Sunteți pe pagina 1din 6

Fabricarea hidrogenului

Pentru a dispune de cantiti industriale de hidrogen este nevoie de extragerea acestuia din ali compui energetici i depozitarea lui nainte de utilizare. La fabricarea hidrogenului exist deja tehnologii consacrate, utilizate n industria chimic, precum i procedee noi dezvoltate n special pentru pile de combustie. Fiecare din tehnologiile existente are avantajele i dezavantajele sale, astfel nct sunt necesare cercetri n continuare pentru a le optimiza i a le face competitive pe pia.Cuprins *ascunde] 1 Tehnologii de fabricaie 1.1 Reformarea catalitic cu vapori de ap 1.2 Oxidare parial 1.3 Reformarea autoterm 1.4 Electroliza apei 1.5 Biomas 1.6 Procedeul Kvrner 1.7 Procedeul termochimic 1.8 Procedeul fotochimic 1.9 Procedeul fotobiologic 1.10 Fabricarea hidrogenului utiliznd surse alternative de energie 2 Note 3 Legturi externe Tehnologii de fabricaie n continuare se vor enumera unele procedee utilizate n prezent pentru fabricarea hidrogenului. Reformarea catalitic cu vapori de ap

Prin acest procedeu, din hidrocarburi (gazele naturale cum este metanul, chiar i hidrocarburi mai complexe cum ar fi benzina) utilizate i n alte scopuri, va fi extras n dou trepte hidrogen. Fiind un procedeu deja bine pus la punct, exist capaciti de producie de ordinul de mrime de 100.000 m/h. n prima faz, prin adugare de aburi la o temperatur de circa 450-500C i o presiune de 25-30bar, hidrocarburile mai complexe se descompun n metan, hidrogen, monoxid de carbon precum i bioxid de carbon pentru a evita colmatarea catalizatorului din ansamblul de reformare. n faza a doua n ansamblul de reformare metanul va intra n reacie cu apa ntr-un catalizator de nichel la o temperatur de von 800 - 900C i o presiune de 25 - 30bar rezultnd gazul de sintez. Deoarece aceti catalizatori sunt deosebit de sensibili la compui pe baz de sulf i halogeni, mai ales clor, n practic, de obicei se cupleaz naintea reformerului o unitate de rafinare . Ecuaia general: Ecuaie posibil: n urma acestei reacii incomplete puternic endoterme rezult gazul de sintez cu o cantitate mare de monoxid de carbon. n consecin este nevoie de o nou faz n urma creia printr-o reacie exoterm dintre moleculele de oxid

de carbon i ap rezult bioxid de carbon i hidrogen. Reacia are loc n prezena unui catalizator de oxid de fier. Pentru a obine hidrogen ct mai pur posibil este nevoie de ndeprtarea resturilor de CO, CO2 i CH4 reducnd concentraia acestora de exemplu sub 10 ppm n cazul oxidului de carbon. Eliminarea resturilor de CO se produce printr-un process : chimic cu ajutorul aa numitei proceduri PROX (oxidare preferenial) n practic adesea utilizndu-se un reactor cu filtru molecular din pmnturi rare sau crbune activ la presiune i temperatur bine definite, sau metanizare selectiv fizic cu absorbie prin schimbare de presiune sau utilizarea unei membrane semipermeabile (cu permeabilitate doar pentru hidrogen) din aliaj PdAg Industrial coninutul de CO2 se poate reduce prin splare cu metan lichid.

Oxidare parial

Aceast tehnologie este deja bine pus la punct. Aici hidrogenul din gazul metan sau pcur, printr-un proces exoterm va fi nlocuit cu oxigen.

Ecuaia general: Ecuaie posibil (pcur): Ecuaie posibil (crbune): Din acest amestec foarte complex de compui prin exemplele luate pentru pcur i crbune am prezentat cte un element tipic.. De cele mai multe ori se adaug i ap pentru a stpni att temperaturile foarte nalte ct i echilibrul Boudouard dintre CO2 i CO, astfel nct la urma urmei se poate vorbi de un process de reformare autoterm cu adaos mic de ap. n ri cu rezerve mari de crbune cum sunt China sau Africa de sud, pentru acest procedeu, se poate utiliza ca materie prim crbune mcinat i amestecat cu ap pentru a obine o suspensie..

Reformarea autoterm

Acest mod de reformare este o combinaie dintre reformarea catalitic cu vapori de ap i oxidare parial n scopul mririi randamentului. Astfel ca materie prim, se poate utiliza methanol sau orice fel de hidrocarbur respectiv amestec de hidrocarburi (gaz metan, benzin, motorin, etc.). n acest caz cele dou procedeuri se combin n aa fel, nct avantajele oxidrii pariale (degajarea de cldur) completeaz avantajele reformri catalitice cu vapori de ap (un grad mai mare de extragere de hidrogen). Reformarea autoterm are loc n condiiile unei precise dozri a alimentrii cu aer i abur. Apar pretenii mai mari privind catalizatorii utilizai, deoarece trebuie s corespund att cerinelor reaciei dintre oxidul de carbon i ap de la reformarea catalitic cu vapori ct i procesului de oxidare parial.

Electroliza apei

Aceast form a obinerii hidrogenului din ap a fost pentru prima dat evideniat de chimistul german Johann Wilhelm Ritter n jurul anului 1800, i se pare c pe termen lung este singurul procedeu raional, deoarece n cursul procesului nu se emite CO2. Ca exemplu se poate aminti electroliza n mediu bazic, care datorit preurilor mici este utilizat adeseori n combinaie cu centrale hidroelectrice n Norvegia i Islanda. Reacia are loc ntr-un recipient umplut cu electrolit bun conductor de curent (sare, acid, baz), n care se gsesc doi electrozi printre care circul un curent continuu. Procesul poate fi descries prin dou reacii pariale.

Catod: Anod: n principiu la anod se elibereaz electroni care mai apoi sunt captai la catod. Din aceste dou procese pariale rezult de fapt reacia de separare a atomilor de oxigen i hidrogen din ap. Reacia de separare: Procesul este deosebit de avantajos pentru c pe lng hidrogen i oxigenul rezultat se poate utiliza efficient n alte procese tehnologie, nefiind lsat liber n atmosfer.. Exist aparate de electroliz industrial cu presiune nalt cu o capacitate de producie de 60 Nm/h la o presiune de 12bar.

Biomas

n principiu biomasa este compus din hidrocarburi din care prin reformarea catalitic cu vapori de ap se poate obine hidrogen. Datorit faptului c biomasa conine pn la 40% oxigen aceasta se gazeific aproape de la sine. Se necesit foarte puin oxigen suplimentar pentru a se produce reacia endoterm. Randamentul obinut este comparabil mai mare dect de exemplu cel de la gazeifierea crbunelui. Gazeifierea industrial a biomasei este cu un cost de 2,5 ct/kWh cf. [1] este actualmente (2006) cel mai ieftin procedeu de fabricare a hidrogenului. Un alt procedeu este combinarea pirolizei i a gazeifierii biomasei. n prima faz, cea a pirolizei, se produc gaze primare, cocs i methanol. Acestea vor fi amestecate cu aburi, rezultnd din nou un amestec, de aceast dat din hidrogen, metan, monoxid i bioxid de carbon. i aceast a doua faz absoarbe energie i n urma reformrii rezult hidrogenul. Aceast variant cu dou trepte este aplicat mai ales n utilaje cu capacitate mai mic. La utilizare biomasei cu umiditate mai mare, de exemplu deeul menajer, prin fermentare anaerob rezult metan n procent de 60-70%. Acesta curespunde biogazului din bligar. Dup desulfurare biogazul se poate utiliza direct ca i combustibil n pile de combustie de tip MCFC sau SOFC, de unde este adevrat ntr-o anumit msur rezult CO2 care contribuie la deteriorarea mediului. Pilele de combustie de joasa temperatura de tip PEMFC, care sunt mai ieftine i mai simplu construite (fr unitate de reformare) necesit pe post de combustil hidrogen de o anumit puritate. Apare justificat trecera alimentrii de la gaz metan la hidrogen pentru a mri cererea de pile de combustie de joasa temperatura de tip PEMFC n condiii anaerobe, din biomas se poate obine hidrogen prin fermentaie direct cu ajutorul microorganismelor. Dac se utilizeaz culturi bacteriele mixte, ultima verig a lanului nutriional va trebui decuplat. Deoarece din considerente de cinetica reaciilor eliberarea hidrogenului molecular de ctre microorganisme are loc doar la presiuni relative foarte mici, cade n sarcina constructorului respectiv utilizatorului bioreactorului meninerea acesteia n limite reduse, cu toate c sunt prezente i bacterii ce consum hidrogen i care genereaz metan i sau reduc nivelul de sulf. Producia hidrogenului prin fermentare este totui cu randament energetic slab, conform tabelelor lui Thauer pe aceast cale din energia de ardere a glucozei putndu-se nmagazina cca 33% maximum. n comparaie cu aceasta prin fermentarea cu producere de metan se transfer cca 85% din energia de ardere a glucozei.

Procedeul Kvrner

Prin acest procedeu elaborat n Norvegia , ntr-un arztor cu plasm la 1600C se separ complet hidrocarburile n crbune activ (carbon curat) i hydrogen.

Ecuaia general:

Ecuaia posibil:
O staie pilot construit n 1992 n Canada a atins un randament de aproape 100%, rezultnd cca 48% hidrogen, 40% crbune activ i cca 10% aburi *2+, *3+, *4+.

Procedeul termochimic

Disocierea termic reprezint descompunerea moleculelor sub aciunea cldurii n elementele componente. Deasupra temperaturii de 1700C se produce disocierea direct a aburului n hidrogen i oxigen. Aceasta se produce n cuptoarele solare. Gazele rezultate vor putea fi separate cu membrane ceramice. Aceste membrane trebuie s fie permeabile pentru hidrogen dar nu i pentru oxigen. Problema const n faptul c apar temperaturi foarte nalte, i ca atare pot fi utilizate doar materiale rezistente la aceste temperaturi, care sunt totodat foarte scumpe. Din aceast cauz acest procedeu nu este competitiv. O scdere a temperaturii de disociere termic a apei sub 900 C este posibil cu ajutorul unei reacii chimice associate. Deja n anii 70 a fost propus cuplarea cu cldura reactoarelor de temperatur nalt a diferitelor cicluri termochimice, care se pot aplica parial i n cazul utilizrii radiaiei solare concentrate. Randamentul, respectiv potenialul de mbuntire cel mai mare, la nivelul de cunotine actual, prezint procedeul acid sulfuric iod: la 120 C reacioneaz iodul i bioxidul de sulf cu apa i rezult hidrur de iod i acid sulfuric I2 + SO2 + 2 H2O 2 HI + H2SO4 (120C) Dup separare celor dou componente rezultate, la 850 C, acidul sulfuric se descompune n bioxid de sulf i oxigen 2 H2SO4 2 SO2 + 2 H2O + O2 (830C) Din hidrura de iod, la 300 C rezult hidrogen i elementul iniial iod. 2 HI I2 + H2 (320C) Cu toate c ciclul termochimic are un randament relativ mare (pn la 50 %) mai exist probleme nerezolvate n ceea ce privete procedurile i materialele utilizate.

Procedeul fotochimic

Ideea de baz este utilizarea direct a radiaiei solare prin absorbia energiei fotonilor de ctre componentele ce intr n reacie. n acest caz sunt necesare materiale senmiconductoare al cror nivel energetic este suficient de mare pentru ca prin absorbia cuantelor de lumin, s poat capta electroni din moleculele de ap ceea ce va conduce n cele din urm la disocierea acestora. Prin utilizarea de fotocatalizatori se pot nlesni procesele de transformare. Problema crucial const n faptul c materialele fotoactive trebuie s fie n acelai timp foarte active i totodat n contact cu apa stabile n timp. n viitor pare posibil combinarea proceselor termochimice cu cele fotochimice.

Procedeul fotobiologic

Este vorba de un process biologic ce utilizeaz lumina solar ca surs de energie. Se aplic n cazul procesului de prelucrare a biomasei cu faze de fotosintez n prezena sau absena oxigenului. De exemplu alga Chlamydomonas reinhardtii poate fi determinat n anumite condiii s produc hidrogen se pare cu o eficien de 10%.Vezi Producie Biologic de Hidrogen

Fabricarea hidrogenului utiliznd surse alternative de energie

Din punct de vedere ecologic, cele mai avantajoase proceduri de fabricare a hidrogenului utilizeaz surse alternative de energie (energie solar, eolian, hidro) pentru a descompune apa n componentele sale oxigen i hidrogen.

Descompunerea poate avea loc pe cale termic sau chimic. n primul caz este aplicat o idee relativ veche care trezete din ce n ce mai mult interesul cercettorilor i care are anse bune ca n anii urmtori s devin competitiv. Punctul critic al cercetrii l constituie gsirea de catalizatori potrivii pentru disocierea termic a apei n cuptoarele solare. In descompunerea chimic, curentul electric generat din surse de energie alternativ este utilizat n electroliza apei. n acest caz hidrogenul va reprezenta o form de stocare a energiei. n afar de oxigen nu apar alte produse secundare, deci mediul nconjurtor este protejat.

Plantele unicelulare, manipulate genetic, sunt mai eficiente decat metodele chimice traditionale. Cercetatorii americani au descoperit o metoda de a dresa anumite tipuri de alge, astfel incat ele sa elimine, in mod natural, cantitati sporite de hidrogen. Revista New Scientist prezinta rezultatele oamenilor de stiinta din cadrul Laboratoarelor Argonne, care au reusit ca, prin stimularea chimica a unei enzime, sa determine mai multe specii de plante unicelulare sa produca de zece ori mai mult hidrogen decat in mod normal. Nevoia de combustibili care sa polueze cat mai putin atmosfera a impus directionarea unor importante fonduri alocate cercetarii si catre domeniul biochimiei. Oamenii de stiinta au venit cu mai multe oferte de biocombustibili, dar producerea lor la scara industriala s-a dovedit a fi paguboasa pentru economia planetei. Etanolul si uleiul, primele progrese Primul rezultat al studiilor combustibililor regenerabili, care parea sa fie agreat de industrie, a fost etanolul. El se poate obtine ca si tuica, prin fermentarea unor materii vegetale diverse, de la corcoduse sau porumb, pana la resturi de material lemnos din industria de mobila. Amestecul de benzina cu etanol era, in mod cert, mai putin poluant, dar s-a dovedit a fi mult prea coroziv pentru unele componente ale motorului. Apoi s-au inventat uleiurile combustibile, produse din rapita, floarea-soarelui sau palmieri cultivati special. Dar nici ele n-au intrunit calitatile necesare, desi se parea ca sunt foarte bune pentru motoarele diesel. Calculele au aratat ca producerea plantelor necesare extragerii uleiului biocombustibil ar fi impus scoaterea unor suprafete intinse din circuitul agricol, fapt care ar fi redus in mod semnificativ productia de alimente la nivel mondial. Sa produci ulei combustibil, dar sa rabzi de foame nu putea fi o solutie. Motorul cu hidrogen, solutie de viitor Cum din arderea hidrogenului rezulta, pe langa energie, numai vapori de apa si niciun gaz poluant, visul de a realiza masini alimentate cu hidrogen a fost unul dintre cele mai vechi. Problemele care au stat in calea acestei solutii au fost, dintotdeauna, doar doua: siguranta in exploatare a motoarelor si costul ridicat al producerii pe scara industriala a hidrogenului pur. Solutia gasita de ingineri a fost motorul electric hibrid, care isi produce singur curent electric prin arderea controlata a moleculei de hidrogen. Acest motor inlatura riscul unei explozii accidentale. Realizarea lui utilizeaza intreaga experienta acumulata in producerea motoarelor electrice si presupune doar adaugarea unei butelii de hidrogen si a generatorului format din celule de combustie. Prin urmare, nu mai era nevoie decat de gasirea unei metode cat mai ieftine de a produce hidrogen. Metodele clasice, prea costisitoare Desi hidrogenul constituie cam 75% din masa intregului Univers, fiind principalul element component al stelelor, pe Pamant el se gaseste rar in stare pura. Procedeul industrial de obtinere a hidrogenului este oxidarea catalitica a

metanului. Metoda nu poate fi considerata de viitor, pentru ca presupune folosirea unui combustibil fosil si, in plus, importante cantitati de energie, intrucat vaporii de apa nu reactioneaza cu metanul decat la temperaturi de peste 700 de grade Celsius. O alta metoda este descompunerea apei, in hidrogen si oxigen, prin electroliza. Si acest procedeu necesita cantitati imense de energie electrica si nu poate fi viabil decat in ipoteza ca vom avea, la un moment dat, suficient curent electric, produs sa zicem cu ajutorul centralelor nucleare. Varianta gasita de biologi, si anume aceea de a pune microorganismele sa lucreze pentru noi, este insa mult mai ieftina, intrucat nu necesita decat apa si lumina solara. Hidrogenaza, enzima care produce hidrogen Cercetatorii Laboratoarelor Argonne, gestionate direct de Departamentul American al Energiei, au reusit sa stimuleze chimic o enzima ce intra in componenta algelor, numita hidrogenaza, si au obtinut astfel hidrogen in urma cunoscutului proces de fotosinteza. Algele folosite sunt plante unicelulare care produc, in mod natural, cantitati infime de hidrogen in timp ce isi extrag energia din lumina soarelui. David Tiede, unul dintre inventatorii metodei de manipulare chimica, spune ca algele produc hidrogen ca sa se apere de radicalii liberi rezultati in urma fotosintezei, care altfel le-ar oxida parti vitale ale celulei. Dar, daca hidrogenaza este stimulata chimic, alga produce mai mult hidrogen, iar acesta poate fi captat, daca planta creste intr-un recipient transparent. Pentru a produce cantitati cu adevarat industriale, savantii au fost nevoiti sa simplifice acest proces. Ei au reusit reproducerea, cu mijloace biologice cat mai simple, a reactiei de fotosinteza. Prin introducerea hidrogenazei intr-o cultura de proteina sintetica asemanatoare cu cea a plantelor verzi, s-a obtinut de sute de ori mai mult hidrogen decat prin simpla inmultire a algelor. Profesorul Thomas Rauchfuss, de la Universitatea din Illinois, este unul dintre expertii mondiali ai manipularii enzimelor si a fost cel care a propus tipul exact de proteina sintetica necesar. Cultivarea algelor modificate genetic, in care s-a introdus proteina sintetica, s-a dovedit a fi extrem de stabila. Algele nu degenereaza si nu revin la specia anterioara. Procesul are o multime de beneficii in comparatie cu obtinerea altor plante din care se extrag biocombustibili. Algele pot fi crescute in recipiente transparente plasate in desert sau pe acoperisul caselor. Ele nu au nevoie de teren si nu intra in competitie cu productia de alimente, precizeaza Rauchfuss. Biologii au studiat si cateva tipuri de bacterii care pot produce hidrogen, dar algele, fiind plante, pot fi manipulate fara unelte speciale si fara niciun risc pentru oameni. - Hidrogenul produs de alge prin fotosinteza este, in mod garantat, cel mai ieftin si mai eficient combustibil regenerabil David Tiede, cercetator principal al Departamentului Energiei, din SUA Biouzina de hidrogen costa foarte putin Pentru a umple o butelie cu hidrogen de 30 de litri sunt necesare trei-patru recipiente de sticla, asemanatoare damigenelor de la noi, pe fundul carora se plaseaza un strat de cativa milimetri de alge. Peste ele se pune apa, iar damigenele, expuse la soare, sunt inchise cu dopuri strapunse de furtune, pentru a capta gazul. Sigur, e nevoie si de o instalatie de racire-comprimare, capabila sa introduca hidrogenul in butelie, dar costurile intregii instalatii sunt minime si la indemana oricui. Savantii au numit aceasta miniuzina fotobioreactor, dar ea este la fel de simpla precum instalatiile artizanale de produs tuica si, in plus, e mai putin periculoasa. Cercetarile se extind acum, prin verificarea calitatilor de producatori de hidrogen a mai multor tipuri de alge, dar se estimeaza ca intregul sistem, cu prima doza de alge necesara pornirii, nu va costa mai mult de 10.000 de dolari, dupa ce va fi realizat la scara industriala.