Senzori şi traductoare Curs 002 - Senzori şi traductoare

SENZORI ŞI TRADUCTOARE

2.1. Noţiuni generale. Definiţii

Conducerea unui proces presupune cunoaşterea unor informaţii cât mai corecte şi cât mai
complete asupra parametrilor mărimilor fizice ce caracterizează acel proces [3]. În cazul unui
proces neautomatizat, condus manual de un operator, mărimile fizice sunt măsurate cu aparate de
măsurat. Pe baza indicaţiilor aparatelor, operatorul uman supraveghează procesul şi ia decizii
corespunzătoare.
În cazul unui proces automatizat, conducerea sistemului se face fără intervenţia omului,
pe baza informaţiilor culese din proces cu ajutorul traductoarelor.
Senzorul (elementul sensibil) este elementul component al unui sistem automat sau al
unui aparat de măsurat care are rolul de a transforma mărimea de măsurat, având o anumită
natură, într-un semnal purtător de informaţie - pentru sistemul automat - sau într-o mărime care
se poate măsura cu aparatul de măsurat [2].
Nivelul semnalului nu este compatibil, în formă brută, cu nivelul semnalelor cu care
operează sistemul automat. De aceea se introduce un element auxiliar numit adaptor.
În principiu, senzorul şi adaptorul alcătuiesc o unitate numită traductor care este un
element de bază pentru orice instalaţie automatizată.
Traductoarele pot fi definite ca dispozitive care realizează conversia unor mărimi fizice
(temperatura, deplasare, presiune, forţă, etc.) în alte mărimi fizice, cel mai adesea electrice, sau a
unor mărimi electrice în alte mărimi electrice, în scopul măsurării parametrilor acelor mărimi şi
informării, respectiv luării unor decizii în consecinţă.
2.2. Structura generală a unui traductor.
Structura generală a unui traductor este prezentată în figura 2.1.
x y
ES ELT A
Intrare Ieşire
Mărimea de Semnal unificat
măsurat sau specializat

SAE
Fig. 2.1. Structura generală a unui traductor

Mărimea de măsurat x este aplicată la intrarea traductorului, reprezentând parametrul

măsurat (temperatură, debit, presiune, turaţie, nivel, viteză, forţă etc). Mărimea de ieşire y
reprezintă valoarea mărimii măsurate, exprimată sub formă de semnal analogic (curent, tensiune
sau presiune). Elementele componente ale traductorului sunt:
a. Elementul sensibil ES (detector, captor, senzor) este elementul specific pentru
detectarea mărimii fizice pe care traductorul trebuie să o măsoare.
El are capacitatea de a elimina sau reduce la minim influenţele exercitate de alte mărimi
decât cea care se măsoară şi care acţionează simultan asupra traductorului.
Sub acţiunea mărimii de intrare are loc o modificare de stare a elementului
sensibil. Modificarea de stare presupune un consum energetic care poate fi luat:
¾ din proces, în raport cu fenomenul fizic pe care se bazează detecţia, şi de puterea asociată
mărimii de intrare, modificarea de stare se poate manifesta sub forma unui semnal la
ieşirea elementului sensibil; (de exemplu: tensiunea electromotoare generată la bornele
unui termocuplu în funcţie de temperatură);
¾ de la o sursă auxiliară de energie, când modificarea de stare are ca efect variaţii ale unor
parametrii de material.

@2018 1/5
Senzori şi traductoare Curs 002 - Senzori şi traductoare

Indiferent cum se face modificarea de stare a elementului sensibil, informaţia furnizată de

acesta nu poate fi folosită ca atare, necesitând prelucrări ulterioare în elemente de transmisie şi
adaptor.
b. Elemente de transmisie ELT sunt elemente auxiliare care realizează conexiuni
electrice, mecanice, optice sau de altă natură în situaţiile în care tehnologiile de realizare a
traductorului o impun.
De exemplu în cazul măsurării temperaturilor înalte, elementul sensibil (ES) nu poate fi
plasat în aceeaşi unitate constructivă cu adaptorul fiind necesar astfel de un element de legătură
(ELT).
Dacă mărimea generată de elementul sensibil este neadecvată pentru transmisie (cazul
transmisiilor la mare distanţă) atunci elementul de transmisie conţine şi elemente de conversie
potrivit cerinţelor impuse de canalele de transmisie.
c. Adaptorul A are rolul de a modifica (adapta) semnalul de la ieşirea elementului
sensibil la cerinţele impuse de aparatura de automatizare utilizată.
Funcţiile realizate de adaptor sunt complexe, ele incluzând şi adaptarea de nivel, putere
(sau impedanţă) cu referire la semnalul de ieşire, în raport cu dispozitivele de automatizare.
Adaptorul asigură conversia semnalului de la ieşirea senzorului într-un semnal calibrat la
ieşire, ce reprezintă (la o altă scară) valoarea mărimii de intrare.
În funcţie de elementele constructive, impuse de natura semnalelor de ieşire, adaptoarele
sunt de două feluri:
¾ adaptoare electrice (electronice);
¾ adaptoare pneumatice.

În raport cu forma de variaţie a semnalelor de ieşire, adaptoarele pot fi:

¾ analogice;
¾ numerice.

Semnalele analogice - se caracterizează prin variaţii continue ale unui parametru

caracteristic şi sunt, de regulă, semnale unificate.
Prin semnal unificat se înţelege adoptarea ca semnal a aceleiaşi mărimi fizice, cu acelaşi
domeniu de variaţie, indiferent de locul unde este plasat elementul de automatizare într-un
sistem de reglare automată.
Frecvent utilizate sunt următoarele semnale unificate:
¾ curentul continuu (în cazul sistemelor de reglare a proceselor lent variabile) cu domeniul
de variaţie: Icc∈[ 2 … 10] mA sau Icc∈[4 … 20] mA;
¾ tensiunea continuă (în cazul sistemelor de reglare a proceselor rapide), cu domeniul de
variaţie: Vcc∈[0 … 10] V sau Vcc∈[-10 … +10] V;
¾ presiunea aerului instrumental (aer fără impurităţi şi cu umiditate minimă – standardizată)
produs în instalaţii speciale: p ∈[0,2 … 1] daN/cm2 sau: p∈ [0,2 …1] bar.

Semnalele numerice, generate la ieşirea traductoarelor numerice s-au impus prin folosirea
pe scară tot mai largă a echipamentelor de reglare numerică şi a calculatoarelor de proces.
Codurile numerice de ieşire trebuie sa fie compatibile cu echipamentele (interfeţele
calculatoarelor), impunând o standardizare şi a semnalelor numerice furnizate de traductoare.
Cele mai utilizate coduri sunt:
¾ binar - natural, cu 8, 10, 12, 16, 32 biţi (uneori 64 biţi);
¾ binar codificat zecimal cu 2, 3 sau 4 decade.

d. Sursa auxiliară de energie SAE, necesară în cele mai frecvente cazuri, pentru a
menaja energia semnalului util.

@2018 2/5
Senzori şi traductoare Curs 002 - Senzori şi traductoare

2.3. Tipuri de traductoare

Elementele sensibile impun şi clasificarea traductoarelor care se realizează după mai
multe criterii:
a. după principiul de conversie a mărimii fizice aplicate la intrare, traductoarele pot fi
parametrice şi generatoare.
Traductoarele de tip parametric se caracterizează prin aceea că mărimea de intrare
(neelectrică) determină variaţia unor parametrii de circuit (cum ar fi, de exemplu, rezistenţa
electrică, capacitatea, inductanţă) preluând energia electrică necesară de la surse auxiliare.
Conversia unor mărimi neelectrice - mecanice, calorice, procese chimice, radiaţii - se
bazează pe dependenta parametrilor respectivi la unele materiale conductoare, semiconductoare
sau dielectrice de aceste mărimi.
Pentru a ilustra asemenea posibilităţi este suficient a se reaminti următoarele relaţii
fundamentale care stau la baza funcţionării elementelor sensibile parametrice [1]:
¾ rezistenţa electrică a unui conductor omogen:
l
R = ρ⋅ [Ω] (2.1)
s
ρ - rezistivitatea, [Ω·m];
l - lungimea conductorului, [m];
s - secţiunea conductorului, [m2].
¾ inductivitatea proprie a unei bobine (considerând circuitul magnetic liniar):
N2
L= n [H ] (2.2)
lk
∑
k =1 μ k ⋅ s k

N - numărul de spire al bobinei;

lk - lungimea mediului k care alcătuieşte circuitul magnetic al bobinei;
μk - permeabilitatea magnetică, a mediului k care alcătuieşte circuitul magnetic al
bobinei [N·A-2];
s - secţiunea mediului k care alcătuieşte circuitul magnetic al bobinei [m2].
¾ capacitatea unui condensator plan cu armături paralele:
s
C = ε⋅ [F] (2.3)
d
ε - permitivitatea dielectricului, [F/m];
s - suprafaţa comună a armăturilor, [m2];
d - distanţa dintre armături, [m].
Se observa uşor posibilitatea influenţării valorilor acestor parametri prin modificări
geometrice (lungime, secţiune), sau prin acţiunea unor mărimi externe: temperaturi, câmpuri
magnetice, etc.

Tabelul 2.1. Clasificare a elementelor sensibile electrice de tip parametric [4]

Tipul elementului sensibil
parametric (parametrul electric
variabil)
REZISTIV R
Fenomenul fizic pe care Aplicaţii
se bazează conversia (mărimi măsurate)
variaţia lungimii conductorului (sau - deplasări liniare şi unghiulare;
a numărului de spire în cazul - grosime;
rezistorului bobinat) - nivel.
- temperatură;
variaţia rezistivităţii (ρ cu - umiditate;
temperatura - termorezistenţa, - concentraţie de gaze;
termistorul) - viteză gaze (debit);
- vacuum.
variaţia lui ρ sub influenţa câmpului - câmpul magnetic;
magnetic (efect Gauss) - inducţie.

@2018 3/5
Senzori şi traductoare Curs 002 - Senzori şi traductoare

Tipul elementului sensibil

Fenomenul fizic pe care Aplicaţii
parametric (parametrul electric
se bazează conversia (mărimi măsurate)
variabil)
- intensitate luminoasă;
variaţia lui ρ sub acţiunea radiaţiilor - flux luminos;
(fotorezistenţe, fotoelemente) - deplasări (prin modulaţia fluxului
REZISTIV R de radiaţii).
variaţia lui ρ, l, S prin intermediul
- forţă;
unui element elastic deformabil
- presiune.
(tensorezistenţe, piezorezistenţe).
variaţia lungimii, secţiunii sau
- deplasări liniare şi unghiulare;
permeabilităţii unor porţiuni de
- dimensiuni piese;
circuit magnetic prin deplasarea
INDUCTIV L - grosime;
unor armături feromagnetice
- nivel.
(întrefier variabil, miez mobil)
Obs: În anumite variante
variaţia permeabilităţii magnetice - vibraţii
constructive parametrul variabil este
sub acţiunea unor forţe - forţă
inductivitatea mutuală între două
(magnetostricţiune) - presiune
bobine
variaţia l, μ, S prin asociere cu - acceleraţie;
elemente elastice, amortizoare, - viteză;
mase. - vibraţii.
variaţia distanţei sau a suprafeţei - deplasări liniare sau unghiulare;
comune a armăturilor prin deplasare - presiune.
idem asociind cu un element elastic - altitudine.
CAPACITIV C
- nivel
variaţia permitivităţii dielectricului - grosime
- umiditate (solide)

Traductoarele de tip generator (sau energetice) se caracterizează prin aceea că mărimea

de intrare determină apariţia la ieşire a unui semnal de o anumită energie (curent, tensiune,
sarcină electrică) generat de senzor în cadrul procesului de conversie utilizând o proprietate
fizică a materialului din care este realizat acesta.
Exista o mare diversitate de fenomene fizice pe care se bazează realizarea de elemente
sensibile de tip generator: inducţia electromagnetică, termoelectricitatea, piezoelectricitatea,
magnetostricţiunea, etc.
Tabelul 2.2. Clasificarea elementelor sensibile de tip generator
Tipul elementului sensibil Fenomenul fizic pe care Aplicaţii
parametric generator se bazează conversia (mărimi măsurate)
- viteza de rotaţie;
ELECTROMAGNETIC generarea prin inducţie a unei t.e.m.
- debit de fluide;
(DE INDUCŢIE) sub acţiunea mărimii de măsurat
- vibraţii.
generarea prin efect termoelectric
TERMOELECTRIC (Seebeck) a t.e.m. de contact între - temperatura.
două materiale diferite
polarizarea electrică a unui cristal - forţe (dinamice);
PIEZOELECTRIC
sub acţiunea unei forţe (presiuni) - presiuni (dinamice).
generarea tensiunii electromotoare
prin variaţia inducţiei remanente sub - forţe (dinamice);
MAGNETOSTRICTIV
acţiunea unei forţe asupra - presiuni (dinamice).
materialelor magnetice
generarea tensiunii electromotoare
între doi electrozi aflaţi la o distanţă, - concentraţia ionilor de hidrogen
ELECTROCHIMIC
în soluţii cu concentraţii de ioni (pH).
diferite.
generarea unui curent electric pe - deplasări liniare şi unghiulare;
FOTOELECTRIC
baza fenomenului fotoelectric extern - dimensiuni piese;
(FOTOVOLTAIC)
sub acţiunea unei radiaţii luminoase. - viteză de rotaţie.

@2018 4/5
Senzori şi traductoare Curs 002 - Senzori şi traductoare

Pentru proiectant şi constructor este utilă clasificarea după principiul de funcţionare, dar
pentru utilizator este mai convenabilă clasificarea elementelor sensibile după mărimile fizice pe
care elementul sensibil le poate detecta.
b. după natura mărimii fizice de măsurat, ele se clasifica în tipuri care poartă denumirea
domeniului de aplicaţie: elemente sensibile pentru deplasare, viteza, forţă, debit, etc.

Tabelul 2.3. Clasificarea elementelor sensibile după mărimile detectate [4]

Mărimi fizice Elemente sensibile,
Mărimi fizice derivate
de bază tipice
- termorezistenţe;
- temperatură la suprafaţă (solide, fluide);
- termistoare;
TEMPERATURĂ - căldură - flux, energie;
- termocupluri;
- conductibilitate termică.
- complexe (dilatare + deplasare)
- deplasare liniară;
- deplasare unghiulară;
- lungime (lăţime); - rezistive;
- grosime; - inductive;
DEPLASARE
- strat de acoperire; - fotoelectrice;
- nivel; - electrodinamice (selsine, inductosine).
- deformaţie (indirect presiune, forţă, cuplu);
- altitudine.
VITEZĂ - liniară; - electrodinamice (tahogenerator);
- unghiulară; - fotoelectrice;
- debit. - termorezistive.
- efort unitar;
- rezistive;
- greutate;
- inductive;
- acceleraţie;
- capacitive;
FORŢĂ - cuplu;
- piezorezistive;
- viscozitate;
- piezoelectrice;
- vacuum;
- magnetostrictive.
- presiune (relativă; absolută).
- debit de masă;
MASĂ - idem ca la forţă.
- densitate.
- componente în amestecuri de gaze; - termorezistive;
CONCENTRAŢIE - ioni de hidrogen în soluţii; - electrochimice;
- umiditate. - conductometrice.
- luminoasă; - fotoelectric;
RADIAŢIE - termică; - detectoare în infraroşu;
- nucleară. - elemente sensibile bazate pe ionizare.

Alegerea celor mai potrivite elemente sensibile de face în funcţie de:

¾ gama de variaţie a mărimii măsurate;
¾ posibilitatea de cuplare la proces;
¾ factorii de mediu;
¾ performanţele impuse;
¾ factorii economici.

@2018 5/5