PRELUCRAREA DATELOR

ÎN TIMP REAL

Ş.l. dr. ing. Cristina Băla

5/15/2014 1
Capitolul 1.
Prezentare generală a sistemelor
de achiziții de date

5/15/2014 2
 Achiziţia de date - procesul de obţinere a datelor de la o sursă, de obicei una
exterioară sistemului care face măsurătoarea.

 În domeniul tehnic achiziţia de date se referă la măsurarea unor mărimi

electrice sau neelectrice şi prelucrarea rezultatelor acestor măsurători.

 Scopul unei achiziţii de date este acela de a măsura un fenomen fizic (tensiuni,
curenţi, temperaturi, presiuni, debite, nivele, etc.).

 Achiziţia de date se bazează pe o combinaţie de hardware, aplicaţie software şi

un computer (PC sau Notebook) pentru a realiza măsurători. In timp ce partea
hardware de achiziţie date este definită de cerinţele aplicaţiei, computerul va
prelua scopul achiziţiei, analizei si prezentării informaţiilor prin intermediul
aplicaţiei software.
 Calculatorul PC este folosit:
 pentru programarea echipamentului de testare, pentru manipularea şi
stocarea datelor.
 pentru trasarea curbelor in timp real sau pentru generarea unui raport.

 Echipamentul de testare este alcatuit din:

 placi de achiziţie pentru PC,
 sisteme de achiziţie externe PC-ului
 instrumente de măsură de sine stătătoare.

 Echipamentul de testare poate realiza una sau mai multe măsurători şi

controla procese folosind diverse combinatii de intrari analogice, iesiri
analogice, intrari/iesiri digitale sau alte functii specializate.

5/15/2014 4
Sistem de achiziţie a datelor - un sistem de măsurare care permite vizualizarea şi/sau
înregistrarea evoluţiei temporale a mai multor mărimi, analogice şi/sau numerice,
implementarea mai multor regimuri de achiziţie şi permite diverse prelucrări numerice.

Preluarea mărimilor analogice şi digitale în calculator se face prin intermediul sistemelor

de achiziţie de date, care au rolul de a prelucra şi transforma mărimile analogice de
intrare în mărimi numerice şi pot genera semnale de comandă analogice sau digitale.

Prin completarea configuraţiei unui calculator (de regulă un calculator personal – PC) cu
elemente din categoria interfeţelor de proces (plăci de achiziţie) se obţine un sistem de
achiziţie a datelor.

Un sistem de achiziţie de date trebuie să poată executa trei funcţii fundamentale:

 convertirea fenomenului fizic într-un semnal care poate fi măsurat;
 măsurarea semnalelor generate de senzori sau traductoare în scopul extragerii
informaţiilor despre procesele fizice;
 analizarea datelor şi prezentarea lor într-o formă utilizabilă.

În condiţiile existenţei funcţiilor de conducere, sistemul se va numi sistem de achiziţie şi

conducere (SAC).

5
 Structura tipică a unui sistem de achiziţie de date cu PC:
◦ senzori sau traductoare - convertesc fenomenul fizic într-un semnal electric ce poate fi apoi
prelucrat şi măsurat;
◦ circuite de condiţionare – prelucrează analogic semnalul şi realizează funcţii diverse cum sunt:
adaptarea semnalului, convertirea şi/sau amplificarea semnalului provenit de la traductoare, izolare
galvanică, excitarea senzorului, liniarizare, filtrare, etc.;
◦ un subsistem de achiziţie de date (placă de achiziţie de date) - care poate include multiplexoare şi
convertoare analog-digitale;
◦ sistemul de calcul (PC);
◦ soft pentru achiziţie de date.
www.citect.com
http://www.tracemode.com/products/dev/scada/
Principalele regimuri de achiziţie implementate de sistemele de achiziţie a
datelor sunt:

- Regimuri de achiziţie pentru afişare locală (Digital Panel Meter) – permit

măsurarea numerică a mai multor mărimi în scopul unor monitorizări locale.
Pot fi realizate şi prelucrări numerice simple de tipul liniarizării caracteristicilor
senzorilor. Valorile măsurate nu se memorează, dar pot fi transmise la
distanţă.

- Regimuri de achiziţie de lungă durată (Data Logger) – permit memorarea

evoluţiilor temporale ale mărimilor măsurate, ceea ce permite prelucrări
ulterioare ale informaţiilor.

- Regimuri de achiziţie de scurtă durată (Transient Recorder) – permit

vizualizarea şi/sau înregistrarea unor regimuri tranzitorii, sau a unor
secvenţe numerice nerepetitive.
 Placi de achizitie

Funcţiile principale ale plăcilor de achiziţie de date sunt:

- intrarea analogică - măsurarea unui semnal - tensiune electrică provenit de la
un traductor;
- ieşire analogică – generarea unui semnal de comandă sub formă de tensiune
sau curent analogice;
- intrări/ieşiri digitale – informaţia este transmisă sub forma unor coduri
numerice sau se pot măsura/genera semnale de tip on/of.
- Numărare/cronometrare – primirea şi generarea de semnale sub formă de
serii de impulsuri la care informaţia este conţinută în numărul de impulsuri sau
în frecvenţa impulsurilor.
Pentru a forma sisteme de achiziţie de date cu PC, acestora le trebuiesc ataşate
plăci de achiziţie. După modul de conectare există două mari categorii de plăci şi
sisteme de achiziţie:
- sisteme de achiziţie la care plăcile sunt conectate în interiorul calculatorului pe
una din tipurile de magistrale interne existente: ISA, EISA, PCI, PCMCIA, VL -
Bus
- plăci de achiziţie care sunt conectate în exterior prin unul din porturile de
intrare/ieşire: serial RS 232C sau variantele RS 422, 425, IEEE 488 (GPIB),
portul paralel, USB.

Plăci de achiziţie plug-in

Sisteme de achiziţie de date externe
Instrumente discrete
Sisteme de achiziţie de date hibride
Sisteme de timp real
 Interfeţe PC folosite pentru achiziţia de date

a. Placi de achiziţie “plug-in”

 Avantaje:

 un număr mare de canale de intrare

 viteza ridicată de achiziţie

 sensibilitate destul de bună pentru măsurarea semnalelor mici,

rezoluţie de 12..16 biţi şi un preţ relativ mic de cost.

 Dezavantaje:

 Zgomotul electric din interiorul calculatorului limitează măsurările

sensibile.

 Domeniile de intrare limitate la ±10 V.

b. Sisteme de achiziţie de date externe
 Avantaje:
 Număr mare de sloturi

 Mediul din interiorul sistemului este mai puțin afectat de zgomotele

electromagnetice decât sistemele de achiziţie interne (plug-in), ceea ce permite
măsurarea unor semnale de nivel mic.

 Utilizarea interfeţelor standard de comunicatie înlesnesc achiziţiile de date la distanţe

mari, o mai bună conectivitate între sistemele de achiziţie şi legarea lor la
calculatoare non PC.

 Sistemele dotate cu microprocesor dedicat şi memorie pot realiza controlul in timp

real asupra procesului sau pot funcţiona independent de prezenta unui PC.

 Arhitectura modulară standardizată oferă o varietate mare de funcţii de măsură şi

control.

 Dezavantaje:
 Din cauza necesităţii unei carcase, a arhitecturii modulare, a accesoriilor, costul
efectiv pe canal de măsură este ridicat
5/15/2014 13
d. Instrumente discrete
Avantaje:
 Domeniile de măsură şi sensibilitate sunt în general mult peste cele oferite de
sistemele plug-in sau de cele externe

 Folosesc interfeţe de comunicaţie standard care permit achiziţionare de date de

la mare distanţă şi compatibilitatea cu calculatoare non IBM.

 Se pretează foarte bine la măsurarea temperaturilor, tensiunilor, curenţilor,

rezistenţelor, inductanţelor, etc. Apar probleme la anumiţi senzori specializaţi ori
la anumite condiţionări a semnalelor de intrare

Dezavantaje:
 In general sunt mai lente decât sistemele de achiziţie plug-in.

 Mult mai scumpe decât sistemele standard de achiziţie de date.

5/15/2014 14
d. Sisteme de achiziţie de date hibride
 Avantaje:
 Domeniile de măsură, rezoluţie şi sensibilitate caracteristice unui instrument de
măsură digital, superioare sistemelor de achiziţie de date standard.

 Au ecrane digitale, caracteristice instrumentelor digitale.

 Au memorie internă ce le permit stocarea anumitor cantităţi de date măsurate

 Utilizeaza interfeţe standard de comunicatie ceea ce le permite legătura cu sisteme

non PC.

 Dezavantaje:
 Capacitate limitată de sloturi libere.

 In general sunt mai lente decât sistemele de achiziţie interne sau externe .

e. Sisteme de timp real

 Sunt sisteme de măsură autonome, dotate cu procesor şi sistem de operare dedicat .

5/15/2014 15
 Capitolul 2.
Sisteme de achiziție a datelor –
structuri specifice

5/15/2014 16
 Procesul de obţinere a datelor de la o altă sursă de obicei una
exterioară a sistemului.
 Ramură a ingineriei ce se ocupă cu colectarea informaţiei de la un
număr de surse numerice şi/sau analogice, convertirea acestor date
într-o formă digitală, prelucrarea, stocarea şi transmiterea datelor, de
exemplu la un computer, afişaj alfanumeric sau la o imprimanta.
Proces fizic
Semnal
electric de
Semnal alţi
traductor electric parametri
Circuit
condiţionare
 Proces Semnal
CAD
fizic analogic

Val prelevate la
intervale date de timp
Semnal digital

Elemente Semnal SDD

de execuţie analogic
şi control
 Utilizarea achiziţiei de date:

◦ în industrie: în cadrul calculatoarelor de proces care supraveghează şi

reglează instalaţii tehnologice;

◦ în cercetarea ştiinţifică: pentru măsurarea şi prelucrarea unui spectru

extrem de larg de mărimi electrice şi neelectrice;

◦ în comunicaţii: pentru supravegherea şi măsurarea linilor de

comunicaţie;

◦ în calculatoare de bord ce echipează multe din automobilele

moderne.
Sistem de supraveghere a unei staţii electrice de înaltă tensiune
 Achiziţia datelor şi imaginilor medicale

Protocol de achizitie a datelor: Date generale ale pacientului, analize de laborator examen ecografic,
tomografie computerizata, date referitoare la interventia chirurgicala, datele corespunzatoare examenului
ecografic
Proiectarea Bazei de Date Relationale
Baza de date – instalata pe un server central
Acces la distanta securizat prin intermediul unui mecanism de vederi
Pre-procesarea si integrarea datelor: Integrarea datelor apartinand unor categorii diverse (date clinice, date
de laborator, date imagistice)
 Structura tipică a unui sistem de achiziţie de date

SISTEM
FIZIC

SENZOR

CONVERTOR
CIRCUITE DE A/D CALCULATOR
CONDITIONARE

MĂRIME FIZICĂ SEMNAL SEMNAL

AMPLIFICAT ŞI SEMNAL COD
ELECTRIC DIGITIZAT
CU FILTRAT BINAR
ZGOMOT
 Senzorii
 Circuitele de condiţionare a
semnalului
 Filtrele
 Circuite de eşantionare şi reţinere
 Convertorul analog digital
 Multiplexorul
 Generatorul de clock
 Convertorul digital analogic
 Memoriile RAM/ROM
 Interfaţa
 Transmiterea datelor
 Softul pentru achiziţia de date
 Sistemul de calcul.
Sistem de achiziţie şi măsurare
După numărul canalelor de preluare a datelor în:
 sisteme monocanal, cele care preiau datele de la un
singur măsurand;
 sisteme multicanal:
◦ cu multiplexare analogica (comutarea intrărilor se face
analogic);

◦ cu multiplexare digitala (comutarea intrărilor se face după

ce au fost convertite).
 Sisteme de achiziţie de date (SAD) monocanal
Semnalul binar ce reprezintă rezultatul conversiei
Cel mai simplu SAD monocanal este cel la este transmis către microprocesor.
care mărimea de intrare este o tensiune
continuă, cu valoarea în domeniul
tensiunii de intrare a CAD.

Semnalul este
adus în
domeniul
convertorului

generează semnalul de start

pentru procesul următor de
conversie şi asigură semnalele
necesare funcţionării
convertorului analog-digital.

SAD monocanal cu
conversie directă

SAD monocanal cu
amplificator
 Eşantionarea este o metodă de reprezentare a
Creşterea vitezei de variaţie a tensiune de semnalelor analogice printr-o succesiune (secvenţă)
convertit impune introducerea unui circuit de de eşantioane de amplitudine, prelevate la momente
eşantionare memorare CEM la intrarea CAD discrete de timp.

Inainte de startul conversiei analog-digitale, CEM

este trecut în starea de memorare si dă la iesire
CEM urmareste variatiile val momentană a tens de intrare corespunzătoare
tensiunii de intrare între 2 sfârșitului etapei de urmărire
conversii succesive,

Starea de
memorare a
CEM durează
pe întregul
timp de
conversie al
CAD.

SAD monocanal cu CEM


MUX – o componentă electronică ce
cuprinde "n" întrerupătoare analogice,
ale căror ieşiri sunt conectate împreună,
rezultând o ieşire unică a MUX . Astfel,
este posibilă utilizarea unui singur CAD
pentru toate intrările analogice
Structura unui sistem de măsurare
multicanal cu multiplexare temporală
Diferitele surse de semnal analogic sunt multiplexate la
Dezavantaj: viteze intrarea CEM, care reţine, de fiecare dată, valoarea
reduse de unui eşantion, în vederea conversiei. Comutarea
măsurare, soluţia fiecărui canal are loc pe durata cât CEM al canalului
fiind cea mai ieftină. precedent se găseşte în starea de memorare şi
tensiunea sa este supusă conversiei. La sfârşitul
procesului de conversie, CEM este comandat în starea
de eşantionare, în vederea prelucrării semnalului din
canalul următor, deja comutat.
UC asigură:
semnalul de comandă a circuitului de
memorare, semnalul de iniţiere a conversiei
CAD, semnalele de adresare a canalului
pentru multiplexor.
 Microprocesorul trebuie să asigure: semnalele de adresare
pentru MUX şi DEMUX; semnalele de comandă pentru CEM;

semnalele de start conversie pentru convertoarele CAD.

Sistem de achiziţie de date cu microprocesor, cu multiplexare

temporală
Pe fiecare canal de intrare este
amplasat câte un CEM, în
amonte faţă de multiplexor.
Comanda pentru trecerea
în starea de memorare
este dată simultan pentru
toate CEM, după care
ieşirile acestora sunt
multiplexate la intrarea
CAD.
Sistem de achiziţie sincronă de date
Dezavantaj: Timpul de aşteptare, în
vederea conectării la intrarea CAD, este
cu atât mai lung cu cât numărul de
canale este mai ridicat; din această
cauză, circuitele de eşantionare şi
memorare trebuie să prezinte o viteză
redusă de alterare a tensiunii memorate.
SAD cu multiplexarea ieşirilor CAD
5/15/2014 33
 Reţelele interne de comunicaţie între
blocuri

Magistrală analogică

Magistrală digitală
 Protocoale de comunicație
 asincron - fiecare caracter este încadrat
de 1 bit de start şi 1 sau 2 biţi de stop.
 sincron - caracterizat prin prezenţa unui
ceas de sincronizare. Fluxul de date
presupun numai caracterele de început
şi de sfârşit de transmisie, iar viteza este
impusă de sincronizare.
Comunicaţia de tip serie
 Configuraţia cea mai simplă cuprinde un emiţător
(calculatorul) şi un receptor (imprimanta).
Transferul de date este unidirecţional şi modul de
transfer se numeste SIMPLEX.
 Dacă cele două aparate sunt prevăzute cu posibilităţi
de a fi alternativ emiţător sau receptor, modul de
comunicaţie se numeşte HALF-DUPLEX.
 Dacă se realizează comunicaţii similare în ambele
sensuri, modul de comunicaţie se numește
DUPLEX
Comunicaţia de tip paralel
• Asigură viteze mari.
• Bus-ul utilizează transmisia asincronă, viteza de
comunicaţie fiind impusă de aparatul cel mai lent din
sistem.
Legătura în serie permite o
dispersare mai mare a aparatelor,
dar o conectare imperfectă la una
din cuple poate crea probleme de
reflexii pe cabluri sau chiar
întreruperea comunicaţiei cu
aparatele. De asemenea, viteza de
comunicaţie este mai mică,
datorită traseelor mai lungi.

Legătura în stea asigură distanţe

minime între aparate, o viteză de
comunicaţie mai mare.

36
 2. Circuite de eșantionare şi memorare CEM

Reprezentarea funcţională Diagrama semnalelor

5/15/2014 37
CEM cu comutator şi condensator
  Multiplexorul digital
 Multiplexorul analogic
◦ Conţine mai multe comutatoare analogice,
cu ieşirile legate împreună, numărul de
comutatoare determinând numărul de
canale de intrare.

 Circuit de demultiplexare
 Cuprinde circuitele de eşantionare şi memorare
CEM.

5/15/2014 38
 Convertesc un cod numeric intr-o tensiune sau un curent proportional cu
acesta.
 In sistemele de achiziţie de date pentru măsurări, el poate constitui interfață de
iesire a calculatorului numeric permitind restituirea unei marimi analogice
numerizate în prealabil şi memorate, pentru a comanda un proces, o
vizualizare, un plotter, etc.

5/15/2014 39
 Rezoluția
 Precizia  Eroarea de liniaritate
 Eroarea de decalaj (offset)
 Cadența conversiilor (rata
conversiilor
 Caracteristica de transfer a
convertorului
 Eroarea de amplificare (câștig)

5/15/2014 40
 Marimi de influenta
◦ influenta temperaturii este data printr-un coeficient de temperatura;
◦ pe termen lung îmbătrânirea componentelor;

Caracteristica cea mai afectata este eroarea de amplificare.

Criterii de alegere ale unui CD/A

 rezolutia convertorului, exprimată prin numărul de biți ai valorii generate.
 viteza conversiei, care impune rata conversiilor.
 precizia legată de toate tipurile de erori prezentate şi de mărimea
acestora.
 criteriile legate de fiabilitate pentru a se obține siguranța în funcționare
impusă de anumite aplicații.
 analiza raportului performante-cost

5/15/2014 41
Semnal digital - domeniu de variaţie în trepte => eroare de cuantificare

5/15/2014 42
Caracteristici comune  Eroarea de cuantificare
convertoarelor:
◦ Caracteristica de transfer a CA/D este o functie
 rezoluția; în trepte de scara. Cuantificarea introduce o
 precizia; eroare sistematica.
 erorile de decalaj (offset);
 erorile de amplificare;
 erorile de liniaritate; +
 viteza conversiei;
 mărimile de influență.

Criterii de alegere a CA/D

• timpul de conversie;
• precizia de conversie

5/15/2014 43
5/15/2014 44
Un sistem de achiziţie
are trei componente
principale:
- achiziţia datelor
(analogică);
- transformarea
datelor;
- prelucrarea datelor.

Structura generală unui sistem de achiziţie de date

Amplasarea sistemului de achiziţie a datelor în cadrul procesului asistat
Componentele de bază ale unui sistem de achiziţie modern sunt:
a) Calculatorul personal (personal computer);
b) Traductoarele (transducers);
c) Condiţionerul de semnale (signal conditioning);
d) Echipamentele de achiziţie şi analiză a datelor (data acquisition and analysis hardware);
e) Programele de achiziţie (software).
f) Dezvoltarea sistemului

Structura unui sistem tipic de achiziţie a datelor bazat pe PC

a) Calculatorul personal

Calculatorul care va fi utilizat pentru achiziţia datelor poate afecta

considerabil viteza maximă de achiziţie continuă a datelor.

Echipamentele care formează un sistem de calcul (numite

hardware) sunt următoarele:
- unitatea centrală de prelucrare, care efectuează calculele şi urmăreşte
realizarea secvenţială (pas cu pas) a programului (interpretează şi
procesează informaţiile);
- memoria centrală în care sunt păstrate temporar instrucţiunile şi datele
procesate;
- echipamentele periferice, utilizate pentru introducerea datelor în calculator
(echipamente de intrare), pentru extragerea datelor din calculator
(echipamente de ieşire) şi pentru memorarea pe termen lung a programelor
şi datelor (echipamente de memorie auxiliară).
 b) Traductoarele şi condiţionerele de semnale
Traductoarele sesizează fenomenele fizice şi generează semnalele electrice pe
care le măsoară sistemul de achiziţie.

Semnalele pot fi clasificate în două categorii:

1. Semnale analogice
Un semnal analogic poate fi orice mărime variabilă în raport cu timpul, de exemplu:
tensiunea, temperatura, presiunea, sunetul şi sarcina.
Caracteristicile primare ale unui semnal analogic sunt :
a. nivelul
b. forma
c. frecvenţa

Caracteristicile primare ale unui semnal analogic

2. Semnale digitale

Un semnal digital nu poate lua orice valoare în raport cu timpul.

Un semnal digital poate avea două niveluri posibile: superior şi inferior.
În general, semnalele digitale se conformează anumitor specificaţii.
Informaţiile utile care pot fi măsurate pentru un semnal digital sunt:
a. starea
b. viteza

Caracteristicile primare ale unui semnal digital

 c. Echipamentul de achizitie

Are rolul de interfaţă între calculator şi mediul extern deoarece digitizează semnalele
analogice de intrare, astfel încât calculatorul să le poată interpreta.
Specificaţiile de bază disponibile pentru majoritatea sistemelor de achiziţie se referă la:
- numărul de canale analogice de intrare;
- rata de eşantionare
- multiplexarea
- rezoluţia
- domeniul

d) Programul de achizitie
Programele de calcul se împart în trei mari categorii:
- programe sistem
- programe de aplicaţie
-programe utilitare
O categorie aparte de programe utilitare o constituie programele de interfaţă.
 e) Programul de aplicatie

Programul de aplicaţie integrează instrumentele de control cu achiziţia de date.

f) Dezvoltarea sistemului
Deoarece componentele unui sistem de achiziţie inclus în sistemul de calcul nu au
posibilitatea de afişare, programul este singura interfaţă cu sistemul. În acest caz,
programul este componenta care leagă toate informaţiile referitoare la sistem şi este
elementul care controlează sistemul. Programul integrează traductoarele, condiţionerele
de semnal, echipamentul de achiziţie şi le analizează ca un sistem de achiziţie complet,
funcţional.
 Capitolul I. Structuri de sisteme cu
microprocesor pentru conducerea
proceselor industriale

 Considerații generale
◦ Calculator de proces - un complex de mijloace tehnice și de programe
care sunt destinate rezolvării problemelor de supraveghere, de
comandă, de diagnosticare și de prognozare a funcționării instalațiilor
industriale.
◦ Un calculator de proces poate fi privit ca o reuniune între un
calculator numeric universal (de obicei un microcalculator sau un
minicalculator) înzestrat cu un executiv sau un sistem de operare
corespunzător capabil să funcționeze în timp real și un sistem de
interfață (cuplorul de proces) cu procesul condus și operatorul tehnolog.

5/15/2014 53
 Condiții ce trebuie îndeplinite:  Pentru programarea unei aplicații în timp
 posibilitatea sistemului de calcul de a
răspunde instantaneu la semnale emise din
real, limbajul de programare utilizat
proces în mod aleator; trebuie să conțină trei categorii de
instrucțiuni:
 capacitatea sistemului de calcul de a primi
datele direct din proces sau/și de a le  CUM;
transmite direct în proces prin intermediul unor  UNDE;
periferice nestandard (convertoare analog-
numerice, convertoare numeric-analogice);  CÂND.

 cerința ca "timpul real" în care sistemul de  Programele implementate pe un astfel

calcul este ocupat cu o anumită operație de sistem de calcul se împart în două
corespunzătoare unui anumit eveniment, să mari categorii:
fie strict corelat cu timpul în care se produc și
alte evenimente în procesul industrial condus;  programe de sistem
 programe de utilizator sau de aplicație
 rezolvarea contradicției între capacitatea
sistemului de calcul de a executa la un moment
dat un singur program și cerința procesului de a fi
"servit" în n puncte simultan; altfel spus, sistemul
trebuie să facă față desfășurării simultane a
diferitelor părți specifice ale procesului;

 posibilitatea programării tuturor categoriilor de

procese (continue sau discrete);

 existența elementelor pentru testarea și

depanarea eficientă a programelor.

5/15/2014 54
Cuplarea calculatorului de proces la procesul condus

Schimbul de informaţii între sistemul de conducere şi proces

 Consola
Operatorului
de Proces
(ing tehnolog)
Permite
depanarea
asistată de
calculator a
instalației

Display-ul ing
de sistem,
Imprimanta,
Unit flexibile

Sisteme de calcul off-line

Moduri de
Sisteme de calcul in-line
conectare dintre
calculator și Sisteme de calcul on-line
proces

on-line în circuit deschis on-line în circuit închis

5/15/2014 56
 Calculatorul de proces trebuie:
◦ să fie întreruptibil;
◦ să permită prelucrarea datelor culese
direct din procesul condus prin
intermediul unor periferice specializate;
◦ să ofere răspunsul într-un anumit interval
de timp strict corelat cu evenimentele din
proces (să funcționeze în "timp real");
◦ să rezolve contradicția între capacitatea
lui de a executa la un moment dat un
singur program și cerința procesului de a
fi "servit" în n, n > 1, puncte simultan.

 Definiție
Sistemele de calcul care preiau suficient de
rapid datele de intrare, le prelucrează într-
un interval de timp suficient de scurt și oferă
utilizatorului său direct procesului (prin
periferice specializate) rezultatele suficient
de rapid pentru a mai putea influența
desfășurarea fenomenelor din procesul care
a produs datele de intrare, se numesc
sisteme de calcul în timp real (SCTR).

5/15/2014 57
 Perfecționările tehnologice
(unități centrale ultrarapide,
specializarea echipamentelor
periferice, perfecționarea
transmisiei datelor) și dezvoltarea
și perfecționarea sistemelor de
operare (SO) au dus la
micșorarea timpului de răspuns
al sistemului de calcul.

Pentru un sistem de calcul on-

 Definiție
Timp de răspuns al unui sistem de
calcul - intervalul de timp dintre
momentul generării datelor
primare și momentul obținerii
rezultatului prelucrării datelor.
5/15/2014
line, timpul de răspuns este
dat de intervalul de timp dintre
momentul producerii unui
eveniment în procesul condus
și momentul în care se
generează comanda către
proces.
Acest timp înglobează timpul
necesar achiziției datelor,
prelucrării datelor și generării
comenzii către proces
58
Structura distribuită de conducere
 S.O. în timp real - este dedicat unei anumite clase de aplicații
 Presupune o viteză de răspuns foarte mare pentru că toate cererile din proces
trebuie luate în considerare imediat ce au fost formulate.

 presupun o baleiere permanentă a datelor sosite din proces concomitent cu

calculul comenzilor corespunzătoare, iar intervenția din partea operatorului este
minimă.

 impun performanțe deosebite pentru a satisface într-un timp critic diversele

cereri sosite din exterior.

Sistemele de calcul destinate conducerii proceselor industriale trebuie să posede

în mod necesar sisteme de operare în timp real cu facilități multitasking. O
particularitate esențială a unui astfel de S.O. este aceea că el trebuie să fie accesibil
utilizatorului care îi poate cere o serie de servicii în vederea realizării evoluției dorite a
programului.
 În cazul multiprogramării, la un moment dat, mai multe task-uri din
componența unui program pot solicita resursele unității centrale

 Apar conflicte pentru utilizarea procesorului

 Unui task îi corespunde un proces.

 Fiecare proces are asociate o serie de resurse care îi condiționează

desfășurarea și este reprezentat în sistemul de operare printr-o structură de
date numită bloc de comandă a procesului (task-ului) .
Taskurile care compun o aplicație se pot afla în una din următoarele trei stări: NEINSTALAT,
INACTIV sau ACTIV
Un task ACTIV poate fi, la rîndul lui, în una din următoarele substări: BLOCAT (BLOCKED),
GATA DE EXECUȚIE (READY) sau ÎN EXECUȚIE (RUN).

Realizarea planificării task-urilor

spre execuție
• Procedeul round-robin-FIFO
• Procedeul după priorități

La terminarea task-ului

Un task se află în
starea INACTIV dacă
este instalat, dar nu task creat, dar care nu a fost
este planificat pentru încă adus la cunoștinţa
execuție
EXECUTIVULUI
  SCADA este acronimul format din primele litere ale
termenilor: „Supervisory Control And Data Acquisition”
(control de supervizare şi achiziţie de date).

Tehnologia SCADA se aplică cel mai bine

proceselor care sunt distribuite pe suprafețe
largi, la distanță, sunt relativ simple de
controlat şi urmărit şi care necesită intervenții
frecvente, regulate sau imediate.
 Consola operator:
 o unitate display (VDU- Video Display
Unit) - care afisează date în timp real
despre proces
 o tastatură- pentru a introduce
comenzile operatorului sau mesajele
către proces.
 Senzorii (digitali sau analogici) și
releele de comanda care se
interfațează direct cu procesul.
 MTU (Master Terminal Unit) care este
controlerul sistemului.
 bazat pe un calculator.
 poate monitoriza şi comanda instalația
chiar şi când operatorul nu este prezent
 RTU (Remote Terminal Unit) - sunt
instalate in teren pentru a prelua datele
de la senzori pe de o parte și a
transmite comenzile la releele de
comanda pe de alta parte.
 Linii de comunicație - conectează
stația Master cu RTU-urile din teren

SCADA este un sistem bidirecțional

care permite nu numai să se
monitorizeze o instalație, dar să se şi
acționeze asupra ei. Partea de control
supervizor a unui sistem SCADA are
această funcție.
 Un sistem SCADA complex presupune
diferite elemente specifice:

Achizitia Comunicarea Prezentarea Controlul

date datelor datelor datelor

Functiile sistemelor SCADA

 Supravegherea şi controlul de la distanţă al instalaţiilor (părţilor de instalaţie) şi reţelelor
electroenergetice.
 Alarmarea. Sistemul este capabil să recunoască stările de funcţionare necorespunzătoare ale
echipamentelor şi reţelelor supravegheate.
 Analiza post avarie. Sistemul întreţine un istoric al derulării evenimentelor din procesul
supravegheat, punând la dispoziţia dispecerului informaţiile complete necesare unei analize
pertinente a evenimentelor petrecute
 lInterfaţa grafică cu utilizatoru (HMI – Human Machine Interface). Permite o informare de
ansamblu a operatorului asupra topologiei şi stării sistemului condus prin intermediul interfeţelor
grafice om-maşină (HMI).
 Autodiagnosticarea. În vederea optimizării funcţionării proceselor tehnologice, sistemele SCADA
au implementate şi funcţii de autodiagnoză care permit o supraveghere continuă a propriei
funcţionări în vederea planificării cât mai bune a propriilor resurse hardware şi software.
 Planificarea şi urmărirea procesului de mentenanţă cu scopul evitării căderilor intempestive
(indisponibilităţilor).
 Fabricarea, transportul si distributia de energie electrica: utilitatile din zona energiei
electrice folosesc sisteme SCADA pentru detectia circulatiei curentului electric, citirea
tensiunii de linie, monitorizarea si operarea intrerupatoarelor, punerea sau scoaterea de
sub tensiune a unor sectiuni din reteaua energetica.
 Apa si canalizare: retelele nationale si regionale de apa utilizeaza SCADA pentru
monitorizarea si regularizarea debitelor, a nivelurilor de apa din rezervoare, a presiunii
din conducte si a altor parametri.
 Controlul incintelor: sistemele SCADA sunt extrem de utile in monitorizarea si
regularizarea conditiilor de mediu intern (temperatura, umiditate in depozite, camere
frigorifice, sere), controlul iluminatului, al lifturilor si intrarilor in cladire, coordonarea dintre
sistemul de supraveghere video si celelalte sisteme din cladire, etc.
 Productie: gestionarea automatizarilor si robotilor industriali, monitorizarea proceselor
si a controlului calitatii, regularizarea fluxurilor de productie pentru dimensionarea optima
a stocurilor.
 Managementul traficului: automatizarea traficului feroviar, controlul semnalelor
luminoase si al macazurilor; descongestionarea traficului rutier prin integrarea sistemelor
de supraveghere video cu telecomandarea semafoarelor.
SISTEM SCADA PENTRU CONDUCEREA OPERATIVĂ A
CENTRALELOR HIDROELECTRICE DINTR-O AMENAJARE
HIDROENERGETICA
 Functionarea in timp real dinpunct de
vedere SCADA - actualizarea
comenzilor în funcție de
schimbările din proces
 În sistemele SCADA cea mai
frecventă metodă de comunicaţie este
cea numită MASTER-SLAVE .
 Procesul de interogare al fiecărui RTU
în ordine, şi apoi reîntoarcerea la
primul RTU este numit proces de
scanare.
 Timp de scanare - intervalul optim
de scanare a fiecărei unități RTU
 Sistemul de securitate trebuie conceput
plecând de la următoarele trei reguli:
 să fie superior sistemului normal
de control;
 să nu aibă componente comune
cu sistemul normal de control;
 să fie cât se poate de simplu.
 Sistemul de securitate nu trebuie să fie
inclus în sistemul SCADA.
 Sistemul normal de control este
proiectat pentru a monitoriza
parametri de funcționare ai
procesului şi pentru a efectua
reglajele normale necesare păstrării
procesului în anumite limite.
 În cazul apariției unui defect
(mecanic, pană de energie, eroare
operator) în sistemul de control normal,
sistemul de securitate trebuie să
intervină.
 Elementele de intervenție pot fi
activate manual sau automat.
Riscul reprezintă produsul dintre probabilitatea unui defect şi consecința acestuia.
Dacă probabilitatea este mare şi consecința neglijabilă, atunci riscul nu este mare.
Similar, dacă probabilitatea tinde la zero, dar consecința este gravă, atunci riscul este mare.
Dar, în unele condiții, probabilitatea de defect este moderat de mare, iar consecința
defectului este importantă. Aceste condiții indică o situație de risc înalt.
 Echipament cu interfaţă
 Toate datele vehiculate între MTU şi RTU sunt date binare. Ele pot fi sub această formă în mod natural
(starea unui contact, închis/deschis) sau pot fi aduse în această formă în urma unei conversii din formă
analogică.
 Comunicarea reprezintă transferarea datelor (informațiilor) de la o locație la alta. Pentru ca aceasta să
aibă loc trebuie să fie îndeplinite trei condiții:
 Să existe calea de comunicare. În funcție de datele ce vor fi transmise se poate alege un mod de
comunicare;
 Să existe un echipament la capătul de emisie al căii de comunicare, care să condiționeze datele şi
să le pună într-o formă transmisibilă, prin modul ales;
 Să existe un echipament la capătul de recepție al căii de comunicare care să extragă mesajul
transmis şi să-l înțeleagă.
 Unitățile MTU si RTU, dintr-un anumit sistem SCADA, trebuie să aibă același protocol.
 Modemul - verifică dacă linia de comunicație este liberă și activează transmițătorul radio.
Semnalele logice primite de la MTU si RTU sunt transformate, de către modem, într-o formă ce va fi
transmisă către celălalt capăt al linie de comunicație și recepționat de către celălalt modem.
 Mediul de comunicare este determinat de două criterii: viteza de transmitere si costul.
 cabluri de fibră optică, radio în microunde sau sisteme UHF – viteză mare de reansmisie a datelor
 liniile telefonice obisnuite sau echipamente radio ieftine destinate uzului comercial – viteze mai mici de
transmisie
 Consecinţă a cerinţei justificate de continuitate şi siguranţă în alimentarea cu
energie electrică a consumatorilor, apare necesitatea tot mai mare de
îmbunătăţire a fiabilităţii şi siguranţei în funcţionare a echipamentelor.

 Supravegherea continuă a principalilor parametri ai echipamentelor poate

conduce la identificarea tendinţei de defectare, la identificarea şi izolarea
rapidă a componentelor defecte, prevenind astfel o cădere a întregului

echipament sau, chiar mai grav, a unei instalaţii.

 Un sistem SCADA monitorizează în acelaşi timp mai multe evenimente

situate la distanţe mai mari.
Ex: Schema funcţională a lanţului funcţional de teleconducere
Staţii de
transformare

Echipamente
de achiziţie şi
comandă
 Grupe de semnale primare
◦ semnalizări de poziţie (întreruptoare,
separatoare, automatizări, poziţii
extreme) .
◦ semnalizări preventive;
◦ semnalizări de incident (de avarie)
◦ comenzi
◦ măsuri (tensiuni, curenţi, puteri,
frecvenţă)
◦ contorizări (energie activă, energie
reactivă) .
 Din punct de vedere al localizarii
 Din punct de vedere al tipului şi
formei semnalului
◦ semnale numerice - semnale care
reflectă stări discrete ale elementelor
de la care provin. Majoritatea semnalelor
de acest tip provin de la contacte
electrice. Stările posibile sunt
întotdeauna complementare
(conectat/deconectat, închis/deschis,
adevarat/fals etc.) .
◦ impulsuri pentru contorizare - un caz
particular al semnalelor numerice.
◦ semnale analogice (tensiuni alternative
şi continue, curenţi alternativi sau
continui)
semnalelor
◦ semnale grupate la nivelul celulei;
◦ semnale pe grupuri de celule;
◦ semnale generale pe staţie de
transformare
 SCADA - orice aplicaţie care culege date
despre un sistem în scopul de a controla acel
sistem
 O aplicaţie de tip SCADA vizeaza două
elemente:
 Procesul/sistemul/echipamentul ce se
doreşte a fi monitorizat şi controlat
 O rețea de echipamente inteligente care
se interfaţează cu primul sistem prin
intermediul senzorilor şi al
mecanismelor de control.
  Sistemele SCADA - o variantă a
tehnologiilor informaţionale moderne,
destinate pentru dispecerizarea, achiziţia şi
vizualizarea computerizată a datelor
tehnologice principale, precum şi
comanda automatizată de la distanţă a
unor procese şi sisteme dinamice
complexe din diferite ramuri industriale, de
alimentare cu energie electrică sau termică,
de transport feroviar sau aerian, militare.
 Elementele sistemului SCADA:
◦ un centru de dispecerat (Statie Master) cu
un computer şi un controler (server de
comunicare în reţea) cu Unităţi Terminale de
Comandă la distanţă (Remote Terminale Unit
- RTU), care au funcţii specializate de
telemăsură şi telecomandă la distanţă;
◦ mai multe sisteme de automatizare
locale subordonate (Slave) cu controlere
programabile logice (PLC-uri), înzestrate cu
module adăugatoare de intrare - ieşire şi de
comunicare în reţea (server de comunicare);
◦ infrastructura de comunicare în retele
seriale, telefonice, radio, Ethernet;
◦ un pachet de programe (software) ale
computerului şi controlerelor RTU şi PLC,
care să asigure la centrul de dispecerat
achiziţia şi urmărirea datelor periferice
principale, prelucrarea, vizualizarea şi
arhivarea lor, semnalizarea regimurilor de
avarie, setarea şi reglarea operativă a
mărimilor de prescriere pentru PLC-uri şi alte
funcţii.
 Utilizarea sistemelor
SCADA:
◦ Fabricarea, transportul
şi distribuţia de energie
electrică
◦ Apă şi canalizare
◦ Controlul incintelor
◦ Producţie
◦ Managementul traficului

Avantaje:
• dirijarea efectivă, flexibilă şi în
timp real a proceselor
controlate;
• cresterea siguranţei şi a
termenului de funcţionare a
instalaţiilor principale;
• micşorarea pierderilor şi
creşterea randamentului
energetic;
• automatizarea complexă;
• îmbunatăţirea serviciilor
acordate;
Definiţie: mentenanta - totalitatea operațiilor de
întreținere și reparație specifice unui sistem tehnic.
 Funcţii sistemelor SCADA
 Supravegherea şi controlul de la distanţă al
instalaţiilor şi reţelelor electroenergetice -
culegerea de informaţii asupra stării sistemului
energetic, transferul informaţiilor către punctele
de comandă şi control, comanda de la distanţă a
proceselor electroenergetice; înregistrarea
modificarilor semnificative ale procesului
Instrumentele bazate pe calculator, utilizate controlat
de dispecerii energetici pentru a-i asista în  Alarmarea. Sistemul recunoaşte stările de
funcţionare necorespunzătoare ale
controlul funcționării sistemelor energetice echipamentelor şi avertizează optic/acustic
complexe. dispecerul
 Analiza post avarie. Sistemul întreţine un istoric
al modificării stărilor echipamentelor şi reţelelor
electrice
 Informarea de ansamblu a dispecerului
SCADA asupra topologiei şi starii sistemului energetic
EMS DMS condus, prin intermediul interfeţelor om-
(Supervisory
(Energy (Distribution maşină
Control And
Management Management
Data  Urmărirea încărcării reţelelor – prin care este
System) System)
Aquisition) memorată evoluţia circulaţiilor de puteri.
 Planificarea şi urmarirea reviziilor şi
reparaţiilor în scopul evitării căderilor – prin
care informaţiile pot duce la necesitatea
reviziilor/reparaţiilor acestor echipamente sau
instalaţii.
 Obiectivele principale ale oricărei
strategii de mentenanţă sunt :
◦ menţinerea în funcţionare a
echipamentelor un timp cât mai
îndelungat,
◦ reducerea numărului de defecte ale
echipamentelor
◦ evitarea defectelor neprevăzute ce pot
avea consecinţe dezastruoase sau
costisitoare.
 Tipuri de mentenanţă:
 Mentenanţă predictivă, care constă în
monitorizări ale echipamentelor în
scopul depistării unor defecţiuni în
faza incipientă, pentru reducerea
probabilităţilor de evoluţie a lor în timp şi
pentru evitarea avarierii echipamentelor
 Mentenanţă corectivă, care se execută
după apariţia unui defect în scopul
readucerii instalaţiilor în stare de a-şi
putea îndeplinii funcţiile pentru care au
fost proiectate.
 Mentenanţă preventivă, care constă în
principalele acţiuni care se întreprind
pentru prevenirea defectărilor
posibile: verificări, reglaje, măsurători,
încercări, eliminarea unor defecţiuni prin
înlocuirea unor piese şi subansamble
uzate, lucrări complexe care restabilesc
starea tehnică iniţială a instalaţiei.

Clasificarea lucrărilor de mentenanţă
Programul de mentenanţă se realizează în
trei etape :
• Dezvoltarea conceptului de
mentenabilitate - sunt stabilite
scopurile urmărite şi nevoile de
mentenabilitate;
• Dezvoltarea unei tehnici de
previziune a mentenabilităţii
aplicabilă în etapa de cercetare
dezvoltare;
• Demonstrarea mentenabilităţii
sistemului în utilizare.
Indiferent de tipul de companie, de producere,
transport sau distribuţie, principalele obiective
privesc reducerea costurilor de întreţinere a
echipamentelor precum şi creşterea
siguranţei în funcţionare a acestora.
Fiabilitatea centrată pe mentenanţă are în
vedere următoarele obiective specfice:
• asigurarea unei funcţionări corecte şi fiabile
a echipamentelor;
• asigurarea alimentării consumatorilor;
• garantarea siguranţei publice şi a protecţiei
mediului;
• reducerea costurilor de înlocuire a
transformatoarelor îmbătrânite cu altele noi.
 Principalele puncte critice ale
transformatoarelor de putere sunt:
 înfăşurările:
 scăderea parametrilor de izolaţie sub limitele
minime admise, aceasta putând duce la
străpungerea izolaţiei la supratensiuni;
 slăbirea rezistenţei la eforturi
electrodinamice;
 trecerile izolante datorate calităţii
acestora;
 sistemul de consolidare a înfăşurărilor
realizat din materiale magnetice,
supraîncălzirea pieselor de presare
ducând la deformarea şi degradarea
termică a materialelor izolante;
 comutatoarele cu reglaj sub sarcină;
 circuitul magnetic – putându-se produce
scăderea izolaţiei tolelor, respectiv a
schelelor;
 sistemul de răcire – în sensul reducerii
capacităţii de răcire în urma înfundării
canalelor de circulaţie a aerului sau
uleiului.
 În cazul transformatoarelor de mare
putere costul total în cazul unui defect
are în vedere următoarele consecinţe:
 înlocuirea transformatorului defect cu unul
nou presupune pe lângă costul unui nou
transformator şi cheltuielile de transport şi
instalare;
 daune cauzate perioadei de
nefuncţionare a transformatorului necesar
în exploatare;
 contractarea de energie electrică de la un
alt furnizor la limita de avarie;
 eliberarea amplasamentului;
 daune aduse echipamentelor aflate în
vecinătate;
 alte costuri indirecte.
 Factorii de influenţă

Recomandările
furnizorului

Defectare Masurări, Importanţa pentru

echipament diagnosticare reţea

Experienţa din
exploatare

Strategia de mentenanţă

Mentenanţă Mentenanţă Mentenanţă Mentenanţă bazată pe

corectivă programată predictivă fiabilitate

Un program de mentenanţă corect aplicat va duce la :

• îmbunătăţirea fiabilităţii instalaţiilor;
• evaluarea stării tehnice a echipamentelor;
• stabilirea importanţei pe care o are fiecare echipament în ansamblul sistemului (influenţa fiabilităţii
componentelor asupra fiabilităţii reţelei în ansamblu);
• corelarea şi evaluarea informaţiilor de mai sus în vederea ierarhizării echipamentelor din punct de
vedere al priorităţii acţiunilor de mentenanţă.
Algoritmul activităţilor
de mentenanţă
 Concluziii:

Evaluarea stării transformatoarelor de mare

putere se face practic prin urmărirea evoluţiei o continuă supraveghere, însoţită
degradării sistemului de izolaţie. În acest sens de prelucrarea datelor stocate în
verificările la care sunt supuse transformatoarele
băncile de date
constituie surse de date pentru realizarea
monitorizării şi diagnosticării stării transformatoarelor
la un moment dat.

Evaluarea stării unui transformator se face în trei Băncile de date conţin ansamblul
etape: informaţiilor necesare unor
- culegerea tuturor informaţiilor referitoare la defect: operaţii cum ar fi:
• starea sistemului şi a echipamentului înainte de diagnosticarea stării;
defect, putându-se astfel determina cauza estimarea riscurilor de
defectului; exploatare;
• identificarea celor mai bune soluţii: programarea eficientă a
- repararea la locul amplasării; fondurilor de mentenanţă;
- retragerea din funcţionare pentru efectuarea estimarea duratei de viaţă
procesului de reparare; rămase a transformatoarelor.
- modificarea transformatorului astfel încât acesta
să fie capabil ca în viitor transformatorul să poată
suporta acest tip de defect;
• luarea deciziei.
 Monitorizarea presupune observarea
automată a parametrilor caracteristici ai
aparatelor electrice şi a performanţelor
acestora în funcţionare, prin măsurarea
unuia sau mai multor parametri şi
compararea automată a valorilor măsurate
cu valori de referinţă.
 Monitorizarea poate fi realizată:
◦ Off-line
◦ On-line
respectiv
◦ Periodică – care poate genera date
folositoare despre condiţia
echipamentului, dar prezintă
dezavantajul de a nu înregistra o
problemă apărută între timp (ca
deteriorarea bruscă a echipamentului).
◦ Continuă – care elimină dezavantajul
monitorizării periodice şi în plus, oferă
avantajul că poate fi realizată la distanţă,
evitându-se deplasarea în staţie.
 Obiectivele monitorzării:
 Monitorizarea „on-line” a unui transformator sau a mai
multor transformatoare cu funcţionare în regim
permanent, aflate intr-o staţie electrică de transformare
 Monitorizarea „off-line” a transformatorului în scopul
determinării stării acestuia în exploatare, prin
introducerea de la consola, a rezultatelor măsurărilor
efectuate off-line;
 Predeterminarea rezervei de viaţă a transformatorului,
inspectarea regimurilor de funcţionare, reprezentarea
variaţiei în timp a mărimilor măsurate şi analizei evoluţiei
parametrilor transformatorului.
 Achiziţia valorilor mărimilor electrice în regim de
avarie pentru analiza cauzelor avariei şi evaluarea stării
funcţionale a transformatorului.
 Supravegherea permanentă a funcţionării
transformatorului, comutatorului de prize,
ventilatoarelor, pompelor, precum şi a aparaturii de
comanda şi control.
 Avertizarea şi, eventual, transmiterea unor comenzi
corespunzătoare de schimbare a regimului de
funcţionare, în cazul în care valorile limită admisibile sunt
depăşite.
 Stabilirea comenzilor pentru acţionările electrice, ale
comutatorului de prize, ventilatoarelor şi pompelor, în
funcţie de regimul de sarcină respectiv şi de
temperaturile specifice ale transformatorului.
 Se consideră necesară achiziţionarea a cel puţin 50 de mărimi diferite, grupate astfel:
 Tensiunile de linie primare şi secundare, curenţii de linie primari şi secundari,
puterea electrică în primar şi secundar, energia electrică transformată într-un
interval de timp, frecvenţa, curenţii prin conductoarele de legătură la masa.
 Temperaturile uleiului în diferite zone ale transformatorului ale înfăşurărilor şi
miezului, conţinutul de gaze, umiditatea uleiului şi a aerului din conservator, nivelul
uleiului, viteza uleiului prin radiatoarele de răcire, temperaturile uleiului la intrarea şi la
ieşirea din radiatoare;
 Zgomotele şi vibraţiile transformatorului, presiunea în cuva şi solicitările mecanice
ale cuvei în regim anormal de funcţionare.
 Curenţii de descărcări parţiale în izolatoarele de trecere pe partea de înalta
tensiune.
 Sisteme supervizate sunt: înfăşurările, izolaţia complexa, comutatorul de prize pentru
reglajul tensiunii, ventilatoarele şi pompele de răcire ale uleiului, automatizările şi
protecţiile.
 Elementele hardware principale ale unui
sistem de monitorizare sunt:
 un calculator industrial PC,
 un sistem modular de achiziţie de date,
 senzori şi traductoare,
 module pentru condiţionarea
semnalelor şi conversia analog-
digitala,
 interfeţe seriale pentru
achiziţia/transmisia de la/la distanta a
datelor.
 Sistemul de monitorizare poate fi conceput
în două variante:
 într-o prima variantă, calculatorul şi
sistemul de achiziţie de date sunt
amplasate în camera de comanda a
transformatoarelor;
 a două variantă presupune amplasarea
calculatorului în camera de comanda,
sistemul de achiziţie de date fiind
amplasat lângă transformator, într-un
compartiment special amenajat, cu
încălzire şi ventilaţie, pentru a evita
condiţiile climatice externe.
  Sistemele de achiziţie de date
asociate cu microsistemele de calcul,
în timp real, au ca principale
avantaje:
- flexibilitatea şi adaptabilitatea la o
mare varietate de situaţii;
- creşterea gradului de automatizare
a unor operaţii;
- mărirea preciziei măsurătorilor;
fiabilitate buna (număr redus de
componente, posibilitatea de
autotestare datorită programelor
încorporate);
- miniaturizarea echipamentelor;
posibilitatea prelucrării complexe a
datelor din proces;
- simplificarea proiectării electrice şi
• culegere de date;
• stocare de date; tehnologice datorită existenţei
• actualizare baza de date; familiilor de componente cu
• prelucrarea datelor în vederea luării unei decizii; interconectări standard.
• transmiterea informaţiei (către un centru de decizie sau către un
operator).
• supraveghere şi corectare on-line a regimului

Etape:
- achiziţia semnalelor din proces;
- adaptarea nivelului semnalului la valorile de intrare ale echipamentului de calcul;
- conversia analog-digitala a semnalelor (precum şi eşantionarea/memorarea semnalului);
- procesarea eşantioanelor;
- înregistrarea şi afişarea (opţional) a semnalelor achiziţionate.
 Programul de monitorizare:
◦ Prima etapă - achiziţia datelor la un
anumit moment de timp şi calcularea
mărimilor derivate (putere, pierderi,
conţinut de gaze în ulei etc.). Pentru
fiecare dintre ele se stabilesc limite
permise;
◦ Etapa a doua - se stabileşte dacă una
sau mai multe valori măsurate se află
în afara limitelor; În situaţia existenţei
unor astfel de valori se porneşte o
procedură de alarmare, care constă din
două sub-etape:
 prima dată se creează un fişier de
alarmă care conţine informaţiile
despre valorile alarmante măsurate în
ultima oră înainte de eveniment,
 apoi, opţional, se executa
transmiterea informaţiilor de
avertizare şi la alte computere (de
exemplu, la dispecer), prin modem
sau satelit;
◦ Etapa a treia - după procedura de
alarmare, şi nu numai, se face o
verificare dacă s-au înregistrat valorile Monitorizarea este în strânsă relaţie cu:
mărimilor pe durata întregului interval de - Starea echipamentului.
măsură. În caz afirmativ este pornită - Tensiunea şi curentul în circuitele primare.
procedura de diminuare a datelor: se - Diagnosticul pentru mentenanţa predictivă.
reţine o singură valoare a fiecărei mărimi - Diagnostice pentru prevenirea apariţiei
măsurate, adică valoarea medie a defectelor
mărimii măsurate de-a lungul intervalului - Suportul pentru exploatare sau mentenanţă
de timp stabilit.