I.

INTRODUCERE IN LabVIEW
I.1. INSTRUMENTE VIRTUALE – GENERALITĂŢI

Instrumentaţia virtuală constă într-o combinaţie de software şi hardware care formează un

sistem de măsură a uneia sau mai multe marimi fizice.
În mod tradiţional prin instrument înţelegem un aparat cu componente hardware
predefinite, de exemplu multimetre digitale, osciloscoape, care realizează practic un anumit tip de
măsurare sau o anumită funcţie. Aceste sisteme sunt puţin vesatile în raport cu instrumentele
vituale. În cazul instrumentelor virtuale posibilitatea de a fi programate prin intermediul unui
mediu de programare software înlocuieste o multime de componente hardware ca în cazul unui
instrument clasic. În acelaşi timp partea hardware pentru instrumentele virtuale este mai ieftină şi
realizează doar funcţii generale asupra semnalelor de intrare.
În cazul instrumentaţiei vituale se mai defineşte şi conceptul de instrument sintetic ca
parte a instrumentului virtual care este realizat pur software. Un instrument sintetic realizează o
anumită sarcină, funcţie sau analiză asupra unui semnal ce provine de la o parte hardware
genetică, de exemplu: integrează/diferenţiază semnale, calcul de maxim/minim sau medie pentru
anumite valori. Totuşi instrumenţatia virtuală are nevoie de părţi hardware specifice ce tind să fie
părţi modulare ale intrumentului virtual, de exemplu: plăci de achziţie, surse programabile etc.
Instrumentaţia vituală s-a dezvoltat semnificativ la sfârşitul anilor 1970-1980 datorită
inventării calculatorului personal şi a convertorului analog-numeric. (CAN). În plus anumite
pachete software cum ar fi LabVIEW de la National Instruments Corp. a permis accesul mai facil
al utilizatorilor la sistemele de instrumente virtuale. Acest curs este structurat pe modul de
realizare a unui instrument virtual in LabVIEW.
Un instrument virtual este un modul de program realizat sub formă grafică pentru a se
apropia cât mai mult de un instrument fizic.
Utilizatorii programului LabVIEW manevrează instrumentele virtuale ca şi cum ar
manevra instrumente reale. Orice aplicaţie realizată cu LabVIEW se inregistrează cu numele de
Virtual Instrument (Instrument Virtual) sau pe scurt VI.
Instrumentele bazate pe calculator permit creşterea productivităţii şi scăderea costurilor
aferente măsurătorilor si testelor. În condiţiile unei concurenţe puternice, firmele producătoare
trebuie să investească foarte corect în tehnologii care să le permită să realize produsele mai
repede, să imbunătăţească calitatea, reducând totodată costurile de fabricaţie.
Instrumentaţia bazată pe calculatoare PC este o bună soluţie in acest sens.
Ea adaugă unui calculator personal posibilităţile de măsurare ale unui instrument specializat, de
sine stătător.
Cu instrumentul integrat în calculator, se beneficiază de o putere de calcul, afişare,
stocare de date şi conectivitate mult sporită faţă de instrumentele clasice, echipamente
independente. Datele măsurate sunt transferate către calculator prin cea mai eficientă cale posibilă
- magistrala locală de mare viteză a calculatorului.
Instrumentele bazate pe calculator nu oferă doar funcţiile standard ale unui instrument de
sine-stătător, ci şi posibilitatea extinderii posibilităţilor instrumentului, pentru a răspunde mai
bine cerinţelor impuse de măsuratorile complexe ce se efectuează.
Câteva din avantajele instrumentelor de măsură bazate pe calculatoare:
 cantitate nelimitată de date ce pot fi citite;
 opţiuni de afişare nelimitate;
 opţiuni de analiză configurabile;

5
  interfaţa utilizator prietenoasă, configurabilă;
 masurători automatizate;
 notarea timpului si a măsurătorilor efectuate;
 acces Internet pentru distribuirea datelor;
 comunicare cu baze de date;
 generări automate de rapoarte;
 tipăriri de inaltă calitate.
Pachetul soft LabVIEW prezintă caracteristici de programare grafică, precum si
instrumente virtuale ce se execută la viteze comparabile cu cele ale programelor compilate în C.
Un instrument virtual (VI) constă pur si simplu dintr-un modul soft, asamblat grafic astfel încât
să prezinte aspectul si comportarea unui instrument de masură real.
Panoul frontal al instrumentului - serveşte drept interfaţă interactivă pentru toate intrările
si ieşirile. Schema-bloc este cea care determină funcţionalitatea VI-ului. Interconectând blocurile
funcţionale executabile, utilizatorul desenează o nouă schemaă efectuând astfel programarea într-
un limbaj grafic. În LabVIEW, operaţia de cablare a blocurilor se numeşte wiring.
Datorită simplităţii conceptuale a lui LabVIEW, utilizatorii pot să se concentreze asupra
conceptelor de bază ale aplicaţiei, fară a pierde timp cu învăţarea unei programări de tip clasic sau
cu înregistrarea manuală a datelor. Practica a dovedit că programarea grafică, orientată pe obiecte,
specifică limbajului LabVIEW, este nu numai simplu de utilizat, ci şi performantă în acţiune.
Proiectarea unui instrument virtual constă din aranjarea componentelor interfeţei cu utilizatorul
din fereastra panou si din cablarea corespunzătoare a blocurilor funcţionale din fereastra cu
schema-bloc.
LabVIEW include un set bine gândit de elemente pentru interfaţa cu utilizatorul, ce
constă din toate elementele care pot fi necesare pentru realizarea unui panou frontal de instrument
de măsură. Elementele pot fi întrerupatoare, comutatoare, programatoare numerice, butoane,
mânere, potenţiometre, elemente decorative, indicatoare si unelte grafice. Fiecare din aceste
elemente de pe panoul frontal are un duplicat functional (terminal) care apare în fereastra
diagramă. De exemplu, un întrerupător are un icon Adevărat/ Fals cu o ieşire logică, care poate fi
0 sau 1 în funcţie de poziţia întrerupătorului.
Schema-bloc descrie complet instrumentul virtual (calculele efectuate, fluxurile de date si
de control) prin intermediul unei diagrame grafice de cablare. Fiecare instrument virtual este
identificat printr-un icon ce are un conector cu terminale pentru intrare si ieşire. Un sistem
complet poate consta dintr-un VI principal si mai multe VI-uri secundare (sub-VI), care si ele, la
rândul lor, pot fi compuse din mai multe subansambluri VI. Aceasta abordare ierarhică, împreună
cu amplele biblioteci de VI-uri pentru diferite domenii, uşurează mult realizarea aplicaţiei dorite.
Un program se realizeaza ca o sumă de VI-uri, structurate ca un program principal care apelează
mai multe module independente. Fiecare modul VI se poate executa şi testa separat.
Capabilităţile grafice neegalate recomandă LabVIEW pentru definirea de aplicaţii
SCADA pe un aşa-zis "control-panel", iniţial gol, se pot adăuga prin drag-and-drop controale si
afişaje de date prin alegerea blocurilor respective din paleta de controale (care conţine afişaje
numerice, multimetre, termometre, cisterne, LED-uri, osciloscoape, histograme, oscilograme,
ventile, comutatoare, reglaje, câmpuri de editare, valve ş.a.). Când VI-ul este definitivat,
utilizatorul va putea folosi acest panou (tablou de comandă) pentru a controla sistemul prin
acţiuni directe asupra comutatoarelor, asupra reglajelor, panoramând diverse funcţii sau controale
sau introducând valori de la tastatură.
LabVIEW – Laboratory Virtual Instrument Engineering Workbench, este un limbaj de
programare grafică utilizat pentru aplicaţii de testare şi măsurare, automatizare, controlul
instrumentelor, achiziţie şi analize de date. El permite realizarea unor programe care să reprezinte
instrumente de măsură virtuale, utilizatorul acestora lucrând cu ele la fel ca şi cu instrumentele de
măsură obişnuite.

6
 Fiecare program în LABVIEW va avea două componente principale:
- o componentă constituită de panoul frontal al aparatului de măsură virtual, componentă
ce va permite citirea afişarea valorilor mărimii măsurate şi introducerea unor date de intrare
(valori de referinţă, valori de constante, butoane de comandă, comutatoare, etc.). Această
componentă poartă numele de fereastra panoului cu instrumente (Panel)
- o componentă care va descrie operaţiile pe care le realizează programul pornind de la
datele de intrare şi valorile mărimilor achiziţionate pe diferite canale. Această componentă poartă
numele de fereastra blocului diagramă (Diagram).
Fiecare din cele două componente este disponibilă simultan la realizarea şi rularea unui
program în LABVIEW; programul fiind conceput să lucreze sub sistemul de operare WINDOWS
trecerea de la o fereastră la alta se realizează cu ajutorul „mouse-ului”. Atunci când se face
salvarea programului ambele componente sunt salvate într-un fişier cu extensia „vi”; apelarea
unui fişier cu extensia vi va determina deschiderea ferestrei panel, pentru prima vizualizarea a
ferestrei blocului diagramă fiind necesară selectarea opţiunii „show diagram” din meniul
„windows” din bara de meniuri a ferestrei panoului cu instrumente.
Aplicaţiile realizate în LabVIEW poartă numele de instrumente virtuale - VI. Panoul
frontal este folosit pentru a afişa elemente de control şi indicatoare pentru utilizator (funcţii de
intrare/ieşire) în timp ce diagrama bloc conţine codul pentru VI(în diagramă se efectuează
programul propriu-zis). Pictograma este o reprezentare vizuală a VI şi conţine un conector pentru
intrările şi ieşirile programului. Un VI poate fi folosit ca o interfaţă utilizator sau ca o subrutină
într-o aplicaţie.
Figura I.1.1 ilustrează panoul frontal al unui VI LabVIEW care simulează legea lui Ohm.
El conţine două elemente de control numerice – „SURSA TENSIUNE”, „REZISTOR”, un
element de control logic – „STOP”, un indicator anlogic – „AMPERMETRU” şi un indicator
digital „ON/OFF”. Panoul frontal poate fi creat pentru a servi utilizatorului drept interfaţă pentru
aplicaţii astfel încât să semene cu instrumentele reale. Culoarea implicită a panoului frontal este
gri, iar culoarea implicită a diagramei bloc este albă (aceste culori se pot modifica de utilizator).
Figura I.1.2 prezintă diagrama bloc sau codul sursă care însoţeşte panoul frontal din figura I.1.1.
Structura rectangulară din exterior reprezintă o buclă While, iar simbolurile grafice din interiorul
acesteia corespund elementelor din panoul frontal. Aceste simboluri sunt conectate între ele prin
fire, care reprezintă traseele datelor.

Fig. I.1. 1. Panou frontal

7
 După cum se vede are toate elementele unei ferestre de lucru sub mediu de operare
WINDOWS:
- În partea de sus bara de titlu;
- Sub Bara de titlu se află Bara de meniuri;
- Sub Bara de meniuri se află Bara de comenzi;
- Sub Bara de comenzi se află suprafaţa de lucru;
În partea de jos şi lateral dreapta cele două butoane de derulare.

Fig. I.1. 2. Diagrama bloc

Când se amplasează un element de control sau un indicator pe panoul frontal, în blocul

diagrama se crează automat un terminal (nu se poate şterge un astfel de terminal din blocul
diagramă). Datele sunt introduse prin elementele de control din panoul frontal (sursa tensiune,
rezistor), sunt aplicate terminalelor corespunzătoare în diagrama bloc, se efectuează calculele,
trec în terminalele de ieşire şi rezultatele sunt prezentate în panoul frontal (ampermetru). Nodurile
sunt elemente de executare a programului. Firele sunt legaturi dintre surse şi terminale de ieşire.
Nu se poate conecta un terminal sursă cu alt terminal sursă; nu se poate conecta un terminal de
calcul cu un alt terminal de calcul (se poate lega un terminal sursă cu mai multe terminale de
calcul). Fiecare fir este diferit ca formă şi culoare, acestea depinzând de tipul datelor care circulă
pe aceste fire.
Fluxul de date este principiul care guvernează executarea programelor din limbajul grafic
G. Nodul furnizează datele de ieşire către toate terminalele sale de ieşire doar atunci când termina
toate calculele. Datele trec imediat din sursă către terminalele de calcul. Ordinea de execuţie a
operaţiilor în diagrama bloc nu este strictă, deoarece LabVIEW este un limbaj bazat pe fluxul de
date, ceea ce înseamnă că fiecare operaţie se va executa în momentul în care datele sunt
disponibile la intrare. LabVIEW garantează ordinea de execuţie dacă elementele grafice sunt
dependente între ele.
Un program LabVIEW poate fi executat prin apăsarea butonului RUN aflat în partea
superioară a ferestrei panoului frontal sau diagramei bloc. În timp ce se execută VI, butonul RUN
îşi schimbă culoarea în negru, ca în figura I.1.3-b, iar butonul STOP devine activ (trebuie evitată
utilizarea pentru terminarea executării programului; se recomandă terminarea executării aplicaţiei
prin program). Dacă butonul RUN apare ca o săgeată întreruptă (figura I.1.3-c), aceasta indică
faptul că programul LabVIEW nu poate compila din cauza unor erori de programare. Apăsarea
butonului activează lista erorilor de programare. Pe bara cu butoane de comandă şi indicatoare de
stare se află butonul „Run Continuously” (rulare continuă); apăsarea acestuia crează o buclă şi
aplicaţia rulează în mod repetat. O metodă recomandată de a crea o buclă în LabVIEW este de a

8
folosi structurile de bucle incluse în program –FOR, WHILE. Butonul „Pause” este utilizat
când se doreşte efectuarea unei pauze în executarea programului. Pentru a continua rularea
programului este necesar să se apese butonul .

a)

b)

c)
Fig. I.1. 3. Executare program

Tipul fontului – dimensiune, stil, aliniere, culoare poate fi selectat cu “Text Settings”
şi meniul asociat prezentat în figura I.1.4.

Butoanele , , sunt folosite pentru aliniere, distribuire şi ordonare

obiecte. Alinierea/distribuirea obiectelor din panoul frontal/diagrama bloc se face prin selectarea
acestora şi configurarea pe baza opţiunilor din meniul asociat.

Fig. I.1. 4. Selectare font

Se pot alinia obiectele după marginea din stânga/dreapta, marginea de sus/jos, sau centru
orizontal/vertical. Distribuirea obiectelor se face prin selectarea distanţelor egale dintre marginile
stânga/dreapta, sus/jos sau centrele vertical/orizontal ale acestora(figura I.1.5).

9
 Fig. I.1. 5. Alinierea (a) distribuirea (b) obiectelor

Bara cu butoane şi indicatori de stare din fereastra diagramă diferă puţin faţă de cea din
panoul frontal (figura I.1.6).

Fig. I.1. 6. Bara butoane-fereastra diagramă

Butoanele adiţionale servesc pentru depanarea şi corectarea programelor. Acţionând

butonul “Highlight Execution” se poate urmări “curgerea” datelor pe diagrama bloc. Butonul
se transformă într-un bec luminos (figura I.1.7.).

Fig. I.1. 7. Urmărirea datelor pe diagrama bloc

Depanarea programelor se realizează prin folosirea butoanelor din tabelul următor:

Tabel I.1.1
Buton Activ Pasiv
“Step into”-executare program pas cu pas

„Step Over”- asigură saltul peste un

nod/subVI
„Step out”- asigură ieşire din
aplicaţie/subVI

10
 Fig. I.1. 8. Depanarea programului
Pentru identificarea aplicaţiei şi pentru a da posibilitatea utilizării acesteia ca subVI se
utilizează o pictogramă, respectiv un conector. Când o pictogramă (icon) a unui VI este plasată pe
diagrama bloc a altui VI, aceasta devine un subVI (echivalentul unei subrutine). Conectorul
reprezintă un set de borne care corespund elementelor de control şi indicatorilor de pe panoul
frontal.

c)
Fig. I.1. 9. Pictograma (a), conector (b), Conexiuni conector (c)

Aplicaţiile realizate în mediul de programare grafică LabVIEW se pot salva cu extensia

”.vi” (exemplu OHM.vi). Pentru aplicaţii mari este recomandat să se utilizeze formatul bibliotecă
cu extensia “.llb”. Dacă trebuie să se creeze o bibliotecă pentru un VI şi subVI-urile sale, se
selectează Save sau Save As din meniul File, urmat de New VI Library din căsuţa de dialog
(figura I.1.10).

11
 Fig. I.1. 10. Exemplu librărie în LabVIEW

I.2. PREZENTARE BARĂ MENIU

În partea superioară a ferestrelor aplicaţiilor LabVIEW există o bară care conţine

meniurile prezentate în figura I.2.1, ce se pot accesa printr-un click cu mouse-ul sau o combinaţie
de taste.

Fig.I.2. 1. Bara meniu

Meniul „File” este destinat operaţiilor specifice fişierelor. Din analiza tabelului I.2.1, se
poate constata că meniul File este utilizat pentru a deschide, închide, salva şi lista aplicaţii.
Tabel I.2.1
Creare aplicaţie nouă
Deschide dialog pentru selectare
aplicaţie
Deschide aplicaţie existentă
Închide aplicaţia curentă
Închide toate aplicaţiile
Salvare aplicaţie
Salvare aplicaţie cu nume nou
Salvare copie aplicaţie cu nume nou
Deschide dialog salvare aplicaţie cu
opţiuni
Revenire la ultima versiune de salvare
Setare pagină
Deschide dialog pentru opţiuni listare
Listare fereastră
Deschide dialog proprietăţi aplicaţie
Afişează ultimele aplicaţii deschise
Ieşire mediu programare LabVIEW

Meniul „Edit” este folosit pentru a reveni la acţiunea anterioară, a copia/a şterge/a căuta/ a
modifica/a redimensiona/ a seta ordinea obiectelor, a importa desene, a şterge firele greşite, a crea
subVI, etc.

12
 Meniul „Operate” este destinat rulării/opririi aplicaţiei, setarea valorilor elementelor de
control la valorile iniţiale, setarea valorilor curente ca valori iniţiale , schimbarea modului de
lucru rulare/editare.
Meniul “Tools” (tabel I.2.2) este destinat comunicării cu instrumentele exterioare, cu
plăci de achiziţii de date DAQ, asigurării accesului la aplicaţii National Instruments, asigurării
accesului la internet, etc.
Meniul “Browse” asigură prezentarea grafică a ierarhiei aplicaţiilor VI, acces la lista
subVI, etc.
Tabel I.2.2
Setează instrumente / plăci
achiziţie
Acces drivere instrumente
Acces setări canale/aplicaţii
DAQ
Reţine date aplicaţie
Setează nume utilizator
Editează conţinutul librăriei de
aplicaţii/creare librărie
Acces Internet
Acces operaţii nivel înalt
Personalizare aplicaţii

Meniul “Window” (tabel I.2.3) este utilizat pentru afişarea ferestrei diagramă, afişarea
paletei cu elemente de control/ funcţii, afişarea paletei cu unelte de lucru, vizualizarea listei de
erori, vizualizarea simultană a ferestrelor, etc.
Tabel I.2.3
Asigură acces la diagrama bloc
Asigură acces la paleta “Controls”
Asigură acces la paleta “Tools”
Prezintă conţinut clipboard
Prezintă lista de erori de
programare
Prezintă fereastra panou frontal şi
diagrama bloc afişate simultan
(stânga-dreapta sau sus-jos)
Afişează fereastra pe tot ecranul
Numele aplicaţiei/aplicaţiilor
deschise

Meniul “Help” asigură accesul la informaţii referitoare la mediul de programare

LabVIEW, la aplicaţii specifice funcţiilor utilizate, la exemple de aplicaţii pentru plăci de achiziţii
de date, comenzi, etc.
Specific mediului de programare LabVIEW este faptul că toate obiectele au asociate
meniuri “pop-up” atât în panoul frontal, cât şi în diagrama bloc (aceste meniuri sunt diferite).
Aceste meniuri se pot accesa cu butonul dreapta al mouse-ului în momentul în care cursorul este
pe obiectul dorit. Se poate schimba forma sau comportamentul obiectului folosind acest meniu şi
submeniurile din el.

13
 Fig. I.2. 2. Meniul pop-up pentru elementul de control ”SURSA TENSIUNE”

I.3. PALETE

În LabVIEW sunt utilizate următoarele trei palete:

 paleta cu unelte de lucru
 paleta cu elemente de control şi indicatoare
 paleta cu funcţii
I.3.1. Paleta “Tools” cu unelte de lucru este accesibilă în fereastra panou frontal şi
fereastra diagramă bloc şi reprezintă un mod special de operare a cursorului în LabVIEW, pentru
a defini operaţiile ce se pot efectua. Aceasta poate fi afişată/ascunsă selectând opţiunea Show
Tools Palette din meniu-ul Windows al uneia din ferestrele Panou sau Diagramă. O alta metodă
de afişare a paletei se bazează pe comportarea contextuală: se poziţionează cursorul mouse-ului în
interiorul ferestrei Panou Frontal sau Diagramă Bloc şi se apasă simultan tasta <Shift> şi
butonul din dreapta mouse-ului. Aspectul ferestrei este prezentat în figura I.3.1.

.
Fig. I.3.1. Paleta “Tools”

Uneltele şi funcţiile lor sunt descrise în continuare:

14
  unealtă de operare = schimbă valoarea unui control sau selectează textul din
acesta;
Prin intermediul uneltei de operare se manevrează mai ales valorile elementelor panoului
frontal; se foloseşte mai rar în diagrama bloc, la stabilirea valorii constantelor (exemplu:
constanta universală true-false, tablou de constante).
 unealtă de poziţionare = poziţionează, redimensionează şi selectează
obiectele;
 unealtă de scriere = permite introducerea de la tastatură a textului;
 unealtă de conectare= conectează funcţii/iconuri în diagrama bloc;
Se foloseşte în fereastra diagramei bloc, pentru a realiza legăturile între noduri (elemente
de execuţie). Firele definesc fluxul datelor. În panoul frontal se realizează corespondenţele între
controale/ indicatoare ţi terminalele conectorului.
 unealtă de prezentare a meniului = deschide un meniu asociat la un obiect;
 unealtă de scroll = deplasare fără barele de scroll a panoului frontal /
diagramei bloc;
 unealtă de probă = crează probe pe fire în diagrama bloc;
Se defineşte o fereastră în care se afişează valoarea transmisă pe un fir de legătură (în
faza de execuţie a IV). Se utilizează în diagrama bloc, mai ales pentru depanarea programului.
 unealtă de copiere a culorii = copiază culoarea selectată, preluând culoarea
obiectului asupra căruia se execută click cu butonul stânga al mouse-ului

 unealtă pentru oprire = pune puncte de oprire în VIs, funcţii, secvenţe sau
cicluri;

 unealtă de colorare = selectează culoarea obiectului din prim plan şi din

spatele acestuia.
Se poate trece de la o unealtă la alta în timp ce te afli în modul de operare Edit:
 se selectează unealta din paleta Tools;
 se foloseşte tasta Tab pentru a selecta uneltele folosite cel mai mult în secvenţa

.
 Apasaţi tasta “Space” pentru a alterna între uneltele de operare şi de pozitionare
când panoul frontal este activ, respectiv dintre uneltele de scris şi uneltele de poziţionare
când diagrama bloc este activă.

I.3.2. Paleta ,,Controls”

Odată cu deschiderea ferestrei panou (Panel) devine activă o fereastră ataşată numită
paleta controls; în caz că fereastra de control nu este afişată aceasta se poate afişa selectând
opţiunea „Show Controls Palette” din meniul Windows al ferestrei panou. Paleta „Controls”
permite selectarea unor obiecte de intrare/ieşire utilizabile în fereastra panou.
Această paletă este prezentată în figura I.3.2. fiind constituită din simboluri grafice ce
reprezinta subpalete; conţin o gamă mare de obiecte disponibile ce se pot utiliza pentru a construi
un panou frontal. Se pot accesa subpaletele apăsând pe icoana dorită. Amplasarea elementelor de

15
control şi a indicatoarelor este prezentată în tabelul I.3.1. iar o descriere sumară în tabelul I.3.2.
Paleta poate fi activată din meniul Window sau executând click dreapta pe butonul mouse în
fereastra panou frontal.
Pe suprafaţa ferestrei sunt disponibile o serie de simboluri care definesc o familie de
obiecte din care poate fi selectat un obiect. Familia de obiecte se desfăşoară atunci când este
executat clik cu mouse-ul pe unul dintre simboluri.
Fiecărui tip de element de intrare şi ieşire îi este ataşată o iconică, numele tipului de variabilă
apărând sub bara de titlu atunci când se face poziţionarea pe iconica corespunzătoare tipului.

a) b)
Fig. I.3.2. Paleta “Controls”(a) şi elemente de tip numeric (b)
Tabel I.3.1
Numeric Logic Sir de caractere/ cale
Vector sau Numeric/vectori de şiruri cu douã Grafice
cluster dimensiuni (liste, tabele)
Numeric/ listă I/O (DAQ Channel Name) Aplicaţii referinţă
selecţie
Controale Controale folosite în versiuni anterioare Integrarea componente
dialoguri ActiveX
Elemente Selectare control Controale utilizator
decorative
Elementele din paleta “Controls” pot fi selectate, mutate, redimensionate, aliniate,
colorate, atribuite nume sugestive, personalizate, etc.
Tabel I.3.2
Subpaleta Descrierea Tipul de date
Numeric O varietate largã de controale numerice Numeric
Boolean O varietate largã de controale logice Logic
String&Path Un şir de caractere poate conţine text sau octeţi de Sir de caractere sau
date, iar o cale poate indica calea spre un fişier cale
Array&Cluster Obiecte ce vã permit sã grupaţi alte controale Vector sau cluster
List&Table Listele vã permit sã afişaţi mai multe obiecte text, Numeric şi vectori de
toate în acelaşi control şi tabelele sunt grile de text şiruri cu douã
dimensiuni
Graph Obiecte dreptunghiulare care vã permit sã arãtaţi Diverse

16
 datele grafic (imagini)
Ring&Enum Ca o listã, dar se comportã ca un meniu Numeric
contextual, un singur obiect fiind arãtat la un
moment dat.
I/O Multe controale legate de intrare/ieşire incluzând I/O (DAQ Channel
DAQ Chanel Name şi Waveform-uri Name), Waveform
Refnum Numere de referinţã pentru a deschide conexiuni Diferite tipuri de
de diferite tipuri, cum ar fi Byte Stream File Refnum
Refnum pentru a deschide fişiere
Dialog Controls O varietate de controale pentru dialoguri (ferestre Diverse
pop-up care nu vã permit sã selectaţi alte ferestre)
Classic Controls O varietate de controale folosite în versiuni Diverse
anterioare de LabVIEW
ActiveX Controale ce permit integrarea de componente Diverse
ActiveX
Decorations Obiecte de pe panoul frontal care sunt pentru Nici unul
decorare; nu controleazã date, deci nu au noduri în
diagrama bloc.
Select a Permite selectarea unui control care a fost Diverse
control… construit.
User Controls Controalele utilizator; vedeţi fişierele de help Orice doriţi
despre cum se insereazã în aceastã paletã

I.3.3 Paleta ,,Functions”

Odată cu deschiderea ferestrei diagramă a unei aplicaţii devine activă o fereastră în care
sunt reprezentate funcţii, instrucţiuni şi operatori ce permit realizarea diferitelor aplicaţii.
Fereastra de funcţii (Functions) poate fi deschisă din meniul Windows al oricărei din cele două
ferestre specifice ale mediului LABVIEW. Fiecare element al ferestrei corespunde unei familii de
funcţii sau operatori, ce devine activă atunci când mouse-ul este poziţionat pe iconica respectivă.
Figura I.3.3. prezintă paleta Functions (folosită doar în diagrama bloc), tabelul I.3.3
prezintă amplasarea subpaletelor sale, iar în tabelul I.3.4 se prezintă pe scurt rolul subpaletelor.
Articolele din paleta Functions nu plasează niciodată un obiect în panoul frontal – ele plasează
un obiect doar în diagrama bloc. Dacă paleta Functions nu e vizibilă, se poate deschide selectând
Show Functions Palete din meniul Window. Paleta este disponibila numai cand fereastra
diagramă bloc este activă.

17
 Fig. I.3.3 Paleta Functions şi subpalete

Tabel I.3.3
Structuri Numeric Logic
Şir Vector Grup
Comparaţie Timp şi Dialog Fişier I/O
Achiziţie de Date Grafice (Waveform) Analiză
Instrument I/O Mişcare şi Vizionare Matematică
Comunicaţii Controlul aplicaţiei Grafică şi Sunet
Tutorial Generare Raport Avansaţi
Selectează un VI… Librării utilizator

Tabel I.3.4
Subpaletă Descriere
Structuri Element control program de Nivel-Înalt
Numeric Operaţii asupra datelor de tip numeric
Logic Operaţii asupra datelor de tip logic
Şir Operaţii asupra datelor de tip şir
Vector Operaţii asupra datelor de tip vector
Grup Operaţii asupra datelor de tip grup
Comparaţie Compară tipuri de date, dar de obicei date numerice
Timp şi Dialog Cronometrare şi ferestre ‘pop-up’(căsuţe dialog care apar în momentul
executării unei acţiuni)
Fişier I/O Citeşte şi scrie date în fişiere (tipic pentru hard disk-uri, floppy disk-
uri, etc.)
Achiziţii de Date Asigură funcţionalitatea pentru toate produsele de achiziţie de date
(DAQ) ale National Instruments
Grafice Crează şi manipulează date de tip grafic
Analiză Matematică pentru grafice şi vectori
Instrument I/O Asigură comunicaţia cu o gamă largă de instrumente care au anumite
tipuri de interfaţe
Mişcare şi Vizionare VI-uri pentru aparatele de mişcare şi vizionare (motoare de control şi

18
 camere video)
Matematică Analiză pentru vectori de date numerice, cum ar fi media, deviaţie
standard, răspunsul frecvenţei, etc.
Comunicaţii Asigură comunicaţia cu alte calculatoare, alte aplicaţii de pe calculator, etc.
Controlul Aplicaţiei Control mai mare asupra aplicaţiei
Grafică şi Sunet Control grafic de calitate superioară, plus control pentru o placă de
sunet de pe un PC
Tutorial VI-uri folosite în tutorialul inclus în LabVIEW
Generare raport Te ajută să generezi rapoarte tipărite, din LabVIEW
Avansaţi Manipulare avansată de date
Selectează VI Necesar pentru subVI-uri
Librării utilizator subVI-uri proprii

I.4. EDITARE PICTOGRAMĂ / UTILIZARE CONECTOR

Pictogramele pot fi editate sau modificate folosind Icon Editor (figura I.4.1). Pentru
selectare se poate face dublu-click pe icoana implicită în colţul drept de sus al ferestrei ori se face
click dreapta şi se selectează Edit Icon din meniu. La deschidere se constată că paleta cu unelte
este localizată spre partea stânga a ferestrei Icon Editor şi suprafaţa de editare este în centru. Se
poate desena sau scrie folosind uneltele, respectiv se poate copia un alt desen. Pictograma trebuie
să fie sugestivă, astfel încât, atunci când cineva se uită la cod pentru prima dată să determine
funcţiile cu uşurinţă. Folosirea textului în icoane ajută adesea la realizarea acestui scop.

Fig.I.4.1. Icon Editor

Când efectuăm click dreapta pe icon, observăm că apare în meniu opţiunea „Show
conector”(activ numai în panoul frontal). Forma conectorului este în funcţie de elementele de
control şi indicatoare din panoul frontal. Fiecare element de control/indicator din panoul frontal,
poate fi conectat cu la un terminal al conectorului, realizând o corespondenţă între acestea
(figura I.4.2.). Acest lucru permite utilizarea aplicaţiei respective ca subVI în altă aplicaţie.

19
 Fig. I.4.2. Utilizare conector

1.5. APLICAŢIE – Puntea Wheatstone

Etape:
1.Se selectează rezistorul R1 din ControlsHorizontal Pointer Slide;
2.Se introduce numele acestuia;
3.Se redimensionează folosind unealta de poziţionare şi se modifică valoarea rezistenţei cu

sau cu ;
4.Se selectează rezistorul şi din meniul Edit se alege Copy, urmat de Paste. Pe panoul frontal va
apare un nou rezistor R2. Se poate folosi combinaţia de taste Ctrl+C, respectiv Ctrl+V,
pentru a obţine rezistorii R3 şi R4;
5.Se alege un aparat indicator GALVANOMETRU şi se marchează scara gradată în domeniul
±10mA;
6.Se selectează ControlsKnob şi se atribuie eticheta SURSA TENSIUNE;
7.Se selectează ControlsDigital Control şi se atribuie eticheta r i (rezistenţa internă sursa de
tensiune), respectivun alt control digitalRG (rezistenţă internă galvanometru);
8.Se selectează ControlsDigital Indicator şi se atribuie eticheta I 1; se repetă pentru I2, I3, I4
(sau prin copiere);
9.Se poziţionează toate elementele pe panoul frontal;
10. Se salvează aplicaţia;
11. Se editează pictograma folosind Icon Editor;

20
12. Se activează conectorul şi se execută conexiunile;

13. Se deschide fereastra diagramă;

14. Se selectează Formula Node din Functions>>Structures. Cursorul va lua forma
specifică. Se poziţionează şi se redimensionează în fereastra diagramă;

15. Se efectuează click dreapta pe marginea din stânga structurii şi se selectează Add Input.
Se scrie R1;

16. Se efectuează click dreapta pe marginea din dreapta structurii şi se selectează Add
Output. Se scrie I1;

17. Se repetă operaţiilede la punctul 15 pentru toate elementele de intrare (R2, R3, R4, RG,
Ri, E);
18. Se repetă operaţiilede la punctul 16 pentru toate elementele de ieşire (I2, I3, I4, I5, m);
19. Se scriu ecuaţiile corespunzătoare funcţionării punţii în regim dezechilibrat;
20. Se realizează conexiunile dintre elementele de control şi intrările structurii de calcul;
21. Se salvează aplicaţia;
22. Se verifică funcţionarea folosind noţiunile prezentate anterior.

21
Fig. I.5.1. Puntea Wheatstone – panou frontal

Fig. I.5.2. Puntea Wheatstone – diagrama bloc

22