Curs 1

Definiții, simboluri, surse de energie electrică

1. Definiții

Din punct de vedere științific, energia este o mărime care indică capacitatea unui
sistem fizic de a efectua lucru mecanic când trece printr-o transformare din starea sa într-o
altă stare aleasă ca stare de referință.[1] Energia este o funcție de stare.

Lucrul mecanic este o mărime fizică definită ca produsul dintre componenta forței
care acționează asupra unui corp în direcția deplasării punctului ei de aplicație și mărimea
drumului parcurs. [2] E o mărime ce caracterizează schimbarea stării dinamice a sistemului.
Lucrul mecanic este o mărime fizică derivată, scalară, extensivă în raport cu drumul, având
caracter de mărime de transformare legată de variația mărimii de stare energie.

Energia electrică este o formă specifică de energie reprezentând capacitatea de

acțiune a unei sarcini electrice în prezența unui câmp electromagnetic. [3]

Sarcina electrică sau cantitatea de electricitate este o mărime fizică ce exprimă o

proprietate fundamentală a particulelor subatomice, care le determină acestora interacțiunile
electromagnetice. [4]

Sarcina electrică este caracteristică unor particule subatomice, și este cuantificată

când este exprimată doar ca multiplu al așa-numitei sarcini elementare e, care are valoarea de
1,602·10-19 C (coulomb). Existența sarcinilor electrice este întotdeauna legată (necondiționat)
de existență de materie. [4]

Fig. 1. Câmp electric al unei sarcini-punct pozitive și al uneia negative

Curentul electric reprezintă deplasarea dirijată a sarcinilor electrice. Există două mărimi
fizice care caracterizează un curent electric:

 intensitatea curentului electric, numită adesea simplu tot curent electric, care
caracterizează global curentul, referindu-se la cantitatea de sarcină electrică ce
străbate secțiunea considerată în unitatea de timp, se măsoară în amperi.

1
  densitatea de curent este o mărime vectorială asociată fiecărui punct, intensitatea
curentului regăsindu-se ca integrală pe întreaga secțiune a conductorului din
densitatea de curent. Se măsoară în amperi pe metru pătrat. [5]

Forma grafică a curentului electric continuu

Forma grafică a curentului electric alternativ

Sarcinile electrice în mișcare pot fi purtate între două puncte date, de electroni, ioni
sau o combinație de ioni și electroni. Producerea curentului electric este determinată de
existența unei tensiuni electrice între cele două puncte (între care se deplasează sarcinile) ale
unui circuit electric. Tensiunea în cauză poate fi dată de o sursă de tensiune electrică existentă
în circuitul electric considerat.
Electronul este o particulă subatomică fundamentală cu sarcină electrică negativă.
Electronul ca o unitate elementară (cuantă) de sarcină electrică rezultă din legea electrolizei a
lui Faraday. Considerarea electronului drept particulă elementară purtătoare de sarcină
electrică negativă a fost susținută către fizicianul irlandez George Johnstone Stoney în 1874,
care a inventat și termenul de electron în 1894. [6]

Un ion este un atom, o moleculă sau în general un grup de atomi care are o sarcină electrică
nenulă. Un atom neutru din punct de vedere electric are un număr de electroni egal cu
numărul de protoni din nucleu, și se poate ioniza prin schimbarea acestui echilibru. Astfel,

 dacă pierde unul sau mai mulți electroni devine un ion pozitiv, numit și cation pentru
că este atras de catod (electrodul negativ);
 dacă primește unul sau mai mulți electroni devine un ion negativ, numit și anioni
pentru că este atras de anod (electrodul pozitiv). [7]

Tensiunea electrică între două puncte ale unui circuit electric este diferența de
potențial între cele două puncte și este proporțională cu energia necesară deplasării de la un
punct la celălalt a unei sarcini electrice. [8]

2
 Curs 1
Tensiunea electromotoare reprezintă mărimea fizică scalară egală cu raportul dintre lucrul
total efectuat de câmpul electric pentru a transporta sarcina electrică pe întregul circuit și
mărimea sarcinii electrice.

unde:

 U - tensiune electromotoare;
 L - lucrul forței electrice;
 Q - sarcina electrică.

Potențialul electric denumit și potențial electrostatic este o mărime fizică de tip

câmp scalar ce caracterizează câmpul electric. Potențialul electric al unui punct din spațiu
este egal cu raportul dintre lucrul forței electrice necesar pentru deplasarea unui corp de probă
încărcat cu o sarcină electrică din acel punct până la infinit și sarcina electrică a corpului de
probă. Echivalent, potențialul electrostatic este raportul dintre energia potențială
electrostatică a unui corp încărcat electric, asociată poziției sale în câmpul electric, și sarcina
electrică a corpului. [8]

2. Simboluri utilizate în conformitate cu standardul CEI EN 60617

Curent continuu (c.c.)

Curent alternativ (c.a.)

Pământ, simbol general

Priză de pământ de protecţie

Conductor

Derivaţie din conductor

sau
Fişă şi priză
Conexiune debroşabilă

Contact normal deschis

sau

Contact normal închis

3
 Contact de selecţie cu poziţie de
întrerupt în centru

Contact normal deschis cu temporizare

la acţionare
sau

Contact normal deschis cu temporizare

la revenire
sau

Buton cu realizarea contactului prin

apăsare

Buton cu realizarea contactului prin

tragere

Contactor

Siguranţă, simbol general

Întreruptor

Separator

Acţionare electromecanică, simbol

general, bobină releu
Acţionare electromecanică cu
temporizare la anclanşare
Acţionare electromecanică cu
temporizare la revenire
Acţionare electromecanică cu
temporizare la anclanşare şi la revenire
Acţionare electromecanică a unui releu
termic
4
 Curs 1

sau (*) Rezistor simbol general

Rezistor variabil

Rezistor cu contact mobil

Condensator, simbol general

sau (*)

Condensator variabil

sau (*) Bobină

Bobină cu miez magnetic
Bobină cu miez magnetic şi
inductivitate variabilă

Transformator monofazat

sau

Transformator trifazat

sau

Transformator trifazat având

înfăşurarea primară conectată în stea şi
cea secundară în triunghi

sau

5
 Motor monofazat de c.a.

Motor trifazat de c.a. cu înfăşurarea

rotorică în scurtcircuit

Motor trifazat de c.a. cu înfăşurarea

rotorică bobinată

Motor de curent continuu cu excitaţie

serie

Motor de c.c. cu excitaţie paralel

Generator de c.c. cu excitaţie de tip

compound

Motor liniar

Motor pas cu pas

Osciloscop

Voltmetru

6
 Curs 1

Ampermetru

Watt-metru

Varmetru

cosφmetru

Frecvenţmetru

Tahometru

Contor energie activă

Indicator luminos
(*) scoase din standardul actual, dar întâlnite în literatură

3. Surse de energie

Sursele de producere a energiei electrice pot fi clasificate astfel:

- Surse clasice;
- Surse regenerabile (curate/verzi/nepoluante) (turbine eoliene, panouri
solare, hidrocentrale etc)
Forme de utilizare a energiei regenerabile
Sursele de energie regenerabilă (eoliană, micro-hidro, biomasă, geotermală, solară)
sunt surse inepuizabile și utilizate din cele mai vechi timpuri. Biomasa și energia
solară constituie singurele surse de energie termică utilizate de om de-a lungul
timpului și până în prezent.
Sursele de energie regenerabilă abordate sunt:
- energia vântului;
- energia solară;
- energia biomasei, inclusiv utilizarea deșeurilor urbane;
- energia hidro;
- energia geotermală.

Energia vântului/ Turbine eoliene

Sistemele de conversie a energiei eoliene transformă energia cinetică a vântului în
energie mecanică prin intermediul rotorului turbinei eoliene şi apoi, prin
7
intermediul unui generator electric, în energie electrică (vezi figura 2). În funcţie de
tipul generatorului electric, transferul de putere dintre arborele eolian şi generator se
face prin intermediul unui multiplicator al vitezei de rotaţie.

Me(t) Mg(t)
v(t) Subsistemul Transmisie Generator Convertoare Putere
& statice
aerodinamic electric electrică
Ωl(t) Ωg(t)
arbore lent arbore rapid Ωlref(t) Mgref(t) Pgref(t)

Fig. 2. Principiul conversiei energiei eoliene

Un sistem de conversie a energiei eoliene (SCEE) este alcătuit din patru subsisteme
(figura 3):
- subsistemul aerodinamic (rotorul eolian);
- subsistemul de transmisie, alcătuit din axul lent, multiplicator şi axul rapid
cuplat cu generatorul electric;
- generatorul electric sau subsistemul electromecanic;
- subsistemul electric şi electronic (convertoare statice), care include elemente
pentru adaptarea parametrilor energiei electrice în scopul conectării la
reţeaua de distribuţie şi/sau utilizării acesteia de către consumatori.

ax lent
ax rapid
cuplaj
nacelă
pale generator
electric
butuc dispozitiv
de rotire
multiplicator turn

Fig. 3. Principalele elemente ale unui SCEE

Energia solară
Energia solară fotovoltaică este tipul de energie solară bazată pe efectul fotovoltaic
care înseamnă conversia directă a luminii în energie electrică. Raportul dintre
energia electrică produsă și energia radiantă incidentă pe suprafața modulelor
determină randamentul celulelor solare (). În prezent, piața de desfacere se
bazează, în mare parte, pe modulele realizate pe bază de siliciu, care ocupă un rol
însemnat în aria tehnologiilor cu semiconductori.

Celula fotovoltaică este un convertizor instantaneu, care furnizează energie electrică

doar dacă primește energie sub forma radiației solare. Construcția efectivă a unei
celule fotovoltaice se bazează pe proprietatea de bază a materialelor
semiconductoare care eliberează electroni în momentul bombardării cu fotoni.
Elementul de bază al celulelor solare fotovoltaice este Siliciul.
8
 Curs 1

Fig. 4. Sistem PV – schemă generală

Fig. 5. Sistem PV

Căldura este necesară pentru numeroase aplicații, la diverse limite de temperatură.

Aceste domenii variază de la câteva sute de watti în cazul colectoarelor solare și
până la sute de megawatti în cazul centralelor solare.

Conversia termică a energiei solare este clasificată în concordanță cu temperatura

cerută. Totuși, poate fi luată în considerație și o altă clasificare, și anume:
 încălzirea spațiilor și a apei;
9
  energie termo-solară pentru generarea de electricitate;
 procese de încălzire.

Încălzirea apei și a aerului

Temperatura joasă pentru încălzirea locuinței și pentru apa caldă menajeră este o
componentă importantă a necesarului propriu de energie. O cantitate mare de
energie poate fi economisită printr-o bună izolare termică și utilizarea pasivă a
energiei solare, ca de exemplu prin aplicarea unor soluții constructive adecvate.
Pentru asigurarea cerințelor de căldură și apă caldă menajeră, sistemele active de
conversie a energiei solare pot fi aplicate.

Biomasa
De mii de ani, lemnul a servit ca sursă principală de energie atât pentru pregătirea
hranei cât și pentru încălzire. Este știut faptul că acesta este cea mai cunoscută formă
de biomasă utilizată ca sursă de energie.
Biomasa este acea materie de la plante și animale, care reacționează cu
oxigenul și eliberează căldură, și poate fi numită biocombustibil.
În funcție de origine, biomasa poate fi clasificată astfel:
- Biomasă primară, produsă prin activitatea de fotosinteză de către plante.
- Biomasă secundară, produsă de către ființele heterotrofe, cele care utilizează
ca hrană biomasa primară. De mare importanță sunt produsele reziduale din
activitățile industriale sau de creștere a vitelor.
- Biomasa reziduală, produsă în activități umane: paie, rumeguș, resturi de la
abatoare, reziduri urbane.
- Biomasa fosilă: petrol, gaze naturale și cărbune.

Hidroelectricitatea
Dintre toate formele de energie regenerabilă, energia hidro ocupă cel mai important
loc pe plan mondial. Aceasta este o tehnologie simplă și fluxul mare de energie poate
fi concentrat în spații mici.

Utilizarea economică a energiei hidro depinde de diverși factori:

 calitatea apei și diferența de nivel;
 regularitatea debitului;
 topografia;
 cerințele locale de protejare a mediului;
 durata de utilizare.

Energia geotermală
Energia geotermală este energia conținută sub formă de căldură în interiorul
Pământului. Deși se află în cantități uriașe, practic zonele exploatabile sunt
răspândite neuniform, rar concentrate și adesea la adâncimi prea mari pentru a
putea fi exploatate industrial. Căldura se transmite din interiorul Pământului către
suprafață, lucru dovedit de faptul că temperatura crește cu adâncimea (30oC/km).

10