabel se prezintă transformările pe baza cărora are loc
funcţionarea acestor traductoare.

Mărimea în care se face

Transformări posibile:
traducerea semnalului:

R=F(ρ,l,S)
Rezistenţa R
ρ: rezistivitatea; L: lungimea; S: secţiunea

C=f(S,e,ε)
Capacitatea C
S: suprafaţa armăturilor; e: distanţa dintre armături; ε: permitivitatea

L=f(l,S,μ,n)
Inductanţa L
L: lungimea; S: suprafaţa unei spire; n: număr de spire; μ: permeabilitatea

M=f(L1, L2)
Inductanţa mutuală M
L1, L2: inductanţele celor două bobine

V=f(ω, M1,M2)
Tensiunea V (M1, M2 sunt, în general, funcţii de un parametru al circuitului magnetic)
ω: pulsaţie, M1, M2: inductanţe mutuale
Traductoare cu energie modulată
de către mărimea de măsurat
• Într-o sondă ionică, intensitatea curentului dintr-un circuit electric este modulată de
conductivitatea mediului. În acest caz, traductorul trebuie privit ca un receptor de
energie. Acesta este si cazul analizelor spectrale, unde materialul este excitat cel mai
frecvent cu ajutorul unei radiaţii, al cristalografiei cu radiaţii X sau γ, etc. In figura este
reprezentata Modularea radiaţiei prin modificarea proprietăţilor de transmisie într-un
material supus acţiunii unei forţe sau unei deformaţii
M

S R s

S: sursa de energie radiantă (emisie de energie nediferenţiată: lumină, radiaţii

α, β, γ, etc.)
M: mediu intermediar (modulare; energie diferenţiată)
R: receptor (cuplu termoelectric, cameră de ionizare, etc.)
s: semnal electric purtător al informaţiei.
 Condiţionarea semnalului şi conversia analog-numerică
Un fenomen fizic sau chimic se reflectă într-o valoare de tensiune sau curent electric prin intermediul unor
traductoare potrivite. Acest semnal trebuie însă transformat într-un semnal care să poată fi exploatat cu
precizie de către sistemul de achiziţie. De regulă, trebuie efectuate următoarele transformări:
• amplificare în putere, dacă distanţele sunt mai mari de câţiva metri, pentru a diminua zgomotul
care apare pe cablul de transmisie: creşterea tensiunii, diminuarea impedanţei, simetrizare;
• adaptarea nivelului respectiv amplificarea tensiunii până la o valoare de 5...10 V, valoare cu
care operează plăcile de achiziţie, sau eventual transformarea semnalului în semnal
proporţional de curent, cuprins între 4 şi 20 mA;
• adaptarea impedanţei între traductor şi dispozitivul de măsurare;
• filtrare, fie pentru a atenua zgomotul, fie pentru a evita erorile care apar în timpul conversiei;
• eliminarea tensiunilor parazite;
• linearizare;
• diverse corecţii.
Majoritatea dispozitivelor electronice permit doar tratamentul semnalului electric sub formă de tensiune. Rolul
unui dispozitiv de condiţionare a semnalului este, astfel, convertirea mărimii electrice de ieşire a
traductorului, alta decât tensiunea, în tensiune a cărei amplitudine sau frecvenţă să fie determinate de
mărimea de ieşire furnizată de traductor. Anumite circuite de condiţionare a semnalului permit, în plus,
efectuarea de corecţii, cum ar fi compensarea mărimilor de influenţă sau linearizarea.
Convertoarele analog-numerice primesc la intrare o tensiune analogică vi şi furnizează la ieşire un
cuvânt de „n” biţi, corespunzător valorii numerice N asociată tensiunii vi.
Pentru un cuvânt de ieşire de „n” biţi, convertorul poate furniza 2n variante, cuprinse între 0 şi 2n-1. Fiecărei
dintre aceste variante îi este asociată o plajă elementară de valori q, numită cuantum:
q = Vmax / 2n
unde Vmax reprezintă tensiunea maximă care poate fi convertită.
Există mai multe metode de conversie, alegerea metodei optime fiind realizată pe baza mai multor criterii. unul
dintre cele mai importante este timpul tc necesar efectuării conversiei.
 Conexiunea instrumentelor de
măsurare şi transmisii numerice
Traductorul şi dispozitivele de condiţionare a semnalului furnizează ca mărime de ieşire o tensiune
corespunzătoare mărimii de măsurat. De regulă, traductorul este situat la o oarecare distanţă de dispozitivele
care asigură tratamentul şi exploatarea informaţiei. Prin urmare, transmiterea informaţiei trebuie realizată în
condiţii care să nu permită degradarea acesteia prin paraziţi sau distorsiuni provocate de lipsa de calitate a
legăturii.
Transmiterea datelor poate fi realizată analogic sau numeric.
numeric
Transmisia numerică este recomandată atunci când informaţia trebuie prelucrată şi tratată ulterior deoarece
dispozitivele care realizează tratamentul semnalului sunt, la rândul lor, numerice. De asemenea, transmisia
numerică este mai economică, întrucât permite partajarea aceleiaşi linii sau magistrale între mai multe
echipamente care generează informaţie, spre deosebire de transmisia analogică, la care fiecărui traductor
trebuie să i se asocieze o linie separată. Este evident că, pentru a putea fi utilizate transmisii numerice, datele
trebuie mai întâi convertite sub formă numerică.
Transmisiile numerice pot fi realizate paralel sau în serie.
În cazul transmisiei paralele, cei opt biţi ai unui octet sunt transmişi simultan, pe opt linii. Acest tip de
transmisie permite transferul rapid al datelor, dar presupune un număr mare de linii. În plus se mai adaugă
legături suplimentare, indispensabile pentru a controla fluxul de date.
Datorită costurilor mari pe care le impune, precum şi datorită pericolului interferenţelor, acest tip de transmisie
se foloseşte doar pentru distanţe scurte (câţiva metri).
În cazul transmisiei serie, biţii care formează un octet sunt transmişi unul după altul, pe o linie sau două,
fapt ce conduce la viteze de transfer reduse. În schimb, costul liniilor se diminuează foarte mult, deci
distanţele pe care se realizează transmisia pot creşte sensibil.
 Folosirea microprocesoarelor in sistemele de achizitii de date.
Sisteme de achiziţie de date cu un canal
Un sistem de achiziţie de date reprezintă, practic, o interfaţă între o zonă analogică, reprezentată de mulţimea
traductoarelor pentru diverse mărimi fizice, precum şi de dispozitivele de condiţionare a semnalului, şi o zonă numerică,
formată din convertoarele analog-numerice (CAN) şi dispozitivele de tratament şi comandă, care pot fi sisteme cu
microprocesor. Arhitectura unui sistem de achiziţie de date trebuie definită în funcţie de numărul mărimilor care trebuie
măsurate, de viteza de variaţie a acestora şi de obiectul pe care îl urmăreşte sistemul.
Cele mai simple configuraţii de sisteme de achiziţie de date îl reprezintă sistemele de achiziţie cu un singur canal. Practic,
este vorba despre un lanţ de măsurare numeric, care poate fi deschis, dacă se urmăreşte doar obţinerea mărimii de
măsurat, în vederea afişării sau înregistrării pentru o prelucrare ulterioară sau închis, dacă rezultatul măsurării acţionează
asupra comenzii unui proces. La acest tip de sisteme, semnalul provenit de la un traductor este condiţionat prin
intermediul unui bloc de condiţionare a semnalului (punte Wheatstone, montaj potenţiometric, amplificator adaptor de
impedanţă sau amplificator pentru instrumentaţie), transmis apoi unui sistem de eşantionare – blocare, al cărui rol este
de a preleva valorile instantanee şi de a le menţine la intrarea convertorului analog-numeric pe o perioadă cel puţin egală
cu timpul necesar conversiei.
Cele două circuite sunt comandate de un sistem logic care, la momente de timp prestabilite, furnizează comanda de
eşantionare, blochează semnalul la intrarea convertorului şi gestionează funcţionarea acestuia din urmă. Această funcţie
poate fi realizată de un sistem logic cablat simplu sau de către un microprocesor care oferă posibilitatea de a programa
funcţionarea sistemului la parametrii doriţi. Semnalul furnizat la ieşirea din convertorul analog-numeric poate fi tratat de
către un calculator, poate fi memorat pentru analiza ulterioară sau poate fi reconstituit în forma sa analogică iniţială cu
ajutorul unui convertor numeric-analogic, formă ce va fi folosită pentru controlul procesului (reglarea temperaturii într-un
cuptor, controlul calităţii şi al producţiei, etc.)

Structura unui sistem de achiziţie de date cu un canal

 Sisteme de achiziţie de date cu « n » canale
În majoritatea situaţiilor industriale, este necesar să se achiziţioneze mai multe mărimi în acelaşi timp. Se constituie astfel
un sistem de achiziţie de date cu multiplexare temporală. Multiplexorul este un dispozitiv format dintr-un set de
comutatoare analogice la care ieşirile sunt legate astfel încât să constituie o ieşire unică a multiplexorului. Comanda
închiderii şi deschiderii comutatoarelor este efectuată prin intermediul unei intrări de adresare a fiecărui canal. Aceasta
este o intrare logică pe unul sau mai mulţi biţi. O intrare de ”n” biţi adresează 2n canale. Fiecare canal este caracterizat de
adresa sa, care reprezintă numărul său de ordine. Un multiplexor cu 16 intrări are intrările numerotate de la 0 la 15.
Adresarea se poate face secvenţial sau aleatoriu. În ultimul caz, microprocesorul adresează direct fiecare canal. În situaţia
adresării secvenţiale, fiecare canal este adresat într-o ordine bine definită. Dacă anumite mărimi prezintă o variaţie în timp
mult mai rapidă decât celelalte, acestea pot fi eşantionate cu o frecvenţă mult mai mare. Se observă că sistemul cu
microprocesor trebuie să genereze:
- semnalul de comandă al dispozitivului de eşantionare-blocare E/B;
- semnalul de începere a conversiei (START); la rândul său, CAN furnizează un semnal de sfârşit de conversie (EOC), cu
rolul de a semnaliza faptul că datele numerice sunt disponibile şi stabile;
- semnalele de adresare a canalului pentru multiplexor.
Prin intermediul acestor semnale de
comandă, micro-procesorul
organizează procesul de măsurare şi
gestionează funcţionarea
componentelor sistemului.
Această arhitectură a sistemului
prezintă însă şi un inconvenient.
Deoarece dispozitivul de eşantionare-
blocare se găseşte în aval faţă de
multiplexor, nu este posibil să
realizeze măsurarea a două mărimi în
acelaşi timp. Viteza de achiziţie este
considerabil redusă dacă numărul „n”
de canale creşte.

Structura unui sistem de achiziţie de date cu „n” canale

 Sisteme de achiziţie de date
sincrone
• Pentru a evita inconvenientul prezentat anterior, se poate amplasa un dispozitiv se
eşantionare-blocare la intrarea fiecărui canal de intrare.
• Dacă sistemul de achiziţie de date se află la o anumită distanţă de dispozitivele de
tratament, de afişare sau de înregistrare, datele pot fi transmise în mod serial, pe două
fire, pe ieşirea serială a CAN.

Structura unui sistem de achiziţie de date sincrone

 Sisteme de achiziţie de date rapide
În situaţia în care semnalul de intrare se modifică rapid, arhitecturile precedente, care utilizează un
singur CAN, nu mai pot fi utilizate. Artificiul frecvent utilizat îl constituie legarea în paralel a mai
multor astfel de convertoare.
Fiecare dintre aceste convertoare este precedat de un dispozitiv de eşantionare-blocare. Ieşirile
numerice ale convertorului analogic-digital sunt multiplexate pe acelaşi principiu ca multiplexorul
analogic, permiţând astfel conectarea mai multor intrări de „n” biţi la o ieşire unică, tot de „n” biţi.
În exemplul prezentat anterior se pot distinge cele trei intrări ale multiplexorului. Fiecare dintre acestea
este reprezentată de un cuvânt de 12 biţi, ieşirea fiind şi ea un cuvânt de 12 biţi. Adresarea
canalului se efectuează cu ajutorul unui cuvânt de 2 biţi. Montajul este dificil dar viteza de achiziţie
se multiplică de „n” ori, unde „n” reprezintă numărul de intrări, în situaţia în care eşantionarea se
realizează secvenţial. De exemplu, se presupune că timpul de conversie al CAN este de tc= 2,5 µs,
iar timpul de achiziţie al dispozitivului de eşantionare-blocare este ta = 0,3 µs. Dacă semnalul este
eşantionat pe un singur canal, timpul de achiziţie al unei măsurători este de ta + tc = 2,8 µs.
În concluzie, viteza de achiziţie
a semnalului nu poate depăşi
1/(ta + tc) = 1/2,8 x 10 -6 =
357.000 eşantioane/secundă.
Cu ajutorul montajului
prezentat, este posibil să se
preleve un eşantion pe
microsecundă, deci se obţine
o viteză de achiziţie de 106
eşantioane/secundă. În acest
caz, fiecare CAN dispune de 3
µs pentru a efectua conversia.

Structura unui sistem de achiziţie de date rapide

 UTILIZAREA CALCULATOARELOR PERSONALE ÎN DOMENIUL
ACHIZIŢIEI DE DATE. CONCEPTUL DE INSTRUMENTAŢIE PERSONALĂ
Conceptul de instrumentaţie personală a apărut în 1981, fiind introdus de firma
americană Northwest Instruments. Aceasta a lansat pe piaţă primele modele de
instrumentaţie care puteau fi direct asociate unui calculator personal (iniţial, un
calculator de tip Apple II).
Denumirea de instrumentaţie personală a apărut prin asocierea a două concepte, cel de
instrument de măsurare şi cel de calculator personal. Resursele celui din urmă sunt
utilizate pentru a efectua sarcinile de comandă, de gestiune, afişare sau tratament care
sunt, în mod normal, asumate de un sistem cu microprocesor plasat în interiorul
aparaturii. Dispozitivul de interfaţă cuprinde obligatoriu un CAN.
Rezultatele măsurării sunt vizualizate pe ecranul calculatorului sub formă numerică sau
sub formă de curbe. Aceste rezultate provin din prelucrarea brută a datelor, realizată de
instrumentul de măsurare. Tratamentul suplimentar al datelor este realizat de către
calculator, la solicitarea utilizatorului.
Datorită calculatorului asociat sistemului de măsurare şi testare, echipat cu periferice
(plotter, imprimantă, etc.) şi cu software dedicat, etapa de documentare şi de analiză a
datelor este simplificată considerabil. Practic, operatorul dispune de o staţie de lucru în
miniatură, pe care poate dimensiona şi studia circuite, poate calcula prototipuri, poate
analiza rezultatele obţinute şi le poate prezenta într-o formă grafică deosebită.
Primele aplicaţii ale instrumentaţiei personale au fost de natură analogică. La acestea,
calculatorul juca rolul de generator de funcţii, iar ecranul acestuia era utilizat ca
osciloscop. De atunci, instrumentaţia personală a luat o amploare continuă, nu numai
datorită costului său rezonabil, ci şi facilităţii de a integra mai multe instrumente de
măsură într-un singur sistem.
 Structura unui sistem de achiziţie de date asistat de
calculator
În general, achiziţia de date asistată de calculator apelează la un sistem special, constituit dintr-un calculator personal, un produs
software şi o placă de achiziţie de date controlată tot de către calculator. Placa se instalează de regulă în calculator, dar există şi
posibilitatea plasării ei ca un modul exterior acestuia.
Unii fabricanţi furnizează sisteme interadaptabile, constituite din module independente, a căror juxtapunere permite obţinerea unor
staţii de măsurare compacte. Configuraţia unor asemenea sisteme cuprinde, de obicei, un modul de alimentare, un modul CPU,
precum şi numeroase module specifice, cu intrări şi ieşiri definite în funcţie de aplicaţie.
Plăcile de achiziţie de date sunt adesea furnizate împreună cu traductoare de măsurare (de forţă, deplasare, viteză, acceleraţie,
debit, presiune, temperatură etc.). De asemenea, ele pot avea circuite de condiţionare a semnalului adaptate mărimii fizice care
trebuie achiziţionată, unul sau mai multe multiplexoare, convertoare analog-numerice a căror rezoluţie trebuie să corespundă
exigenţelor sistemului de măsurare. În consecinţă, calculatorul îndeplineşte şi o serie de alte funcţiuni: conducerea procesului de
măsurare, analiza şi tratamentul semnalului, gestiunea conexiunilor serie şi paralel, vizualizarea rezultatelor, trasarea curbelor,
etc. Pentru aceasta, fabricanţii oferă şi programe software destinate unor asemenea utilizări.Soluţia montării plăcii de achiziţie în
interiorul calculatorului oferă avantajul furnizării imediate a datelor achiziţionate către memoria RAM, putând fi astfel tratate în timp
real. În cazul utilizării plăcilor de achiziţie de date externe calculatorului, controlul intrărilor şi ieşirilor acestora este efectuat de
către calculator, prin intermediul unei interfeţe seriale sau paralele. Acest tip de montaj se utilizează atunci când se studiază
procese la care traductoarele trebuie amplasate în diverse locuri sau când semnalele analogice nu pot fi transmise pe distanţe
mari, din cauza paraziţilor. În acest caz, conversia analog-numerică trebui realizată cât mai aproape de traductoare.

Structura unui sistem de achiziţie de date asistat de PC

Transmisia datelor sub formă numerică se realizează prin intermediul intermediul unei legături seriale sau paralele.
paralele. Legăturile
Legăturile serie de tip RS
232 şi RS 422
422 sau
sau RS 485 485 limitează
limitează drastic viteza de transfer a datelor în memorie.
Calculatorul posedă,
posedă, de de regulă,
regulă, două
două porturi seriale,
seriale, din care unul este necesar pentru comunicarea cu imprimanta. De De asemenea,
utilizarea legăturilor RS 422 sau RS 485 necesită necesită o interfaţ
interfaţă de conversie în RS 232. În plus, legătura RS 232 permite permite doar
comunicarea cu un singur instrument. Dacă Dacă trebuie utilizate mai multe instrumente,
instrumente, este
este necesară adăugarea unei plăci cu porturi
multiple sau a unui multiplexor.
Pentru realizarea transmisiei paralele poate fi utilizată magistrala magistrala GPIB (IEEE(IEEE 488).
488). Numeroase
Numeroase aparate de măsură (voltmetre,
multimetre, frecvenţ
frecven ţmetre) posedă
pose dă o interfaţ
ţă GPIB,
interfa GPIB c , care
are le permite conexiunea la magistrala care asigură legătura la calculator,
calculator, prin
prin
intermediul unei plăci de interfaţ
interfaţă montate în interiorul calculatorului.
Magistrala GPIB este caracterizată în special de distanţ distanţele limitate specifice utilizării în laborator.
Instrumentele de tip VXI (VME eXtension for Instrumentation) sunt sunt constituite din module (condiţ
(condiţionare, achiziţ
achiziţia semnalului) dispuse
într-
ntr-o carcasă,
carcasă, care
care comunică între ele printr-
printr-o magistrală (VXI bus). Conexiunea
Conexiunea cu calculatorul poate fi realizată printr-printr-o magistrală
GPIB, în prezenţ ţ a interfeţ
prezen interfe ţ elor necesare.
In majoritatea cazurilor, este necesară condiţ condiţionarea prealabilă a
semnalelor care intră în placa de achiziţ achiziţie. De asemenea, unele
tipuri de traductoare (termorezistenţ
(termorezistenţele, mărcile tensometrice etc.) etc.)
necesită alimentare proprie de la o sursă de tensiune sau de curent. curent.
În acest caz între traductoare şi placa de achiziţ achiziţie se amplasează
module capabile să permită atât alimentarea traductoarelor,
traductoarelor, cât şi
condiţ
condiţionarea semnalelor furnizate. Un exemplu de astfel de modul
este sistemul SCXI (Signal Conditioning eXtension for
Instrumentation).
Pentru aplicaţ
aplicaţiile în timp real, sistemele de achiziţ
achiziţie de date pot avea
suplimentar în structura lor un coprocesor, cu rolul de a controla
dispozitivele de intrare / ieş
ieşire, de a stoca datele în memoria locală şi
Conexiunea instrumentelor de măsurare la calculatorul de a le trata în timp real.
personal prin intermediul magistralei GPIB
Sistemele de achiziţ
achiziţie de date utilizate în mediul industrial sunt, în plus, însoţ nsoţite de mijloace de comunicare ce permit conexiunea
între sisteme, precum şi de echipamente de supervizare. Asemenea sisteme au şi posibilitatea de a fi configurate de la distanţ distanţă.
Pentru conducerea plăcii de achiziţ achiziţie de date, utilizatorul poate apela la un limbaj de programare generalizat (C, C++, Visual
Basic, limbaj de asamblare, Pascal, Fortran, Delphi) sau poate opta opta pentru un mediu de dezvoltare special conceput pentru
achiziţ
achiziţia de date (LabVIEW).
Începând cu anul 1996, s- s-a extins utilizarea unui nou tip de software, care permite utilizarea
utilizarea plăcii de achiziţ
achiziţie de date la fel de
simplu ca utilizarea unui veritabil instrument de măsurare conven convenţional. Este
Este vorba despre programe executabile, prevăzute cu o
interfaţ
interfaţă grafică menită să creeze utilizatorului impresia că se află în faţ faţă unui instrument clasic:
clasic: butoane rotative, întrerupătoare,
ntrerupătoare,
cursoare şi ferestre de vizualizare a curbelor. Sistemul constituit din acest acest tip de software şi o placă de achiziţ
achiziţie de date a primit
denumirea de instrument virtual.virtual.