Sisteme de reglare

automată

Manual electronic
Scopul lucrării
Este un curs electronic care vine in sprijinul elevilor
suplinind manualele şcolare si este utilizat ca
material teoretic .Avantajele manualelor
electronice sunt:
 Acces rapid la informaţii
 Volum mare de informaţii într-un spaţiu redus
 Înlocuirea manualelor tradiţionale care implică un
cost ridicat
 A. CATEGORII DE SISTEME DE AUTOMATIZARE
SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ (SRA)

Întrucât nu este prevăzut un calculator pentru conducere în regim de supra­veghere, modificarea mărimii de intrare
(de referinţă) i se efectuează prin intervenţia manuală a operatorului asupra elementului de prescriere a mărimii de
referinţă EPR; această intervenţie manuală constă în acţionarea unor potenţiometre, comutarea unor chei cu
contacte etc. Elementul de comparaţie EC efectuează permanent diferenţa dintre mări­mea de intrare I şi mărimea de
reacţie r (obţinută la ieşirea traductorului Tr. instalat pe calea de reacţie), rezultând abaterea (mărimea de acţionare)
a, definită de relaţia:
a=i–r (1)
Abaterea a este aplicată la intrarea regulatorului automat RA, care efectuează prelucrarea acestei mărimi după o
lege stabilită, denumită lege de reglare, rezultând la ieşirea regulatorului mărimea de comandă c, aplicată la intrarea
elementului de execuţie EE.
La ieşirea acestui element se obţine mărimea de execuţie m, care acţionează asupra instalaţiei tehnologice IT,
astfel încât mărimea reg1ată e (mărime de ieşire a întregului sistem) să fie menţinută la valoarea impusă, pre­scrisă
prin intermediul mărimii de referinţă i (mărime de intrare a întregului sistem de reglare automată), fiind astfel
compensată influenţa nedorită a perturbării p asupra mărimii reglate e ; în realitate, instalaţia tehnologică IT este
supusă acţiunii mai multor perturbări.
Caracteristica specifică a SRA constă în prezenţa buclei închise pe care o formează elementele, componente şi
semnalele transmise intre aceste elemente; datorită acestei bucle, SRA sunt denumite şi sisteme automate cu circuit
închis.
 abaterea a este definită de relaţia:

a=i–e (2)
Utilizarea SRA are ca scop să se. asigure pe intervale cât mai mari de timp egalitatea :
e = i (3)
dintre mărimea de ieşire. e şi mărimea de intrare i, aceasta din urmă indicând de fapt valoarea
prescrisă prin mărimea de ieşire.
Menţinerea mărimii de ieşire e - prin acţiunea SRA- la valorile prescrise prin mărimea de
intrare i este esenţială pentru a se asigura obţinerea unei calităţi dorite a produselor fabricate în
instalaţia tehnologică respectivă . Astfel, de exemplu, în cazul unui cuptor de tratament termic
menţinerea temperaturii cât mai aproape de valorile prescrise (printr-o curbă de variaţie în timp dată)
are o importanţă hotărâtoare pentru calitatea pieselor rezultate.
Egalitatea (3) nu poate fi permanent asigurată, întrucât intervine acţiunea perturbărilor, care
determină abateri ale mărimii de ieşire e de la valorile prescrise prin mărimea de intrare i, rezultând:
e  i (4)
şi deci:
a = i - e  0. (5)
Abaterea a având valori diferite de zero, sistemul de reglare acţionează în sensul compensării
acţiunii perturbării asupra mărimii de ieşire şi a res­tabilirii egalităţii (3), rezultând astfel:
a = i – e = 0. (6)
Sistemele de reglare automată, realizate cu echipamente clasice de tipul regulatoarelor
automate sau cu calculatoare în regim de conducere numerică directă, au aplicaţii deosebit de
numeroase în industrie.
CLASIFICĂRI. CATEGORII DE SISTEME DE
REGLARE AUTOMATĂ (SRA)

 Sisteme de reglare automată pentru procese

lente şi pentru procese rapide
 Sisteme de reglare automată continue şi
discrete
 Sisteme de reglare automată liniare şi neliniare
 Sisteme de reglare automată cu un bloc de
reglare şi cu mai multe blocuri de reglare
 Sisteme de reglare automată monovariabile şi
multivariabile
 Sisteme de reglare automată cu legi de reglare
obişnuite şi cu legi de reglare speciale
SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ ÎN INDUSTRIA CHIMICĂ
a. Reglarea automată a debitelor şi a rapoartelor de debite

Schema de elemente
a sistemului de reglare
automată a debitului
de lichid dintr-o
conductă.

Traductorul de debit Tr poate fi realizat ca traductor de presiune diferenţială, prin

intermediul unei diafragme, valoarea mărimii de ieşire a a traductorului fiind
proporţională cu pătratul debitului Q din conducta C, respectiv:
v=K1Q2­ (3.1)
Pentru compensarea neliniarităţii din relaţia (3.1)- neliniaritate introdusă de
traductorul de diafragma - după traductoru1 Tr este introdus elementul de
extragere a rădăcinii pătrate ER, mărimea r de la ieşirea acestuia având
expresia:
r  K1` a (3.2)
 unde K`1 este o constantă. în acest mod, mărimea de reacţie r devine
proporţionala cu debitul reglat Q.
Regulatorul automat electronic RA primeşte de la elementul de
comparaţie EC valoarea abaterii a = i - r (mărimea i fiind reprezentata de
valoarea prescrisa Qp pentru debitul Q) şi transmite mărimea de comandă c
convertorului electropneumatic CV, care acţionează asupra robinetului de
reglare pneumatic RR şi acesta asigură modificarea debitului Q în sensul
stabilirii valorii prescrise Qp, astfel . dacă:
Q < Qp (3.3)
şi deci debitul Q trebuie mărit, regulatorul RA comandă robinetul de reglare
RR în sensul în care acesta se deschide mai mult ţi ca urmare debitul Q
creşte , iar dacă:
Q > Qp (3.4)
regulatorul RA comandă robinetul RR în sensul micşorării deschiderii
acestuia, rezultând scăderea debitului Q până la obţinerea egalităţii:
Q = Qp. (3.5)
De cele mai multe ori în practica elementul de comparaţie EC este
inclus în regulatorul automat RA.
 Presiunea intr-un recipient poate fi reglată
b. Reglarea automată a presiunilor fie prin modificarea debitului de admisie a
fluidului în recipient, fie prin modificarea
debitului de evacuare din recipient. în figură
este ilustrată reglarea automată a presiunii
p a gazului din recipientul R prin
modificarea debitului Qad, de admisie,
debitul de evacuare Qev variind arbitrar, în
funcţie de cerinţele consumatorilor racordaţi
la recipient prin conductele C1, C2,…. Cn.
Recipientul are astfel rolul unui
vas tampon, iar reglarea automată a
presiunii p permite alimentarea
consumatorilor la o presiune constanta,
fiind astfel asigurată o cerinţă importantă de
calitate a alimentării consumatorilor.
Bucla de reglare include traductorul de presiune Tr, elementul de comparaţie EC - care primeşte
mărimea de reacţie r şi mărimea de intrare i, reprezentând valoarea prescrisă pp a presiunii p –
regulatorul automat RA şi robinetul de reglare RR comandat pneumatic, care îndeplineşte funcţia de
element de execuţie (în schema nu a mai fost reprezentat un convertor electro - pneumatic, care
trebuie intercalat intre regulatorul RA şi robinetul pneumatic RR în cazul când regulatorul este
electronic; dacă regulatorul RA este de tip pneumatic, convertorul nu mai este necesar).
Variaţia debitului de evacuare Qev determinată de cerinţe1e consumatorilor reprezintă o
perturbare pentru sistemul de reglare a presiunii. Astfel, dacă creşte debitul de evacuare Qev se
produce o scădere a presiunii p în recipient şi ca urmare regulatorul RA comandă mărimea
deschiderii robinetului RR rezultând o creştere a debitului de admisie Qad şi restabilirea presiunii p
la valoarea prescrisă i = pp.

Reglarea automată a nivelului
Reglarea nivelului de lichid intr-un vas
poate fi efectuată prin modificarea
debitului de admisie Qad sau prin
modificarea debitului de evacuare Qev din
vas. în figura este ilustrată prima variantă,
debitul de evacuare Qev variind arbitrar
în funcţie de cerinţele consumatorilor
racordaţi la conducta de evacuare.
Variaţia nivelului h - provocată de
modificarea debitului de evacuare Qev
este sesizată de traductorul Tr, care
transmite elementului de comparaţie
mărimea de reacţie r; primind şi mărimea
de intrare i (reprezentând valoarea
prescrisă hp, a nivelului h), elementul de
comparaţie EC transmite abaterea a
regulatorului automat RA, care comandă
robinetul de reglare RR şi modificarea
debitului de admisie Qad în sensul
necesar restabilirii valorii prescrise a
nivelului.
Reglarea automată a Reglarea temperaturii se realizează prin intermediul unui
temperaturii intr-un schimb de căldură intre două sau mai multe medii, schimbul
de căldură având loc printr-o suprafaţă de separare sau prin
reactor chimic amestec, fără suprafaţă de separare.
Întrucât variaţiile temperaturii au o influenţă importantă
asupra modului de desfăşurare a reacţiilor chimice, reglarea
temperaturii la anumite va1ori este necesară în instalaţiile
din industria chimică. În figură este ilustrată reglarea
automată a temperaturii  din reactorul chimic RC,
alimentat cu reactanţi prin conducta C1 şi debitând
produsele rezultate din reacţii prin conducta C2 ; paleta
rotativă P realizează agitaţia mediului din reactor
.Considerând că reacţiile degajă căldură - deci sunt
exoterme - reglarea temperaturii se realizează prin
modificarea debitului de lichid de răcire Qr care circulă prin
serpentina S. Bucla de reglare automată conţine traduc­torul
de temperatură Tr, elementul de comparaţie EC (care
primeşte mărimea r de la traductor şi mărimea de intrare i
reprezentând temperatura prescrisă Op), regulatorul
automat RA şi robinetul de reglare RR, acţionat pneumatic,
a cărui deschidere este comandată de regulator; dacă
regulatorul automat RA este electronic, atunci intervine şi un
convertor electro - pneumatic intre regulator şi robinetul de
reglare.
La creşterea temperaturii q peste valoarea prescrisă
qp regulatorul automat RA comandă creşterea deschiderii
ventilului şi a debitului lichidului de răcire Qr ceea ce readuce
temperatura la valoarea prescrisă, în cazul scăderii
temperaturii q având loc o reducere a debitului lichidului de
răcire Qr.
Reglarea automată a concentraţiei

regulatorul automat RA şi robinetul de reglare

În industria chimică reglarea automată a concentraţiei este
deosebit de importantă pentru obţinerea unor produse cu
caracteristici dorite. în figură este ilustrată realizarea unui
sistem de reglare automată a concentraţiei soluţiei din
recipientul R, alimentat prin conducta A1 cu un lichid diluant
cu concentraţia c1 şi prin conducta A2 cu un lichid
concentrat, cu concentraţia c2 ; soluţia obţinută este
concentraţie poate fi un pH - metru (care măsoară
evacuată de pompa P prin conducta A3, iar paleta PL
valoarea pH - ului), un conductometru (care măsoară
realizează agitaţia necesară omogenizării soluţiei. Sistemul
conductibilitatea), un densimetru sau un cromatograf.
de reglare automată a concentraţiei include traductorul T r -
reprezentând un analizor - elementul de comparaţie EC
(care primeşte atât concentraţia cr, măsurată de analizor şi
constituind mărimea de reacţie, cât şi concentraţia prescrisă
cp, reprezentând mărimea de intrare),
RR, acţionat pneumatic; în ipoteza unui
regulator electronic intervine şi un convertor
electro - pneumatic.
Pentru evitarea pierderilor, cantitatea de
soluţie care trece prin traductorul Tr., - preluată
din conducta A3 - este reintrodusă în recipientul
R.
In cazul creşterii concentraţiei cr, peste
valoarea prescrisa cp regulatorul RA
comandă‚ micşorarea deschiderii robinetului de
reglare RR şi a debitului de concentrat, iar în
cazul scăderii concentraţiei cr sub valoarea
prescrisă cp, regulatorul RA comandă mărirea
deschiderii robinetului RR şi a debitului de
concentrat, în regim staţionar stabilindu-se
egalitatea concentraţiei cr cu valoarea prescrisă
cp.
Analizorul care îndeplineşte funcţia de traductor de
 SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ A CUPTOARELOR
DE TRATAMENTE TERMICE
1.PRINCIPALELE PROBLEME ALE REGLĂRII CUPTOARELOR DE
TRATAMENTE TERMICE
a. Tipuri de cuptoare şi de regulatoare automate utilizate
Procesele tehnologice de încălzire la anumite temperaturi pentru tratamentul
termic al pieselor impun cuptoarelor o funcţionare cu indici de perfor­manţă
ridicaţi, întrucât menţinerea temperaturii la valorile prescrise influenţează în
măsură însemnată calitatea pieselor obţinute. Astfel, abaterile maxime admise
(faţă de temperatura prescrisă) pot fi foarte reduse, de numai câteva grade, iar
neuniformitatea impusă repartiţiei temperaturilor în cuptor poate fi caracterizata
de limitarea la numai 10-150C a diferenţelor dintre temperaturile din două
puncte diferite, pentru temperaturi de funcţionare cuprinse intre 600 şi 12000 C.
Ca urmare, reglarea automată a temperaturii cuptoarelor are o importanţă
deosebită.
Din punct de vedere al sursei de încălzire se deosebesc cuptoare funcţio­nând
cu combustibil de exemplu gaz metan şi cuptoare electrice, prevăzute cu
rezistenţe de încălzire. Caracteristicile regulatoarelor folosite sunt determinate în
măsură importantă de tipul sursei de încălzire a cuptorului.
Astfel, pentru cuptoarele electrice se folosesc de regulă regulatoare automate cu
două poziţii (uneori şi regulatoare automate cu trei poziţii) iar pentru cuptoarele
cu combustibil se utilizează regulatoare liniare şi continue, uneori fiind folosite
şi regulatoare extremale.
b. Principalele mărimi reglate

Cea mai importantă mărime reglată automat în cuptoarele de

tratamente termice este temperatura. Pe lângă valoarea
temperaturii, la cuptoarele cu combustibil poate fi necesară şi
reglarea debitelor de combustibil şi de aer, asigurându-se
condiţii optime de ardere.
In acest scop se poate folosi fie principiul reglării automate a
raportului dintre debitul de aer şi cel de combustibil, fie
principiul reglării extremale.
In unele cazuri, pentru a se uniformiza circulaţia gazelor
calde în cuptor poate fi necesară reglarea automată a presiunii
în anumite puncte din cuptor.
2.REGLAREA AUTOMATĂ A TEMPERATURII CUPTOARELOR
a Reglarea temperaturii cuptoarelor cu combustibil

Schema reglării temperaturii q din spaţiul de încălzire S al unui cuptor

cu combustibil C este reprezentată în figură. Flacăra arzătorului A
asigură încălzirea spaţiului S, a piesei P de pe vatra cuptorului şi a
pereţilor cuptorului C.
 Sistemul de reglare automata a temperaturii q reprezentând
mărimea de ieşire e a sistemului) conţine traductorul Tr. - care include şi
termocuplul TC, reprezentând elementul sensibil şi instalat în spaţiul S
pentru sesizarea variaţiei temperaturii reglate q - elementul de
comparaţie EC, elementul de prescriere a mărimii de referinţă EPR,
regulatorul automat electronic RA, convertorul electropneumatic CV şi
robinetul de reglare RR cu acţionare pneumatică.
 Elementul de prescriere a mărimii de referinţă EPR- având
acelaşi rol cu elementul similar din figura 1 - asigură obţinerea unui
semnal de intrare variabil în timp conform programului stabilit pentru
variaţia valorilor pres­crise qp, ale temperaturii q din cuptor în vederea
obţinerii tratamentului termic dorit pentru piesa P. Pentru ilustrare,
aspectul unui asemenea program de variaţie este reprezentat în figura
de mai sus.
 Elementul de comparaţie EC primeşte mărimea de intrare i de
la blocul EPR şi mărimea de reacţie r de la traductorul Tr, transmiţând
abaterea a =i - r regulatorului automat RA. Prin intermediul convertorului
electro - pneumatic CV regulatorul electronic RA comandă robinetul de
reglare RR cu acţionare pneumatică (îndeplinind funcţia de element de
execuţie) şi modi­fică debitul de combustibil Qc - cu care este alimentat
arzătorul A - în sensul menţinerii valorilor prescrise qp pentru
temperatura q din cuptor.
 Schema din figura de mai sus (în care s-a făcut abstracţie de alimentarea arză­torului cu aer de ardere) are dezavantajul că
acţionează relativ lent la variaţii ale caracteristicilor combustibilului cu care este alimentat arzătorul A, fiind necesar un
interval de timp pentru ca modificarea caracteristicilor menţionate sa influenţeze valorile temperaturii reglate q.
De aceea la cuptoarele mari se folosesc o variantă în care intervin două regulatoare automate, unul pentru
debitul de combustibil şi altul pentru temperatură, rezultând schema din figura a) (alimentarea cu aer de ardere nu este
reprezentata în această schemă).

Traductorul de temperatură Tr1,care include şi

a). Schema reglării automate a temperaturii
cuptoarelor cu combustibil prin intermediul
măsurării temperaturii şi a debitului de
combustibil.
termocuplul TC, transmite elementului de
comparaţie EC1 mărimea de reacţie r1,
comparată cu mărimea de intrare i1,
reprezentând valoarea prescrisă qp pentru
temperatura q din cuptor.
Abaterea a1 este aplicată la intrarea
regulatorului de temperatură RA1, iar mărimea
de comandă c1 de la ieşirea acestuia devine
mărimea de intrare i2 pentru a doua buc1ă de
reglare, care realizează reglarea automată a
debitului de combustibil Qc.
Bucla de reglare a debitului Qc conţine
traductorul de debit Tr2, elementul de
comparaţie Ec2 (care compara mărimile i2=c1 şi
r2, rezultând abaterea a2 =i2 – r2=c1-r2),
regulatorul automat electronic de debit RA2
convertorul electropneumatic CV şi robinetul
de reglare acţionat pneumatic RR -
reprezentând elementul de execuţie care
modifică valoarea debitului de combustibil Qc.
 In figura este reprezentată schema unui sistem de reglare
b. Reglarea temperaturii automată bipoziţională a temperaturii q din cuptorul electric.
Traductorul Tr. (care include şi termocuplul TC) transmite
cuptoarelor electrice semnalul de reacţie r elementului de comparaţie EC, care
primeşte şi mărimea de intrare reprezentând valoarea
prescrisă qp, pentru temperatura qşi transmite
regulatorului automat bipoziţional RABP valoarea abaterii a = i
- r.
Când abaterea a este pozitivă, deci temperatura q este mai
mică decât valoarea prescrisă qp, regulatorul bipoziţional
alimentează bobina releului RL cu o tensiune de comandă uc
care determină acţionarea releului şi închiderea contactului
acestuia, fiind astfel stabilit circuitul de alimentare de la reţea
(intre faza T şi conductorul de nul) a bobinei contactorului K.
Ca urmare contactorul K îşi închide contactele K1, K2 şi K3
şi cele trei rezistente Rc de încălzire sunt puse sub tensiune -
întrerupătorul cu pârghie IP a fost închis la pornirea cuptorului
ceea ce determină creşterea temperaturii q. Dacă
temperatura q este mai mare, decât valoarea prescrisă qp şi
abaterea are valori negative, atunci se anulează tensiunea uc
debitată de regulatorul bipoziţional RABP şi releul RL îşi
deschide contactul, întrerupând alimentarea bobinei
contactorului K ; ca urmare se deschid contactele K1, K2, K3
ale contactorului şi rezistenţele de încălzire Rc nu mai sunt
alimentate, ceea ce determină scăderea temperaturii q.
In acest mod, sistemul bipoziţional de reglare determină
oscilaţii de amplitudine mica ale temperaturii q în jurul valorii
prescrise qp, valoarea prescrisă fiind astfel menţinută numai
cu o anumită aproximaţie.
In alte variante, regulatorul bipoziţional comandă şuntarea şi
deşuntarea unei porţiuni a rezistentelor de încălzire - fără a
întrerupe complet alimentarea rezistenţelor - sau comuta
conexiunea rezistentelor din triunghi în stea şi invers,
modificându-se astfel în raport 3: 1 puterea electrică
consumată.
CONCLUZII
Ţinând seama de creşterea necontenită a volumului de informaţie ştiinţifică de faptul ca
activitatea de cunoaştere nu se identifică cu acumularea de cunoştinţe, iar intelectul nu
reprezintă un simplu depozit de date, o concluzie esenţială la care am ajuns este aceea ca
instruirea trebuie să conducă la iniţierea elevilor cu precădere în modalităţile de utilizare a
surselor de informare, de observare si investigare ştiinţifică, de interpretare a faptelor
constatate, de aplicare a cunoştinţelor în condiţii noi, diferite de cele întâlnite anterior.
Pe acest fond de idei se impune folosirea unor tehnici de instruire diferite, aplicate
alternativ, in care predomina activităţile independente si cele de tip experimental.
Evitând factorii de supraîncărcare si oboseala, căutând permanent căi de evaluare
continua a rezultatelor instruirii, reglând mereu procesul de predare-învăţare, profesorul va
modela elevii de astăzi astfel încât mâine, acesta sa poată deveni cercetătorul, inginerul,
tehnicianul, muncitorul, într-un cuvânt acea personalitate de care universul tehnic are
nevoie, pe toate treptele sale.
Depăşind prejudecăţi, mentalităţi rigide, metode de învăţământ preponderent expozitive
, “omul-de-la-catedră” va folosi disciplina tehnica pentru a structura în mod specific
capacităţile intelectuale, psihomotorii si afective ale elevului funcţie de tipul de acţiuni
practice si intelectuale pe care le implica învăţarea materiei respective, de manipulările
concrete si dispozitivele de care se foloseşte, de contextul operaţiilor logice, de
raţionamentele si interferentele pe care le presupun acestea.
Numai in acest mod se vor forma acei muncitori electronişti care nu vor fi simpli
executanţi ci specialişti capabili sa ia decizii tehnice corecte in situaţii diverse, sa opereze
independent cu informaţia ştiinţifica, sa cerceteze realitatea prin confruntarea mai multor
alternative posibile, deci sa facă fata exigentelor si competiţiei impuse de economia de
piaţă.