Traductoare

1. Caracteristici generale
Traductoarele sunt dispozitive care au rolul de a stabili o corespondenţă
între o
mărime de măsurat şi o altă mărime (de obicei o mărime electrică), aptă
de a fi prelucrată de
sistemele de prelucrare automată a datelor (regulatoare sau sisteme de
conducere).
Acest lucru se realizează prin transformarea/convertirea mărimii fizice
de măsurat, de
obicei o mărime neelectrică, într-o mărime electrică sau, în aceaşi mărime
fizică, cu
schimbarea parametrilor acesteia (de exemplu o mărime electrică în altă
mărime electrică dar
cu un alt domeniu de variaţie). Această transformare nu se realizează
întotdeauna direct
printr-un singur element fizic, ci se poate face indirect, printr-o serie de
transformări
succesive de mărimi fizice.
Un traductor este constituit, în general, din două blocuri principale
(Figura 2-1):
• elementul sensibil (detector, captor, senzor), specific mărimii măsurate,
care
transformă mărimea de măsurat, z, într-o mărime intermediară, w;
• convertorul de ieşire (adaptorul), element ce prelucrează şi converteşte
semnalul dat
de elementul sensibil, w, într-o mărime direct utilizabilă în sistemul
automat, y;
• elementele de transmisie, sunt elemente auxiliare care realizează
conexiuni electrice,

1
mecanice, optice sau de altă natură în situaţiile în care tehnologiile de
realizare ale
traductorului o impun;
sursa de energie, necesară în cele mai frecvente cazuri pentru a menaja
energia
semnalului util.
Elementele pe baza cărora se pot caracteriza şi compara diferitele
traductoare sunt
următoarele :
a) natura fizică a mărimii de intrare şi de ieşire;
b) puterea consumată la intrare şi cea transmisă sarcinii;
c) caracteristica statică;
d) caracteristica dinamică;
e) nivelul de zgomot.

Caracteristica statică exprimă dependenţa, în regim staţionar, între

intrare şi ieşire:
y = f (z) .
Astfel, pe baza caracteristicii statice, se pot defini următoarele mărimi :
• Gradul de liniaritate al unui traductor se poate exprima prin „abaterea
(eroarea) de
neliniaritate“
Domeniul de măsurare corespunde intervalului în cadrul căruia se
efectuează corect
Măsurarea
Sensibilitatea este calitatea traductoerului de a determina variaţii mari
ale mărimii de
ieşire la apariţia unor variaţii reduse la intrare şi se exprimă ca raportul
dintre variaţia
semnalului de la ieşire şi variaţia mărimii de intrare

2
Pragul de sensibilitate reprezintă variaţia minimă a mărimii de măsurat
care determină o
variaţie a mărimii de ieşire cel puţin egală cu eroarea admisibilă a
traductorului.
Puterea de rezolutie
Dacă se raportrează pragul de sensibilitate la domeniul de măsurat, se
obţine şi un prag de
sensibilitate relativă care se numeşte rezoluţie sau putere de rezoluţie.
Aceasta exprimă
proprietatea traductorului de a distinge două valori cât mai apropiate una
de alta ale
mărimii de măsurat.
• Clasa de precizie a traductorului este raportul dintre eroarea maximă
admisibilă ad Δz care
se produce în regim static de funcţionare şi domeniul de măsurare.

Caracteristica dinamică exprimă comportarea în regim dinamic a

traductorului. Ea
rezultă din ecuaţia diferenţială care exprimă dependenţa dintre variaţiile
temporale ale
mărimii de intrare şi ale mărimii de ieşire.
De cele mai multe ori interesează răspunsul sistemului (traductorului) la o
mărime
standard la intrare sau caracteristicile de frecvenţă pe baza acestora
determinându-se o serie
de performanţe ale acestuia. Principalele performante ataşate răspunsului
tranzitoriu al
traductorului pentru un semnal treapta la intrare sunt:
• viteza de răspuns a traductorului sau durata regimului tranzitoriu tt,
• timpul de crestere tc,
• suprareglajul σ (abaterea dinamică maximă).

3
Nivelul de zgomot al traductorului, care este un element primar de
prelucrare a
informaţiei, trebuie să fie cât mai redus posibil pentru nu a altera
deciziile care se iau prin
prelucrarea ulterioară a mărimii furnizate de traductor.
Clasificare
Traductoarele se pot clasifica:
a) După principiul de funcţionare al elementului sensibil în: traductoare
generatoare şi
traductoare parametrice.
Funcţionarea traductoarelor parametrice se bazează pe modificarea unui
anumit parametru caracteristic unui circuit electric sub acţiunea mărimii
de măsurat (exemplu:
traductoare rezistive, inductive, capacitive etc.). Pentru punerea în
evidenţă a variaţiei parametrului respectiv este necesară introducerea
unei energii exterioare.
Funcţionarea traductoarelor generatoare se bazează pe transformarea
directă a energiei mărimii de măsurat într-o energie asociată mărimii de
ieşire, de regulă o mărime electrică (exemplu: temocupluri, traductoare
piezoelectrice, tahogeneratoare).
b) După natura mărimii măsurate traductoarele se clasifică în:
traductoare pentru mărimi electrice (tensiune, curent, frecvenţă, putere,
fază etc) şi traductoare pentru mărimi neelectrice
(traductoare de poziţie şi deplasare, traductoare pentru măsurarea
forţelor şi cuplurilor, a vitezelor şi acceleraţiilor, traductoare pentru
măsurarea temperaturii, presiunii, nivelului etc.).
c) După forma mărimii de ieşire există: traductoare analogice, cu
impulsuri şi traductoare numerice.
Traductoarele analogice realizează dependenţa între mărimea fizică
măsurată z şi

4
mărimea rezultată la iesire y, astfel încât y este o funcţie continuă
(liniară sau neliniară).
La traductoarele cu impulsuri mărimea de ieşire y este o succesiune de
impulsuri modulate în amplitudine, durată sau frecvenţă în funcţie de
mărimea de intrare.
Traductoarele numerice prezintă rezultatul măsurării sub forma
numerică, obţinut în general prin măsurarea unei succesiuni de impulsuri
codificate.

5
 TRADUCTOARE CAPACITIVE
1.Traductoare capacitive

Se folosesc condensatoare plane, la care se pot modifica:

a)distanta dintre armaturi.

(6.40)
având sensibilitatea:

(6.41)
si sensibilitatea relativa:

(6.42)

Sensibilitatea este sporita la variatii mici ale deplasarii (m m):

La montajul diferential (fig.6.22):

6
 (6.43)

(6.44)

(6.45)
care depinde liniar de x.

Conversia in semnal util se face cu o punte Sauty, alimentata la 500…

5000 Hz, in celelalte brate având condensatoarele C3 si C4, tensiunea de
dezechilibru fiind preluata de un amplificator si un redresor sensibil la
faza (fig.6.23).

b) suprafata armaturilor (fig.6.24).

Sensibilitatea este constanta:

(6.46)
unde:
-a,b sunt dimensiunile condensatorului plan;

7
- x este deplasarea relativa a fetelor una fata de alta.
Aceste elemente sensibile se folosesc mai mult pentru masurarea
deplasarilor unghiulare.
c) permitivitatea dielectricului.
In varianta de baza se realizeaza din doi cilindri ficsi, intre care
se deplaseaza un manson izolator cu o constanta dielectrica diferita de a
aerului, alunecând cu frecare cât mai redusa. Se folosesc la masurarea
nivelului unui lichid dielectric sau pulberi dielectrice. Daca se foloseste un
condensator plan, a carui caracteristica este neliniara, elementul sensibil
poate servila masurarea grosimii unor materiale dielectrice.
Aceste elemente necesita etaje de amplificare cu impedanta mare de
intrare, deoarece la modificari de capacitati mici (20…200 pf), chiar la
frecvente ridicate (2…20 kHz) impedantele de iesire sunt mari, impunând
amplificatoare cu Zi min = 20 MW . Acest fapt constituie o limitare in
folosirea acestor traductoare.

2. Traductoare rezistive

Desi sunt cele mai simple constructiv, au o folosire mai redusa

datorita preciziei si rezolutiei relativ scazute. Se bazeaza pe variatia
rezistentei electrice R a unui conductor cu:

- lungimea l;
- rezistivitatea r ;
- aria sectiunii S;

(6.47)
Schemele de conversie folosite sunt:

8
 - in montaj reostatic, cu iesire in curent - fig.6.25:

(6.48)
deci cu dependenta liniara
- montaj potentiometric cu iesirea in tensiune - fig.6.26:

(6.49)

(6.50)
Caracteristica statica este liniara doar pentru , m = 0.
Neliniaritatea este cu atât mai mare cu cât RS este mai mica.
Alta eroare de neliniaritate apare datorita pasului de bobinare, când
cursorul calca pe doua spire.
Rezolutia uzuala este de 10-3…10-4 din marimea masurata (0,01 la 100
m m). Elementele sensibile se protejeaza de impuritati prin capsulare.
Exista:
- elemente sensibile realizate prin bobinarea cu pas uniform a unui fir
conductor pe un sport izolant; firul este din material cu coeficient de
variatie al rezistivitatii cât mai mic: manganina, constantan, nicrom.
Pentru cursor se realizeaza perii din fire de Ag cu grafit; pentru carcasa
materiale ceramice cu buna izolatie si stabilizate cu temperatura.
- elemente sensibile realizate din materiale conductive, capabile sa
reziste la un numar mare de curse ale cursoarelor (plastic conductiv),
permitând obtinerea de traductoare liniare suficient de lungi (sute de
mm).

9
APARATE TELEFONICE

2.1. Aparate telefonice. Elemente componente, schema de principiu a

telefonului BC automat .Aparatele telefonice sunt terminale ale retelei
telefonice ce realizeaza urmatoarele functii:
asigurarea comunicatiei telefonice prin conversia semnalului vocal in
semnal electric la transmisie si conversia semnalului electric in semnal
vocal la receptie;

asigurarea semnalizarilor cu centrala telefonica prin:

-transmisia spre centrala telefonica;

-semnalizarile de apel sau sfârsit de convorbire;
- semnalizari de selectare.

2.1.1. Elemente componente ale aparatelor telefonice

Aparatul telefonic se compune din:
-circuitul de transmisie a numarului apelat;
-circuitul de sonerie pentru receptia semnalului de apel de la centrala
telefonica;

-dispozitiv de comutare a liniei la circuitul de sonerie sau la circuitul

de transmitere a semnalului de convorbire si numerotare;
-circuitul de transmisie/receptie a semnalului de convorbire.
Circuitul de transmisie/receptie a semnalului de convorbire realizeaza
urmatoarele functii:
-transmisia semnalelor electrice de vorbire generate de microfon
(traductorul realizeaza conversia semnalelor vocale in semnale electrice);

-receptia semnalelor de vorbire si conversia lor in semnale vocale cu

ajutorul receptorului telefonic (traductor electroacustic);
-alimentarea in curent continuu a microfonului;
-separarea intre circuitul telefonului si circuitul receptorului;
-eliminarea efectului local;

-limitarea semnalului electric la bornele receptorului in vederea

asigurarii protectiei receptorului uman in cazul aparitiei unor perturbatii

10
in linia telefonica.Circuitul electric de transmisie/receptie a semnalului
contine: traductoare electroacustice :

- microfonul telefonic (cu carbune, electromagnetic, electrodinamic,

piezoelectric, cu electret sau condensator);
- receptorul telefonic (electromagnetic, electrodinamic sau
piezoelectric).
sistemul diferential; varistor pentru limitarea semnalului electric la
bornele receptorului telefonic ( folosit in aparatele telefonice clasice);

circuite integrate liniare pentru amplificarea semnalelor electrice la

emisie si receptie, folosite in aparatele telefonice electronice.

Sistemul diferential asigura eliminarea efectului local si separarea

galvanica intre circuitul microfonului si al receptorului. Efectul local este
fenomenul prin care abonatul aude vocea proprie in receptorul telefonului.
Efectul local este dezavantajos deoarece se reduce calitatea transmisiei
(utilizatorul crede ca vorbeste prea tare si are tendinta de a vorbi mai
incet, in acest fel se reduce semnalul de transmitere in linie).

Sistemul diferential (adaptor de linie) are rolul de a elimina (de a

reduce) efectul local prin conectarea microfonului si receptorului in
diagonalele puntii de impedante. Este realizat ca un transformator
diferential in aparatele telefonice clasice (fig.2.1.a) si este de tip RC in
aparatele telefonice electronice (fig.2.1.b).
Fig.2.1 a. Sistemul diferential al aparatelor telefonice clasice
b. Sistemul diferential al aparatelor telefonice electronice.

11
 2.1.2. Schema electrica a aparatului telefonic BC automat
Schema electrica a aparatului telefonic BC automat din figura 2.2.
utilizeaza un circuit de numerotare de tip DTMF (TEA-1075) si un circuit
de transmisie de tip TEA-1080 sau TEA-1061. Adaptarea la impedanta
liniei este realizata fie de circuitul de transmisie, fie de circuitul de
numerotare, care au functiile complet separate. Alimentarea circuitelor
integrate se realizeaza prin curentul de linie. Circuitul de transmisie
controleaza prin stabilizatorul intern alimentarea celor doua circuite
integrate. Circuitul de transmisie permite utilizarea unui microfon de
sensibilitate redusa si impedanta mica, de tip electrodinamic sau
magnetic, asigurând câstig de 52 dB si impedanta de intrare de 2 x 4k?,
sau microfon piezoelectric sau cu electret pentru care se asigura un c?
stig tipic de 38 dB si impedanta de intrare de 2 x 20 k?.

Amplificarea tipica la receptie este de 25 dB.

Eliminarea efectului local se realizeaza cu puntea rezistoare R2, R3, R8
si Zbal. Schema include si circuitul de protectie a aparatului telefonic la
supratensiuni (puntea redresoare formata din diodele 2 x BZW14, 2x
BAY10 si dioda Zener BZX73C) si la supracurenti (rezistorul de 12 ohmi).

12