Curs 3 Managementul Surselor de Energie Regenerabile

13.
MANAGEMENTUL SURSELOR
REGENERABILE DE ENERGIE
Gabriel Paul NEGREANU, Cristian ŢÎNŢĂREAN,
Nicolae GOLOVANOV, Petru POSTOLACHE
13.1. Definiţii
Din categoria surselor regenerabile de energie (SRE) fac parte următoarele

forme de energie non-fosile [1], [2], [3]: y energia vântului (eoliană); y energia
solară; y energia geotermală; y energia căderilor de apă (hidraulică); y energia valu-
rilor; y energia mareelor; y biomasa; y gazul de fermentare a deşeurilor (gaz de
depozit); y gazul de fermentare rezultat din tratarea apelor uzate; y biogazul.
Din punctul de vedere al energiei hidraulice, în acest capitol sunt tratate numai
aplicaţiile de mică putere, cu puteri instalate de cel mult 10 MW („hidro mic”),
criteriu considerat în legislaţia europeană specifică pentru promovarea SRE.
Prin biomasă se înţelege fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi
reziduurilor din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvicultură şi
sectoare conexe precum şi cota biodegradabilă de deşeuri industriale şi urbane,
incluzând fracţia rezultată din lucrările de peisagistică urbană.
Uzual, se foloseşte termenul de biogaz pentru toate categoriile de gaze com-
bustibile rezultate din fermentarea unor deşeuri şi dejecţii animale.
Energia eoliană, hidraulică, cea a valurilor şi a mareelor pot fi convertite în
energie electrică, iar celelalte SRE pot fi folosite atât pentru producerea energiei
electrice cât şi a căldurii.
Prin convenţie, în sens mai larg, biocombustibilii fac parte şi ei din categoria
surselor regenerabile de energie.
Utilizarea surselor regenerabile de energie este o prioritate politică a Uniunii
Europene, deoarece răspunde unor obiective strategice: securitatea alimentării cu
energie, protecţia mediului (respectarea obligaţiilor din Protocolul de la Kyoto rati-
ficat la 5 martie 2002) şi creşterea competitivităţii [4].
Obiectivul strategic european a fost deja propus în 1997 în Cartea Albă şi
constă în dublarea până în anul 2010 a aportului SRE, care trebuie să crească de la
6 % la 12 % din consumul total de energie [5].
Managementul SRE se focalizează pe crearea unui cadru de reglementare
pentru susţinerea utilizării lor pe piaţa energiei, şi pe tehnologiile de integrare a
energiei produse din SRE în sistemul energetic. O componentă importantă a mana-
gementului SRE este şi aceea a promovării acestor tehnologii în faţa opiniei pub-
lice (care trebuie să le accepte costurile mai ridicate în favoarea beneficiilor
ambientale realizate) şi comunităţii de afaceri (care trebuie să sesizeze importanţa
2 MANAGEMENTUL ENERGIEI
implementării lor în contextul epuizării continue a resurselor de combustibili

fosili).
13.2. Potenţialul SRE şi tehnologiile aplicabile
13.2.1. Potenţialul SRE în România
Potenţialul teoretic reprezintă valoarea maximă a energiei primare regenera-

bile existente într-o arie geografică, estimat prin evaluări sau măsurători de durată.
Potenţialul valorificabil este cel relevant, ca fiind energia ce poate fi obţinută din
SRE la un anumit orizont de timp, în condiţiile tehnologice şi economice definite
de acel moment. În funcţie de perfecţionarea tehnologiilor în timp, potenţialul
valorificabil tinde asimptotic către potenţialul teoretic.
Pentru România, potenţialul estimat al SRE este prezentat în tabelul 13.1.
Tabelul 13.1. Potenţialul energetic al surselor regenerabile de energie din România [23]
Sursa Potenţialul anual Destinaţia
Energie eoliană 23,0 TWh Energie electrică
60,0 PJ/an Energie termică
Energie solară
1,2 TWh Energie electrică
Energie geotermală 7,0 PJ Energie termică
Energie hidraulică 36,0 TWh
Energie electrică
(din care sub 10 MW) (3,6 TWh)
Energie termică
Biomasa şi biogaz 318,0 PJ
Energie electrică
Potenţial eolian favorabil se află în zonele: y Zona Dobrogei, inclusiv fâşia

litoralului; y Zona de deal înalt şi de munte, la altitudini, în general între 600 şi
1100 m, în amplasamente deschise, situate spre vârful unor înălţimi golaşe.
Celelalte regiuni din România au resurse eoliene sărace. Totuşi, pot fi găsite
punctual amplasamente cu un potenţial bun (beneficiind de efectul de curgere peste
vârfurile de deal, efectul de canalizare a curenţilor de aer etc.). Încă din anii '80 a
fost semnalată posibilitatea folosirii platformei continentale a Mării Negre pentru
aplicaţii eoliene a căror putere cumulată poate fi de 2 000 MW. Din motive de
protecţie a mediului este puţin probabilă amplasarea instalaţiilor de conversie în
Delta Dunării.
Potenţialul solar prezintă o densitate medie diurnă de energie a radiaţiei
solare incidente în plan orizontal de circa 3 kWh/(m2 xzi). Mai mult de jumătate din
suprafaţa României beneficiază de un flux mediu anual de energie cuprins între
1100 şi 1300 kWh/(m2xan). În aceste condiţii, un captator solar termic funcţio-
nează, în condiţii de siguranţă şi eficienţă normale din luna martie până în luna
octombrie, cu un randament cuprins între 40 şi 90%. Celulele fotovoltaice din
structura modulelor solare asigură conversia directă a energiei solare în energie
electrică. Un panou fotovoltaic cu suprafaţa de 1 m2, având puterea instalată de
120 W, poate furniza circa 130 kWh/an.
_
Potenţialul geotermal este de joasă şi medie entalpie, cu ape de adâncime de

temperaturi între 25 şi 60°C şi, respectiv, ape mezotermale, cu temperaturi de la 60
MANAGEMENTUL SURSELOR REGENERABILE DE ENERGIE 3
la 125°C. Limita economică de foraj pentru ape geotermale nu depăşeşte, în gene-

ral, 3300 m şi a fost atinsă doar în anumite zone (bazinul geotermal Bucureşti Nord
– Otopeni, perimetrele Snagov şi Baloteşti). În prezent, există aproape 70 de sonde
geotermale pentru producţia de căldură (apă caldă cu temperatura peste 60°C) în
diferite perimetre şi un potenţial exploatabil de circa 100 mii tep/an.
Potenţialul hidroenergetic poate fi valorificat prin amenajarea a circa 800
centrale hidroelectrice de mică putere însumând o putere de 2150 MW şi o produc-
ţie de energie de 6000 GWh/an. Potenţialul micro-hidroelectric este pregnant în
mai multe bazine geografice, dintre care cele mai importante sunt Someşul Cald-Criş,
Drăgan-Iad, Argeş-Dâmboviţa-Râul Târgului, Sebeş, Cerna-Motru-Tismana-Jiu.
România are un ridicat potenţial de biomasă şi biogaz. Se estimează urmă-
toarea repartizare: y 49 PJ – resturi rezultate din exploatări forestiere şi lemn de
foc; y 20 PJ – deşeuri lemnoase (coajă, rumeguş, rămăşiţe); y 200 PJ – deşeuri
agricole (paie, tulpini de porumb, corzi de viţă de vie etc.); y 24 PJ – biogaz; y 23 PJ
– deşeuri urbane.
Biocombustibilii intră în categoria surselor regenerabile de energie din bio-
masă şi în afară de utilizarea clasică în transporturi pot fi folosiţi şi în producerea
de energie electrică şi/sau termică. România are zone agricole propice (suprafeţe,
compoziţia solului, insolaţie, experienţă de exploatare) producerii materiei prime
(rapiţă, floarea soarelui, sfeclă de zahăr etc.) din care se fabrică biodieselul sau
bioetanolul. La nivelul anului 2010 se estimează că 2 milioane hectare teren agricol
vor fi disponibile pentru diferite culturi tehnice. De exemplu, pentru biodiesel, o
cantitate de rapiţă de 2500 kg recoltată de pe un hectar de cultură asigură
producerea a circa 900 kg de ulei crud care poate fi rafinat prin transesterificare,
sau utilizat chiar direct, în motoarele diesel. Potenţialul de producere în România
de biodiesel se estimează la circa 400 mii tone în 2010.
13.2.2. Potenţialul de producere a energiei electrice şi termice din SRE

în UE, pe termen mediu (2020)
Cu excepţia aplicaţiilor hidroenergetice care aproape şi-au epuizat poten-

ţialul, celelalte surse regenerabile abia au început să se dezvolte.
Energia eoliana are cel mai mare potenţial, cu circa 510 TWh/an numai în
ţările EU-15. Energia eoliană poate avea în medie o contribuţie de 40% din totalul
producţiei de energie electrica din SRE. Hidroenergia are a doua contribuţie pe
termen mediu, dar potenţialul este aproape valorificat. Electricitatea din biomasa
solida are al treilea potenţial în EU-15, cu circa 270 TWh/an, în ordinea Franţa,
Germania, Marea Britanie, Spania şi Italia.
Electricitatea din biomasă are un potenţial valorificabil de mai mult de
60 TWh/an şi este prima ca şi contribuţie la nivelul anului 2020. Hidroenergia de
mică putere are un potenţial valorificabil de circa 6 TWh/an în 2020 faţă de o pro-
ducţie de 2,4 TWh/an în 2001. Energia eoliană pe platforma continentală, energia
valurilor şi a fluxului au un potenţial de circa 5 TWh/an fiecare. Energia eoliană pe
platforma continentală va fi dezvoltată mai ales în ţările adiacente Marii Baltice:
Estonia, Lituania, Letonia şi Polonia.
România are deja cel mai important potenţial SRE valorificat, din cauza cen-
tralelor hidroelectrice de mare putere. Polonia şi România au cel mai important
potenţial valorificabil pe termen mediu, în principal, datorită biomasei.
Figura 13.1. Potenţialul estimat pentru Figura 13.2. Potenţialul estimat pentru
producerea electricităţii în ţările UE-15 producerea electricităţii în ţările UE-12
în anul 2020 faţă de situaţia din 2001. în anul 2020 faţă de situaţia din 2001.
Potenţialul valorificabil de conversie a energiei termice până în 2020 este de

184 Mtep, dintre care 148 Mtep vor proveni din ţările UE-15 şi 36 Mtep din ţările
UE-12 (figura 13.3).
Figura 13.3. Potenţialul estimat în 2020 pentru

producerea căldurii în ţările UE-12, faţă de situaţia
din 2001 [6].
Germania are cel mai ridicat potenţial cu circa 30 Mtep în 2020, pornind de
la 6 Mtep valorificaţi în 2001. Al doilea potenţial îl are Franţa cu o producţie anuală
posibilă de 28 Mtep în anul 2020 faţă de 10 Mtep în 2001, urmată de Italia, Marea
Britanie, Spania, Suedia. Potenţiale importante şi comparabile cu cel al biomasei
sunt disponibile atât pentru căldura solar-termală cât, şi geotermală.
Dintre ţările UE-25, Polonia cu o producţie de 2,5 Mtep/an în 2001 poate
produce 11,5 Mtep/an până în 2020. Al doilea potenţial ca importanţă este cel al
României, care pornind de la 2,6 Mtep/an în 2001, poate produce 7,6 Mtep/an în
2020 (318 PJ). Spre deosebire de ţările UE-15, căldurile solar-termală şi geoter-
mală vor avea o cotă mai mică în coşul producerii de căldură din SRE. România
apare cu următoarea distribuţie a SRE pentru căldură în anul 2020: biomasă 53%,
geotermală 25% , solară 24%.
13.3. Legislaţia şi politica de promovare a SRE
13.3.1. Legislaţia Uniunii Europene
În Uniunea Europeană, SRE se află de mai mulţi ani în atenţia factorilor de

decizie. Motivele sunt multiple, de la siguranţa alimentării cu energie, până la redu-
cerea emisiilor de CO2 şi dezvoltarea locală.
În 1997 Comisia Europeană a prezentat Cartea Albă privind SRE [5]. Docu-
mentul a propus căile de creştere a utilizării SRE la nivelul producerii a 12% din
consumul brut de energie în UE la nivelul anului 2010. Dezvoltarea necesară este
precizată pentru diferite resurse şi tehnologii, conform tabelului 13.2.
Tabelul 13.2. Energia electrică produsă din SRE în anul 2010,
conform obiectivelor propuse în Cartea Albă
Energie primară Energie electrică, TWh
Energia eoliană 80,0
Hidro 355,0
de mare putere 300,0
de mică putere 55,0
Fotovoltaică 3,0
Biomasă 230,0
Geotermală 7,0
Total 675,0
Al doilea document de mare importanţă este Directiva 2001/77 privind promo-

varea energiei electrice produse din SRE. După ani de negocieri, aceasta a fost
adoptată în septembrie 2001. Ţările membre au implementat directiva în legislaţia
naţională până la sfârşitul anului 2003.
Principalele prevederi ale directivei sunt: y stabilirea unor ţinte indicative
pentru cota electricităţii din SRE în totalul consumului brut, pentru fiecare din ţările
membre, astfel încât să se obţină în anul 2010 o cotă globală europeană de 22%;
este o creştere semnificativă şi coerentă cu obiectivul Cărţii Albe; aplicaţiile hidro-
energetice de mare putere sunt incluse; y accesul producătorilor din SRE la reţea şi
prioritatea în transportul şi distribuţia energiei electrice din SRE; y introducerea
unor scheme adecvate de asigurare a suportului de finanţare a investiţiilor; y criterii
obiective şi transparente privind costul conectării la reţea al instalaţiilor valori-
ficând SRE; y reducerea barierelor administrative; y emiterea unor documente de
certificare a originii energiei electrice din SRE.
În privinţa mecanismului de promovare, cele mai importante variante sunt
prezentate în figura 13.4. Unele mecanisme sunt proiectate să stimuleze producţia
din SRE, altele se adresează consumului.
Directiva nu recomandă alegerea preferenţială a unuia sau altuia dintre cele

două mecanisme-suport: comercializarea certificatelor verzi asociate unei cote obli-
gatorii de energie produsă din SRE (un mecanism mai apropiat de o piaţă liberă) şi
tariful fix (care favorizează investiţiile).
Figura 13.4. Mecanisme-suport pentru promovarea SRE pe piaţă.
Ţările membre îşi aleg tipul de mecanism, dar Comisia are posibilitatea să
propună mai târziu, dacă este cazul, un mecanism armonizat. Un alt compromis al
Directivei este că ţintele fiecărei ţări în parte sunt voluntare, dar dacă ţinta globală
nu se va îndeplini, atunci Comisia poate propune ţinte obligatorii. Evaluarea din
luna mai 2004 a progreselor făcute în dezvoltarea SRE [7] a ajuns la următoarele
concluzii:
• au fost stabilite ţintele naţionale pentru energia electrică produsă din
SRE, dar politica actuală nu va duce decât la realizarea unei cote globale europene
de 18-19% în 2010, adică un deficit de circa 120 TWh faţă de ţintă;
• dezvoltarea energiei eoliene a fost un succes; în 2003 aceasta a acoperit
2,4% din cererea de electricitate din UE;
• electricitatea din biomasă s-a dezvoltat mai încet decât aşteptările şi rata
de creştere din prezent de 7% pe an trebuie să fie mărită la 18% pe an;
• în 2004 când directiva a intrat în vigoare, 9 ţări au eliminat total sau par-
ţial taxele la biocombustibili şi penetrarea biocombustibililor pe piaţă a fost de 0,6%;
• se constată diferenţe mari între ţări; unele îşi vor atinge obiectivele,
altele sunt departe de acest lucru.
Şi datele privind emisiile gazelor cu efect de seră demonstrează că reducerile
obţinute în UE-15 sunt departe de a fi în acord cu obiectivul Kyoto.
Evaluarea din decembrie 2005 [8], privind mecanismele naţionale de suport
al SRE a arătat că:
• Pentru energia eoliană, care a fost tehnologia SRE cu cel mai mare
succes pentru producerea electricităţii, mecanismul cu tarif fix a fost cel mai
eficient în ceea ce priveşte creşterea numărului de aplicaţii în funcţiune. În cazul în
care politica unui stat (de exemplu, Danemarca) a înlocuit mecanismul cu tarif fix
cu cel cu cote obligatorii de energie şi certificate verzi, investiţiile s-au redus, ba
chiar au stagnat.
• Dezvoltarea valorificării biogazului a fost promovată, în egală măsură,
cu succes atât de tarifele fixe cât şi de certificatele verzi.
• Tarifele fixe aduc producătorului un profit relativ limitat, iar sistemul cu

certificate verzi poate conduce la profituri mai mari.
• Tarifele fixe pentru electricitatea din biomasă duc, în general, la rezulta-
tele dorite, dar alţi factori par să fie mai importanţi decât tipul suportului, ca, de
exemplu, infrastructura, gestionarea pădurilor, mărimea instalaţiilor ş.a.
• Mecanismele suport sunt prea puţin atractive într-un sfert din ţările UE
pentru a încuraja aplicaţiile eoliene şi în jumătate dintre ţări pentru a încuraja
valorificarea biomasei pentru electricitate.
• Mecanismele suport cresc preţul electricităţii la consumatori cu 4 − 5%
în Germania, Spania şi Marea Britanie şi cu până la 15% în Danemarca, unde SRE
acoperă mai mult de 20% din cerere.
În general, implementarea cea mai de succes a mecanismelor suport a avut
loc în Germania, Spania, Danemarca, Austria şi Olanda. Alte ţări au scheme de
succes numai pentru anumite resurse, cum este cazul biomasei pentru cogenerare
(Suedia şi Finlanda), al gazului de depozit în Marea Britanie. Unele ţări au tarife
fixe avantajoase, dar lipsesc procedurile potrivite pentru implicarea factorilor locali
(de exemplu, în Franţa).
În privinţa evoluţiei SRE pentru producerea căldurii se pot trage următoarele
concluzii:
• Aplicaţiile solare termice progresează. Recent, noile reglementări pentru
clădiri au adus un plus de interes; totuşi, în actualele condiţii, nici ţinta pentru
biomasa solidă nu este sigur că va fi îndeplinită. Creşterea puternică observată
după 2004, prin apariţia Planului de acţiuni pentru biomasă din decembrie 2005
[9], arată că, în ciuda unor întârzieri, este încă posibil de îndeplinit ţinta propusă.
Plantaţiile de culturi energetice nu s-au introdus atât de repede pe cât se dorea, în
schimb, se dezvoltă o piaţă de transfer a biomasei din Europa Centrală şi de Est.
• Pentru noile ţări admise în UE se observă o creştere importantă în
valorificarea biomasei, sprijinită într-o anumită măsură de fondurile structurale. În
multe situaţii este vorba de înlocuirea gazului natural pentru încălzire cu biomasă.
• Încălzirea geotermală şi cea bazată pe biogaz se dezvoltă insuficient.
În ultimii ani au început discuţii pentru stabilirea unei ţinte de 20−22%
pentru energia din SRE faţă de resursele primare de energie la nivelul anului 2020.
CE a cerut o analiză în vederea stabilirii în 2007 a unei astfel de ţinte.
13.3.2. România
Directiva 2001/77 a fost transpusă în legislaţia română prin HG 443/2003.

În ceea ce priveşte mecanismul-suport al implementării SRE, deşi ANRE a
emis încă în ianuarie 2004 documentul [17] în care se precizează că „se recomandă
pentru îndeplinirea ţintei propuse aplicarea opţiunii sistem mixt tarif fix şi cote
obligatorii”, ca schemă de sprijin, şi anume:
• până în 2007 aplicarea sistemului tarife fixe (feed-in tariff), în scopul sti-
mulării investiţiilor în domeniu şi creşterii cotei de E-SRE în producţia de energie
electrică;
• după 2007, pe măsura consolidării pieţei de E-SRE, trecerea la sistemul

de cote obligatorii, sistem compatibil cu principiile pieţei liberalizate de energie
electrică.
Din motive de ordin social-politic s-a adoptat încă din 2005 mecanismul
suport cu comercializare a certificatelor verzi, care nu a constituit un imbold pentru
investitorii în proiecte SRE. De asemenea, a fost elaborată Strategia de valorificare
a surselor regenerabile de energie, aprobată prin HG 1535/2003 [3] .
Prin HG 958/2005 s-au adus modificări în ceea ce priveşte mărimea contri-
buţiei electricităţii din SRE, inclusiv din exploatările hidroenergetice cu puterea
instalată mai mare de 10 MW („hidro mare”), din consumul brut de electricitate.
Această cotă a fost stabilită la 33% pentru anul 2010. În paralel, s-au precizat
cotele pentru SRE fără „hidro mare” până în 2012 [10].
Strategia privind SRE trebuie reactualizată pentru a asigura îndeplinirea
acestor noi cote. Este necesară o producţie de electricitate de 4,5−5 TWh din SRE
fără „hidro mare”, pentru a îndeplini cotele, ceea ce înseamnă o putere nou
instalată de aproape 1700 MW, în special, în aplicaţii hidraulice de mică putere şi
eoliene. Pe de altă parte, se impune o reconsiderare a contribuţiei fiecărei tehno-
logii SRE. De exemplu, energia care se poate produce din aplicaţii eoliene poate
avea un rol mult mai important decât cel prevăzut în strategie.
Au fost stabilite [10] următoarele cote obligatorii, ca valori procentuale
anuale din consumul brut de energie electrică: pentru anul 2006 - 2,2 %, pentru
anul 2007 - 3,74 %, pentru anul 2008 - 5,26 %, pentru anul 2009 - 6,78 % şi
începând cu anul 2010 - 8,4 %.
13.4. Situaţia actuală şi de perspectivă în domeniul

utilizării SRE
13.4.1. Situaţia actuală pe plan mondial
O balanţă procentuală a producţiei de energie din SRE în Uniunea Europeană

(15 + 10), la momentul 2001, este prezentată în figura 13.5 [6]. Se remarcă ponde-
rea importantă a hidroenergiei de mare capacitate, energiei eoliene, biomasei şi
biogazului.
Figura 13.5. Balanţa producerii energiei electrice şi termice din SRE la nivelul UE în 2001.
■ Energia eoliană. În 2006 mai mult de 13 000 MW au fost instalaţi în

centrale eoliene în lume, ducând puterea instalată la 72 628 MW. În ţările UE,
puterea instalată a fost la sfârşitul lui 2006 de 48 042 MW [11].
Pieţele din America de Nord şi Asia cunosc creşterile cele mai mari. Pe lângă
mai vechii actori ai pieţei de energie eoliană (Danemarca şi Olanda), Germania şi
Spania sunt ţările cu creşterile cele mai mari din UE, dar o dezvoltare au cunoscut
în ultimul timp şi pieţele din Marea Britanie, Portugalia, Italia şi chiar Franţa. În
tabelul 13.3 se regăsesc producţiile de energie electrică pe bază eoliană din diferite
ţări şi zone ale lumii.
Tabelul 13.3. Producţiile de electricitate din energie eoliană în anul 2006 în UE-25
Producţia de
Ţara Ponderea,%
electricitate, TWh
Germania 30,35 37,31
Spania 23,98 29,48
Danemarca 6,104 7,50
Marea Britanie 3,724 4,58
Italia 3,215 3,95
Olanda 2,754 3,39
Portugalia 2,542 3,12
Franţa 2,200 2,70
Restul ţărilor 6,483 7,97
Total UE+25 81,352 100,0
Cei mai mari producători europeni de echipamente sunt Vestas şi Gamesa.

Următoarele firme, în funcţie de cota de piaţă, sunt Enercon, GE Wind, Siemens
Suzlon, Repower etc. Industria europeană nu mai depinde de piaţa de desfacere
locală. Exemplul convingător este firma daneză Vestas, care produce şi exportă
3200 MW, cu o cifră de afaceri 3,58 miliarde euro în 2005. Puterea unitară a turbi-
nelor creşte continuu, ca exemplu puterea medie unitară a turbinelor instalate în
Germania în 2006 a fost de 1,849 MW. Cei care exploatează turbinele înlocuiesc
grupurile mai vechi, funcţionând în amplasamentele favorabile, cu variante mai
mari şi mai eficiente. Noile grupuri Vestas sunt cele cu diametru rotoric de 80 m,
90 m şi 100 m, cu putere unitară de 3 MW. Gamesa comercializează grupul G90

de 2 MW pentru amplasamente cu potenţial eolian mediu.
■ Energia solară. Aplicaţii solar-termice.Piaţa aplicaţiilor solar-termice în
Europa a ajuns la 3 milioane m2 în 2006. Creşterea în 2006 a fost de 44,3 %,
echivalentul a 2159,7 MWth şi s-a făcut simţită mai ales în Germania, Franţa,
Austria şi Grecia.
Capacitatea totală instalată în UE la sfârşitul lui 2006 este 14 280 MWt, cores-
punzând unei suprafeţe de panouri de 20 400 mii m2. Totuşi, în comparaţie cu
liderul mondial China, cu un total de 52 900 MWt la finele anului 2005 [18],
valoarea pare mică. Germania are partea cea mai importantă: 8 574 mii m2, adică
peste 6 000 MWt instalaţi, urmată de Grecia cu 3 287 mii m2 şi Austria cu 2 838
mii m2. Producătorii de echipamente cu desfacerea cea mai mare sunt BBT
Termotecknik, Viessmann, Ritter Solar, KBB Kollektorbau.
Aplicaţii fotovoltaice. În tabelul 13.4 se pot vedea producţiile mondiale de
energie electrică din aplicaţii fotovoltaice, lideri detaşaţi fiind Japonia, Statele
Unite şi Germania. Ca şi în cazul energiei eoliene, se remarcă prezenţa în top a
Indiei şi Chinei.
În lume, în 2005, s-au produs panouri cu celule fotovoltaice în sumă de
1727 MWv, adică cu 44,5% mai mult faţă de 2004, o creştere surprinzătoare având
în vedere dificultăţile de aprovizionare cu siliciu.
În 2006 existau în UE 3400 MWv instalaţi în panouri fotovoltaice. Numai în
anul 2006 s-au instalat 1246 MWv. Germania deţine prima piaţă mondială de
panouri fotovoltaice, cu circa 1153 MWv instalaţi (2006).
Tabelul 13.4. Producţiile de electricitate din aplicaţii fotovoltaice în anul 2004
Producţia de
Ţara Ponderea,%
electricitate, TWh
Japonia 1,200 36,93
Statele Unite 0,931 28,67
Germania 0,459 14,13
India 0,118 3,64
Australia 0,069 2,11
China 0,063 1,95
Spania 0,054 1,66
Italia 0,034 1,04
Olanda 0,033 1,02
Mexic 0,033 1,02
Restul lumii 0,254 7,83
Total mondial 3,248 100,0
Japonia şi-a întărit poziţia de lider al producătorilor de celule, cu 833 MWv,

adică 48,2% din producţia mondială. Industria europeană a progresat, fiind
încurajată de creşterea pieţei germane şi şi-a păstrat cota de 26,2% din producţia
mondială. China este a treia mare regiune producătoare din lume, înaintea S.U.A.
Cele mai mari companii sunt Sharp, Q-Cells, Kyocera şi Sanyo. Printre companiile
europeane, Q-Cells din Germania este cea mai importantă.
Energia geotermală. Resursa geotermală este a patra în filiera de producere

a electricităţii din SRE după hidro, biomasă şi eoliană. La sfârşitul anului 2004 ea
reprezenta 0,3% din producţia de electricitate mondială, adică 54,7 TWh dintr-un
total de 17 387 TWh. Puterea instalaţiilor geotermale a ajuns în 2007 la 9737,0
MWe. Puterea în funcţiune este 8011,6 MWe. Cea mai multă electricitate se
produce în S.U.A., 2687 MWe şi Asia, 3291 MWe. Cifrele producţiei mondiale de
energie electrică din resurse geotermale sunt prezentate în tabelul 13.5. La sfârşitul
lui 2006, puterea electrică instalată în aplicaţii geotermale în UE era 854,6 MWe.
Italia deţine principalele resurse geotermale de temperatură ridicată, în cuantum de
810,5 MWe instalaţi. Producţia este concentrată în cele trei amplasamente
Larderello (100 ani de exploatare) cu 543 MWe, Travele Radiocondelli cu 160
MWe şi Montamiata cu 87 MWe. Tot aici se prevede construcţia a încă 100 MWe,
graţie sistemului de promovare cu certificate verzi (în 2004 valoarea unui certificat
era de 93,79 euro/MWh).
Tabelul 13.5. Producţiile de electricitate din aplicaţii geotermale în anul 2004

Producţia de
Ţara Ponderea,%
electricitate, TWh
Filipine 10,28 18,8
Indonezia 6,70 12,2
Mexic 6,58 12,0
Italia 5,43 9,9
Japonia 3,43 6,3
Noua Zeelandă 2,53 4,6
Islanda 1,48 2,7
După Italia urmează Portugalia cu 28 MWe şi Franţa cu 14,7 MWe. În urma

ordonanţei din 13 martie 2002, tariful la care se cumpără în Franţa energia electrică
geotermală este de 76,2 euro/MWh, plus o primă de eficienţă de până la 30 euro/MWh.
În Germania există câteva aplicaţii ale tehnologiei cu ciclu binar. Tariful de
cumpărare este de 150 euro/MWh pentru instalaţii până la 5 MWe şi 140 euro/MWh
pentru instalaţii până la 10 MWe.
În ceea ce priveşte producerea căldurii, la sfârşitul anului 2004, în geotermia
de temperatură medie şi joasă erau instalaţi 12 103 MWt. Potenţialul utilizabil al
acestor surse este estimat la un echivalent de 4,2 Mtep. Cea mai mare parte a
aplicaţiilor este destinată încălzirii băilor şi piscinelor, apoi urmează încălzirea
clădirilor, care a folosit 30,3 % din energia geotermală extrasă.
În UE 27, puterea geotermală de temperatură medie şi joasă se cifrează la
începutul anului 2007 la 2490,7 MWt, cu o utilizare de 793 ktep. Aplicaţiile legate
de încălzirea băilor şi piscinelor totalizau 752 MWt, pentru încălzirea clădirilor
erau alocate 734 MWt, iar pentru încălzirea serelor 386 MWt. Ungaria are
aplicaţiile cele mai dezvoltate, cu o putere instalată de 725 MWt şi o energie
prelevată de 189,6 ktep. Urmează Italia cu 176,7 ktep, Franţa, Slovacia, Germania,
Grecia.
Resursa geotermală poate fi folosită şi pentru răcire, folosind tehnologii cu
ciclu de absorbţie. Cea mai dinamică tehnologie în geotermie este cea cu pompe de
căldură, care valorifică resursele de foarte joasă temperatură. Puterea instalată în
pompe de căldură este actualmente de 13 815 MWt, puterea medie a unei unităţi
fiind de 12 kWt. Energia geotermală prelevată prin pompe de căldură a fost de
circa 1,45 Mtep în 2004.
În UE puterea pompelor de căldură totalizează 4531 MWt în 380 mii unităţi
care extrag 0,58 Mtep. Suedia are numărul cel mai mare de unităţi, cumulând în jur
de 1700 MWt. Urmează Germania, Austria, Franţa. Piaţa cea mai importantă pentru
pompe de căldură este în Suedia, Franţa, Germania. IVT Industrier, BBT
Thermotechnik, Nibe Heating, Thermia Varme AB, Ochsner sunt câteva din firmele
importante producătoare de pompe de căldură.
■ Energia hidraulică de mică putere. În EU-25, la sfârşitul lui 2005 erau
circa 11 650 MW instalaţi în amenajări sub 10 MW. Dintre aceştia, cea mai mare
parte se află în Italia cu 2592 MW instalaţi, Franţa 2040 MW, Spania 1788 MW,
Germania şi Austria. În ceea ce priveşte producţia în 2005, aceasta a atins 43,1
TWh în 2005, instalaţiile hidro de mică putere reprezentau 11,2% din totalul hidro
şi furnizau 14,8% din producţia totală hidro (fără instalaţiile de acumulare prin
pompare).
Industria europeană deţine supremaţia în lume privind producerea echipa-
mentelor hidroenergetice de mică putere. Cifra de afaceri estimată este între 150 şi
180 milioane euro. Există circa 50 de producători de echipamente, cei mai impor-
tanţi fiind companiile multinaţionale Alsthom Power Hydro, VATech/Andritz,
Voitech Siemens, GE Energy.
■ Biomasa. Cifra resurselor primare de energie din biomasă forestieră şi
agricolă în 2005 era 58,7 Mtep de biomasă solidă în UE. Contribuţia biomasei
solide în consumul total de energie primară al UE a fost de 3,2%.
Franţa, Suedia, Finlanda, Germania valorifică cea mai multă biomasă.
Finlanda este un exemplu în valorificarea biomasei. Sistemele locale de încălzire
au 170 centrale termice cu putere unitară mai mare de 1 MW. De asemenea, există
45 centrale cu cogenerare totalizând 3500 MWt şi 1380 MWe. Succesul utilizării
acestei resurse în Finlanda se explică prin mai multe mecanisme de suport
financiar: taxa asupra CO2 şi tariful suplimentar de 4,2 euro/MWh pentru electrici-
tatea din biomasă.
Utilizarea biomasei solide pentru producerea electricităţii cunoaşte o creştere
rapidă în UE şi anume 16,1 % în 2005. Cei mai importanţi producători de
echipament sunt Kvaerner, Heizkessel ş.a. Arderea în strat fluidizat este tehnologia
uzual folosită. În tabelul 13.6 sunt prezentaţi liderii mondiali la acest capitol.
Tabelul 13.6 Producţiile de electricitate din aplicaţii pe biomasă în anul 2004
Producţia de
Ţara Ponderea,%
electricitate, TWh
Brazilia 13,2 8,07
Finlanda 10,1 6,13

Germania 9,3 5,66
Japonia 9,3 5,65
Canada 9,1 5,57
Marea Britanie 7,3 4,45
Spania 6,2 3,78
■ Biogazul. Biogazul rezultă prin fermentarea naturală a deşeurilor sau

prin fermentare anaerobă controlată. În total s-au produs în UE în 2006 circa 5346
ktep biogaz ca resursă primară., din care în gaz de depozit 3116,2 ktep, în staţii de
epurare 949,5 ktep iar în alte sisteme 1281,1 ktep. Marea Britanie şi Germania sunt
cele mai importante ţări care utilizează această resursă cu 1923 ktep, respectiv
1696 ktep producţia primară de biogaz.
La utilizare, căldura brută produsă este 631,1 ktep, iar cea de electricitate de
17,3 TWh. Căldura este produsă în centrale termice (280,8 ktep) şi în cogenerare
(350,2 ktep). Principalele ţări producătoare de electricitate din biogaz sunt
Germania, Marea Britanie, Franţa şi Italia. Procedurile de obţinere a biogazului
diferă de la companie la companie, de unde tehnologiile Valorga, Linde BRV,
Dranco, BTA sau Kompogas.
13.4.2. Situaţia SRE în România
Ponderea SRE în producţia de electricitate a României între 2001 şi 2007

este prezentată în tabelul 13.7 [23].
Tabelul 13.7 Ponderea SRE în producţia de electricitate a României între 2001 şi 2007
Anul
Energia primară,TWh
2003 2004 2005 2006 2007
Hidro + SRE 13,6 16,8 20,2 17,8 16,0
Nucleară 4,9 5,6 5,5 5,6 7,0
Combustibili fosili 38,2 34,1 33,7 39,1 39,7
Total producţie 56,6 56,5 59,4 62,4 62,7
Ponderea Hidro+SRE , % 21,4 29,7 34,0 28,5 25,5
În România, în prezent, puterea instalată în grupuri eoliene este

nesemnificativă (circa 2 MW), dar mai multe proiecte mari se află în faza de
analiză. Potenţialul eolian din Dobrogea şi zonele adiacente este verificat în
aproape 25 de puncte, prin instalarea de către investitori a unor stâlpi de măsură
specializaţi de 60 m înălţime sau mai mult.
Aplicaţiile solar-termice au o dezvoltare redusă, dar piaţa este în continuă
creştere, de exemplu, pentru apa caldă a unor a unor unităţi hoteliere şi de alimen-
taţie publică. Aplicaţiile fotovoltaice sunt limitate la proiecte demonstrative şi
punctuale. Puterea instalată în panouri fotovoltaice era de 50 kW în 2003 [12].
Aplicaţii importante sunt cele de la Universitatea Valahia din Târgovişte şi
Universitatea Politehnica din Bucureşti.
Aplicaţiile geotermale se dezvoltă în zonele cu resurse de acest tip. Un

exemplu reprezentativ este zona Oradea, unde 12 puţuri se află în limita oraşului, 6
lângă Băile Felix şi 5 lângă Borş.
Căldura recuperată este folosită pentru încălzirea spaţiilor de locuit (3000
apartamente), a serelor (1,8 ha), a apei calde de uz sanitar şi menajer (6000 apar-
tamente) sau industrial. Cea mai cunoscută aplicaţie este dubletul de la Nufărul,
unde temperatura la ieşirea din zăcăminte este cuprinsă între 70 şi 105°C cu debite
de la 5 la 25 l/s. Capacitatea instalată este de circa 25 MWt şi căldura folosită de
circa 216 000 GJ/an. Şi la Călimăneşti este în exploatare un punct termic care
deserveşte locuinţele şi stabilimentele balneo-climaterice din zonă, având tempe-
ratura la sursă de 95 − 100°C.
Centralele hidraulice de mare sau mică putere ocupă în prezent fără concu-
renţă prima poziţie în producerea de electricitate din SRE. Capacitatea instalată în
centralele hidroelectrice sub 10 MW se estimează la 300 MW, dar o parte impor-
tantă din această capacitate nu funcţionează şi, în orice caz, necesită lucrări de
modernizare. Energia produsă de centralele hidro mici este de circa 350 GWh/an.
Este însă foarte probabil ca fermele eoliene să detroneze în viitorul apropiat cen-
tralele hidroelectrice de mică putere în acest clasament, având în vedere declara-
ţiile de intenţie ale investitorilor români şi străini, care, pe baza măsurătorilor de
durată (1 − 3 ani) ale vitezei şi profilului vânturilor pe amplasamente din Dobrogea
şi zonele sub carpatice, speră să instaleze unităţi individuale şi ferme eoliene în
gama de putere 1 − 100 MWe.
Biomasa solidă este de departe cea mai utilizată sursă pentru încălzire în
România. În funcţie de condiţiile climatice, biomasa are o contribuţie de circa
100 − 120 PJ în balanţa de resurse primare. Folosirea biomasei pentru încălzire şi
apă caldă se face cu preponderenţă în mediul rural, în tehnologia (puţin eficientă)
de ardere în sobe tradiţionale. În afara celor 14 milioane de sobe, există peste 600
cazane industriale care ard deşeuri şi zeci de cazane de apă caldă, cu puteri de la
0,7 la 7 MWt, pentru încălzire locală.
Un proiect pilot pentru deschiderea pieţei de energie termică spre tehnologii
avansate de utilizare a biomasei este Sawdust 2000. Cu o investiţie de circa 13
milioane euro s-au construit centrale termice moderne folosind rumeguş, în oraşele
Vlăhiţa, Vatra Dornei, Huedin, Gheorghieni, Întorsura Buzăului.
Figura 13.6. Amfiteatrul „“fotovoltaic” de la Figura 13.7. Electrificarea unei gospodării

Universitatea Valahia, Târgovişte. ţărăneşti în comuna Surducel-Bihor.
Figura 13.8. Primul grup eolian în funcţiune în Figura 13.9. Cazan pilot pentru arderea
Dobrogea (comuna Baia, Tulcea). biomasei (pastile de rumeguş)
de la SC Pifati SA.
În figurile 13.6 − 13.9 se pot vizualiza realizările din domeniul conversiei
energiilor regenerabile în electricitate şi căldură, aflate la faza de prototip sau pilot.
13.5. Costuri, planificare, riscuri
13.5.1. Costurile energiei produse în aplicaţii ale SRE
Costurile de producţie a energiei electrice prin diferite tehnologii sunt pre-

zentate în tabelul 13.8.
Tabelul 13.8. Comparaţia între costurile de producere a energiei electrice

Investiţie Durată de Cost Cost de exploatare şi Cost energie
Tehnologie specifică funcţionare combustibil mentenanţă electrică
euro/kW h/an euro/kWh euro/kWh euro/(kWan) euro/kWh
Cărbune
(cicluri ultra 1100 7250 ~ 0,01 0,0045 18 ~ 0,04
supra critice)
Cicluri mixte
430 8000 ~ 0,025 0,0025 9 ~ 0,036
gaze-abur
Cogenerare
500 6000 ~ 0,023 0,0055 7 ~ 0,031
gaz natural
Energie
1000 2000−2500 – – 88 0,07 − 0,10
eoliană
Biomasă 2000 7000 0,01 − 0,06 0,0045 10 − 15 0,011
Nuclear 2000 8000 ~ 0,004 0,0080 32 ~ 0,05
Figura 13.10. Costurile marginale de producţie a energiei electrice din SRE [6] şi prognoza lor [21].
Se remarcă faptul că, deşi sunt dependente de factorii geografici şi climatici,

tehnologiile SRE sunt competitive cu tehnologiile clasice şi nucleare de conversie a
energiei, mai ales dacă sunt sprijinite de mecanismele-suport de finanţare. O detali-
ere a costurilor de producere a energiei electrice din SRE este prezentată în figura
13.10. Se poate trage concluzia că, pe măsură ce preţul hidrocarburilor va creşte în
viitorul apropiat, atât din cauza epuizării stocurilor naturale, cât şi din considerente
de natură politică, accesul comercial al tehnologiilor de conversie a energiei din
surse regenerabile va creşte din ce în ce mai mult.
O prognoză a costurilor investiţionale faţă de anul 2002 este prezentată în
figura 13.11 [13].
Un factor de mare importanţă în formarea costului energiei electrice din SRE
îl reprezintă durata de utilizare a puterii instalate, respectiv timpul de exploatare la
puterea nominală. Acest indicator este raportul dintre cantitatea de electricitate
produsă într-un an şi numărul de ore calendaristice ale acestuia (de regulă, 8 760
ore). În figura 13.12 este reprezentată corelaţia costului electricităţii faţă de acest
indicator într-o aplicaţie eoliană [14].
Figura 13.11. Prognoza costurilor investiţionale în proiectele de conversie a SRE.
Figura 13.12. Dependenţa dintre costul electricităţii produse de o

turbină eoliană şi durata de utilizare a puterii sale instalate.
13.5.2. Obstacole şi riscuri de implementare a proiectelor SRE
Problemele actuale pe care un investitor în energetica surselor regenerabile

de energie le întâmpină se împart în două mari categorii, potrivit perioadei de timp
care caracterizează activitatea în proiect, aşa cum se poate vedea în figura 13.13
[20].
Deşi există un cadru legislativ generos, efortul de investigare şi promovare a
unor investiţii întâlneşte în practică numeroase bariere :
CONSTRUCŢIA EXPLOATAREA
Probleme Probleme Racordarea Cadrul de

tehnice adminstrative la reţea reglementare
Figura 13.13. Structura problemelor apărute în calea investitorilor în proiecte eoliene.
− Probleme tehnice. y Lipsa sau limitarea dotărilor necesare operaţiilor de

construcţii-montaj specifice instalaţiilor de puteri mari, în speţă macarale, trolii etc.
y Lipsa unor servicii calificate de întreţinere şi reparaţii în exploatare, care poate
determina diminuarea disponibilităţii şi compromiterea succesului investiţiilor.
Partea electronică a aplicaţiilor SRE poate fi deosebit de complexă, iar asigurarea
pieselor de schimb pentru un număr redus de unităţi se poate face doar de la uzina-
mamă, rezervarea fiecărei piese in-situ fiind prohibitivă.
− Probleme administrative şi de practică comună. y Lipsa de informare a
potenţialilor parteneri locali asupra posibilităţilor şi oportunităţilor de valorificare a
resurselor regenerabile de energie. y Preţuri neadecvate şi nerealiste cerute pentru
lucrările de construcţii-montaj. y Lipsa de cooperare şi uneori dezinteresul unor
autorităţi locale cu atribuţii de autorizare în realizarea proiectului. y Greutăţi în
procurarea informaţiilor utile (de exemplu, hărţile de detaliu ale teritoriului şi ale
celor de cadastru imobiliar). Informaţiile şi autorizaţiile trebuie obţinute din mai
multe surse, dispersate şi necorelate. y Lipsa unei singure autorităţi pentru primirea
şi prelucrarea avizelor (biroul unic). Coordonarea între responsabilii care dau avize
(de exemplu, organul coordonator de avize − primăria/prefectura, consiliul judeţean/
local − ar trebui să ceară avizele de la celelalte organe − pompieri, mediu, sanitar
etc.). Nespecificarea unei liste concrete a avizelor necesare, unică pe ţară (număr
de avize, de la ce autorităţi trebuie să provină, pe baza căror documente se face
eliberarea etc.). Nu se cunosc costurile necesare pentru eliberarea acestor avize;
termen nespecificat în care avizele trebuie date (nefuncţionarea legii aprobării
tacite). y Nu există un registru centralizat al zonelor în care nu este permisă construc-
ţia obiectivelor energetice (rezervaţii naturale, zone de atracţie turistică, zone de
protecţie sanitară etc.). y Taxele de schimbare a destinaţiei terenului din teren agricol
sunt diferite de la zonă la zonă şi, în unele cazuri, sunt necunoscute. y Lipsa normelor
care să precizeze distanţa faţă de alte clădiri la care se pot construi instalaţiile SRE.
− Racordarea la reţea. y Problema construirii conexiunii de legătură cu
sistemul energetic naţional. y Problema punctului de racordare (proprietatea asupra
acestuia, obligaţia exploatării şi întreţinerii acestuia).
La realizarea proiectelor de investiţii în instalaţii de conversie energetică a

SRE pot apărea o serie de riscuri, care ar diminua efectul economic prognozat. În
mod general, instituţiile financiare examinează patru tipuri de riscuri: politice,
valutare, de creditare şi riscurile realizării proiectului [19].
− Riscul politic corespunde grupului de riscuri controlat de conducerea ţării.
Un astfel de risc poate apărea, de exemplu, la modificarea legislaţiei în vigoare a
ţării, a tipului de proprietate etc. În actualele condiţii ale aderării României la UE,
acest risc este minor.
− Riscul valutar ar putea deriva din cel politic şi din factori economici, în
urma devalorizării monedei naţionale etc.
− Riscul de credit survine ca urmare a incapacităţii cumpărătorului de a plăti
pentru marfa procurată sau a diminuării cererii, în cazul dat, la energie electrică.
− Riscul realizării proiectului survine în urma unor evenimente sau cauze
care ar împiedica executarea proiectului, inclusiv a cazurilor de forţă majoră.
Primele trei tipuri de risc vor fi minime în cazul unei stabilităţi politice în
ţară, având în vedere interesul deosebit manifestat de factorii de conducere,
reflectat în legislaţia în vigoare, referitor la implementarea surselor de energie
regenerabilă. Riscul realizării proiectului trebuie examinat în detaliu, făcând com-
paraţie cu proiectele asemănătoare desfăşurate în energetica clasică (de exemplu,
construcţia unei centrale termoelectrice).
Pe lângă riscurile de bază, ar putea surveni şi alte riscuri, precum ar fi:
• Riscul ecologic, care presupune creşterea cheltuielilor legate de protecţia
mediului. Acest risc este exclus, dat fiind faptul că centrala eoliană este o sursă de
energie „curată”, în regim reglementat, precum şi în caz de avarie.
• Riscul social. În acest caz, instalaţiile de conversie a SRE în electricitate
şi căldură pot fi surse potenţiale de accidente în producţie. Urmând regulile
prescrise de protecţie a muncii, riscul accidentării se reduce la minim, fiind de zeci
de ori mai mic în comparaţie cu cel existent la centralele electrice clasice.
• Riscul tehnologic şi riscul de transport se referă la posibilitatea reducerii
producţiei de energie din cauza lipsei de combustibil, apă, vânt, soare şi a altor
consumabile.
• Riscul de producţie este legat de reducerea cantităţii de energie electrică
produsă din cauza ieşirii din funcţiune a agregatelor sau a infrastructurii electrice.
Firmele producătoare de agregate SRE dau garanţii pentru producţia lor, identice
cu cele ale utilajului pentru termocentrale.
• Riscul de forţă majoră poate apărea în cazul unor circumstanţe neobiş-
nuite de tipul îngheţurilor (caz în care producţia de energie electrică din mini-
hidrocentrale se poate diminua) sau lipsei vânturilor dominante (caz în care pro-
ducţia de electricitate din energie eoliană poate fi mai mică decât cea estimată).
Pentru a analiza efectele factorilor de risc pentru o investiţie de valorificare a
SRE, se face o clasificare orientată pe două componente, importanţa şi predictibili-
tatea factorului (figura 13.14).
Figura 13.14. Evaluarea factorilor de risc la o investiţie privind SRE [6]:

1 – foarte important …; 5 – neimportant; 1– foarte nesigur …; 5 – sigur.
În această structură se observă că factorii de risc tehnici se încadrează mai

mult în cadranul stânga sus, în care elementele sunt considerate importante şi uşor
de prezis, deci prezintă un risc scăzut. Factori politici se află în cadranul stânga jos,
unde factorii sunt importanţi şi dificil de prezis. Factorii de risc de piaţă se înca-
drează şi ei în cadranul de risc ridicat, cu excepţia ratei de schimb care este neglija-
bilă ca risc.
13.6. Conversia şi utilizarea descentralizată a SRE
Pentru a reduce pierderile datorate transportului energiei electrice şi termice

de la locul de producere la cel de utilizare, se poate adopta cu succes producerea
descentralizată a energiei electrice şi termice din SRE. Două tipuri de aplicaţii sunt
de succes în prezent:
■ Apropierea SRE de mediul urban. O primă aplicaţie este integrarea în
clădiri a panourilor fotovoltaice şi a colectoarelor solar-termice (figura 13.15).
Clădirile proiectate pentru încălzire solară pasivă conţin ferestre largi pe
faţada sudică şi materiale de construcţie termoabsorbante. Se pot obţine reduceri
ale facturii de încălzire cu până la 50%. Aceste proiecte pot include şi ventilaţia
naturală în scop de răcire.
Figura 13.15. Colectoare solar-termice şi fotovoltaice integrate în clădiri.
Turbinele eoliene amplasate în mediul urban trebuie să producă un procent

semnificativ din cererea anuală de energie a clădirii în care sunt instalate şi a celor
din vecinătate. Aceste clădiri trebuie să fie eficiente din punct de vedere energetic,
altfel turbinele riscând să devină doar un factor estetic.
Vitezele vântului pentru care se preconizează asemenea instalaţii sunt
cuprinse între 2 şi 5 m/s, tipice pentru majoritatea locaţiilor urbane din Europa.
Există trei tendinţe în implementarea turbinelor eoliene în mediul urban:
y Montarea turbinelor eoliene de sine stătătoare în mediul urban (figura 13.16);
y Retehnologizarea clădirilor şi introducerea turbinelor în/pe clădire; y Integrarea
totală, ceea ce presupune proiectarea clădirii [15], astfel încât turbinele decid forma
arhitecturală a clădirii (figura 13.17).
Figura 13.16. Încadrarea turbinelor eoliene în peisajul urban.
■ Sisteme hibride de energie pentru alimentarea localităţilor din mediul

rural. În gospodăriile din mediul rural, serviciile energetice sunt inferioare calitativ
si din punctul de vedere al disponibilităţii faţă de mediul urban, mai ales dacă
aşezările sunt depărtate de infrastructura energetică (conducte de gaze naturale,
staţii de transformare şi reţelele electrice, drumuri naţionale etc.). În plus, la finele
anului 2005, în România erau 75 981 gospodării rurale neelectrificate, amplasate în
1998 localităţi, preponderent în Delta Dunării şi Munţii Apuseni, unde trăiesc
450 000 locuitori (2% din populaţie).
Figura 13.17. World Trade Figura 13.18. Componenţa unui sistem hibrid de energie.
Center din Bahrein.
Pe lângă conectarea localităţilor rurale la Sistemul Energetic Naţional, există

şi soluţii alternative de alimentare cu energie electrică şi termică a consumatorilor
din zonele rurale. Este vorba de producerea descentralizată a energiei în cadrul
sistemelor hibride de energie. Acestea sunt compuse din două sau mai multe sub-
sisteme de conversie energetică sau doi sau mai mulţi combustibili pentru acelaşi
subsistem. Ele sunt superioare sistemelor monovalente de conversie, în sensul
flexibilităţii, siguranţei în alimentare, eficienţei sau emisiilor.
După evidenţierea tipologiilor de localităţi rurale, se pot inventaria tehnolo-
giile energetice constând din cogenerarea descentralizată (motoare cu ardere internă
si microturbine cu gaze, eventual pe biocombustibili), în combinaţie cu utilizarea
SRE (hidraulică, eoliană, fotovoltaică şi biomasă pentru electricitate, respectiv
solară-termic şi biomasă pentru căldură) [21]. În figura 13.18 este prezentată
structura unui sistem hibrid de energie.
13.7. Căldură şi frig din SRE
Sursele şi purtătorii de energie regenerabilă pot fi utilizate pentru producerea

şi livrarea de căldură, electricitate şi frig (tabelul 13.8).
Există o legătură strânsă între valoarea produsului sau serviciului energetic
livrat sau prestat, complexitatea tehnologică şi cost. De exemplu, căldura este un
produs energetic de joasă temperatură disponibil la costuri relative coborâte în
comparaţie cu cele ale electricităţii, care este un produs cu valoare energetică
ridicată. Utilizarea biomasei, energiei solare sau geotermale în scopuri de încălzire
sau răcire face posibilă coborârea costurilor serviciilor în comparaţie cu
tehnologiile bazate pe combustibili fosili.
Temperatura este un indicator al “valorii energetice” a căldurii, clasificată ca
înaltă (peste 250°C), medie (80°C - 250°C) şi joasă ( sub 80°C). Atunci când o
cantitate de căldură necesară satisfacerii unui serviciu energetic de joasă
temperatură (încălzirea spaţiului rezidenţial) este livrată dintr-o sursă de

temperatură înaltă, calitatea energiei (exergia) este pierdută în mod ireversibil. În
consecinţă, energia de calitate superioară nu-şi atinge efectul maxim posibil în
sistemul energetic în care este utilizată.
Tabelul 13.8 Produse şi servicii energetice din surse regenerabile de energie [18]
SRE Tehnologia Căldură Frig Electricitate
Arderea pentru încălzire X - -
Arderea pentru cogenerare X - X
Arderea pentru trigenerare X X X
Biomasa
Incinerarea deşeurilor menajere X - X
Arderea biogazului din dejecţii şi X - X
deşeuri
Temperatură înaltă X - X
Geotermală
Temperatură joasă X X -
Răcirea pasivă a clădirilor - -
Încălzirea pasivă a clădirilor X - -
Încălzirea activă a clădirilor X - -
Solară
Răcire solară asistată X X -
termic
Colectoare integrate fotovoltaic- X - X
termic
Căldură solară concentrată (CSH) X X X
Încălzire. Pentru utilizarea SRE în scopul încălzirii din perspectivă

calitativă, se poate instaura o ordine de merit, din punctul de vedere a eficienţei
energetice şi economice:
1. Eficienţa energetică în clădiri şi sectoare industriale;
2. Proiecte de încălzire solară pasivă a clădirilor;
3. Solar termic sau/şi geotermal acolo unde există resurse suficiente;
4. Pompe de căldură, antrenate cu ajutorul energiei electrice din SRE;
5. Biomasă în sisteme energetice integrate pentru cogenerare sau trigenerare;
6. Arderea biomasei, incinerarea deşeurilor şi arderea biogazului din dejecţii
şi deşeuri numai pentru obţinerea căldurii.
Răcire. În baza aceloraşi consideraţii decurge şi ordinea de merit pentru
tehnologiile de răcire:
1. Eficienţa energetică în clădiri şi sectoare industriale;
2. Răcirea pasivă a clădirilor (ventilaţia în timpul nopţilor de vară fără
consum de energie electrică suplimentară);
3. Răcirea pasivă a clădirilor, utilizând surse de energie suplimentare (turnuri
de răcire, apă freatică);
4. Energie solară sau geotermală de joasă temperatură pentru sisteme active
de răcire (absorbţie);
5. Sisteme integrate pe biomasă (trigenerare) pentru producţia de frig.
6. Sisteme active de răcire prin compresie acţionate de electricitate din SRE.
13.8. Biocombustibili
Conform legislaţiei europene, până în 2010, toate statele UE trebuie să
folosească din totalul carburanţilor, minimum 5,75 % biocombustibili şi în special
biodiesel. Şi asta în condiţiile în care, la nivelul UE au fost adoptate o serie de
acte normative care sprijină promovarea biocarburanţilor (Biofuels
Directive/2003/30/EC) şi directive (Energy Taxation Directive/2003/96/EC) prin
care se acordă facilităţi fiscale (scutiri sau reduceri de taxe producătorilor de
biocarburanţi. De asemenea, o altă măsură a UE este şi norma de calitate a
biodiesel-ului (EN14214), urmând să apară un act asemănător şi în privinţa
bioetanolului. În 2005, producţia totală de biodiesel la nivelul UE s-a majorat cu
65%, până la un nivel de 3,18 milioane tone. Din această cantitate, o pondere de
peste 50% a fost asigurată de Germania (1,67 milioane tone, fiind urmată de Franţa
şi Italia. România a adoptat directiva UE prin Hotărârea de Guvern 1844/2005,
asumându-şi astfel obiectivul ca la 1 ianuarie 2007 să înregistreze o cotă de
consum de biocarburanţi de 2 % din totalul combustibililor consumaţi la nivel
naţional, cota urmând să crească gradual până la 5,75 % pentru 2010 şi până la
20% pentru 2020. Directiva nu are însă caracter obligatoriu şi, implicit, nu conţine
măsuri coercitive. Producţia biocombustibililor din România a înregistrat în 2007 o
cantitate de circa 100 000 t, urmând ca în următorii ani ea să se cifreze la o valoare
cuprinsă între 500 000 – 600 000 t.
Se semnalează în acest context apariţia termenului „biorafinărie” [25], care
este o entitate economică ce integrează procesele de conversie a biomasei cu
echipamentul necesar producerii biocombustibilului, energiei şi produselor chimice
pe baza surselor diferite de biomasă. Ea reprezintă deci o interfaţă între agricultură
şi industrie, valorificând surse regenerabile de energie şi generând cantităţi reduse
de poluanţi. Filierele de extragere a biocombustibililor sunt diverse, dar esenţiale
sunt două: plantele oleaginoase pentru obţinerea biodieselului şi plantele cu
conţinut mare de zahăr pentru obţinerea metanolului.
13.9 Conectarea la reţeaua electrică a SRE

Conectarea surselor de energie regenerabilă, la reţeaua electrică, ridică
probleme de natură tehnică (dificultăţi în reglajul şi controlul sistemului) şi de
natură economică (dacă nu este subvenţionată, energia electrică provenită din
sursele regenerabile nu este competitivă pe piaţa de energie). De asemenea,
conectarea SRE la sistemul electric poate determina apariţia de perturbaţii
electromagnetice în reţeaua electrică, în cazul în care nu se iau măsuri adecvate de
limitare a acestora. În mod obişnuit pot să apară perturbaţii sub formă de armonice,
interarmonice, fluctuaţii de tensiune, nesimetrie şi supratensiuni. Se recomandă ca
înainte de conectarea la reţea a surselor distribuite să se analizeze nivelul
perturbaţiilor din reţeaua electrică pentru a cunoaşte, atât contribuţia unităţilor SRE
la creşterea nivelului de perturbaţii, cât şi influenţa pe care perturbaţiile din reţea o
pot avea asupra parametrilor de performanţă ai instalaţiei SRE.
Nivelul perturbaţiilor determinate de funcţionarea unităţilor SRE este depen-

dent de caracteristici ale procesului de conversie a energiei primare în energie
electrică şi de modul de conectare a unităţilor SRE la reţeaua electrică. Conectarea
directă a unităţii SRE la reţeaua electrică conduce, de cele mai multe ori, la nivelul
cel mai ridicat de perturbaţii. În cazul obişnuit al conectării prin intermediul unui
transformator are loc diminuarea perturbaţiilor, în special eliminarea armonicelor
de rang multiplu de trei, dacă transformatorul are una dintre înfăşurări conectată în
triunghi. Conectarea unităţilor SRE prin intermediul unui circuit electronic cu
convertor performant de frecvenţă determină cele mai reduse perturbaţii.
Cunoaşterea perturbaţiilor care pot să apară şi condiţiile specifice în care
acestea apar permite adoptarea celor mai eficiente măsuri pentru limitarea
perturbaţiilor în reţeaua electrică publică. Acestea pot fi însoţite de daune la
consumatorii conectaţi în aceeaşi reţea, dar şi de penalizări ale furnizorilor de
energie electrică pentru nivelul redus al calităţii energiei electrice.
De asemenea, limitarea perturbaţiilor determinate de funcţionarea unităţilor
SRE poate fi importantă pentru promovarea acestor surse, reducând nivelul
intervenţiilor critice la adresa acestora.
13.9.1 Conectarea la reţeaua electrică a instalaţiilor eoliene
O dezvoltare deosebită au avut-o, în ultimii ani, sursele de energie electrică

care utilizează energie cinetică a maselor de aer în mişcare, ajungându-se astăzi la
unităţi de câţiva MW şi parcuri eoliene cu zeci de unităţi. Având in vedere faptul
că, în următorul deceniu, în România vor fi instalate probabil unităţi cu putere
totală de peste 3500 MW, prezintă un interes deosebit, atât analiza problemelor
tehnice de operare, control, protecţie, mentenanţă, cât şi a celor privind asigurarea
calităţii energiei electrice furnizată consumatorilor din reţeaua de distribuţie la care
sunt conectate aceste instalaţii.
Principalele probleme sunt:
• solicitările suplimentare ale reţelei electrice în regim normal de funcţionare
şi în regim de scurtcircuit (creşterea curentului electric de scurtcircuit în reţeaua de
distribuţie);
• rezolvarea problemelor de calitate a energiei electrice;
• modificarea profilului de tensiune în reţeaua de distribuţie, modificarea
circulaţiei de putere activă şi reactivă precum şi modificarea procedurilor de control a
tensiunilor în nodurile reţelei;
• stabilirea modului în care sistemele de generare distribuită răspund la
perturbaţiile normale din reţeaua electrică;
• modificarea schemelor de protecţie din reţeaua electrică;
• insularizarea şi operaţiile de restabilire a sincronismului;
• securitatea muncii în sistemele de generare distribuită.
Schema cea mai simplă de conectare a grupurilor eoliene este schema
directă (figura 13.19) [18, 19].
20 kV; 50 Hz
C Soft
Starter
A BC T
MA
producere putere
Multimplicator de
viteză
reactivă
0,69/20 kV; 50 Hz
Reţea de medie
tensiune
Soft Starter
Transformator
Palele instalaţiei
Generator asincron
Condensatoare pentru
Figura 13.19. Conectarea directă la reţeaua electrică a

unui generator asincron.
Utilizarea acestei scheme permite transmiterea directă în reţeaua de

alimentare a tuturor perturbaţiilor determinate de funcţionarea instalaţiei SRE. Ea
este caracterizată de un nivel ridicat al fluctuaţiilor de tensiune, pentru toate cele
trei componentele ale acestei perturbaţii:
• variaţiile ale tensiunii la borne datorate variaţiilor lente ale vitezei vântului;
• fluctuaţii de tensiune determinate de fenomene specifice procesului de
conversie (de exemplu, fenomen de „umbrire” la trecerea palelor în dreptul
turnului, conectări şi deconectări succesive ale instalaţiei);
• fluctuaţii rapide determinate, în special, de procese care au loc pe durata
pornirii instalaţiei.
Utilizarea unei scheme de tipul indicat în figura 13.19 în cazul parcurilor de
instalaţii eoliene poate determina importante perturbaţii sub formă de fluctuaţii de
tensiune datorită „sincronizării” tuturor generatoarelor asincrone şi deci apariţiei
fluctuaţiilor de tensiune la acelaşi moment.
Schema din figura 13.19 este caracterizată şi de o eficienţă relativ redusă,
având în vedere faptul că viteza de antrenare a maşinii asincrone, dependentă de
viteza de rotaţie a palelor nu poate fi menţinută permanent, astfel că micile
abaterile de la viteza normată, generează pierderi, care se disipă în rotorul maşinii
sau sunt preluate de sistemul de frânare (calare) al instalaţiei.
Schema menţionată în figura 13.19, nu determină, în cazurile normale,
armonice şi nici nesimetrie având în vedere faptul că maşina este astfel realizată
încât să asigure la borne tensiuni sinusoidale şi simetrice. Această schemă este însă
sensibilă la perturbaţii sub formă de armonice sau nesimetrie în curbele de tensiune
din nodul în care este conectată instalaţia.
Schema cu dublă alimentare (figura 13.20) permite recuperarea pierderilor
datorate abaterilor vitezei de antrenare faţă de viteza necesară realizării puterii
normate printr-o legătură a rotorului la reţeaua electrică de alimentare. Având în
vedere existenţa frecvenţelor diferite (în rotor frecvenţa este foarte redusă şi egală
cu fr = s⋅fs unde s este alunecarea maşinii, iar fs = f = 50 Hz este frecvenţa din
stator), legătura între reţeaua cu frecvenţa de f = 50 Hz şi rotorul bobinat al maşinii

parcurs de curenţi de frecvenţa fr = s⋅fs se face prin intermediul unui circuit
convertor bidirecţional. În cazul în care viteza de antrenare a maşinii este
superioară vitezei sincrone, puterea de pierderi din rotorul maşinii este transferată
în reţeaua electrică prin circuitul de conversie. Dacă viteza maşinii scade sub viteza
de sincronism atunci prin intermediul convertorului este suplimentată puterea
necesară, prin injecţie în rotor. În acest mod de funcţionare maşina are o compor-
tare de maşină sincronă.
20 kV; 50 Hz
fs = 50 Hz
T
Soft
Starter
A BC
Filtru
f= 0
MA
fr = s⋅fs fs = 50 Hz
Convertor bidirecţional
Figura 13.20. Schema cu dublă alimentare a unui
generator asincron.
Schema cu dublă alimentare realizează o creştere a eficienţei conversiei din

energia cinetică a vântului în energia electrică a generatorului asincron, nu
determină nesimetrie în reţeaua electrică, dar poate produce fluctuaţii de tensiune la
acelaşi nivel ca şi schema din figura 13.19. Funcţionarea convertorului în circuitul
rotorului (deşi convertorul este de putere nominală mult redusă faţă de puterea
nominală a maşinii asincrone) poate fi însoţită de apariţia de armonice şi inter-
amonice de frecvenţă redusă (egală sau multiplu al frecvenţei curenţilor din rotor).
În mare măsură, tipul de filtru din circuitul intermediar dintre cele două
convertoare (filtru de tensiune, cu condensator, sau filtru de curent electric, cu
bobină) determină nivelul de perturbaţii armonice în reţeaua electrică la care este
conectată instalaţia (în lipsa filtrului la ieşirea spre transformatorul de reţea a
convertorului bidirecţional).
Schemele din figurile 13.19 şi 13.20 sunt caracterizate de prezenţa a doi
arbori cu viteză de rotaţie diferită.
Schema cu generator sincron (figura 13.21) asigură legătura cu reţeaua
electrică prin intermediul unui convertor de frecvenţă; se utilizează un singur
arbore de viteză redusă şi generator sincron cu un mare număr de poli.
f = 50 Hz 20 kV; 50 Hz
fs f= 0
T
Soft
Starter Filtru
A C
B Redresor Invertor
MS
Figura 13.21. Schema de conectare la reţeaua electrică a

unei instalaţii eoliene cu generator sincron.
Se asigură separarea electrică a tensiunii alternative, de frecvenţă variabilă fs,

de la bornele generatorului sincron, faţă de tensiunea alternativă, de frecvenţă fixă
(f = 50 Hz) a reţelei electrice la care este conectată instalaţia. În acest fel,
fluctuaţiile rapide de tensiune de la bornele generatorului sincron se transmit ate-
nuat până la reţeaua electrică de alimentare. De asemenea, la o funcţionare normală
a invertorului nu apare nesimetrie în nodul de conectare la reţeaua electrică de
medie tensiune.
Prezenţa convertorului de frecvenţă determină însă posibilitatea apariţiei de
armonice în reţeaua electrică de MT [20]. Prin utilizarea controlului PWM (Pulse
Width Modulation) al invertorului instalaţiei şi a filtrului de la ieşirea invertorului
(inclusiv inductivitatea de scăpări a transformatorului ridicător T) se asigură
controlul nivelului armonicelor transmise în reţeaua electrică la valori sub cele
admise în reţea. Utilizarea controlului PWM pentru comanda invertorului impune
însă necesitatea analizei problemelor de compatibilitate electromagnetică pentru fe-
nomenele care apar la sintetizarea curbei tensiunii alternative cu frecvenţa de
50 Hz. Schema din figura 13.21 este utilizată în soluţiile moderne utilizând genera-
tor sincron cu poli realizaţi din magnet permanent.
13.9.2 Conectarea la reţeaua electrică a instalaţiilor fotoelectrice
Energia generată de instalaţiile fotoelectrice depinde de radianţa solară

(kW/m2), care depind de momnetul zilei şi de gradul de ecranare a instalaţiei (nori,
ceaţă, zăpadă etc.). Energia electrică generată de unităţile fotoelectrice este
transferată la reţeaua electrică publică prin intermediul unui circuit de interfaţă
specific
Conectarea la reţeaua electrică a instalaţiilor fotoelectrice dar, în egală
măsură, şi a instalaţiilor cu celule cu combustibil (figura 13.22) impune existenţa
unor sisteme de conversie de la tensiunea continuă generată, la tensiunea
alternativă, cu frecvenţa de 50 Hz a reţelei electrice publice [21].
+
−
® ¡
Utilizator Panou
fotoelectric
Reţea publică = Invertor

230 V; 50 Hz ~
Contor de energie
Contor de energie electrică generată kWh
kWh
electrică al
utilizatorului F
N
PE
Figura 13.22. Conectarea la reţeaua electrică monofazată a unei instalaţii fotoelectrice

de putere redusă.
Utilizarea instalaţiilor fotoelectrice şi a celor cu celule de combustie, de

putere redusă, de către consumatori care doresc să utilizeze energie „verde” impune
realizarea unei scheme de conectare cu posibilitatea măsurării energiei generată de
instalaţia SRE sau a energiei preluată de la reţeaua electrică pentru a completa
necesarul de energie în perioadele în care SRE nu este disponibilă datorită lipsei
sursei primare de energie sau în perioadele în care producţia din aceste surse nu
este este suficientă pentru a acoperi sarcina consumatorului.
Prezenţa convertorului de frecvenţă între panoul fotoelectric sau celula cu
combustibil şi reţeaua electrică publică determină posibilitatea transmiterii în reţea
a unor perturbaţii sub formă de armonice. Utilizarea unui sistem de comandă PWM
a invertorului ar putea limita în mare măsură nivelul perturbaţiilor transmise, însă
costul relativ ridicat al sistemului, în raport cu puterea generată a instalaţiei, face ca
cele mai multe dintre aceste instalaţii să cuprindă un invertor simplu care determină
armonice de curent electric în reţeaua electrică publică. În mod obişnuit, instalaţiile
de acest tip au putere redusă, iar curenţii electrici armonici generaţi determină
tensiuni armonice de valoare redusă care nu afectează major calitatea energiei
electrice. Instalaţiile fotoelectrice şi cele cu celule cu combustibil de putere mare
(peste 10 kW) sunt realizate în mod obişnuit în construcţie trifazată, iar
invertoarele sunt prevăzute cu circuite de control PWM.
Stocarea energiei în orele cu radianţă mare şi redarea acesteia în orele cu
radianţă redusă permit alimentarea consumatorilor în bune condiţii. În prezent, în
cele mai multe cazuri, reţeaua electrică la care se conectează, acţionează ca un
element de stocare şi rezervă a energiei electrice. Deşi energia solară are un
potenţial ridicat, utilizarea pe scară largă, ca sursă de energie electrică, necesită
încă rezolvarea unor dificile probleme tehnologice şi economice.
13.9.3. Încadrarea SRE în reţeaua electrică publică
Analiza de încadrare a instalaţiilor SRE în reţeaua electrică publică are o

deosebită importanţă în realizarea unei funcţionări performante a acestora, cu
perturbaţii minime în reţeaua electrică la care sunt conectate. Conectarea instala-
ţiilor SRE într-un nod al reţelei electrice publice, caracterizat de un curent electric
de scurtcircuit important, asigură premizele unor influenţe reduse a instalaţiei în
reţeaua electrică.
Limitarea perturbaţiilor sub formă de armonice poate să fie necesară în cazul
instalaţiilor SRE cu conectare prin intermediul unui circuit convertor de frecvenţă.
În general, instalaţiile de conversie, de putere mare, cuprind un invertor comandat
PWM, cu un număr ridicat de pulsuri, ceea ce asigură realizarea unui curent electric
practic sinusoidal, injectat în reţeaua electrică.
Instalaţiile de putere redusă, utilizează sisteme de invertare simple, însă
valorile reduse ale curenţilor electrici injectaţi în reţeaua electrică publică, asigură
ca, în mod obişnuit, nivelul de perturbaţii generat să fie sub valorile admisibile.
Perturbaţiile sub formă de armonice care apar la conectarea prin intermediul unui
soft-starter a instalaţiei eoliene la reţeaua electrică au o durată redusă şi nu prezintă
importanţă practică pentru reţeaua electrică.
Limitarea perturbaţiilor sub formă de fluctuaţii de tensiune (efect de flicker)
este o problemă specifică, în special, sistemelor eoliene cu cuplare directă. Printr-o
încadrare corectă a unităţilor DG în reţeaua electrică, în special prin conectarea lor
în noduri cu un curent electric de scurtcircuit ridicat, este realizată menţinerea nive-
lului fluctuaţiilor de tensiune sub limitele admisibile. În cazul parcurilor eoliene cu
unităţi conectate direct la reţea pot să apară valori ridicate ale perturbaţiilor sub
formă de fluctuaţii de tensiune. În cazul în care acestea depăşesc limitele admise în
reţeaua de MT, este necesară analiza unei soluţii cu conectare la un nivel superior
de tensiune sau conectare într-un nod al reţelei de MT caracterizat de un curent
electric de scurtcircuit important. La utilizarea instalaţiilor eoliene moderne cu
viteză variabilă şi conectare indirectă prin intermediul unui convertor de frecvenţă
comandat de frecvenţa tensiunii din reţea, perturbaţiile sub formă de fluctuaţii de
tensiune sunt atenuate şi nu depăşesc valorile admise.
Perturbaţiile sub formă de nesimetrie produse, în special, în reţelele de joasă
tensiune la care sunt conectate unităţi DG de putere redusă, pot fi limitate local
printr-o alegere raţională a schemei reţelei electrice în zonă. Celelalte tipuri de
instalaţii SRE sunt realizate în construcţie trifazată şi nu determină perturbaţii sub
formă de nesimetrie.
Perturbaţiile sub formă de supratensiuni, determinate de funcţionarea
normală a convertorului de frecvenţa, pot fi limitate prin conectarea în serie a unui
filtru inductiv. În mod obişnuit, transformatorul ridicător conectat între instalaţia
DG şi reţeaua electrică de MT asigură limitatea la valori admise a nivelului supra-
tensiunilor.
13.10. Managementul energiei electrice

utilizând sisteme de stocare
Variabilitatea surselor de energie primară la principalele tipuri de SRE -
instalaţii eoliene, instalaţii fotoelectrice, instalaţii hidroelectrice de putere redusă
etc.- şi problemele care apar în reţeaua electrică datorită variabilităţii sarcinii
necesită analiza posibilitătilor de stocare a energiei. În general, curba de producere
a energiei electrice din SRE nu corespunde curbei de sarcină a consumatorilor.
Astfel, sursele fotoelectrice generează putere numai ziua, consumul maxim fiind
însă seara, atunci când lipseşte lumina naturală. Este important de remarcat faptul
că soluţiile actuale permit implementarea unor soluţii cu stocare pe termen scurt
sau pe termen lung pentru a asigura adaptarea procesului de livrare de energie în
reţeaua electrică independent de procesul de generare [21].
De asemenea, sistemele de stocare a energiei sunt larg utilizate în cadrul
instalaţiilor pentru alimentarea receptoarelor critice care necesită alimentare
neîntreruptibilă.
13.10.1. Utilizarea bateriilor de acumulatoare (stocare chimică)
Bateriile de acumulatoare reprezintă soluţia cea mai utilizată pentru stocarea

energiei electrice; aceasta se realizează sub formă de energie chimică de reacţie şi
soluţia poate fi folosită pentru stocarea unor cantităţi relativ mari de energie. De
asemenea, soluţia cu baterii de acumulatoare poate fi folosită pentru acoperirea
vârfurilor de sarcină în reţeaua electrică.
Principalul avantaj al acestui sistem de stocare constă în timpul de răspuns
foarte redus şi construcţia modulară. Randamentul total de conversie al bateriei de
acumulatoare poate avea valori de 90 - 97 % .
Capacitatea bateriei se calculează pentru curba de sarcină furnizată şi pentru
durata estimată de funcţionarea a instalaţiei DG la parametri inferiori celor normaţi.
Pentru o anumită capacitate a bateriei de acumulatoare, alegerea tipului de acumu-
lator impune o analiză atentă, atât a costurilor, cât şi a unor aspecte privind întreţi-
nerea, durata de funcţionare, impactul asupra mediului ambiant etc. În tabelul 13.9
sunt indicate caracteristicile bateriilor de acumulatoare utilizate în prezent [22].
Studiile efectuate, în prezent, urmăresc creşterea densităţii energiei stocate,
precum şi reducerea efectelor asupra mediului ambiant ale elementelor componente
ale bateriei [23].
Odată cu reducerea costurilor pentru tipurile moderne de baterii de acumu-
latoare, acestea sunt incluse în sistemele actuale de stocare a energiei, cu capacitate
din ce în ce mai mare.
Necesitatea stocării unor energii mari a condus la elaborarea de echipamente
de stocare cu baterii de acumulatoare de până la 15 MW (120 MWh) utilizând
acumulatoare de tip REDOX (figura 13.23), cu circulaţie, în care este utilizată o
soluţie de polisulfit cu o bromură. Electrolitul este pompat într-o celulă electro-
chimică în care are loc un schimb de sarcini electrice prin intermediul unei mem-
brane care separă cei doi electroliţi [22]. De fapt, echipamentul se bazează pe
principiul unei celule de combustibil cu recuperare în care are loc reacţia chimică:
3 NaBr + Na2S4 ⇔ 2Na2S2 + NaBr3.
Conversia energiei electrice în energie chimică (stocată) şi invers poate fi
realizată într-un număr nedefinit de cicluri, cu un randament ridicat de conversie.
Capacitatea de stocare este limitată numai de dimensiunile rezervoarelor
electrolitice şi de timpul de încărcare descărcare (cel mult 12 ore).
Rezervor cu Rezervor cu
electrolit electrolit
Electrod Membrană
Electrolit Celulă Electrolit
Pompă Borne Pompă
a)
Rezervor cu
electrolit Transformator
Sistemul de Module Camera de

conversie comandă
a)
Figura 13.23. Celulă de acumulator tip REDOX cu circulaţie (a)
şi un mod practic de realizare a instalaţiei de stocare (b).
Tabelul 13.9. Caracteristici ale acumulatoarelor electrice
Elemente
etanşe NiCd NiMH Li ion
acid - plumb
Cost redus mediu ridicat foarte ridicat
Densitatea de energie,Wh/kg 30 50 75 100
Tensiunea pe element, V 2,27 1,25 1,25 3,6
Curentul de încărcare redus foarte mare moderat mare
Număr de cicluri încărcare/
200 - 2000 1500 500 300 - 500
descărcare
Autodescărcare redusă moderată ridicată redusă
Durata minimă de reîncărcare, ore 8 - 16 1,5 2-3 3-6
Descărcare de verificare la fiecare 180 zile 30 zile 90 zile −
Pericol pentru mediul ambiant ridicat ridicat redus ridicat
13.10.2. Stocarea mecanică a energiei
Stocarea mecanică a energiei se foloseşte tot mai mult în instalaţiile industriale

de putere mare, conectate în reţelele electrice în care durata probabilă a
întreruperilor este relativ mică [23].
În general, energia cinetică stocată în volant este utilizată pentru pornirea
motorului Diesel, utilizat pentru antrenarea sursei de intervenţie. Energia cinetică a
volantului poate fi utilizată şi direct, pentru antrenarea generatorului de intervenţie,
pe durata întreruperii alimentării din reţeaua electrică publică. Practic numai 5%
din energia acumulată în volant poate fi utilizată în acest scop, având în vedere
reducerea vitezei de rotaţie şi, deci, reducerea frecvenţei tensiunii la bornele
generatorului.
Având în vedere faptul că în reţelele electrice de MT circa 97% dintre
defecte (în special datorate descărcărilor sub formă de trăsnet) au o durată sub 3 s,
la dimensionarea unui volant − care asigură antrenarea directă a generatorului de
intervenţie − este necesar ca energia cinetică a acestuia să scadă cu 5% în cel mult
3 s. Acest mod de dimensionare conduce la dimensiuni exagerate ale volantului
În general, în cazurile practice, apare necesitatea existenţei unei surse de
intervenţie, de putere mare, dar pe un interval redus de timp. În acest scop, este
utilizată o soluţie în care volantul, care se roteşte cu viteză ridicată (până la
100.000 rot/min), antrenează un generator cu frecvenţă şi tensiune variabilă la
borne, dar care, prin intermediul unui circuit redresor-invertor, asigură valorile
necesare alimentării consumatorilor pe durata întreruperii. În figura 13.24 este
prezentată schema de conectare a unui sistem cu stocare mecanică a energiei [23].
În mod obişnuit, volantul este realizat sub forma rotorului generatorului
sincron din schemă. Deoarece energia cinetică este proporţională cu pătratul vitezei
de rotaţie, în schemele cu volant ca sursă de energie, acesta are o viteză nominală
de rotaţie de 1 050 – 10 500 rad/s (10 000 – 100 000 rot/min) [24]. Pot fi realizate
unităţi până la 5 MW, fiind posibilă recuperarea a circa 50% din energia cinetică a
volantului. Construcţiile cu volant de mare viteză sunt deosebit de complexe, cu
rotor masiv realizat din material magnetic, o atenţie deosebită fiind acordată
lagărelor, solicitărilor mecanice şi problemelor de încălzire [23]. Datorită modului
de realizare a rotorului nu este posibilă reglarea tensiunii la ieşirea generatorului.
Reţea electrică
Reţea electrică
Utilizator
Utilizator
1 2 3 1 2 3
G G
a) b)
Figura 13.24. Utilizarea volantului ca sursă de energie:

a) în regim normal de funcţionare; b) la întreruperea alimentării din reţeaua electrică;
1 − volant; 2 − generator antrenat; 3 − grup redresor invertor (dublu sens).
Construcţiile cu viteză de rotaţie redusă cu 628 rad/s (6000 rot/min), sunt

realizate cu puteri până la 2 MVA şi au înfăşurarea de excitaţie pe rotor, ceea ce
permite reglarea tensiunii de ieşire a generatorului sincron. Pot asigura energia
necesară pe un interval de 1 - 30 s.
După fiecare intervenţie a sistemului şi după revenirea tensiunii de
alimentare este necesar ca volantul să ajungă repede la viteza nominală de rotaţie
pentru a fi pregătit pentru o eventuală nouă intervenţie.
Construcţiile cu viteză de rotaţie redusă sunt utilizate şi în combinaţie cu
grup Diesel de intervenţie pentru asigurarea acoperirii sarcinii critice pe durate
mari de timp. În figura 13.25 [20] este prezentată o schemă de acest tip. Pe durata
alimentării normale de la reţeaua publică, grupul 4 lucrează ca motor alimentat din
reţeaua electrică şi generator pentru schema de redresare-invertare, iar maşina
electrică 2 lucrează în regim de motor (cupla 5 este deschisă). La întreruperea
alimentării din reţeaua electrică, volantul asigură antrenarea generatorului 2, grupul
4 devine motor alimentat din schema de invertare şi generator pentru sarcina
electrică. La închiderea cuplei, intră în funcţiune motorul cu combustibil care preia
sarcina după 5 - 20 s (volantul poate asigura alimentare pentru un interval până la
30 s).
Reţea electrică
Utilizator
1 2 3 4 5 6
G G/M
Figura 13.25. Utilizarea schemei cu volant şi motor cu

combustibil:
1 − volant; 2 − generator antrenat; 3 − grup redresor invertor
(dublu sens); 4 − grup motor/generator; 5 − cuplă; 6 − motor
diesel sau turbină cu gaz.
în regim normal de funcţionare;
în caz de întrerupere a alimentării principale.
13.10.3. Sisteme neconvenţionale de stocare a energiei
În afara metodelor de stocare prezentate mai sus, sunt în curs de analiză

(unele chiar aplicate) soluţii pentru alte sisteme de stocare a energiei: stocare sub
formă de aer comprimat (în cavităţi amenjate în sol) [30], de energie electrică sau
de energie magnetică. Nivelul actual de stocare şi nivelul relativ al costurilor sunt
prezentate în figura 13.26, respectiv, în figura 13.27 [31]. În figurile 13.26 şi 13.27
au fost utilizate notaţiile:
SC (Super capacitors) - Supercondensatoare ;
SMES (Super Magnetic Energy Storage) - Stocare în bobine supraconductoare;
FW:LS (Flywheel, low speed) - Volant cu viteză de rotaţie redusă;
FW:HS (Flywheel, high speed) - Volant cu viteză de rotatie ridicată;
VRLA battery (valve-regulated lead-acid) - baterii de acumulatoare cu
plumb şi acid;
UPS (Uninterruptible power supply ) - surse de alimentare neîntreruptibilă;
FC (Fuel cells) – Celule cu combustibil;
CC (Conventinal capacitors) – Condensatoare convenţionale.
În figura 13.28 este indicată relaţia între densitatea de energie şi densitatea
de putere, pentru sisteme actuale de stocare. Datele din figura 13.28 permit
alegerea tipului de sistem de stocare, în funcţie de aplicaţie, pe axa verticală fiind
indicată energia disponibilă în sistemul de stocare, iar pe axa orixontală, cât de
repede poate fi furnizată această energie.
Cost , euro /kW
Durata de acoperire a sarcinii, s

Figura 13.26. Relaţia dintre costul echipamentelor şi durata
de acoperire a sarcinii.
Putere , MW
Energie stocată, MWs

Figura 13.27. Relaţia dintre puterea nominală şi energia
stocată pentru diferite metode de stocare a energiei.
de
1000
FC
100 VRLA
battery
1 oră 1 secundă
10
10 ore SC
1
0,03 secunde
0,1
CC
0,01
10 100 1000 10000 dp
Figura 13.28. Relaţia dintre densitatea de energie de , Wh/kg şi
densitatea de putere dp , W/kg, pentru
sistemele actuale de stocare de energie.
Astfel, pentru alimentarea unei lămpi electrice obişnuite viteza de transfer a

energiei este redusă, dar pentru alimentarea unei lămpi fotografice (blitz) este
necesară o viteză mare de transfer.
În figura 13.29 sunt indicate domeniile de putere şi durată posibilă de
alimentare cu energie electrică, utilizând diferite sisteme de stocare a energiei.
t,s
108
3 ani Microturbine Turbine Turbine
107 mici mari
3 luni
106
5
1 zi 10 Diesel
3 ore 104
103
2 min
102
VRLA battery
10
FW
1
SC
10−1
1kW 10 100 1MW 10 100 1GW P
Figura 13.29. Domenii de utilizare a sistemelor de

generare.
Stocarea sub formă de hidrogen este folosită, în special, în unităţile de

producţie din energii regenerabile, pentru a limita variabilitatea energiei electrice
transmisă în reţeaua electrică. Folosirea hidrogenului într-o celulă cu combustibil,
este una dintre soluţiile de viitor pentru a asigura adaptabilitatea generării la sarcina
variabilă a sistemului [26].
Stocarea sub formă de energie potenţială a apei este o metodă larg întâlnită
în sistemele electroenergetice, pentru acoperirea vârfurilor de sarcină. Stocarea
apei pe durata orelor cu sarcină redusă şi producerea de energie electrică din apa
stocată, în orele de vârf de sarcină, este o soluţie larg întâlnită pentru controlul
frecvenţei într-un sistem energetic.
Ultracondensatoarele (supercondensatoarele) sunt folosite ca echipamente
directe de stocarea a energiei electrice, sub formă potenţială în câmpul electrostatic
dintre plăcile condensatorului. Sunt realizate cu electrolit şi pot fi conectate mai
multe module, de diferite dimensiuni, pentru a realiza puterea, energia sau
tensiunea, cerute într-o gamă foarte largă de aplicaţii. Ele pot suporta sute de mii de
cicluri de încărcare/descărcare fără a se degrada şi pot asigura rapid cereri
suplimentare (cu variaţie rapidă) de energie electrică. Sunt sisteme cu inerţie foarte
mică, având un timp de răspuns foarte mic. Pot fi folosite, cu precădere, în aplica-
ţiile unde se cer variaţii rapide şi mari de putere sau un suport de putere redusă
pentru sistemele cu memorie critică.
Utilizarea unui supercondensator împreună cu o baterie de acumulatoare
combină performanţele primului cu cele de capacitate de stocare a unei energii mai
mari ale bateriei de acumulatoare. Se poate, astfel, extinde durata de viaţă a bateriei
de acumulatoare, reduce costurile de întreţinere (mentenanţă) şi de înlocuire a
acesteia. În acelaşi timp, poate să mărească energia electrică ce poate fi furnizată
de ansamblu.
Într-un sistem de stocare magnetică în bobine supraconductoare (SMES)
circulaţia curentului electric continuu într-o bobină supraconductoare (închisă),
crează un câmp magnetic în care se acumulează energia. Pierderile electrice sunt
neglijabile. În vederea extragerii energiei, calea de circulaţie a curentului este, în

mod repetat, deschisă şi închisă cu un întreruptor static. SMES permite transferul
energiei în câmpul magnetic al unei bobine, parcursă de un curent electric continuu
(care poate fi convertit în curent alternativ dacă este necesar) [31].
Sistemele SMES sunt de dimensiuni mari şi au o gană mare de puteri, de la 1
la 100 MW, dar sunt, în general, folosite pentru intervale scurte de timp: 0,1 - 1 s.
În CAES (Compressed Air Energy Storage) energia stocatǎ sub formǎ de aer
comprimat este utilizatǎ pentru antrenarea unui grup alcătuit din turbinǎ de aer şi
generator electric [32]. Sistemul cu aer comprimat este menţinut sub presiune cu
ajutorul unui compresor, care funcţionează intermitent atunci când alimentarea
utilizatorului de energie electrică este asigurată. Puterea lor variază între câteva
zeci şi câteva sute de kVA.
13.10.4. Conectarea sistemelor de stocare chimică la reţeaua electrică
Utilizarea largă a sistemelor de stocare chimică a energiei necesită existenţa

unui sistem de invertare, cu controlul amplitudinii tensiunii, controlul formei ten-
siunii de ieşire şi controlul frecvenţei, pentru a se asigura conectarea la reţeaua
electrică.
Instalaţiile actuale de invertare (figura 13.30) utilizează semiconductoare de
putere (de regulă, elemente IGBT (Insulated Gate Bipolar Transistor) comandate
PWM.
ABC
A
3x230/400 V; 50 Hz
Filtru B
a)
u b)
c)
Figura 13.30. Invertor trifazat alimentat de la o baterie de acumulatoare (a), forma
tensiunii la ieşirea invertorului (b) şi forma tensiunii la ieşirea din filtru (c).
Invertorul asigură sintetizarea curbelor de tensiune alternativă, de frecvenţă im-

pusă şi cu amplitudine corespunzătoare, prin comenzi adecvate transmise tranzistoare-
lor de putere din schemă. Tensiunea de alimentare a bateriei de acumulatoare trebuie să
fie egală cu 135 - 140% din valoarea efectivă a tensiunii efective între faze la ieşirea din
filtru.
13.10.5. Utilizarea sistemelor de stocare a energiei pentru

corectarea curbei de sarcină
Curba de sarcină a unor consumatori de energie electrică este caracterizată

de diferenţe mari între orele de zi (ore de vârf de sarcină) şi orele de noapte (ore de
gol de sarcină). Având în vedere faptul că energia electrică are tarife diferite în
orele de vârf de sarcină şi în cele de gol de sarcină, este posibil să se stocheze
energie pe durata nopţii şi să se redea pe durata zilei. În acest fel, consumatorul
poate ajunge la o curbă de sarcină practic aplatizată, cu o valoare mai redusă,
absorbită in reţeaua electrică publică, pe durata zilei şi cu costuri totale mai reduse.
Ca exemplu, se consideră un consumator de energie electrică care lucrează
într-un singur schimb determinând o curbă de sarcină cu variaţii mari de putere pe
durata unei zile (figura 13.31) [33].
P, kW
1800
1600
1400
P1
1200
1000
800
600
400
200
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 t , h
a)
P , kW
1600
1400
1200 P2 = P1 − P3
1000
800
600
400
P3
200
0
- 200
- 400
- 600
- 800
0 2 4 6 10 812 14 16 18 20 22 24 t , h
b)
Figura 13.31. Curbele de sarcină ale utilizatorului înainte de implementarea sistemului de
stocare (a) şi după implementarea acestuia (b).
Dacă este implementat un sistem de stocare a energiei electrice pe durata

nopţii (figura 13.32) se asigură îmbunătăţirea substanţială a caracteristicilor curbei
de sarcină. Astfel, în lipsa măsurilor de aplatizare a curbei de sarcină, aceasta era
caracterizată de un factor P1max/P1min = 4,5. Consumul utilizatorului pe timp de
noapte (0,00 - 6,00 şi 22,00 - 24) este de circa 5700 kWh, iar pe durata zilei
consumă circa 19 200 kWh.
20 kV; 50 Hz
0,4 kV; 50 Hz
Convertor
Receptoare
Baterie 3750
kWh
Figura 13.32. Schema de principiu a instalaţiei de control curbei de

sarcină a unui utilizator.
După implementarea sistemului de stocare, pe durata nopţii rezultă un factor

P3max/P3min= 3,6. Consumul pe durata nopţii creşte la 11 800 kWh, iar pe durata
zilei scade la circa 14 600 kWh (s-a considerat randamentul sistemului de stocare
invertare de circa 93%). Dacă, de exemplu, tariful mediu pe timp de zi ar fi 0,08
euro/kWh, iar tariful pe durata nopţii ar fi 0,05 euro/kWh, utilizatorul ar avea o
factură zilnică de 2 205 euro.
După implementarea sistemului de stocare a energiei utilizatorul ar trebuie
să achite o factură zilnică de 2 050 euro. Pe durata unui an rezultă o economie de
circa 56 500 euro. Având în vedere faptul că costul unei instalaţii de stocare cu
puterea nominală de 500 kW este în prezent de circa 300 000 euro, rezultă că într-o
primă aproximaţie, investiţia efectuată de către furnizorul de energie electrică
poate fi recuperată în circa 5,5 ani.
Analiza efectuată se referă la un caz extrem în care curba de sarcină a utiliza-
torului nu poate fi modificată prin mijloace caracterizate de costuri reduse. În cele
mai multe cazuri pot fi însă adoptate măsuri cu costuri reduse pentru aplatizarea
curbei de sarcină, care asigură şi eficienţa economică a măsurilor adoptate.
Existenţa sistemelor SCADA la nivelul utilizatorilor de energie electrică, precum şi
cunoaşterea în profunzime a proceselor care se derulează în cadrul întreprinderii,
permit operatorului energetic adoptarea celor mai adecvate măsuri pentru aplatiza-
rea consumului pe durata zilei, cu evitarea consumurilor pe durata vârfurilor de sarcină.
Acest principiu, de stocare a energiei pe durata nopţii şi generare de energie

electrică pe durata orelor de vârf de sarcină este principiul folosit, în prezent, pe
scară largă, în centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompare.
13.11. În loc de concluzii
În vara anului 2006 s-au dat publicităţii datele referitoare la SRE în anul
2005 [16]. Pe parcursul acestui an, s-au investit aproape 38 miliarde dolari S.U.A.
în proiecte energetice din surse regenerabile. Dinamica acestor investiţii este
prezentată în figura 13.33.
Aceeaşi tendinţă de creşterea robustă a capacităţilor de exploatare şi conver-
sie a SRE poate fi remarcată şi analizând cifrele din tabelul 13.10.
La scara planetară, capacitatea instalată în aplicaţii SRE de toate tipurile s-a
extins de la 160 GW în 2004 la 182 GW în 2005 [16].
Toate ţările dezvoltate şi-au stabilit politici şi obiective (în special, pentru
energia electrică), pe care continuă să le realizeze şi să le perfecţioneze.
Ţările în curs de dezvoltare îşi manifestă interesul pentru SRE prin adoptarea
politicilor de implementare şi dezvoltare.
Investiţia în SRE [mld. USD]
Anul
Figura 13.33. Dinamica investiţiilor în proiecte SRE.
Tabelul 13.10. Capacităţile SRE în lume la finalul anului 2005
SRE Pus în funcţiune în 2005 Existent la final 2005

Energie electrică GWe GWe
Hidro mare 12−14 750
Eoliană 11,5 59
Hidro mic 5 66
Biomasă 2−3 44
Solară fotovoltaic la reţea, GW 1,1 3,1

(locuinţe) (200 000) (650 000)
Solară fotovoltaic izolat 0,3 2,3
Geotermală 0,3 9,3
Solar-termică ~0 0,4
Maree şi valuri ~0 0,3
Încălzire şi apă caldă GWt GWt
Biomasă nu se cunoaşte 220
Colectoare solare, GWth 13 88 GWth
m2 19 milioane 125 milioane
(locuinţe) (7 milioane) (45 milioane)
Geotermală 2,6 28
Biocombustibili miliarde litri miliarde litri
Bioetanol 2,5 33
Biodiesel 1,8 3,9
Toate aceste tendinţe par să continue şi pe viitor, pe fondul epuizării resurselor

de combustibili fosili şi a creşterii impactului asupra mediului ambiant creat de
utilizarea acestora.
BIBLIOGRAFIE
[1] ***, Directiva 77/2001/CE privind promovarea energiei electrice

produse din surse regenerabile de energie pe piaţa internă de energie
electrică.
[2]. ***, HG 443/2003.
[3]. ***, HG 1535 /2004, Strategia de valorificare a SRE.
[4]. ***, Cartea Verde spre o Strategie europeana pentru siguranţa în ali-
mentarea cu energie.
[5]. ***, Cartea Albă pentru o Strategie comunitară şi un Plan de acţiune
„Energie pentru viitor: sursele regenerabile [COM(97)599].
[6]. Ragwitz, M., Huber, C., Resch, G., Faber,T., Voogt, M., Cleijne, H.,
Bodo, P., Analysis of the renewable energy’s evolution up to 2020.
Bonn – renewables 2004 - 02.06.2004 FORRES 2020.
[7]. ***, The share of renewable rnergy în the EU. COM(2004)366, May
2004.
[8]. ***, The support of electricity from renewable energy sources. COM
(2005) 627 final, EC.
[9]. ***, Biomass action plan. COM(2005), EC.
[10]. ***, HG 958/2005.
[11]. ***, Renewable Energy Barometers. from EurObserv’ER, Systemes
Solaire and EUFORES (2006, 2007).
[12]. ***, Status of photovoltaics în the newly associated states PV-NAS
NET. Project PC5, EC, February 2004.
[13]. ***, La production d'électricité d'origine renouvelable dans le monde

Collection chiffres et statistiques. Septième inventaire - Edition 2005,
Observ’ER – Observatoire des énergies renouvelables, Édition 2005.
[14]. Pirrazzi, L., Wind Energy, E-learning Courses. UNESCO Desire-net
project, June 2006.
[15]. de Vries, E., Urban challenges. New reserch on integrating wind energy
in buildings. Renewable Energy World, September-October 2006.
[16]. Martinot, E., Renewables global status update. Investment and capacity
soar while support policies continue to multiply. Renewable Energy
World, July-August 2006.
[17]. ANRE, „Evaluarea cadrului de reglementare şi acţiuni necesare
privind producerea energiei electrice din SRE”, ianuarie 2004,
www.anre.ro.
[18]. IEA, „Renewable for Heating and Cooling” - Untaped Potential,
Prepared as a joint report for the Renewable Energy Technology
Deployment. Implementing Agreement and the Renewable Energy
Working Party of the International Energy Agency. Paris, France, July
2007.
[19]. Todos, P., Sobor, I., Ungureanu, D., Chiciuc, A., Pleşca, M., "Energia
regenerabilă - Studiu de fezabilitate", proiect PNUD Moldova
MOL97/G31, ISBN 9975-9581-3-3, Chişinău, 2002.
[20]. ***, “Consilier software pentru investitorul în proiecte de energie
eoliană”, Grant CNCSIS 1441/2004. http://www.unesco.pub.ro.
[21]. G. P. Negreanu, I. Bitir-Istrate, M. Scripcariu, “Energy Hybrid System
for Insulated Settlements in Romania”, 9th Annual Conference of
Environmental Management Accounting and Cleaner Production,
April 26-27, 2006, Graz.
[22]. Cabraal, A., Agarwal, S., Takahashi, M., „Rising to the challenge: The
whys and whens of renewable energy”, Renewable Energy World,
July-August 2007 (http://www.renewable-energy-world.com).
[23]. ***, Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020.
Monitorul Oficial al României, nr. 781, 15 noiembrie 2007.
[24]. ***, “Directive 2003/30/EC of 8 May 2003 on the promotion of the
use of biofuels or other renewable fuels for transport (OJ L 123,
17.5.2003).”
[25]. Buzdugan, E., Manea, Gh., „Conceptul de biorafinărie şi interesele
economiei româneşti”, Raport Institutul Naţional Român pentru studiul
amenajării şi folosirii surselor de energie (IRE), 2007.
[26]. ***, Wind turbine generator systems - Part 21: Measurement ans
asseseement of power quality characteristics of grid connected
turbines, CEI 61400-21.
[27]. Garin, I. ş.a., Low and medium voltage wind energy conversion
systems: generator overview and grid connection requirements,
CIRED Viena 21-24 mai 2007, Raport 0572.
[28]. ***, Connection criteria at the distribution network for distributed
generation, CIGRE Task Force C6.04.01, 2005.
[29]. ***, Terrestrial photovoltaic (PV) power generating systems. General

guide. CEI 61277.
[30]. Buonarota, A., Magistris, P., Testa, A., Zagliani, F., Traditional and
advanced energy storagy systems for new strategies for the
development and the exploitation of MV and LV network, CIRED
Barcelona 2003, R4_08.
[31]. Schainker, R. B., Executive Overview: Energy Storage Options For A
Sustainable EnergyFuture, PESGM 2004 − 000966.
[32]. Sels, T., Dragu, C., Van Craenenbroeck, T., Belmans, R., Overview of
new energy storage systems for an improved power quality and load
managing on distribution level, CIRED, Amsterdam 2001, 4_26.
[33]. Oudalov, A., Cherkaoui, R., Beguin, A., Sizing and Optimal Operation
of Battery Energy Storage System for Peak Shaving Application, IEEE
PowerTech 2007 Lausanne, Rap. 561.

Curs 3 Managementul Surselor de Energie Regenerabile

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 3 Managementul Surselor de Energie Regenerabile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

13.

Din categoria surselor regenerabile de energie (SRE) fac parte următoarele

implementării lor în contextul epuizării continue a resurselor de combustibili

13.2. Potenţialul SRE şi tehnologiile aplicabile

13.2.1. Potenţialul SRE în România

Potenţialul teoretic reprezintă valoarea maximă a energiei primare regenera-

Potenţial eolian favorabil se află în zonele: y Zona Dobrogei, inclusiv fâşia

Potenţialul geotermal este de joasă şi medie entalpie, cu ape de adâncime de

la 125°C. Limita economică de foraj pentru ape geotermale nu depăşeşte, în gene-

13.2.2. Potenţialul de producere a energiei electrice şi termice din SRE

Cu excepţia aplicaţiilor hidroenergetice care aproape şi-au epuizat poten-

Potenţialul valorificabil de conversie a energiei termice până în 2020 este de

Figura 13.3. Potenţialul estimat în 2020 pentru

13.3. Legislaţia şi politica de promovare a SRE

13.3.1. Legislaţia Uniunii Europene

În Uniunea Europeană, SRE se află de mai mulţi ani în atenţia factorilor de

Al doilea document de mare importanţă este Directiva 2001/77 privind promo-

Directiva nu recomandă alegerea preferenţială a unuia sau altuia dintre cele

Figura 13.4. Mecanisme-suport pentru promovarea SRE pe piaţă.

• Tarifele fixe aduc producătorului un profit relativ limitat, iar sistemul cu

Directiva 2001/77 a fost transpusă în legislaţia română prin HG 443/2003.

• după 2007, pe măsura consolidării pieţei de E-SRE, trecerea la sistemul

13.4. Situaţia actuală şi de perspectivă în domeniul

13.4.1. Situaţia actuală pe plan mondial

O balanţă procentuală a producţiei de energie din SRE în Uniunea Europeană

■ Energia eoliană. În 2006 mai mult de 13 000 MW au fost instalaţi în

Cei mai mari producători europeni de echipamente sunt Vestas şi Gamesa.

90 m şi 100 m, cu putere unitară de 3 MW. Gamesa comercializează grupul G90

Japonia şi-a întărit poziţia de lider al producătorilor de celule, cu 833 MWv,

Energia geotermală. Resursa geotermală este a patra în filiera de producere

Tabelul 13.5. Producţiile de electricitate din aplicaţii geotermale în anul 2004

După Italia urmează Portugalia cu 28 MWe şi Franţa cu 14,7 MWe. În urma

Finlanda 10,1 6,13

■ Biogazul. Biogazul rezultă prin fermentarea naturală a deşeurilor sau

13.4.2. Situaţia SRE în România

Ponderea SRE în producţia de electricitate a României între 2001 şi 2007

În România, în prezent, puterea instalată în grupuri eoliene este

Aplicaţiile geotermale se dezvoltă în zonele cu resurse de acest tip. Un

Figura 13.6. Amfiteatrul „“fotovoltaic” de la Figura 13.7. Electrificarea unei gospodării

13.5. Costuri, planificare, riscuri

13.5.1. Costurile energiei produse în aplicaţii ale SRE

Costurile de producţie a energiei electrice prin diferite tehnologii sunt pre-

Tabelul 13.8. Comparaţia între costurile de producere a energiei electrice

Se remarcă faptul că, deşi sunt dependente de factorii geografici şi climatici,

Figura 13.11. Prognoza costurilor investiţionale în proiectele de conversie a SRE.

Figura 13.12. Dependenţa dintre costul electricităţii produse de o

13.5.2. Obstacole şi riscuri de implementare a proiectelor SRE

Problemele actuale pe care un investitor în energetica surselor regenerabile

Probleme Probleme Racordarea Cadrul de

Figura 13.13. Structura problemelor apărute în calea investitorilor în proiecte eoliene.

− Probleme tehnice. y Lipsa sau limitarea dotărilor necesare operaţiilor de

La realizarea proiectelor de investiţii în instalaţii de conversie energetică a

Figura 13.14. Evaluarea factorilor de risc la o investiţie privind SRE [6]:

În această structură se observă că factorii de risc tehnici se încadrează mai

13.6. Conversia şi utilizarea descentralizată a SRE

Pentru a reduce pierderile datorate transportului energiei electrice şi termice

Figura 13.15. Colectoare solar-termice şi fotovoltaice integrate în clădiri.

Turbinele eoliene amplasate în mediul urban trebuie să producă un procent

Figura 13.16. Încadrarea turbinelor eoliene în peisajul urban.

■ Sisteme hibride de energie pentru alimentarea localităţilor din mediul

Pe lângă conectarea localităţilor rurale la Sistemul Energetic Naţional, există

13.7. Căldură şi frig din SRE

Sursele şi purtătorii de energie regenerabilă pot fi utilizate pentru producerea

temperatură (încălzirea spaţiului rezidenţial) este livrată dintr-o sursă de