Proiect la Impactul Energiei Asupra Mediului

Transportul si Stocarea de CO2

Nume studenti:Luca Anna-Maria

Ghita Cosmin Marian
Irimia Silvia Maria
Andrioaei Simona Elena

1
CUPRINS

1.1 Cum funcţionează captarea şi stocarea

1.2 Riscurile şi problemele puse de captarea şi stocarea de CO2

1.3 Captarea CO2

1.4 Transportul CO2

1.5 Stocarea CO2 (sechestrarea)

1.5.1. Stocarea geologică

1.5.2 Stocarea minerală

1.6 Scurgerea CO2

2.1 Promovarea captării şi stocării CO2 în România

2.2 Dioxidul de carbon.Proprietati

2.3 Impactul asupra mediului si sanatatii

3.1 Date tehnice principale – după retehnologizare

3.2 Experienta privind transportul de CO2 prin conducte

3.3 De ce CCS in Romania?

3.4.Proiectul Energie-Schimbari Climatice

4.1.CONCLUZII

4.2 BIBLIOGRAFIE

2
 1.1Cum funcţionează captarea şi stocarea.

Captarea şi stocarea de CO2 este o tehnologie care împiedică eliberarea în atmosferă a

bioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili - în principal a cărbunelui.
Tehnologia se foloseşte deja, dar la scară redusă.
Deoarece bioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră important, Grupul
interguvernamental de experţi în evoluţia climei (Intergovernmental Panel on Climate
Change - IPCC) consideră că tehnologia captării şi stocării CO2 ar putea contribui la
limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră (cu 15-55%), prin urmare la combaterea
schimbării climatice.[1]

Un impuls pentru tehnologia captării şi stocării de CO 2[1]

3
Există trei tehnologii diferite în captarea CO2, diferite din punct de vedere al eficienţei,
costurilor şi nivelului de dezvoltare:
 îndepărtarea carbonului înaintea arderii, caz în care se produc hidrogen şi CO2
(hidrogenul fiind folosit apoi drept combustibil)
 CO2 este filtrat chimic din fumul emis în urma arderii

 combustibilii fosili sunt arşi în oxigen pur - nu în aer - iar CO2 este foarte concentrat în
gazele emise.

Bioxidul de carbon captat poate fi transportat prin conducte la locul de stocare. Acest gaz
poate fi stocat în rezervoare epuizate - sau aproape epuizate - de petrol şi gaze, în straturi
geologice saline sau în acvifere (straturi de ape subterane) saline la adâncime de cel puţin
800 de metri. Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei estimează că aceste
spaţii ar putea stoca cel puţin 2000 de gigatone de CO2.

1.2Riscurile şi problemele puse de captarea şi stocarea de CO2

Captarea şi stocarea de CO2 creşte costurile folosirii de combustibili fosili.

În plus, tehnologia de captare şi stocare a CO2 are nevoie de energie - ducând la o pierdere a
eficienţei energetice. O centrală care utilizează această tehnologie consumă cu 10-40% mai
multă energie în procesul de producţie.
Alt risc este posibilitatea unei eliberări de CO2 concentrat în atmosferă, care ar fi dăunător
sănătăţii oamenilor şi animalelor. Cu toate acestea, domnul Davies, ca şi Grupul
interguvernamental de experţi în evoluţia climei, consideră că tehnologia de captare şi stocare a
CO2 este mai puţin periculoasă decât folosirea gazului natural în încălzire şi la aragaz.

Propunerea din ianuarie a Comisiei nu impune tehnologia de captare şi stocare a CO2 ca

obligatorie, ci propune numai modalităţi de examinare, desemnare şi monitorizare a spaţiilor de
stocare de către statele membre şi expune responsabilităţile actorilor implicaţi.
Raportorul parlamentar doreşte dezvoltarea tehnologiei şi impunerea acesteia ca obligatorie. 24%
din emisiile de CO2 provin din arderea cărbunelui, iar Agenţia Internaţională pentru Energie
prevede creşterea folosirii cărbunelui cu 70% până în 2030, pe plan global. Bioxidul de carbon
rezultat din aceasta ar rămâne blocat în atmosferă timp de sute de ani.

Efectele dioxidului de carbon în atmosferă sunt controversate. Cu toate acestea, temperatura

medie a Pământului este în creştere, mai ales dacă este masurată la poli. Temperatura medie a
suprafeţei Pământului se corelează bine cu cantitatea de CO2 din atmosferă (adică dacă creşte

4
nivelul de CO2 în atmosferă, creşte simultan şi temperatura de suprafaţă). În diagramă,
temperatura medie este figurată cu roşu, iar conţinutul de CO2 din atmosferă cu verde.[2]

1.3.Captarea CO2
Captarea de CO2 se poate aplica surselor punctiforme mari, cum ar fi sursele mari de
combustibili fosili sau instalaţiile de energie din biomasă, industriile cu emisii majore de CO2,
industrii de prelucrare a gazelor naturale, uzine cu combustibil de sinteză şi de uzine de
producere a hidrogenului pe bază de combustibili fosili.
În general există trei tipuri diferite de tehnologii: post-combustie, pre-combustie, şi arderea
combustibilului pe bază de oxigen. (Oxyfuel). În post-combustie, emisiile de CO2 sunt
eliminate după arderea combustibililor fosili – acest sistem s-ar aplica la centralele electrice
convenţionale. Aici, dioxidul de carbon este captat din gazele de ardere la centralele electrice.
Tehnologia este bine cunoscută şi utilizată în prezent la alte aplicaţii industriale.
Tehnologia pre-combustie este aplicată pe scară largă la producerea de îngrăşăminte,
combustibil chimic, gazos (H2, CH4), precum şi la producerea energiei. În aceste situaţii,
combustibilul fosil este parţial oxidat, de exemplu, într-un gazificator. Gazul de sinteză care
rezultă (CO şi H2) este transformat în CO2 şi mai mult H2. CO2 rezultat poate fi captat dintr-un
flux de evacuare relativ pur. H2 poate fi acum utilizat drept combustibil; carbonul este îndepărtat
înainte ca arderea să aibă loc. În oxy-combustie, combustibilul este ars în oxigen în loc de aer.
Pentru a limita temperaturile flacării rezultate la nivelurile obişnuite din timpul combustiei
convenţionale, gazul de ardere răcit este recirculat şi injectat în camera de ardere. Gazul de
ardere constă în principal din dioxid de carbon şi vapori de apă, acesta din urmă fiind condensat
prin răcire. Rezultatul este un flux de dioxid de carbon aproape pur, care poate fi transportat la
locul de sechestrare şi depozitat. Procesele uzinale bazate pe arderea Oxycombustibilului sunt
uneori denumite cicluri "cu emisii zero", pentru că CO2 depozitat nu este o fracţiune scoasă din
fluxul de gaze de ardere (ca în cazurile capturii de ardere pre- şi post-combustie), ci provine din
însusi fluxul de gaz. Trebuie remarcat, totuşi, ca o anumită fracţiune de CO2 generat în timpul
combustiei va sfârşi în mod inevitabil în apa condensată. Pentru a justifica eticheta "cu emisii
zero", apa ar trebui să fie tratată sau eliminată corespunzator. Tehnica este promiţătoare, dar
pasul iniţial de separare a aerului necesită o cantitate mare de energie. 7
Uzinele care produc etanol prin fermentare produc CO2 rece şi în esenţă pur, care poate fi
pompat în subteran. Fermentarea produce ceva mai puţin CO2 decât etanolul. În 2008, producţia
mondială de etanol, a fost estimată la aproximativ 48 de milioane de tone.[3]

5
1.4 Transportul CO2

Dupa captare, CO2 trebuie transportat la siturile de stocare adecvate. Transportul se face prin
conducte, care constituie, în general, cea mai ieftină forma de transport. În 2008, în Statele Unite
au existat aproximativ 5.800 km de conducte de CO2 . Aceste conducte sunt utilizate în prezent
pentru transportul CO2 la câmpurile de producţie petroliferă, unde producţia de CO2 este
injectată în câmpuri mai vechi pentru producerea ţiţeiului. Injectarea CO2 pentru producerea de
petrol este, în general, numită "recuperare mărita de ţiţei" sau EOR. În plus, există câteva
programe pilot, aflate în diferitele stadii pentru testarea stocării pe termen lung a emisiilor de
CO2 în formaţiuni geologice neproducătoare de petrol. Se mai pot utiliza sisteme COA de bandă
rulantă sau nave. Aceste metode sunt în prezent folosite la transportul de CO2 pentru alte aplicaţii.

Metode de transport şi stocare geologica a CO 2[4]

1.5.Stocarea CO2 (sechestrarea)

Pentru stocare permanentă a CO2 au fost concepute diferite recipiente. Acestea includ stocare
gazoasă în diferite formaţiuni geologice aflate la adâncime (inclusiv formaţiuni saline şi
zăcăminte de gaze epuizate), stocare lichidă în ocean şi de stocare solidă prin reacţia CO2 cu
oxizi metalici pentru a produce carbonaţi stabili.

6
1.5.1. Stocarea geologică

Cunoscută deasemenea ca geo-sechestrare, această metodă implică injectarea dioxidului de

carbon, în general în stare supracritică, direct în formaţiunile geologice din subsol. Ca locuri de
stocare au fost sugerate câmpurile petrolifere, câmpurile gazeifere, formaţiunile saline,
zăcămintele de cărbuni neexploatabile şi formaţiunile bazaltice subterane infiltrate cu apă sarată.
Diferite mecanisme fizice (ex. roca din acoperiş foarte impermeabile) şi mecanisme de captare
geochimică ar preveni scăparea CO2 spre suprafaţă. Uneori, CO2 este injectat în câmpurile
petrolifere aflate în declin, pentru creşterea recuperării ţiţeiului (creşterea gradului de
recuperare). Aceasta este o opţiune atractivă deoarece costurile de depozitare pot fi parţial
compensate prin vânzarea cantităţii suplimentare de ţiţei extras. Dezavantajele câmpurilor
petrolifere vechi sunt distribuţia lor geografică şi capacitatea lor limitată, precum şi faptul că
arderea ulterioară a petrolului suplimentar astfel recuperat va compensa în mare masură sau in
totalitate reducerea emisiilor de CO2. Stratele neexploatabile de carbune pot fi utilizate pentru
stocarea CO2 , deoarece CO2 se absoarbe la suprafaţa carbunelui. Totuşi, fezabilitatea tehnica
depinde de permeabilitatea stratului de carbune. În procesul de absorbţie carbunele eliberează
metanul adsorbit în prealabil, iar metanul poate fi recuperat (creşterea gradului de recuperare a
metanului din stratele de carbune). [5]

1.5.2 Stocarea minerală

Captarea carbonului prin reacţia cu CO2 a mineralelor naturale care conţin Mg şi Ca, pentru a
forma carbonaţi, are multe avantaje unice. Cel mai important este faptul că carbonaţii au o stare
energetică mai mică decât CO2, motiv pentru care carbonatarea minerală este favorabilă
termodinamic şi apare în mod natural (de exemplu, alterarea supergenă a rocilor în cursul
perioadelor geologice). În al doilea rând, materiile prime, cum ar fi mineralele pe bază de
magneziu, există din abundenţă. În cele din urmă, carbonaţii produşi sunt indiscutabil stabili,
astfel că nu se mai pune problema eliberării CO2 în atmosferă. Cu toate acestea, la temperaturi şi
presiuni normale ale mediului înconjurator, reacţiile convenţionale de carbonatare se produc lent.
[5]

7
 [6]

8
Provocarea în acest caz o constituie identificarea unui traseu viabil din punct de vedere ecologic
şi industrial, care va permite ca sechestrarea minerală care urmează sa fie aplicată, să fie
acceptabilă şi din punct de vedere economic.

1.6 Scurgerea CO2

O ingrijorare majoră privind CCS o constituie răspunsul la întrebarea dacă scurgerea de CO2
stocat va compromite CCS ca opţiune de atenuare a schimbărilor climatice. Pentru situri de
stocare geologică bine selectate, proiectate şi administrate, IPCC estimează că riscurile sunt
comparabile cu cele asociate cu activitatea curentă în domeniul hidrocarburilor. Emisiile de CO2
ar putea fi captate pentru milioane de ani, iar locurile de stocare bine selectate pot reţine peste
99% din CO2 injectat pe o durată de peste 1000 de ani. În cazul depozitĂrii oceanice, retenţia
CO2 ar depinde de adâncime; IPCC estimează că la adâncimi de 1000-3000 m, 30-85% din CO2
stocat ar fi înca reţinut după 500 ani. Pentru stocarea minerală nu se consideră că ar exista vreun
risc de scurgere. IPCC recomandă stabilirea unor limite pentru valoarea scurgerilor care s-ar
putea produce. Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că în condiţiile de adâncime din oceane
(aproximativ 400 bari), gradul de amestec între apa-CO2 este foarte redus (în cazul în care
formarea de carbonat/acidificarea limitează viteza de reacţie), dar favorizează formarea hidraţilor
apa-CO2 (un fel de cuşcă solidă de apă care înconjoară CO2).[7]

2.1 Promovarea captării şi stocării CO2 în România

[2]

Emisii CO2 pe sectoare de activitate la nivelul României

La data de 25 martie 2010, a avut loc la Palatul Parlamentului, Sala Drepturilor Omului, cea de-a
II-a ediţie a Conferinţei Internaţionale “Promovarea captării şi stocării CO2 în România”. Grupul
coordonatorilor ştiinţifici: ZEP - Platforma Tehnologică Europeană pentru Centrale pe
Combustibili Fosili cu Zero Emisii, Reţeaua Europeană CO2 GeoNet şi organizaţia non-

9
guvernamentală Bellona Europa şi organizatorii: Asociaţia Club CO2, ISPE, GeoEcoMar şi
Grupul de Presă Reporter au lansat spre dezbatere toate aspectele legate de pregătirea şi
implementarea primului proiect demonstrativ de captare şi stocare a CO2 în României.
România a decis intrarea în "Programul UE demonstrativ CCS" prin aprobarea de către Guvernul
României a „Plan-ului de acţiune pentru implementarea unui proiect demonstrativ privind
captarea şi stocarea carbonului (CCS) în România”. Pentru susţinerea financiară a „Programului
UE demonstrativ CCS”, UE a prevăzut o serie de mecanisme care pot fi utilizate pentru
dezvoltarea tehnologiilor CCS: EERP, NER Pool - EUA 300, alte fonduri comunitare. Conform
declaraţiei dlui ministru Sebastian Vlădescu, prezent la lucrările conferinţei „Ministerul
Finanţelor Publice va susţine toate demersurile necesare pentru accesarea fondurilor aferente
mecanismelor de finanţare disponibile la nivel UE, în special a fondurilor prevăzute de noua
Directivă EU-ETS – Directiva 2009/29/CE. De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice va
sprijini demersurile necesare pentru utilizarea la maximum a fondurilor care vor fi alocate
României în cadrul bilateralei România – Norvegia, pentru perioada 2009-2014.”

Experţi de renume internaţional au venit la Bucureşti, în sprijinul factorilor de decizie şi a

specialiştilor din ţară, pentru a pregăti propunerea proiectului demonstrativ CCS şi a creşte
şansele României în cadrul competiţiei de accesare a fondurilor amintite: dl. Scott Brockett,
ofiţer principal Politici CCS, Comisia Europeană / Belgia; dl. Paal Frisvold, Preşedinte C.A.,
Bellona Europa; dna. Isabelle Czernichowski-Lauriol, vicepreşedinte al C.E. şi dl. Sergio
Persoglia, secretar general, CO2 GeoNet / Franţa şi Italia; dl. Eric Drosin, Director Comunicare,
Zero Emissions Platform - ZEP / Belgia; dra. Stacey Matthews Krsteski, director Grup Strategie,
Global CCS Institute / Australia; dl. Arnaud van der Beken, director Exploatare Europa &
Africa, Schlumberger / Franţa; dl. Peter Erich Arnold, director Marketing & Vânzări, ALSTOM
Carbon Capture / Germania.[5]

2.2 Dioxidul de carbon.Proprietati.

1. DIOXIDUL DE CARBON - PROPRIETATI

 Masa molara : 44,011:

 Punct de fierbere : - 78,4 0C si p = 101,325 kPa ;
 Punct de solidificare : - 56,56 0C ; p = 101,325 kPa ;
 Punct triplu : - 56,56 0C si p = 518 kPa ( 5,18 bar) ;
 Presiune critica : 7377 kpa (abs) ;
 Temperatura critica : 304,13 K ;
 Volum critic/unit de masa : 0,00214 m3 /kg

10
  Caldura specifica la presiunea constanta : 34 ,7 la – 25 0C ( kj/kmol 0C )

2.3 Impactul asupra mediului si sanatatii

Milioane de ani pădurile şi plantele au produs oxigen pentru planeta noastră, oxigenul pe
care noi îl respirăm astăzi. Însă în aceste milioane de ani, pădurile şi plantele au fost
transformate în cărbune, petrol şi gaz metan. Astăzi, omul arde aceste materii fosile.
Consecinţa este producerea de CO2 concomitent cu consumul oxigenului produs în
trecutul îndepărtat al planetei. Extragerea şi folosirea tot mai intensă a gazului metan a
dus şi duce în continuare la o concentraţie tot mai mare de dioxid de carbon şi metan în
atmosferă. Rezultatul este efectul de seră, un pericol pentru climă, ceea ce va duce la o
potenţială creştere medie a temperaturii planetei în secolul următor.

În prezent încălzirea clădirilor se realizează cu combustibili fosili: gaz metan, motorină, lemne.
În procesul chimic al arderilor se emit în atmosferă cantităţi considerabile de dioxid de carbon,
dioxid de sulf, azot fungicide şi alte substanţe toxice.

Fiecare european emite, prin toate acţiunile întreprinse în decursul unui an, aproximativ 7 tone de
CO2. Din păcate, un copac reuşeşte să absoarbă, în medie, doar o tonă de CO2 pe an.

Conform unor studii recente, orice ardere, inclusiv a gazului metan, produce CO2 ceea ce duce la
efectul de seră şi schimbări climatice. Sistemul de încălzire cu gaz metan a unei case emite cca.
4000 kg CO2/an, încălzirea cu motorina cca. 6000 kg de CO2/an. Incendiile de la sistemele de
încălzire cu combustibili fosili produc în proporţie de 40% CO2-ul care produce efectul de seră.

Folosind sisteme ecologice de termoficare (ventilaţie cu recuperare de căldură, pompe de

căldură, panouri solare etc.), emisiile de dioxid de carbon se vor reduce considerabil.[1]

3.1 Date tehnice principale – după retehnologizare/Turbina cu Abur

 Turbina cu abur
 Putere instalată 330MW
 Putere maximă disponibilă pe termen lung 310MW
 Putere medie anuală 280MW

11
  Cazanul de abur
 Debit 1035t/h
 Parametrii abur (presiune / temperatură) 192 / 540 bar / 0C

3.2 Experienta privind transportul de CO2 prin conducte

 RESTRICTIE MAJORA PRIVIND TRAVERSAREA ZONELOR POPULATE

 MENTINEREA PURITATII CO2 IN SISTEMUL DE STOCARE
 EVITAREA DEPRESURIZARILOR BRUSTE CARE POT FRACTURA CONDUCTA

3.3.De ce CCS în România? [3]

Deoarece

 Pentru a îndeplini obiectivele UE din 2020, respectiv dezvoltarea la scară industrială a

tehnologiei CCS, trebuie să promovăm atât proiectele CCS onshore 17 cât şi cele offshore ;

 România are capacitate geologică de stocare a CO2 onshore ;  România are peste 150 de ani
de istorie în industria de petrol şi gaze ;

 Menţinerea în funcţiune a centralelor termoelectrice cu funcţionare pe lignit autohton şi a

exploatărilor miniere are un impact economic şi social pozitiv pentru România ;

 Va contribui, prin puterea exemplului, la dezvoltarea pe scară industrială a tehnologiei CCS în

Europa de sud-est.

12
3.4.Proiectul Schimbari Energie Climatice.Etape
 Studiul de Fezabilitate
 EPC
 Exploatare şi mentenanţă

Stadiul actual
 Studiul de Fezabilitate
Descrierea proiectului
Amplasament
 Regiunea de dezvoltare Oltenia – cea mai industrializată zonă, responsabilă de cca. 40%

din totalul emisiilor de CO2 la nivel naţional

 CE Turceni – Unitatea nr.6 (330MW)

Proiect integrat
 (1.5Mt/an)
 Reţea de transport CO2 – conducte supraterane
 Stocare geologică CO2 – formaţiuni acvifere saline de mare adâncime [4]

4.1.CONCLUZII
Studiile recente apreciază că marirea eficienţei energetice şi dezvoltarea utilizării resurselor
regenerabile de energie nu sunt măsuri suficiente pentru stabilizarea concentraţiei de CO2 în
atmosferă şi stoparea încălzirii globale. Din acest motiv devine necesară captarea şi stocarea
CO2.
În prezent se dezvoltă trei metode de captare a CO2 generat din procesele de ardere:
postcombustia, oxi-combustia şi pre-combustia. Deşi post-combustia reprezintă tehnologia de
captare cea mai dezvoltată sunt necesare încă cercetări pentru perfecţionarea acestei metode.
Se apreciază că stocarea în structuri geologice a CO2 se remarcă prin capacitate mare şi risc
scazut, spre deosebire de stocarea în oceane, iar costurile de stabilizare a concentraţiei de gaze cu
efect de seră ar fi mai reduse.
România dispune de capacitaţi importante de stocare geologice a CO2 în zăcămintele
subterane de ţiţei şi gaze naturale aflate într-un grad avansat de epuizare. Sunt necesare studii
urgente de evaluare a condiţiilor de eligibilitate a siturilor potenţiale, în vederea implementării
unor proiecte demonstrative cu sprijin U.E.
Captarea şi stocarea CO2 (CSC) este singura tehnologie care poate capta din emisiile generate de
marii emiţãtori de CO2 din lume.
CSC este o parte esenţială a portofoliului de tehnologii necesare pentru a obţine reduceri
substanţiale ale emisiilor globale. [4]

13
Astãzi, sursele de energie regenerabilã furnizeazã 13% din energia consumatã şi ar putea ajunge
la 30% în 2030. Cu toate acestea, combustibilii fosili vor rãmâne sursa noastrã principalã de
energie pentru deceniile urmãtoare.
Nevoia noastrã constantã de energie implicã funcţionarea centralelor electrice 24 de ore
pe zi, 7 zile pe sãptãmânã. O singurã centralã pe cãrbune de 1.000 MW produce 6 milioane de
tone de CO în fiecare an pe o duratã medie de funcţionare de 40 de ani.
Prea mult CO conduce la încãlzirea globalã, ce are ca efect schimbãrile climatice. Cercetãtorii de
prestigiu ai lumii au confirmat cã în cazul în care creşterea temperaturii medii globale nu e
menţinutã sub °C, vor apãrea schimbãri climatice ireversibile.[7]

4.2 BIBLIOGRAFIE
[1]. www.euractiv.ro/Captarea-si-stocarea-CO2-oportunitate-pentru-Romania.-Lipseste-doar-vointa-
politica.html
[2]. http://www.infomediu.eu/captarea-si-stocarea-co 2-in-romania/
for steel heating .Forumul regional al energiei – FOREN 2006, Neptun.
Borla, Maria – Studii privind captarea şi stocarea CO 2 în vederea prevenirii fenomenului de
încălzire globala. Teză de dizertaţie. Conducator stiinţific Biris Ioan, U.T.C. – N. 2009, Cluj –
Napoca.
[3].Constantin, C., Tomescu, C., Mircea, I. - Captarea şi stocarea CO 2 – Obligaţii legislative în
perspectiva imediată. Forumul regional al energiei – FOREN 2008, Neptun.
[4].Deac, Cristina, Biris, I. - Controlul arderii combustibililor în instalaţii industriale. În : ştiinţă şi
inginerie. Vol.9.Ed. AGIR,Bucuresti, , 2006, pp. 369-374. .
[5].***DIRECTIVE C.E. privind stocarea geologica a dioxidului de carbon: 85/337/CEE; 96/61/CE;
2000/60/EC; 2001/80/CE; 2004/35/CE; 2006/12/CE si Regulamentul(CE) nr. 1013/2006.
[6]. www.euractiv.ro/.../Captarea-si-stocarea-CO 2-oportunitate-pentru-Romania.-Lipseste-doar-
vointa-politica.html [7].http://www.infomediu.eu/captarea-si-stocarea-co 2-in-romania/
[7].www.evz.ro/.../primul-proiect-de-captare-si-stocare-de-co 2-917219.html

14