Producţia si depozitarea

Hidrogenului
Autor
MURZACOV Silvia
Cadrul didactic coordonator
Ș.l.dr.fiz.-chim Elena Emanuela HERBEI
 Hidrogenul poate fi produs dintr-o varietate de materii prime. Acestea includ
resursele fosile, cum ar fi gazele naturale și cărbunele, precum și resursele
regenerabile, cum ar fi biomasa și apa, cu aport din surse regenerabile de
energie (de exemplu, lumina soarelui, vântul, valurile sau energia
hidroelectrică). Pot fi utilizate o varietate de tehnologii de proces, inclusiv
chimice, biologice, electrolitice, fotolitice și termochimice. Fiecare tehnologie
se află într-o etapă diferită de dezvoltare și fiecare oferă oportunități, beneficii
și provocări unice.
Acordul de implementare a hidrogenului (Hydrogen
Implementing Agreement (HIA))se concentrează pe următoarele
activități de producție de hidrogen:
 H2 din surse de energie fosilă.
-– La scară largă, cu captarea și stocarea CO2
-– Scară mică, cu generare distribuită
 H2 din biomasă.
 Fotoelectroliza (fotoliza). •
 Producția foto-biologică de hidrogen (biofotoliza).
 1. HIDROGEN DIN COMBUSTIBILI FOSILI
Hidrogenul poate fi produs din majoritatea combustibililor fosili. Complexitatea
proceselor variază, iar în acest capitol este discutată pe scurt producția de
hidrogen din gaze naturale și cărbune.

Deoarece dioxidul de carbon este produs ca produs secundar, CO2 ar trebui

captat pentru a asigura un proces durabil (zero emisii).
Fezabilitatea proceselor va varia în raport cu o fabrică de producție centralizată
sau distribuită.
 Productie din gaze naturale

Hidrogenul poate fi produs în prezent din gaze naturale

prin intermediul a trei procese chimice diferite:
• Reformarea cu abur (reformarea metanului cu
abur);
• Oxidare parțială ;
• Reformare autotermală

Reformarea cu abur implică conversia endotermă a metanului și vaporilor de apă în hidrogen și

monoxid de carbon
CH4 + H2O + căldură CO+3H2
Căldura este adesea furnizată din arderea uneia dintre gazele metan de alimentare. Procesul are loc de obicei la
temperaturi de 700 până la 850 °C și presiuni de 3 până la 25 bar. Gazul produs conține aproximativ 12 % CO,
care poate fi transformat în continuare în CO2 și H2 prin reacția de schimbare apă-gaz

CO + H2O CO2+H2+ caldura

Oxidarea parțială a gazelor naturale este procesul prin care hidrogenul este produs prin arderea parțială a
metanului cu oxigen gazos pentru a produce monoxid de carbon și hidrogen

CH4 + 1 /2O2 CO+ 2H2+ caldura

TehnologieCompararea tehnologiilor de producere
Reformarea a H2 din
metanului cu gaze Oxidare
naturale parțială &
abur Reformare autotermală

Beneficii 1. Eficienţa ridicată 1. Dimensiune mai mică

2. Emisii 2. Costuri pentru unităţi mai
3. Costuri pentru unităţi mai mici
mari 3. Sistem simplu

Provocări 1. Sistem complex 1. Eficienţă mai scăzută

2. Sensibilitate la calitatea 2. Emisii
gazului natural
 Producția din cărbune
Hidrogenul poate fi produs din cărbune printr-o varietate de procese de gazeificare (de exemplu, pat fix,
pat fluidizat sau flux antrenat). În practică, procesele cu flux antrenat la temperatură înaltă sunt favorizate
pentru a maximiza conversia carbonului în gaz, evitând astfel formarea unor cantități semnificative de
carbon, gudron și fenoli. O reacție tipică pentru proces este dată în ecuația, în care carbonul este
transformat în monoxid de carbon și hidrogen.

C(s) + H2O + căldură CO+ H2

Deoarece această reacție este endotermă, este necesară căldură suplimentară, ca și în cazul reformării
metanului. CO este convertit în continuare în CO2 și H2 prin reacția de schimbare apă-gaz.

Producția de hidrogen din cărbune este matură comercial, dar este mai complexă decât producția de
hidrogen din gaze naturale. Costul hidrogenului rezultat este, de asemenea, mai mare. Dar, deoarece
cărbunele este din abundență în multe părți ale lumii și probabil va fi folosit ca sursă de energie, indiferent,
merită explorată dezvoltarea tehnologiilor curate pentru utilizarea sa.
 2. HIDROGEN DIN DIVIZAREA APEI
Hidrogenul poate fi produs din divizarea apei prin diferite procese. Această lucrare
discută pe scurt electroliza apei, fotoelectroliza, producția foto-biologică și
descompunerea apei la temperatură înaltă.

Electroliza apei

Electroliza apei este procesul prin care apa este împărțită în hidrogen și oxigen prin aplicarea energiei electrice, ca
în ecuația. H2O + electricitate H2+1/2O2. Energia totală necesară pentru apă electroliza crește ușor cu
temperatura, în timp ce energia electrică necesară scade.

Prin urmare, un proces de electroliză la temperatură înaltă ar putea fi de preferat atunci când căldura la
temperatură înaltă este disponibilă ca căldură reziduală din alte procese. Acest lucru este deosebit de important la
nivel global, deoarece cea mai mare parte a electricității produse se bazează pe surse de energie fosilă cu eficiențe
relativ scăzute.
 Electroliza alcalina

Electrolizoarele alcaline folosesc o soluție apoasă de KOH (caustică) ca electrolit care circulă de obicei prin
celulele electrolitice. Electrolizatoarele alcaline sunt potrivite pentru aplicații staționare și sunt disponibile la
presiuni de funcționare de până la 25 bar. Electroliza alcalina este o tehnologie matura, cu un record de
functionare semnificativ in aplicatii industriale, care permite operarea de la distanta.

Următoarele reacții au loc în interiorul celulei de electroliză alcalină:

Electrolit:

Catod:

Anod:

Sumă:
 Foto-electroliza

Sistemele fotovoltaice cuplate la electrolizoare sunt disponibile comercial. Sistemele oferă o oarecare flexibilitate, deoarece
ieșirea poate fi electricitate de la celulele fotovoltaice sau hidrogen de la electrolizor. Fotoelectroliza directă reprezintă o
alternativă avansată la un sistem de electroliză cu sisteme fotovoltaice prin combinarea ambelor procese într-un singur
aparat. Acest principiu este ilustrat în IMG de mai jos. Fotoelectroliza apei este procesul prin care lumina este folosită
pentru a împărți apa direct în hidrogen și oxigen. Astfel de sisteme oferă un potențial mare de reducere a costurilor
hidrogenului electrolitic.
 3. DIN BIOMASA ÎN HIDROGEN
În procesele de conversie a biomasei, un gaz care conține hidrogen este în mod
normal produs într-un mod
similar cu gazeificarea cărbunelui. Cu toate acestea, nu există fabrici comerciale
care să producă hidrogen din biomasă. În prezent, căile urmate sunt gazeificarea
cu abur (directă sau indirectă), gazeificarea cu flux antrenat și concepte mai
avansate precum gazeificarea în apă supercritică, aplicarea ciclurilor termo-
chimice sau conversia intermediarilor (de exemplu , etanol, bio-ulei sau lemnul
stratificat). Niciunul dintre concepte nu a ajuns într-o fază demonstrativă pentru
producția de hidrogen.
Gazeificarea biomasei este un domeniu de cercetare și
dezvoltare împărțit între producția de H2 și producția
de biocombustibili.
Gazeificarea și piroliza sunt considerate cele mai
promițătoare tehnologii pe termen mediu pentru
comercializarea producției de H2 din biomasă. O
schemă tipică pentru producția de hidrogen din
biomasă este prezentată în Imaginea urmatoare. În
ceea ce privește cerințele sale energetice, uscarea
biomasei ar putea să nu fie justificată; prin urmare, se
caută și alte căi bazate pe biomasă umedă.
 4. PRODUCEREA CENTRALIZATĂ DE HIDROGEN

Producția industrială de hidrogen pe scară largă din toate sursele de energie fosilă poate fi
considerată o tehnologie comercială în scopuri industriale, deși nu încă pentru utilități.
Producția de hidrogen la scară largă are potențialul pentru costuri unitare relativ scăzute,
deși costul de producție a hidrogenului din gaze naturale în instalațiile de dimensiuni medii
poate fi redus spre costul producției la scară largă. O provocare importantă este
decarbonizarea procesului de producere a hidrogenului. Opțiunile de captare și stocare a
CO2 nu sunt pe deplin dovedite din punct de vedere tehnic și comercial.

Acestea necesită cercetare și dezvoltare privind procesele de

absorbție sau separare și gama de procese, precum și
acceptarea pentru stocarea CO2. De asemenea, este important
să creștem eficiența instalației, să reduceți costurile de capital și
să creșteți fiabilitatea și flexibilitatea operațională.
Bibliografie
1. L. Schlapbach, A. Züttel: “Hydrogen-storage materials for mobile applications”,
Nature, 414 (15 Nov. 2001), p. 353-357. 2. 2. A. Niedzwiecki (Quantum
Technologies): “Storage”, Proc. Hydrogen Vision Meeting, US DOE, Washington,
15-16 Nov. 2001
(http://www.eere.energy.gov/hydrogenandfuelcells/pdfs/hv_report_12-17.pdf).

Vă multumesc pentru atenţie!