Curs 9 și Curs 10

Managementul schimbării
 Forţe de rezistenţă la schimbare
• Principalele cauze care produc rezistența la schimbare sunt:
– Interesul personal îngust - oamenii care se opun schimbării sunt
conştienţi că există riscul să-şi piardă prestigiul şi competenţa pentru că
ei ştiu bine numai vechile proceduri.
• Un nou sistem inseamna necesitatea unor noi competenţe.
• Se adoptă un comportament prin care se încearcă acoperirea propriilor
deficienţe.
• Se pot forma și grupuri de presiune care veghează ca schimbarea propusă
să nu aibă loc sau să eşueze.
– Înţelegerea eronată are loc atunci când schimbarea este insuficient
mediatizată, nu sunt înţelese implicaţiile ei.
• În acest caz, schimbările preconizate sunt interpretate în mod deformat, iar
zvonurile iau locul informaţiilor formale.
 Forţe de rezistenţă la schimbare
• Principalele cauze care produc rezistența la schimbare sunt:
– Evaluarea diferită a situaţiei - sunt diferenţe de percepţie a situaţiei
datorită:
• unor informaţii insuficiente
• unor interpretării diferite a acestora
ceea ce conduce la modalităţi de soluţionare diferite.

– Intoleranţa faţă de schimbare -

• generată de neîncrederea în propria capacitate de a dobândi noile aptitudini
şi competenţe,
• determinată de dorinţa de evitare a surprizelor (anunţarea bruscă a
intenţiilor creează o stare de scepticism, de opoziţie deschisă)
 Forţe de rezistenţă la schimbare
• Principalele cauze care produc rezistența la schimbare sunt:
– Intoleranţa faţă de alte puncte de vedere contrare propriei viziuni - o
consecinţă a:
• fricii de pierdere a controlului,
• a dezechilibrării raportului dintre ce pot eu să fac altora şi ce pot să-mi
facă ei mie.
• Reacţia cea mai frecventă în astfel de situaţii -- încercarea de salvare a
aparenţelor, de regulă, nefiind invocate adevaratele motive.

– Neîncrederea în iniţiatorii schimbării, în capacitatea lor de a

sesiza adevărata situaţie şi de a propune măsuri eficiente de
schimbare vizează
• fie capacitatea şi competenţa acestora de a concepe o schimbare care să
ducă la ameliorarea punctelor slabe şi întărirea poziţiei competitive ale
companiei,
• fie bunele intenţii, corectitudinea şi sinceritatea iniţiatorilor.
 Forţe de rezistenţă la schimbare
• După Ivancevich (2011), rezistența la schimbare se datorează oamenilor,
structurii organizaționale și tehnologiei.
• Rezistența individuală se datorează fricii oamenilor de ceea ce li s-ar putea
întâmpla:
– pierderea statutului;
– pierderea autorității;
– pierderea postului ocupat;
– pierderea relațiilor de prietenie sau profesionale;
– teama legată de noile procese, proceduri, relații;
– teama de a nu avea abilitățile impuse de schimbare îi fac pe angajați să devină un factor
redutabil care se opune schimbării.
• Rolul managerilor este de:
– a furniza mai multe informații asupra transformărilor,
– a asigurarea trainingurilor pentru adaptare la noua situație,
– a schimba percepția oamenilor cu privire la rezultatele ce se vor obține.
 Forţe de rezistenţă la schimbare
OBS:

• Structura organizațională se dorește a fi păstrată în virtutea inerției.

Regulamentele, normele, procedurile sunt create cu scopul de a rezista cât
mai mult, schimbarea lor necesitând multă voință.

• Tenhnologia presupune costuri foarte mari pentru a fi schimbată, existând

riscul ca noile produse, la rândul lor, să întâmpine o puternică rezistență din
partea consumatorilor.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Pentru a obţine avantajul strategic al unei întreprinderi, managerii se pot
folosi de patru tipuri de schimbare:

– schimbarea bunurilor şi serviciilor,

– schimbarea strategiei şi structurii organizaţionale,

– schimbarea culturii organizaţionale,

– schimbări tehnologice
Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările tehnologice – sunt acele schimbări ale procesului de
producţie al organizaţiei, incluzând schimbări ale cunoştinţelor şi
abilitaţilor celor care muncesc pentru dobândirea de noi competente.
• Sunt special concepute pentru a eficientiza producţia sau pentru a
mări volumul acesteia.
• Din această categorie fac parte:
– metode de muncă eficiente,
– echipamente noi
– noi fluxuri de muncă.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările tehnologice.
• In condiţiile economice actuale, schimbarea tehnologică înseamnă
flexibilitatea organizaţiei
• Flexibilitatea crează premizele asumării oportunităţilor, introducerii de noi
idei creative care să rezolve decalajele faţă de cerinţele pieţei
• O astfel de organizaţie va permite inovarea pornită din mijlocul angajaţilor
din nivelele de mijloc şi chiar din rândul executanţilor.

• Pe de alta parte:
• O organizaţie rigidă are avantajul producţiei de calitate, a rutinei în calitate
• Cele două forme de organizaţie dezvoltate în simbioză duc organizaţia
către obţinerea avantajului competitiv.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Pentru a obţine inovare şi eficientă – principalele aspecte ale unei
schimbări tehnologice - multe organizaţii folosesc „Abordarea
ambidextră”.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările tehnologice.

• O structură organică permite generarea de idei inovative dar nu este

neapărat cea mai bună structura pentru folosirea eficientă a acestor idei.
– Cu alte cuvinte iniţierea şi utilizarea schimbării sunt procese diferite.

• Unele organizaţii folosesc „abordarea ambidextră” – prin incorporarea de

structuri şi procese manageriale care îndeplinesc standardele atât pentru
crearea, cât şi pentru folosirea inovaţiei.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările de bunuri sau servicii – adaptări ale produselor sau
serviciilor deja existente sau schimbarea către linii de produse complet noi.

• Au ca obiectiv creşterea cotei de piaţă sau crearea de noi pieţe, pentru

creşterea capitalului de clienţi.

• In acest tip de schimbări inovarea joacă un rol esenţial.

• Noile produse, pătrund într-o piaţă avidă de nou dar incertă. Experţii
estimează că 80% dintre noile produse dispar după introducerea pe piaţă,
un procent de 10% dispărând în următorii 15 ani de la lansare.

• Inovarea că schimbare de servicii sau produse poate fi foarte costisitoare şi

foarte riscantă pentru o organizaţie.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările de bunuri sau servicii – adaptări ale produselor sau
serviciilor deja existente sau schimbarea către linii de produse complet noi.

• Au ca obiectiv creşterea cotei de piaţă sau crearea de noi pieţe, pentru

creşterea capitalului de clienţi.

• In acest tip de schimbări inovarea joacă un rol esenţial.

• Noile produse, pătrund într-o piaţă avidă de nou dar incertă. Experţii
estimează că 80% dintre noile produse dispar după introducerea pe piaţă,
un procent de 10% dispărând în următorii 15 ani de la lansare.

• Inovarea că schimbare de servicii sau produse poate fi foarte costisitoare şi

foarte riscantă pentru o organizaţie.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările de bunuri sau servicii – adaptări ale produselor sau
serviciilor deja existente sau schimbarea către linii de produse complet noi.
• După un studiu realizat anii trecuţi probabilitatea ca un produs nou să
penetreze piaţă şi să aibă succes este mică.
• Orice produs nou pentru a avea succes trebuie să treacă trei etape
importante:
– testul tehnic,
– comercializarea
– succesul de piaţă.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Motivele pentru care unele dintre produsele noi, inovatoare au succes şi
altele nu, sunt variate şi au o legătură directă cu mediul de afaceri.
• Într-un studiu care a examinat mai multe perechi de produse noi, în care
unul a reuşit şi unul nu, concluzia a fost că:
– Organizaţiile care au o înţelegere mai bună a nevoilor clientului şi
acordă o importanţă mai mare marketingului sunt companiile ale căror
produse inovatoare au şi succes de piaţă.
– Organizaţiile cu produse noi inovatoare sunt acele organizaţii care
folosesc mult mai eficient surse exterioare de tehnologie şi consultanta
din exterior, chiar dacă pot face multe dintre acestea cu resurse din
interior.
– În organizaţiile cu produse noi inovatoare, sprijinul acordat
schimbărilor de către angajaţii cu autoritate a fost major.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările în strategie şi structură – sunt schimbările pe care o
organizaţie le adoptă pe plan administrativ, înţelegând prin acesta
managementul organizației şi supervizarea activității.

• Acest gen de schimbări includ:

– Schimbări în structura organizaţională

– Schimbări de management strategic
– Schimbări ale politicilor organizaţiei
– Schimbări ale sistemului de premiere şi motivare
– Schimbări ale relațiilor de muncă
– Schimbări ale managementului informaţiei
– Schimbări ale sistemelor de control
– Schimbări ale sistemului de bugetare.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările în strategie şi structură – sunt schimbările pe care o
organizaţie le adoptă pe plan administrativ, înţelegând prin acesta
managementul organizației şi supervizarea activității.

• Celelalte două tipuri de schimbări prezentate anterior puteau avea ca punct

de plecare nivelele inferioare ale structurii organizaţionale

• Schimbările de structură sau strategie sunt iniţiate de top management.

• Un exemplu de schimbare din această categorie, o reprezintă trecerea de la

o structură verticală la una orizontală, la abordare procesuală a organizaţiei
ceea ce va duce la o creştere a calității şi obţinerea avantajului competitiv
pentru organizaţie.
 Tipuri de schimbări pentru obţinerea
avantajului strategic
• Schimbările culturii organizaţionale – se referă la schimbări:
– de atitudine,
– de valoare,
– de așteptări,
– de credință,
– de abilităţi
– chiar schimbări de comportament ale angajaţilor.

• Schimbări în cultura organizaţională înseamnă în primul rând schimbări în

modul de gândire al oamenilor, schimbări ale stării de spirit a echipelor
organizaţiei.
CONCLUZIE
• Toate cele patru tipuri de schimbări prezentate mai sus sunt
interdependente.
- O schimbare de un tip determină o alta de un alt tip. Toate aceste
schimbări sunt incrementale și reprezintă, o sursă de obţinere a avantajului
competitiv pe termen lung.