2.

Componentele sistemelor de achiziţie de date

2
COMPONENTELE
SISTEMELOR DE ACHIZIŢIE DE DATE

2.1. SENZORI ŞI TRADUCTOARE

2.1.1. Rolul şi locul traductoarelor în sistemele de achiziţii de date

Termenii de senzor şi traductor sunt folosiţi adesea alternativ, deşi riguros

vorbind ei desemnează entităţi diferite. În esenţă senzorul sau elementul sensibil
este cel care "comunică" cu mărimea fizică din proces ce se doreşte evaluată,
rezultând o informaţie primară destinată unui bloc de condiţionare a semnalului,
responsabil cu producerea unei mărimi de ieşire utilizabilă la nivelul sistemului.
Folosirea interschimbabilă a celor doi termeni este frecventă în condiţiile în
care informaţia rezultată este utilizată de un sistem modern de măsurare, la care
atât prelucrarea cât şi transmiterea informaţiei se realizează preponderent sub
formă numerică.
Un senzor este totdeauna parte componentă a unui sistem mai larg (fig. 2.1),
sistemul de achiziţii de date, care poate încorpora mai multe tipuri de senzori.
Sistem de achiziţii de date
Senzor
Circuit de
1 condiţionare
Multiplexor

2
Circuit de CAN
Obiect 3 Calculator
condiţionare
4
Circuit de
5
alimentare

Element de execuţie

Fig. 2.1. Poziţia senzorilor în sistemul de achiziţii de date;

1 senzor fără contact; 2 şi 3 senzori pasivi; 4 senzor activ; 5 senzor intern al sistemului.

23
SISTEME DE ACHIZIŢIE ŞI MICROPROCESOARE

În cazul sistemelor de achiziţie de date, monitorizare şi control SCADA

(Supervision Control And Data Aquisition) din domeniul acţionarilor electrice
(fig.2.2), elementele principale sunt în general următoarele:
►traductoare de mărimi electrice (curent, tensiune, putere activă şi reactivă,
frecvenţă, factor de putere) cu rolul de a traduce mărimea electrică de măsurat
în semnal unificat (de curent 4-20mA sau de tensiune 0-10V), traductoare
poziţionate în Celula 1, ... Celula n;
►traductoare de mărimi neelectrice (cuplu, forţă, viteză, deplasare,
temperatură, etc.) cu ieşire în semnal unificat;
►concentrator de date RTU (Remote Terminal Unit), care este un calculator
de proces performant, dotat cu intrări analogice necesare fiecărei mărimi dorite a fi
urmărită şi controlată, intrări numerice pentru urmărirea stării echipamentelor,
precum şi cu ieşiri necesare pentru monitorizare, comandă si control;
►calculatoare pentru afişarea datelor, urmărirea şi controlul sistemului
monitorizat.
Realizarea unui asemenea sistem centralizat prin aducerea separată a fiecărei
mărimi la calculatorul concentrator de date implică folosirea unui număr mare de
traductoare, precum şi a zeci de kilometri de cabluri şi de conductoare electrice.

Modem
Dispecerat

Modem

Concentrator de date
Punct de lucru local (Remote Terminal Unit-RTU)

U I P f U I P Q U I P Q
... ... ... ...
Celula 1 Celula 2 Celula n

Fig.2.2 Poziţionarea traductoarelor într-un sistem de achiziţii de date, monitorizare şi

control - SCADA

Dintre traductoarele de mărimi electrice merită o atenţie deosebită

traductoarele de curent şi de tensiune cu efect Hall produse de firma LEM
(Elveţia).

24
 2. Componentele sistemelor de achiziţie de date

Traductoare de curent cu efect Hall în circuit deschis (fig. 2.3). Inducţia

magnetică B, care generează tensiunea Hall UH, este realizată de curentul care se
doreşte măsurat i1(t). Curentul
B de comandă IC este cauzat de o
sursă de curent constant. În
interiorul porţiunii liniare a
ciclului histerezis, inducţia B
i1(t) este proporţională cu curentul
A
i1(t) prin intermediul unei
u2(t) constante de proporţionalitate
IC
B c1 i1 (t) (2.1)
iar tensiunea Hall este
Fig.2.3. Principiul constructiv al traductorului de proporţională cu produsul dintre
curent cu efect Hall în circuit deschis curentul de comandă şi inducţie:

K
uH I B (2.2)
d C
unde K este constantă Hall pentru materialul utilizat, iar d este grosimea plăcuţei de
material.
Înlocuind expresia inducţiei (2.1) în relaţia (2.2), se obţine:
K
uH I c i (t ) (2.3)
d C 1 1
sau ţinând seama de mărimile constante
uH c2 i1 (t) (2.4)
Tensiunea Hall este aplicată unui amplificator obţinându-se la ieşire semnalul în
tensiune
u 2 (t) c i1 (t) (2.5)
Traductoarele de curent în circuit deschis sunt capabile să măsoare curenţi
continui, curenţi alternativi sau cu forme de undă complexă asigurând izolarea
galvanică, cu valori pentru curentul nominal I1N de la ordinul amperilor până la
ordinul zecilor de kA cu o acurateţe foarte mare. Domeniu măsurabil de curent este
definit de regiunea liniară a curbei de magnetizare a circuitului magnetic şi variază
funcţie de tipul traductorului, de la 1 la 3 ori curentul nominal. Tensiunea de ieşire
este direct proporţională cu valoarea curentului măsurat şi nivelul de tensiune
disponibil la ieşire depinde de tensiunea de alimentare, iar în funcţie de aplicaţie se
pot folosi şi versiuni de traductoare cu ieşire în curent.
Aceste traductoare prezintă avantajul unui gabarit redus, a unei greutăţi mici
pentru domenii largi de măsurare, rezolvând problema pierderilor din circuitul în
care se face măsurarea şi sunt rezistente la suprasarcini accidentale şi au un preţ de
cost relativ redus şi sunt în general recomandabile pentru o gamă largă de aplicaţii
industriale.

25
SISTEME DE ACHIZIŢIE ŞI MICROPROCESOARE

Traductoare de curent cu efect Hall în circuit închis (fig. 2.4). Aceste

traductoare, numite şi
i2(t) traductoare compensate sau
cu flux nul conţin un circuit
de compensare prin inter-
mediul căruia performanţele
traductoarelor sunt îmbună-
tăţite. În timp ce traductoa-
rele în circuit deschis gene-
i1(t)
A rează o tensiune u 2(t) propor-
ţională cu valoarea amplifi-
cată a tensiunii Hall UH,
IC traductoarele în circuit închis
R generează un curent i2(t)
proporţional cu tensiunea UH
care acţionează ca un semnal
de reacţie negativă în sensul
u2(t) i2(t) 0V compensării inducţiei pri-
mare. Curentul i2(t) este
Fig.2.4. Principiul constructiv al traductorului de imaginea curentului de
curent cu efect Hall în circuit închis măsurat i1(t):

i 2 (t) cI i1 (t) (2.6)

Acest curent poate fi transformat în tensiune de ieşire prin introducerea unei
rezistenţe de măsură R.
u 2 (t) c U i1 (t) (2.7)
Aceste traductoare sunt caracterizate prin: excelentă acurateţe, liniaritate
foarte bună, variaţia semnalului cu ieşirea foarte bună, timp de răspuns foarte mic
bandă largă de trecere, nu produc pierderi în circuitul de măsură, ieşirea în curent
este folosită în mod frecvent pentru aplicaţii în mediu zgomotos, suportă
suprasarcini mari fără a se deteriora. Limitările principale în utilizarea
traductoarelor sunt generate de consumul din sursa de alimentare care trebuie să
acopere curentul de compensare, iar pentru curenţi de intrare mari, acest tip de
traductor este mult mai scump şi mai voluminos decât echivalentul lui în
tehnologia circuit deschis.
Traductor de tensiune cu efect Hall în circuit închis. Traductoarele de
tensiune cu efect Hall în circuit închis se bazează pe aceleaşi principii de
funcţionare ca şi traductoarele de curent. Se compune din ansamblul traductor de
curent şi o rezistenţă care se conectează în serie cu înfăşurarea primară, şi care
poate fi externă sau integrată în construcţia traductorului. Acest lucru permite
obţinerea inducţiei primare cu ajutorul unui curent primar mic, ceea ce duce la
consum redus în circuitul în care se face măsurătoarea.

26
 2. Componentele sistemelor de achiziţie de date

Traductoarele în circuit închis tip C şi tip IT. Pe baza traductoarelor în

circuit închis produse de firma LEM s-au construit traductoare de tip C (utilizând
un oscilator intern controlat electronic) şi traductoare de tip IT (utilizând un cap
magnetic controlat electronic), care prezentând liniaritate şi stabilitate foarte bună,
fac posibilă măsurarea curenţilor, a curenţilor diferenţiali şi a tensiunilor cu
acurateţe ridicată.
Traductorul Rogowski (fig.2.5). Acest traductor se compune dintr-o bobină
toroidală în aer (fără miez
magnetic) numită bobina
Rogowski care este plasată
în jurul conductorului
parcurs de curentul ce se
i1(t) doreşte măsurat. Un circuit
integrator montat la ieşirea
bobinei completează traduc-
C torul, astfel încât tensiune la
ieşirea bobinei este integrată
pentru a obţine un semnal de
R1 R2 ieşire care reproduce forma
A de undă a curentului
u2(t
măsurat. Caracteristicile in-
R tegratorului sunt descrise de
)
constanta de timp de inte-
Fig.2.5.Principiul constructiv al traductorului Rogowski grare, T1 C R1 şi con-
stanta de timp de descreş-
tere, T2 C R 2 . Bobina este un inductor mutual cuplat cu conductorul parcurs de
curentul care se doreşte măsurat iar tensiunea la bornele bobinei este proporţională
cu rata cu care se schimbă curentul care circulă prin conductor.
În domeniul transformatei Laplace dependenţa între tensiunea de ieşire şi tensiunea
aplicată amplificatorului este exprimată de relaţia:
R2 1
U2 (s) E (s) (2.8)
R1 1 R 2 Cs 1

2.1.2. Traductoare inteligente

O parcurgere a realizărilor şi aplicaţiilor actuale în domeniul reprezentat de

sistemele SCADA pune în evidenţă o tendinţă permanentă de creştere a
complexităţii informaţiei vehiculate la nivelul sistemului, ca o consecinţă directă a
creşterii complexităţii problemelor de supraveghere şi conducere abordate. Pe baza
acestei observaţii se pot prezenta mai multe argumente care au fost utilizate

27
SISTEME DE ACHIZIŢIE ŞI MICROPROCESOARE

ca justificare a introducerii conceptului de senzor sau traductor inteligent,

din care cele mai importante ar fi:
►eficienţa sistemelor SCADA creşte odată cu distribuirea capacităţii de prelucrare
a informaţiei între componentele sistemului. În abordarea clasică a sistemelor
distribuite, limitările evidente apar la nivelul primar al cuplării cu procesul, deci al
traductorului.
►creşterea complexităţii sistemului duce la o creştere a nivelului de pregătire al
operatorilor umani implicaţi în operarea unui astfel de sistem, tendinţă care nu
poate continua la infinit. Apare astfel necesitatea distribuirii la nivelul sistemului a
unei părţi a activităţii intelectuale a operatorului uman pentru limitarea acestei
tendinţe.
►necesitatea obţinerii unor informaţii mai fiabile şi mai complete despre sistem,
este indisolubil legată de conceptul de senzor inteligent, singurul care face posibilă
o abordare sistematică a problematicii integrării şi fuzionării informaţiei provenită
de la senzori sau sisteme senzoriale diferite.
Un traductor inteligent este un senzor care încorporează funcţiile de
prelucrare a datelor şi de calibrare-compensare prin care se detectează şi elimină
valorile anormale şi de excepţie, încorporează un algoritm ce poate fi modificat
cât şi funcţia de memorare (fig. 2.6).

Memorie

4...20mA
Senzor CAN Microprocesor CNA
i Circuit de
măsurare
Interfaţă de
comunicaţie

Fig. 2.6. Structura simplificată a unui traductor inteligent

Principalele caracteristici ale unui traductor inteligent sunt:

►capacitatea de calcul direct a valorii numerice a mărimii fizice, după corecţiile
legate de efectele mărimilor parazite, eliminând astfel operaţiile analoage de la
nivelul superior;
►prezenţa unor facilităţi de identificare şi comunicaţie bidirecţională într-o reţea
sau direct cu nivelul central;
►posibilitatea utilizării aceluiaşi element sensibil pentru evaluarea mai multor
mărimi (multisensing), precum şi realizarea de compensări în timp real, esenţială în
conducere.
►facilităţi pentru autodiagnoză , depanare şi întreţinere asistată.
Pe baza acestei structuri şi a unor caracteristici ale sistemelor complexe
menţionate au rezultat următoarele specificaţii funcţionale:
Capacitatea de modificare şi adaptare a configuraţiei care presupune:
►selecţia mărimii de intrare;

28
 2. Componentele sistemelor de achiziţie de date

►selecţia tipului adecvat de senzor (element sensibil);

►posibilitatea identificării senzorului (prin intermediul unui identificator de model:
fabricant, caracteristici, etc. - echivalentul unei foi de catalog electronice) în
vederea eventualei înlocuiri comode a acestuia;
►autoscalare (alegerea şi modificarea domeniului mărimilor de intrare);
►alegerea sau adaptarea (modificarea) perioadei de eşantionare;
► modificarea referinţelor şi eventual a tensiunilor de alimentare;
Pentru realizarea acestor specificaţii este necesară existenţa facilităţii de
comunicaţie bidirecţională atât cu nivelul superior cât şi local (panou operator)
şi/sau existenţa unei forme de inteligenţă materializată sub forma unui controler
responsabil cu execuţia algoritmilor specifici.
Capacitatea de autotestare şi diagnoză implică funcţionarea eficientă a unor
sisteme ce presupun existenţa unui grad mare de încredere pentru informaţia
rezultată în urma măsurărilor şi prezentată operatorului.
La nivelul traductoarelor, factorii care pot afecta calitatea măsurărilor pot fi:
►degradarea performanţelor elementelor sensibile din cauza unor fenomene
inerente de îmbătrânire;
►situarea îndelungată în afara condiţiilor normate de funcţionare;
►funcţionarea defectuoasă a sistemului de tensiuni de alimentare şi referinţe;
►interferenţe electromagnetice.
Îmbunătăţirea caracteristicilor metrologice sunt rezultatul utilizării
reprezentării numerice a informaţiei şi existenţei capacităţilor de prelucrare locale.
În ce priveşte precizia măsurării, câştigurile se referă la:
►facilităţi deosebite de compensare (corecţie) a neliniarităţii caracteristicilor statice
de transfer a elementelor sensibile. Tehnicile curent utilizate sunt: aproximarea prin
segmente, utilizarea dependenţei funcţionale inverse (tehnici care au fost
implementate de mult timp sub formă analogică) şi aproximarea polinomială prin
metoda celor mai mici pătrate, toate presupun identificarea off-line a senzorului;
►utilizarea unor principii de măsurare directă sau indirectă inabordabile în tehnică
analogică din cauza complexităţii modelului;
►corecţia caracteristicilor dinamice ale senzorilor, prin diminuarea efectului
răspunsului limitat în frecvenţă;
►posibilitatea implementării unei mari diversităţi de tehnici de filtrare numerică,
cu efecte pozitive în eliminarea zgomotului asociat mărimilor de intrare.
Creşterea performanţelor operaţiilor de măsurare se obţine prin:
►reducerea complexităţii hardware datorată reducerii la minim a funcţiilor de
prelucrare analogică şi utilizării în partea numerică a unor circuite VLSI;
►posibilitatea monitorizării condiţiilor de funcţionare (detecţie depăşire domeniu
temperatură de funcţionare, supratensiuni, etc.);
►facilităţi de funcţionare adaptivă a surselor de alimentare (regimuri de funcţionare
de tip "low power" , "idle" sau "stand by") împreună cu posibilitatea utilizării de
surse locale de alimentare de tip back-up (acumulatori, baterii litiu, etc.);

29
SISTEME DE ACHIZIŢIE ŞI MICROPROCESOARE

►asigurarea unei comunicaţii fiabile cu nivelele superioare. Informaţia fiind

transmisă sub formă numerică există tehnici de codificare corespunzătoare şi
facilităţi de integrare în reţele de comunicaţie de tip LAN (reţele locale) sau WAN
(reţele globale).
Toate aceste specificaţii pot fi implementate eficient ca urmare a existenţei la
ora actuală a unor structuri numerice de calcul performante: microcontrolere,
microprocesoare de uz general, procesoare de semnal (DSP) sau circuite
specializate (tip ASIC). De asemenea, există aşa zisele controlere de reţea, care
realizează accesul la o reţea conform unor protocoale evoluate (ARCNET, CAN
Bus, LonWorks, etc.).

2.1.3. Fuzionarea senzorială

Caracteristici generale. În sistemele cu un singur senzor, acest senzor este

folosit pentru monitorizarea sistemului sau a mediului urmărit. Multe aplicaţii
complexe şi avansate necesită un număr mare de senzori care pot furniza o
informaţie completă şi astfel o mai mare precizie în observarea sistemului. Pentru a
folosi avantajele sistemelor multisenzor, este esenţial ca informaţia furnizată de
senzori să fie combinată şi interpretată în aşa fel încât să poată fi obţinută o
descriere a sistemului de încredere, completă şi coerentă. Aceasta este realizată
prin problema fuziunii datelor.
Fuzionarea multisenzorială este procesul prin care informaţia provenită de la
mai mulţi senzori este combinată pentru a produce o descriere îmbunătăţită a
sistemului observat.
Metodele fuzionării pot fi cantitative, care se bazează pe tehnici numerice,
sau calitative ce se bazează pe reprezentarea simbolică a informaţiei sau hibride.
Exemplele de metode cantitative includ teoria deciziei statistice, tehnici de
identificare şi teorii probabilistice. Metodele calitative includ sisteme expert şi
modelare structurală.
Metode generale de fuzionare. Majoritatea metodelor care au fost propuse
pentru fuzionare pleacă de la anumite presupuneri asupra naturii informaţiei
provenită de la senzori. Cea mai utilizată din aceste presupuneri este cea despre
natura zgomotului (a erorii) ca fiind una gaussiană, statistic independentă pentru
fiecare senzor şi pe de altă parte independenţa statistică a termenilor de eroare
pentru fiecare senzor. Diferenţele existente între aceste metode constau tocmai în
tehnicile particulare utilizate pentru prelucrarea datelor primare provenite de la
senzori într-o formă care să facă aceste presupuneri acceptabile. Din aceste metode
vom menţiona doar media ponderată, filtrul Kalman şi tehnicile fuzzy.
Media ponderată este cea mai simplă şi intuitivă metodă. Ea va folosi
valorile redundante pentru a calcula o formă de medie ponderată care va fi utilizată
ca valoare fuzionată. Ea este însoţită de o verificare a consistenţei datelor în
vederea eliminării unor eventuale valori false şi permite prelucrarea în timp real a
datelor primare, iar rezultatul estimării nu este optimal din punct de vedere statistic.

30
 2. Componentele sistemelor de achiziţie de date

Filtrul Kalman utilizează caracteristicile statistice ale procesului de măsurare

pentru a oferi o estimare recursivă a valorii fuzionate.Dacă sistemul poate fi
modelat ca unul liniar şi dacă zgomotul care afectează sistemul cât si senzorii este
unul alb Gausssian, filtrul Kalman va oferi o estimare unică şi optimă din punct de
vedere statistic.
Natura recursivă constituie un avantaj în unele implementări în care
memoria sistemului de calcul utilizat este limitată, gradul de complexitate al
prelucrărilor fiind superior comparativ cu media ponderată, dar încă accesibil
pentru aplicaţiile de timp real.
Tehnicile fuzzy au ca scop final (ca şi celelalte metode) asignarea unui nivel
de încredere fiecărei valori oferite de senzori în urma unei operaţii de măsurare.
Acesta se face pe baza analizei comportării individuale a fiecărui senzor cât şi a
comportării colective a unui grup de senzori înrudiţi funcţional.
Arhitecturi de fuzionare. Funcţie de algoritmii de fuziune utilizaţi există trei
categorii de arhitecturi: centralizată, ierarhizată şi descentralizată.
Arhitectură centralizată (fig. 2.7). Un sistem multisenzor în totalitate
centralizat cuprinde un procesor central cu
Fuziune o conectare directă către toate circuitele
Observator centrală senzor. Fiecare din aceste circuite senzor
descentraliza obţin date despre mediu în care sunt
t amplasate care apoi sunt trimise la
Senzori S.1 S.2 . . . S.n procesorul central. Acesta este responsabil
de colectarea citirilor de la circuitele
Fig. 2.7. Arhitectură centralizată
senzor şi procesarea informaţiei obţinute.
Conceptual algoritmii folosiţi sunt similari cu cei pentru sistemele cu un singur
senzor şi deci sunt relativ simpli. Deoarece procesorul central dispune în totalitate
de informaţia primită de la fiecare senzor, ar trebui să nu existe nici o posibilitate
de vreo duplicare în fuziune. Deşi sistemele multisenzor centralizate sunt o
îmbunătăţire a sistemelor cu un singur senzor, au şi o serie de dezavantaje. Acestea
includ un volum mare de calcul determinând supraîncărcarea procesorului central,
posibilitatea unei căderi a sistemului (din cauza căderii nodului central), mari
supraîncărcări de comunicaţie şi inflexibilitate la schimbarea aplicaţiei.
Arhitectură ierarhică (fig. 2.8). Principiul unei ierarhii constă în reducerea
volumului problemelor de comunicaţie
Fuziune şi de calcul ale sistemelor centralizate
centrală prin distribuirea sarcinilor obţinute prin
Centre de
fuziune
fuziune, printr-o ierarhie de procesoare.
locală C.1 C.2 . . . C.n Intr-o arhitectură ierarhică se păstrează
un procesor central cu rolul unui centru
Obser. S.1 S.2 S.n de fuziune, centrele locale de fuziune,
descentralizat Senzori procesează local informaţia si o trimit
Fig. 2.8. Arhitectură ierarhică către procesorul central. Folosirea unor
asemenea sisteme se întâlneşte în

31
SISTEME DE ACHIZIŢIE ŞI MICROPROCESOARE

robotică şi în aplicaţii de monitorizare, multe sisteme avansate de astăzi sunt în

general variante de structuri ierarhizate. Deşi aceste sisteme prezintă avantajul de a
distribui volumul mare de calcul, ele păstrează câteva din dezavantajele asociate cu
modelul centralizat. În plus, arhitectura ierarhică prezintă dezavantaje în ceea ce
priveşte implementarea, necesitatea unor algoritme pentru urmărirea nivelului
senzor şi fuziunii datelor, precum şi vulnerabilitatea la blocajele de comunicaţie.
Arhitectură descentarlizată (fig.2.9). În prezent prinde teren arhitectura
descentralizată care pune bazele în motivarea estimării şi folosirii algoritmelor de
control înlăturând majoritatea dezavantajelor arhitecturilor centralizate şi ierarhice.

Senzor
Nod
senzor Linie de
comunicaţi
e

Monitorul sistemului

Fig. 2.9. Arhitectură descentralizată

Un sistem descentralizat este un sistem de prelucrare a datelor în care toată
informaţia este procesată local şi nu conţine un calculator central pentru procesare.
Constă dintr-o reţea de noduri, fiecare cu facilitate de procesare proprie (fig.2.10),
care nu necesită o fuziune centrală sau facilitate de comunicare. Intr-un asemenea
sistem, fuziunea apare local, la fiecare nod pe baza observaţiilor locale şi a
informaţiei comunicată de la nodurile vecine, neexistând un loc comun unde se vor
lua deciziile. Este permisă doar
S.1 comunicaţia de la nod la nod şi
Circuit de Procesor Scunoaşterea sistemului local. Pentru
S.2
.. condiţionare local un sistem descentralizat de fuziune de
. date (de estimare), nodul de procesare
S.n este un nod senzor (de fuziune) care
Interfaţă de
Senzori preia observaţii locale şi împarte
comunicare
informaţia cu alte noduri de fuziune,
Linie de comunicaţie iar apoi asimilează informaţia
comunicată şi realizează o estimare
Fig. 2.10. Structura unui nod de senzor locală. În sistemele descentralizate, pe
lângă fuziune, nodul foloseşte informaţia fuzionată pentru a genera un semnal de
control local. Sistemul prezentat (fig. 2.9) este un sistem descentralizat de estimare
cu o topologie arbitrară care constă dintr-un set de noduri de senzori care comunică
între ele, noduri care nu sunt legate la un sistem central, iar monitorul sistemului
este folosit pentru a extrage informaţie din sistem şi este arbitrar amplasat.

32
 2. Componentele sistemelor de achiziţie de date

23
 2. Componentele sistemelor de achiziţie de date

2.3. CIRCUITE PENTRU CONVERSIA ANALOG-NUMERICĂ ŞI

NUMERIC-ANALOGICĂ

2.3.1. Conversia analog-numerică a semnalelor

Informaţia numerică este obţinută în urma parcurgerii a trei procese

succesive: eşantionarea, cuantizarea şi codarea. Fiecare din aceste etape
restricţionează cantitatea de informaţie pe care o conţine un semnal numeric. Deci
acest lucru determină stabilirea frecvenţei de eşantionare, numărul de biţi, şi tipul
de filtrare necesară pentru conversia semnalul analogic în semnal numeric.
Eşantionarea semnalelor analogice.. Definind ca semnale discreto-
continue, acele semnale deterministe a căror mărime de definiţie poate lua orice
valoare într-un interval de valori dat, iar aceste valori se pot determina numai în
anumite momente de timp, eşantionarea este procesul de înlocuire a unui semnal
continuu printr-un semnal discreto-continuu constituit dintr-o succesiune de
eşantioane prelevate din semnalul continuu la momente discrete de timp, fără a
afecta conţinutul de informaţie.
Orice semnal continuu cu un spectru de frecvenţe limitat (fmax - limita
maximă), conform teoremei lui Shannon, poate fi înlocuit fără a se pierde din
informaţie, cu un semnal eşantionat, la care perioada de eşantionare, este
1 2 1 1
Te (2.20)
2 max 2 f max
rezultând un număr de eşantioane ne într-un interval de timp t
t
ne 2f maxt (2.21)
Te
Deci frecvenţa de eşantionare trebuie să fie mai mare decât dublul frecvenţei
maxime din spectrul semnalului analogic.
f e 2f max (2.22)
iar din raţiuni legate de reconstituirea semnalului analogic, frecvenţa de eşantionare
se ia superioară limitei teoretice
f e (2...10)2f max (2.23)
Este, deci necesară cunoaşterea corectă a caracteristicilor spectrale ale
semnalelor analogice care urmează să fie eşantionate. În numeroase cazuri întâlnite
în practică spectrul semnalului eşantionat nu este perfect cunoscut. El conţine
adesea o componentă de bandă largă cauzată de prezenţa adiţionala a zgomotului
de fond generat de mediul de măsurare, de traductoare, de amplificatoare, etc. În
aceste cazuri, se impune realizarea unui prefiltraj al semnalului analogic înainte de
eşantionare cu ajutorul unui filtru antialias, pentru a nu rezulta o frecvenţă de
eşantionare exagerată. Pentru reducerea frecvenţei de eşantionare fe şi apropierea sa

23
 2. Componentele sistemelor de achiziţie de date

23
 3. Configuraţii şi problematici ale sistemelor sistemelor de
de achiziţie şi prelucrare
2. Componentele cu achiziţie de date
microcalculator

3
CONFIGURAŢII ŞI PROBLEMATICI ALE
SISTEMELOR DE ACHIZIŢIE ŞI PRELUCRARE
CU MICROCALCULATOR

3.1. ARHITECTURA DESCHISĂ

A CALCULATOARELOR PERSONALE

3.1.1. Aspecte generale

Microcalculatorul având funcţia de coordonator al unui sistem de achiziţie şi

prelucrare de date întruneşte calităţile de accesibilitate cu personal de pregătire
medie, extensibilitate la cele mai variate sarcini, viteză de calcul ridicată,
capacitate de memorare mare, grad ridicat de intercomunicare cu operatorul şi cu
alte sisteme de calcul. Deci microcalculatorul este în prezent un mijloc ce
realizează funcţia de controler şi procesor de semnale în sistemele de achiziţie de
date mici şi mijlocii.
Avantajele sistemelor de măsurare, achiziţie, monitorizare şi control cu
microcalculator sunt:
►flexibilitate şi adaptabilitate - sistemul putând fi extins şi reconfigurat pentru o
nouă aplicaţie;
►costul scăzut al microcalculatoarelor - costul unui PC fiind o fracţiune din cel al
controlerelor specifice;
►posibilitatea de a utiliza o varietate mare de plăci de extensie, de la mulţi
furnizori;
►posibilitatea conectării sistemului de achiziţie cu microcalculator la un sistem
extins prin interfeţe standardizate;
►acceptarea unei varietăţi mari de reţele şi standarde de comunicaţie;
►acceptarea internaţională a standardelor pentru microcalculatoare.
Unul din principalele avantaje pentru care microcalculatoarele (IBM PC)
sunt puternice în cele mai variate aplicaţii, îl constituie posibilitatea extinderii
standard a sistemului de magistrale interne. Extensia nu este utilă doar pentru a
adapta calculatorul la o anumită aplicaţie ci se poate ataşa o varietate largă de

23
 2. Componentele sistemelor
4. Arhitecturi de achiziţie
generale de date
de procesoare

4
ARHITECTURI GENERALE DE PROCESOARE

4.1. MICROPROCESORUL

4.1.1. Definire, părţile componente

Microprocesorul este un circuit numeric LSI complex care poate efectua

operaţii aritmetice şi logice sub controlul unui program memorat.
Majoritatea modelelor de microprocesoare au circuitele logice interne
împărţite în trei părţi componente:
► unitatea de intrare/ieşire (I/O);
► unitatea de control;
► unitatea aritmetică şi logică (ALU).
Uneori, ultimele două sunt apelate împreună sub numele unitate centrală de
prelucrare, deşi acelaşi termen este folosit adeseori ca sinonim al întregului
procesor.
Toate cele trei parţi ale microprocesorului interacţionează, unitatea de
intrare/ieşire se află sub controlul unităţii de control, iar operaţiile unităţii de
control pot fi determinate de rezultatele calculelor executate de unitatea aritmetică
şi logică. Combinaţia celor trei părţi determină puterea şi performanţele
microprocesorului.
Fiecare parte a microprocesorului are propriul efect asupra vitezei de
prelucrare a sistemului:
► unitatea de control operează la frecvenţa ceasului intern al microprocesorului,
care determină viteza cipului;
► unitatea de intrare/ieşire determină lăţimea magistralei microprocesorului, care
influenţează viteza cu care datele şi instrucţiunile sunt transferate în şi din
microprocesor;
► unitatea aritmetică şi logică şi registrele determină cât de multe date pot fi
prelucrate în acelaşi timp.
Unitatea de intrare/ieşire (I/O) face legătura între microprocesor şi restul
circuitelor din calculator, transmiţând instrucţiuni de program şi date registrelor

23