CUPRINS

Argument. ………………………………………………………………… 2
Capitolul 1.Notiuni introductive despre traductoarele resistive …5
1.1.Generalitati …………………………………………………………….. 5
1.2.Senzori de traductoare resistive ……………………………………...6
1.3.Senzori si traductoare piezorezistive…………………………………8
1.4.Masurarea marimilor bazate pe efectul piezoelectric……………....10
Capitolul 2.Aplicatii ale traductoarelor piezorezistive si piezoelectrice ..14
2.1.Traductoare piezoelectrice de presiune………………………………14
2.2.Accelerometre piezorezistive…………………………………………..17
2.3.Accelerometre piezoelectrice de compresiune ……………………...18
2.4.Accelerometrele piezoelectrice de forfecare ………………………...19
2.5. Accelerometrele piezoelectrice cu lame in consola ………………..20
Bibliografie…………………………………………………………………..23
ARGUMENT

Traductorul (definit în sensul atribuit de automatică) este un dispozitiv

care stabileşte o corespondenţă între mărimea de măsurat (ce poate fi de orice
natură sau domeniu de variaţie) şi o mărime de natură dată, având un domeniu
de variaţie calibrat, mărime ce este recepţionată şi prelucrată de către
echipamentele de conducere (regulatoare şi calculatoare de proces).
în evoluţia sistemelor mecatronice se manifestă tot mai pregnant utilizarea
sistemelor de conducere cu calculator, ceea ce permite implementarea unor
algoritmi de reglare şi de optimizare deosebit de eficienţi, care asigură atât
performanţe locale superioare, cât şi integrarea complexă a tuturor aspectelor
tehnice şi economice ale procesului condus.
în condiţiile în care capacitatea de procesare a datelor de către sistemele
de calcul actuale este deosebit de extinsă şi nu mai constituie o limitare,
1
necesitatea unei diversităţi de traductoare care să asigure obţinerea unei
informaţii primare cât mai complete, precise şi fiabile devine de o importanţă
primordială.
Din acest motiv se constată eforturi şi preocupări tot mai insistente la
nivel de cercetare şi de realizare, de către marile companii producătoare, în
scopul perfecţionărilor în domeniul traductoarelor atât în ceea ce priveşte
elementele sensibile de cuplare la proces precum şi adaptoarele electronice
(circuite de condiţionare, convertoare de ieşire).
Noţiunea de traductor se poate extinde pentru definirea unor elemente cu
funcţiuni similare care intră în structura unor lanţuri de măsurare complexe,
utilizate în scopuri de cercetare, sau laboratoare metrologice.
Informaţia furnizată de traductor nu se adresează unui operator uman, ci
unui echipament de conducere sau reglare automată. în ceea ce priveşte,
dinamica proprie, este necesar ca informaţia furnizată de traductor către
echipamentul de conducere să ajungă la aceasta fără întârziere, pentru ca
deciziile de conducere să fie oportune.
Rezultă că dinamica proprie a traductorului trebuie să fie rapidă, încât
programarea informaţiei prin traductor (între I şi E) să se facă cu întârzieri
minime (neglijabile) în raport cu dinamica procesului condus.
Se observă (deduce) că traductoarele trebuie să îmbine cerinţele de
liniaritate şi viteză de răspuns cu performanţele metrologice privind precizia,
similare cu cele ale aparatelor de măsură sau chiar mai ridicate, ţinând seama că
posibilităţile de discriminare ale SRA sunt superioare faţă de cele oferite de
operatorul uman.
Toate consideraţiile implică şi necesitatea unei fiabilităţi sporite în raport
cu aparatele de măsurat, datorită faptului că o indicaţie greşită dată de un aparat
de măsurat poate fi uşor sesizată şi interpretată de către operator, pe când
detectarea unor valori eronate furnizate de traductoare este mult mai dificilă în
cazul unui SRA.

2
Cap. 1. Noţiuni introductive despre traductoarele rezistive

1.1. Generalităţi
Între mărimea de măsurat şi obţinerea informaţiei metrologice trebuie să se
stabilească un întreg lanţ de măsurare, în care traductorul are funcţia de a capta
mărimea de măsurat şi de a o converti într-o formă convenabilă, pentru a putea fi
măsurată. Apar destul de des cazuri în care mărimea de măsurat suferă mai multe
convertiri succesive, chiar în acelaşi traductor.
Numeroasele aplicaţii privind măsurarea electrică a mărimilor neelectrice
evidenţiază faptul că numărul traductoarelor este foarte mare, fapt datorat, pe de o
parte, existenţei unui număr considerabil de mărimi de măsurat (care constituie
mărimi de intrare pentru traductor) şi, pe de altă parte, numărului de asemenea
foarte mare de mărimi de ieşire posibile pentru traductor.
Se constată o dezvoltare considerabilă a traductoarelor electrice, care
convertesc mărimea de intrare într-o mărime de ieşire de natură electrică, fapt
explicabil prin faptul că acestea sunt, în general, simple ca utilizare şi pot fi foarte
uşor adaptate şi manipulate. Curentul electric se pretează deosebit de bine la
transmiterea la distanţă, ceea ce conduce la simplificarea montajelor experimentale
şi permite măsurarea unor mărimi situate în locuri greu accesibile, incomode sau
periculoase. Dezvoltarea electronicii a influenţat evoluţia traductoarelor electrice
prin faptul că asigură amplificarea relativ uşoară a tensiunilor electrice şi aducerea
semnalelor metrologice la nivelul de putere dorit. Traductoarele electrice sunt larg
utilizate şi pentru faptul că oferă experimentatorilor un material variat pentru
măsurarea, înregistrarea şi analizarea mărimilor electrice.
AVANTAJELE măsurării pe cale electrică sunt următoarele:
- prezintă precizie ridicată;
- au sensibilitate mare;

3
 - au o influenţă redusă asupra fenomenului supus măsurării;
- permit urmărirea variaţiilor rapide ale mărimii de măsurat;
- asigură un flux continuu de informaţii între mărimile măsurate sau reglate
şi aparatele indicatoare, înregistratoare sau dispozitivele de comandă şi de
execuţie;
- asigură prelucrarea relativ uşoară a semnalului metrologic;
- permit transmiterea semnalului la distanţe mici, mari sau foarte
mari, rezultatele putând fi afişate sau stocate.
- permit prelucrarea valorilor obţinute.
Din aceste motive, pentru măsurarea mărimilor neelectrice, în majoritatea
cazurilor sunt utilizate traductoarele electrice, măsurarea electrică a mărimilor
neelectrice căpătând astfel o mare dezvoltare.
Tipurile de traductoare electrice sunt foarte numeroase. Clasificarea lor se
poate după mai multe criterii, valabile, în general, pentru toate traductoarele.
După natura mărimii de ieşire, senzorii şi traductoarele electrice pot fi:
rezistive, inductive, capacitive.

1.2. Senzori şi traductoare rezistive

Traductoarele rezistive fac parte din grupa traductoarelor parametrice şi se
bazează pe faptul că mărimea de măsurat produce o variaţie a rezistenţei electrice a
traductorului.
Un senzor rezistiv este, din punct de vedere electric, un rezistor a cărui
rezistenţă electrică este exprimată prin relaţia:

unde:
 - rezistivitatea materialului [Wm];

4
 l - lungimea [m];
A - aria secţiunii transversale [m2].
Variaţia rezistenţei electrice R poate fi produsă prin variaţia unuia din
parametrii ce intervin în ecuaţia de mai sus. De aceea, traductoarele rezistive sunt
utilizate pentru măsurarea mărimilor neelectrice care produc variaţia unuia dintre
cei trei parametri, şi anume:
- traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia
lungimii conductorului: traductoare potenţiometrice, traductoare rezistive cu
contacte, traductoare tensometrice etc;
- traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia
rezistivităţii: traductoare termorezistive, traductoare fotorezistive, traductoare
rezistive de umiditate, traductoare rezistive de presiune etc;
- traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia
secţiunii unui conductor sau a unui semiconductor.
Orice măsurând este susceptibil de a fi convertit într-o variaţie de rezistenţă
electrică, prin intermediul unui senzor rezistiv, capabil să acţioneze asupra:
- mobilităţii purtătorilor de sarcină (temperatură, câmp magnetic);
- densităţii sarcinii electrice libere (temperatură, flux luminos);
- dimensiunilor geometrice (forţă, deplasare cursor).
Traductorul (elementul sensibil ES) de tip rezistiv poate măsura mărimile
neelectrice care influenţează rezistenţa sa electrică (R). în tabelul 1, sunt enumerate
principalele fenomene fizice pe care se bazează conversia la traductoarele rezistive
şi aplicaţiile acestora.
Tabelul 1.
Fenomenul fizic pe care se bazează conversia Aplicaţii (mărimi măsurate)

5
variaţia lungimii conductorului (sau a - deplasări liniare şi unghiulare
numărului de spire ale unui rezistor) - grosime
- nivel
variaţia rezistivităţii cu temperatura - temperatură
(termorezistenţe, termistoare) - umiditate gaze
- concentraţie amestec gaze
- viteză gaze (debit)
- vacuum
variaţia rezistivităţii sub acţiunea câmpului - câmp magnetic inducţie
magneric (efect Gauss)
variaţia rezistivităţii sub acţiunea radiaţiilor - intensitate luminoasă
(fotorezistenţe) - flux luminos
- deplasări
variaţia lungimii secţiunii şi a rezistivităţii -forţă
prin intermediul unui element elastic - presiune
deformabil (mărci tensometrice,
piezorezistenţe)
variaţia rezistivităţii prin procese chimice - concentraţie
- umiditate

1.3. Senzori şi traductoare piezorezistive

Efectul piezorezistiv constă în modificarea rezistivităţii unui material, dacă
este supus unei presiuni exterioare, crescătoare din toate direcţiile.
Variaţia rezistivităţii cu presiunea se datorează deformării reţelei cristaline,
produse de presiunea exterioară (Fig.1.).

6
 Fig.1. Traductor piezorezistiv

Pentru majoritatea metalelor şi pentru intervale restrânse de variaţie a

presiunii, rezistenţa electrică variază liniar cu presiunea:

R = R0 (1 + b  p)
unde:
R0 - rezistenţa la presiunea de 1 atmosferă;
b - coeficientul de presiune (tabelul 2).
Tabelul 2
Materialul Coeficientul de presiune, b [atm-1]

Aluminiu -410-6
Antimoniu +11,1 10-6
Cupru -1,810-6
Fier -2,310-6
Manganin +2,310-6
Platină -1,910-6
Argint -3,310-6

Cel mai utilizat material pentru senzor este manganinul, deoarece influenţa
temperaturii este cea mai mică. Rezistenţa iniţială este R0= 100.
Aceste traductoare sunt simple, robuste, au un timp de răspuns mic,
histerezis neglijabil, dar prezintă unele dificultăţi la realizarea legăturilor electrice
prin pereţii camerei de presiune.
UTILIZARE: Traductoarele piezorezistive sunt utilizate cu precădere pentru
măsurarea presiunilor mari şi foarte mari (peste 1000 atmosfere, ajungând până la
100.000 atmosfere).

7
 1.4. Măsurarea mărimilor bazate pe efectul piezoelectric
Pentru măsurarea forţelor şi acceleraţiilor (vibraţiilor mecanice), unul dintre
cele mai utilizate traductoare este traductorul piezoelectric. Traductorul
piezolectric reprezintă unul dintre tipurile de traductoare generatoare.
Traductoarele generatoare sunt traductoare electrice la care mărimea neelectrică
este convertită direct în tensiune electrică.
Piezoelectricitatea este o proprietate intrinsecă a unor materiale dielectrice,
dintre care cuarţul şi titanatul de bariu (BaTiO 3), care corelează polarizarea
electrică a dielectricului cu deformările şi vibraţiile mecanice ale materialului
respectiv. Pentru evidenţierea fenomenelor piezoelectrice, dielectricul este încadrat
de electrozi metalici, întregul ansamblu formând un condensator. Polarizarea
dielectricului se traduce în acest caz printr-un aport sau printr-o diminuare de
sarcină electrică pe electrozi.
Efectul piezoelectric a fost descoperit de fraţii Curie, la sfârşitul secolului
trecut. Fenomenul constă în polarizarea electrică a unor substanţe cristaline (cuarţ,
titanat de bariu etc), în urma unor deformaţii mecanice (efect piezoelectric direct)
sau a modificării dimensiunilor lor într-un câmp electric variabil (efect
piezoelectric invers). Altfel spus, fenomenul piezoelectric direct constă în apariţia
de sarcini electrice pe unele din feţele cristalelor fără centru de simetrie, atunci
când sunt supuse unor solicitări de întindere sau de compresiune, după o anumită
direcţie. Cantitatea de sarcină electrică Q este proporţională cu mărimea forţei F
care produce deformaţia reţelei cristaline. Fenomenul piezoelectric este reversibil,
adică, aplicând un câmp electric asupra cristalului, se produce o deformare
proporţională a acestuia, care depinde de sensul câmpului electric.
Iniţial, fenomenul a fost observat la cristalele de cuarţ (SiO2). Se definesc:
axa optică (z, z'), iar axele ce unesc vârfurile opuse ale secţiunii hexagonale sunt
axe mecanice (y, y'). Pentru schematizare, se poate reprezenta proiecţia pe un plan

8
perpendicular pe axa optică Oz a trei molecule de SiO2, care constituie o structură
elementară, de formă hexagonală, specifică acestui sistem cristalin (Fig.2.).
În absenţa unor forţe exterioare, centrul de greutate al sarcinilor pozitive
coincide cu centrul de greutate al sarcinilor negative.
Dacă apar forţe exterioare, de exemplu după direcţia Oy, în urma deformării
structurii, cele două centre de greutate ale sarcinilor electrice se distanţează,
conducând la apariţia unor sarcini electrice superficiale.

Fig.2. Principiul de funcţionare al traductorului piezoelectric:

a - explicarea fenomenului piezoelectric;
b - cristalul de cuarţ;
c - traductorul piezoelectric;
d - schema electrică echivalentă

La comprimarea cristalului în direcţia unei axe electrice, se produce efectul

piezoelectric direct longitudinal, constând în apariţia unor sarcini electrice de
9
semne contrarii, pe cele două feţe perpendiculare pe această axă.

unde:
k - modulul piezoelectric al cristalului, specific pentru flecare substanţă, şi
F - forţa de comprimare.
Sarcina electrică Q depinde de forţa F x şi nu depinde de dimensiunile
geometrice ale cristalului supus compresiunii. Dacă cristalul este supus întinderii,
efectul este acelaşi, dar sarcinile electrice vor fi de semn contrar faţă de cazul
compresiunii.
Aceeaşi operaţie efectuată însă în direcţia unei axe mecanice yy', produce
acelaşi efect, numit efect piezoelectric direct transversal. în acest caz, cantitatea de
sarcină obţinută este:

rezultând o dependenţă ce ţine seama şi de dimensiunile geometrice ale

traductorului.
O solicitare mecanică în direcţia axei optice Oz nu produce niciun efect
piezoelectric.
Pentru realizarea unui traductor piezoelectric, cristalul de cuarţ trebuie tăiat
sub formă de plăcuţă (tăietura Curie sau X), astfel ca suprafeţele principale să fie
perpendiculare pe o axă electrică (Fig.2.b.). Plăcuţele pot fi dreptunghiulare sau
cilindrice. Pe feţele lor se depun electrozi metalici, obţinându-se astfel un traductor
ce este sensibil la acţiunea presiunii sau care poate produce unde longitudinale
(Fig.2.d.).
Celelalte substanţe piezoelectrice au structuri cristaline diferite de cuarţ şi,
ca urmare, axele sunt situate diferit şi tăieturile suprafeţelor traductorului se fac
10
după alte direcţii.
Armăturile metalice ale traductorului piezoelectric formează un condensator
plan de capacitate:

unde:
 - permitivitatea substanţei piezoelectrice;
Ax-aria secţiunii traductorului corespunzătoare suprafeţei de tăiere (la cuarţ
este perpendiculară pe axa electrică Ox);
dx - grosimea traductorului.
Tensiunea electrică care se stabileşte între armăturile traductorului în cazul
efectului longitudinal este:

iar sensibilitatea:

Din punct de vedere electric, la joasă frecvenţă, un traductor piezoelectric

„blocat mecanic" se prezintă ca o capacitate (capacitatea de blocare) în paralel cu o
rezistenţă de pierderi în dielectric. După un timp, dacă traductorul este solicitat
static, condensatorul se descarcă, deşi forţa acţionează în continuare. De aceea,
traductorul piezoelectric se pretează în special pentru măsurări dinamice.
Din punct de vedere mecanic, traductorul se comportă ca un sistem oscilant,
având frecvenţă proprie de rezonanţă ce depinde de natura materialului
piezoelectric şi de unele dimensiuni geometrice ale acestuia.

11
 Pentru simplificarea problemelor de izolaţie, traductoarele piezoelectrice se
realizează cu mai multe plăcuţe (Fig.3.).

Fig. 3. Construcţia traductoarelor piezoelectrice

Cap. 2. Aplicaţii ale traductoarelor piezorezistive şi piezoelectrice

2.1. Traductoare piezoelectrice de presiune

Deoarece termenul de piezoelectricitate are la bază noţiunea de presiune,
este normal ca acest efect să stea la baza construirii unor traductoare pentru
măsurarea presiunii. (Piezul este unitatea de măsură a presiunii, egală cu presiunea
exercitată de o mie de newtoni pe metru pătrat.)
Pentru măsurarea presiunii, aceste traductoare pot folosi două procedee de
măsurare:
a) - bazate pe folosirea efectului piezoelectric direct;
b) - bazate pe dependenţa frecvenţei proprii de rezonanţă de presiunea
aplicată traductorului.
a) O formă constructivă mai avantajoasă, care permite creşterea sarcinii şi

12
simplificarea modului de conectare, o reprezintă traductorul cu elementul
piezoelectric în formă tubulară (Fig.4), metalizat atât în interior, cât şi în exterior.
Aceste traductoare sunt realizate, de obicei, din materiale ceramice (titanat de
bariu, PZT etc.) şi sunt pretensionate, din motivele arătate mai sus. Domeniul de
măsurare este cuprins între 1 mbar şi 1.000 bari. Sensibilitatea traductoarelor
piezoelectrice este cuprinsă între 0,05 şi 1 pC/bar. Au o bună liniaritate, însă nu pot
fi utilizate decât în regim dinamic.
Pentru a elimina eventualele goluri de aer care pot apărea între rondelele
piezoelectrice şi electrozi, ansamblul se pretensionează cu ajutorul unor resorturi;
această pretensionare are ca efect atât îmbunătăţirea liniarităţii traductorului, cât şi
posibilitatea măsurării unor presiuni mai mici decât presiunea atmosferică. Această
pretensionare, de ordinul 500-1.000 N, depinde de temperatură, putând produce
erori suplimentare la modificarea acesteia.

Fig.4. Traductor piezoelectric tubular

b) Traductoarele bazate pe dependenţa frecvenţei proprii de rezonanţă a

oscilatoarelor electromecanice de presiune sunt extrem de precise. Există mai
multe moduri de realizare a traductoarelor de presiune care au la bază acest

13
principiu; astfel, ele pot fi cu coardă vibrantă, cu lamă, cu membrană vibrantă sau
cu tub vibrant, însă pot folosi şi traductoare piezoelectrice, ca rezonatoarele
electromecanice.
Un asemenea traductor se bazează pe dependenţa frecvenţei proprii de
rezonanţă a cuarţului de presiunea exercitată asupra sa; deoarece modificarea
frecvenţei proprii de rezonanţă este relativ redusă, se foloseşte un al doilea
traductor, ca referinţă. Din punct de vedere constructiv, traductorul este realizat
dintr-o placă de cuarţ, pe care sunt plasate două perechi de electrozi. Asupra unuia
dintre electrozi acţionează presiunea de măsurat.
Fiecare pereche de electrozi reprezintă un rezonator de cuarţ, care intră în
componenţa unor oscilatoare O1 şi O2 (Fig.5.). Semnalele produse de cele două
oscilatoare sunt aplicate unui mixer M, de la care se extrage diferenţa de frecvenţă
f. Pentru a obţine creşterea sensibilităţii, această diferenţă de frecvenţă este
multiplicată de câteva zeci de ori.

Fig. 5. Traductor de presiune cu oscilator de cuarţ

Astfel de traductoare se construiesc pentru domeniul (0-1) bar, frecvenţa de

lucru a oscilatoarelor fiind de ordinul zecilor sau a sutelor de megahertzi. Eroarea

14
de liniaritate, histerezis şi repetabilitate sunt mai mici, comparativ cu celelalte
traductoare.

2.2. Accelerometre piezorezistive

Cel mai simplu accelerometru piezorezistiv este realizat dintr-o masă
seismică suspendată pe o lamă elastică încastrată, a cărei deformaţie se măsoară cu
ajutorul unor timbre tensometrice (Fig.6.). Banda de frecvenţe a acestui
accelerometru începe de la zero şi este limitată superior de frecvenţa proprie de
rezonanţă, dar şi de amortizarea traductorului.

Fig.6. Accelerometru piezorezistiv cu lamă elastică

Amortizarea traductorului se face introducând sistemul în ulei siliconic.
Modificarea de temperatură produce variaţia modulului de elasticitate,
precum şi a amortizării (la uleiul siliconic viscozitatea scade de două ori în
intervalul de temperatură -5°C...5O °C).
O variantă îmbunătăţită de accelerometru piezorezistiv este prezentată în
figura 7.; lama elastică, de formă circulară, are decupaje care, pe de o parte, reduc
masa lamei (trebuie ca masa seismică să fie preponderentă), iar pe de altă parte,
scad sensibilitatea transversală a traductorului. Lamele elastice sunt construite din
oţel sau bronz-beriliu.
Accelerometrele piezorezistive cu lamă elastică se folosesc ca traductoare de

15
joasă frecvenţă sau chiar pentru măsurarea acceleraţiilor constante (măsurarea
acceleraţiilor autovehiculelor); banda lor de frecvenţă este cuprinsă între 0 şi 1.000
Hz, cu domeniul de măsurare de 1-500 g.

Fig.7. Accelerometru piezorezistiv

Comparativ cu accelerometrele piezoelectrice, accelerometrele

piezorezistive sunt mai puţin sensibile la mărimile de influenţă exterioare. De
asemenea, la aceste traductoare banda de frecvenţă începe la zero şi nu se produc
decalaje de zero la acţiunea şocurilor. Pe de altă parte, însă, ele sunt mai puţin
sensibile, domeniul minim de măsurare fiind de circa 1 g.

2.3. Accelerometre piezoelectrice de compresiune

Accelerometre piezoelectrice de compresiune (Fig.8.) sunt compuse dintr-o
placă de bază, prevăzută cu o mufa, care se plasează direct pe piesa a cărei vibraţie
se măsoară. Pe placa de bază sunt plasate două pastile piezoelectrice, asupra cărora
acţionează masa seismică ms. Resortul spiral are rolul de a pretensiona întregul
sistem mecanic.
Aceste traductoare au o frecvenţă de rezonanţă ridicată şi sunt robuste.
Ele prezintă însă şi o sensibilitate transversală, de ordinul procentelor din
sensibilitatea longitudinală, sensibilitatea totală variind între o valoare minimă şi

16
una maximă. Pentru ca influenţa sensibilităţii transversale să fie cât mai redusă, pe
traductor se marchează direcţia pentru care această sensibilitate este minimă. La
montare, traductorul se orientează cu marcajul în direcţia în care oscilaţiile
transversale sunt maxime.

Fig 8. Accelerometru de compresiune

2.4. Accelerometrele piezoelectrice de forfecare

Accelerometrele piezoelectrice de forfecare au formă circulară (Fig.9.) sau
prismatică triunghiulară. Pastila piezoelectrică cilindrică, realizată de obicei din
materiale ceramice piezoelectrice, este lipită cu un adeziv conductor de un ax aflat
într-o prelungire a plăcii de bază şi, respectiv, de masa seismică. în aceste caz,
vibraţiile produc unde de forfecare în materialul piezoelectric. Spre deosebire de
accelerometrele de compresiune, aceste traductoare au o sensibilitate redusă la
tensiunile mecanice din piesa de bază şi la influenţele termice, însă prezintă o
anumită fragilitate.

17
 Fig. 9. Accelerometru de forfecare

2.5. Accelerometrele piezoelectrice cu lame în consolă,

Accelerometrele piezoelectrice cu lame în consolă, prezentate în figura 10.,
se bazează pe îndoirea lamelor piezoelectrice încastrate, sub acţiunea masei
seismice. Aceste accelerometre realizează sensibilităţi mari la frecvenţe joase, însă
sunt destul de fragile.
Domeniul de măsurare poate fi de ordinul 10-3g, pentru un traductor cu
sensibilitatea de ordinul 10 pC/g. Valoarea maximă a domeniului de măsurare este
de ordinul (5-10)xl03g, traductoarele pentru şocuri putând atinge chiar 105g.
Liniaritatea caracteristicii de transfer depinde de materialele piezoelectrice
folosite, dar şi de construcţia mecanică. Neliniaritatea este redusă la
accelerometrele de forfecare (circa 0,5%), dar poate atinge 5% la accelerometrele
de compresiune, pentru un domeniu de măsurare de 1.000g.

18
 Fig.10. Accelerometru cu lame în consolă

Mărimile de influenţă care acţionează asupra traductoarelor piezoelectrice

sunt:
1) Temperatura ce acţionează atât prin valoarea sa, cât şi prin variaţiile în
jurul valorii medii. Valoarea temperaturii este un parametru de care depinde
sensibilitatea electrică, ea acţionând asupra proprietăţilor piezoelectrice şi,
eventual, asupra unor factori mecanici. Variaţiile de temperatură produc semnale
electrice - de obicei de joasă frecvenţă - ce nu pot fi deosebite de semnalele utile,
atât prin efect piroelectric, cât şi ca urmare a tensiunilor mecanice produse de
dilatare. Trebuie menţionat faptul că, deşi cuarţul este de circa 50 de ori mai puţin
sensibil decât ceramicile piezoelectrice, el este mai stabil din punct de vedere
termic aproximativ de acelaşi număr de ori.
2) Îmbătrânirea este un fenomen ce apare în timp, sub acţiunea temperaturii
şi a solicitărilor mecanice. De aceea, apare necesitatea reetalonării periodice. Şi în
acest caz, în comparaţie cu alte materiale piezoelectrice, cuarţul este cel mai
performant.
3) Zgomotul datorat cablului de legătură apare sub influenţa factorilor
mecanici sau termici; deformarea izolaţiei sau mişcarea relativă între izolaţie şi
conductoare produce • sarcini electrice prin efect piezoelectric sau
piroelectric şi, de asemenea, modificarea capacităţilor parazite. Zgomotul
19
poate fi redus, prin montarea rigidă a cablului la structura vibrantă.
4) Zgomotele datorate presiunii acustice ambiante introduc erori
suplimentare, atunci când se măsoară acceleraţii mici, iar câmpurile acustice sunt
intense, ele acţionând prin intermediul carcasei şi a bazei. Cele mai puţin sensibile
traductoare de acceleraţie la aceste zgomote sunt accelerometrele de forfecare.
5) Decalajul zero apare, în special, la traductoarele piezoceramice, când
acestea sunt supuse la şocuri, fenomenul constând în apariţia unui semnal electric
de durată, după dispariţia şocului.

BIBLIOGRAFIE

1. GABRIELIONESCU, VALENTIN SGÂRCIU - Traductoare pentru

automatizări industriale, Volumul I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996;
2. DAN MIHOC, S.ILIESCU - Sisteme de reglare automata, Editura
Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1981;
3. IULIAN IORDĂCHIŢĂ - Roboţi industriali, Editura Universităţii din
Craiova, 1997;
4. AUREL CIOCÎRLEA - Senzori şi traductoare, Editura CD Press,
Bucureşti, 2007.

20
21