Logistica si Managementul Lantului de Aprovizionare

SUPORT DE CURS AN IV (IMA)

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI MANAGEMENTUL

AFACERILOR

Curs 11: Transportul marfurilor (parte 1)

Transportul reprezintă o componentă importantă a economiei, având impact

major asupra majorităţii activităţilor umane, indiferent că este vorba de transportul de
mărfuri sau transportul de persoane.
Indiferent că vorbim despre materii prime, produse în curs de fabricare sau produse
finite, funcţia principală a procesului de transport este reprezentată de deplasarea acestor
materii sau produse dintr-un punct în altul.

Procesul de transport este un consumator de timp, bani şi resurse energetice

În timpul procesului de transport, produsele sunt inaccesibile pentru o organizaţie sau
pentru clienţii săi. Abia când ajung la destinaţie ele devin disponibile pentru a fi
depozitate, procesate sau vândute. Astfel, produsele aflate „în mers” sunt de regulă
catalogate drept stocuri în tranzit
Actualmente, procesul de transport este unul dintre cei mai mari consumatori de
petrol dintre toate procesele economice existente. Utilizarea energiilor alternative
reprezintă o nouă ţintă pentru creşterea performanţei procesului de transport
Dintre toate principiile economice, cele de scară şi cele de distanţă au cel mai important
impact asupra perfromanţei procesului de transport. Costul per tonă/kilometru va
rezulta întotdeauna mai redus atunci când se foloseşte întreaga capacitate de transport a
unui vehicul, în comparaţie cu utilizarea doar a unui procent din iîntreaga sa capacitate.

Principalele moduri de transport

Cele mai importante moduri de transport utilizate la transportul mărfurilor sunt :

modul rutier, modul feroviar, modul naval, modul aerian şi tranportul prin conducte.
Fiecare dintre acestea are proprile sale caracteristici, particularitati şi cerinţe. În funcţie
de particularitatile geografice, de infrastructura existenta şi de tipurile de mărfuri
transportate, utilizarea acestora difera de la o tara la alta sau de la o regiune la alta.
Actualmente se remarca o tendinta spre integrarea acestor moduri de transport utilizandu-
se pe scara tot mai larga transportul intermodal.

Transportul rutier

Modul de transport rutier presupune deplasarea în spaţiu a mărfurilor cu ajutorul

vehiculelor rutiere care sunt mijloace de transport autopropulsate.
Principalele componente ale transportului rutier sunt : autovehiculul, conducatorul
auto, mărfurile transportate, drumul şi legislaţia aferentă în vigoare în zona în care se află
drumul tranzitat.
 Elementele constitutive ale autovehicului sunt: structura portanta, puntea fata,
puntea spate, motorul, organele de transmisie, suspensile, instalatia de franare.
Prin drum se intelege o cale de comunicatie sub forma unei fasii de teren special
amenajata pentru circulatia vehiculelor si pietonilor. Din drum fac parte interanta de
asemenea: podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, constructiile de aparare si
consolidare, locurile de parcare si stationare precum si lucrarile anexe ale drumurilor.
Transportul rutier poate fi utilizat pe orice fel de drum şi ofera posibilitatea
încărcării mărfurilor direct de la punctul de expediere şi descarcarea acestora direct la
punctul de destinaţie, fără a fi necesare transbordari şi manipulari suplimentare. Acest tip
de livrare de la punct la punct poarta în practica denumirea de livrare de tip „door-to-
door”.
Anumite mijloace de transport auto sunt dotate cu instalatii care asigura temperaturi
optime (-20 C… +20 C ) pentru conservarea calitatii mărfurilor pe perioada transportului.
De aceea, produse congelate sau fructe şi legume pot fi transportate intr-un mod foarte
adecvat utilizandu-se transportul rutier.
Astfel, o decizie foarte importanta consta în alegerea unui tip adecvat de vehicul în
funcţie de o paleta larga de factori printre care se pot enumera:
-caracteristicile produselor transportate,
- metodele de incarcare utilizate,
- restrictile existente la punctele de incarcare sau livrare,
- caracteristicile drumului ce urmeaza a fi strabatut,
- cerintele legale dintr-o anumita zona ce urmeaza a fi strabatuta ( pot exista spre
exemplu restrictii de tonaj),
- consumul de carburant al vehiculului, echipamentele
- auxiliare necesare
Mijloacele auto pot asigura livrări succesive, la termenele stabilite, iar clientii nu
trebuie să îşi mai creeze stocuri de siguranţă, eliminându-se astfel depozitarea excesivă,
deprecierea mărfurilor datorata unui interval mare mai mare de depozitare şi imobilizarea
unor fonduri mai mari pentru păstrarea anumitor stocuri.
Eficienta şi implicita performanţa transportului rutier sunt legate de capacitatea de
transport a vehiculelor şi de modul în care aceasta este utilizata la maximum
Cu toate ca exista o dominaţie a transportului rutier în activităţile logistice, lucrul
acesta nu inseamna ca modul rutier este scutit de probleme.
Există in general două grupuri de probleme care pot determina dificultăţi în ceea
ce priveşte transportul rutier şi anume restricţii referitoare la deplasare şi cele referitoare
la managementul parcului auto.
Din categoria restricţiilor de deplasare pot fi enumerate:

❖ legislaţia prin care se poate limita greutatea permisă pentru un autovehicul pe

anumite străzi sau durata de timp care îi este permisă unui şofer pentru a conduce;
❖ fixarea unor perioade ale zilei în care se poate face livrarea produselor sau se poate
realiza accesul în zonele de livrare. În asemenea situaţii se produce o limitare a
perioadelor în care un punct de vânzare poate fi aprovizionat, fapt care conduce la
necesitatea găsirii unor rute de livrare alternative. În situaţia perioadelor limitate de
livrare a mărfurilor (de exemplu, livrarea este permisă doar în anumite ore sau
intervale orare) apar implicaţii corespunzătoare asupra cantităţilor de mărfuri
stocate şi asupra necesităţilor de reaprovizionare;
❖ congestionarea traficului rutier în interiorul localităţilor, care determină apariţia
unor probleme legate de frecvenţa şi siguranţa livrărilor de mărfuri către punctele
de vânzare, crescând corespunzător costurile distribuţiei;
❖ implicaţiile ecologice, datorate reacţiei grupurilor de presiune faţă de problemele
determinate de traficul auto (poluare, creşterea consumului de carburanţi, zgomot,
perturbări ale vederii etc.).

In ceea ce priveste managementul parcului auto, se pot evidentia probleme precum:

 ❖ structura (compoziţia) parcului auto, dată fiind varietatea imensă de vehicule care
sunt disponibile pentru utilizare în transportul rutier
❖ adoptarea deciziilor cu privire la finanţarea achiziţionării vehiculelor din parcul
auto
❖ functionarea eficienta a parcului auto

Modul feroviar

Modul de transport feroviar presupune deplasarea mărfurilor în spaţiu cu ajutorul

mijloacelor de tracţiune (locomotive) şi a mijloacelor tractate (vagoane) care circulă pe o
infrastructură fixă denumită cale ferată, aceasta reprezentând un ansamblu de construcţii
(solide şi rezistente la presiuni mari şi şocuri puternice) şi instalaţii (de semnalizare şi de
manevrare).
Dacă transportul rutier putea fi executat practic pe orice fel de drum, în cadrul
transportului feroviar pe distanţe mai lungi apare problema de compatibilitate în ceea ce
priveşte ecartamentul căii ferate, acesta având 1435 mm în Europa, 1524 mm în Rusia şi
1675 mm în SUA.
Principalele caracteristici ale modului feroviar sunt:
❖ Cost mai redus în comparaţie cu modurile aerian şi rutier dar mai ridicat în
comparaţie cu cele navale sau prin conducte;
❖ Capacitate de transport mult mai mare în comparaţie cu modurile rutier şi aerian;
❖ Regularitatea efectuării circulaţiei în toate anotimpurile, ziua şi noaptea şi aproape
independent de vreme.
Vagoanele de marfă sunt foarte diverse atât ca mărime (din puctul de vedere al
volumului sau masei) cât şi din punctul de vedere al mărfurilor transportate. Dacă la
transportul rutier, cu un camion sau tir se puteau transporta mai multe categorii de mărfuri
diferite, în cazul transportului feroviar, un vagon de tip cisternă, spre exemplu, va putea
transporta numai produse petroliere.
Caracteristicile vagoanelor de cale ferata s-au modificat considerabil, pentru a raspunde
schimbarilor care au avut loc în cerintele clientilor. Importanta vagoanelor
acoperitetraditionale a scazut, în favoarea altor tipuri de vagoane. Printre tipurile
principale de vagoane de marfa, care se afla în circulatie, se înscriu urmatoarele:
❖ vagonul acoperit - vagon standardizat, cu usi glisante, pe partile laterale,
utilizat pentru marfuri generale;
❖ vagonul acoperit echipat - vagon acoperit modificat special, utilizat pentru
marfurilespecializate, cum sunt, de exemplu, piesele auto;
❖ vagonul cu descarcare automata - vagon de marfuri a carui podea se poate înclinaspre una
sau mai multe usi batante si care este utilizat pentru descarcarea materialelor în vrac;
❖ vagonul cu descarcare automata acoperit - vagon cu descarcare automata, care areun
acoperis special proiectat pentru transportul marfurilor în vrac, care trebuie sa
fie protejate de elementele mediului înconjurator;
❖ vagonul platforms - vagon de marfa lipsit de acoperis si de parti laterale, folosit înspecial
pentru transportul intermodal;
❖ vagonul frigorific - vagon dotat cu echipament frigorific, pentru
controlultemperaturii;
❖ agonul gondols - vagon de marfuri fara acoperis, cu podea de tip platforma si partilaterale fixe,
utilizat, în principal, pentru produsele vrac cu greutate mare;
❖ vagonul cisterns - vagon specializat pentru transportul marfurilor în stare lichida
sigazoasa

În ultimele decenii, pe plan international, orientarea spre îmbunatatirea serviciilor

oferite utilizatorilor a condus la aparitia unor echipamente specializate si proiectarea unor
vagoane care sa raspunda expeditorilor individuali. Exemple semnificative sunt
urmatoarele:vagoanele cu trei niveluri, pentru automobile; vagoanele speciale, pentru
echipamente;vagoanele articulate, care dispun de un sasiu extins, capabil sa preia zece
containere pe osingura unitate flexibila; vagoanele cu doua niveluri de containere;
trenurile unitare, formate din zeci de vagoane care transporta aceeasi marfa.
Un aspect deloc de neglijat din punctul de vedere al costurilor este acela că dacă
vagoanele utilizate nu sunt în proprietatea organizaţiei care transportă mărfurile, atunci
pot apare costuri suplimentare destul de mari spre exemplu cu spălarea şi evacuarea
anumitor deşeuri ce în mod inevitabil mai ramân în vagoane după descărcarea mărfurilor.
Tot din punct de vedere al costurilor se poate spune că dacă în cazul transportului
rutier, există un tarif fix pe tonă - kilometru, în cazul transportului feroviar, tariful este
diferit în funcţie de numărul de kilometrii ce urmează a fi parcurşi. Astfel, cu cât acest
număr de kilometrii este mai mare, cu atât tariful practicat pe tonă - kilometru va fi mai
mic. Acest lucru se poate explica prin prisma faptului ca în cadrul acestui mod de transport
costurile fixe de operare (în principal datorate infrastructurii) sunt mult mai mari decât în
cazul modului de transport rutier. De aceea, cu toate că în general transportul feroviar este
mai ieftin decât transportul rutier, pe distanţe scurte însă, modul de transport rutier este
mai ieftin.
Acest mod deplaseaza, cu predilectie, produse cu greutate mare, materii
prime (carbune, cherestea, produse chimice etc.) si produse prelucrate, cu valoare mica
(produsealimentare, hârtie, produse din lemn etc).

Modul naval

Modul de transport naval presupune deplasarea mărfurilor în spaţiu cu ajutorul

navelor ce se deplasează pe suprafaţa fluvilor, mărilor sau oceanelor. Principala
caracteristică a transportului naval este dată de capacitatea sa de transport, aceasta fiind
cea mai mare dintre toate modurile de transport, având valori pornind de la câteva mii de
tone ajungând până la sute de mii de tone.
De exemplu, se pot utiliza vase cu ocapacitate de 20 de mii de tone si mult mai mare,
precum si barje de 3 mii de tone sau de 1-1,5 mii tone, un ansamblu de barje remorcate ajungând pâna
la 40 de mii de tone1.Capacitatea unei barje de 1,5 mii tone echivaleaza cu aproximativ 15
vagoane de cale ferata sau 60 de camioane. Produsele transportate pe apa sunt adesea
produse vrac: carbune, cereale, minereuri,cherestea, otel, hârtie si produse din hârtie,
produse chimice, petrol si produse petroliere lichide, deseuri etc. Preponderent, produsele
transportate sunt materii prime de valoare mica.
Un avantaj foarte important al serviciilor de transport pe apa este costul scazut. Se
considera ca, pentru produsele nelichide, transportul pe apa are cel mai mic cost,
comparativ cu celelalte moduri de transport. în schimb, pentru produsele petroliere
lichide, conductele reprezinta modul cu cel mai scazut cost. Structura costurilor se
caracterizeaza printr-o pondere mica a costurilor fixe si o pondere mare a costurilor
variabile. Ca si în cazul transportului rutier si aerian, responsabilitatea întretinerii,
îmbunatatirii si controlului cailor de transport revine autoritatilor guvernamentale.
Societatile de transport pe apa platesc doar taxe de utilizare: taxe de trecerea prin
ecluze, taxe de doc, taxe pentru combustibil. Valoarea acestor taxe depinde în mod direct de volumul
de activitate si constituie un cost variabil. Costurile fixe ale transportatorilor pe apa includ
amortizarile si cheltuielile generale. Costurile variabile cuprind urmatoarele categorii
principale: costurile de exploatare (costurile legate de combustibil, forta de munca, taxele de
utilizare si alte costuri de exploatare directe), costurile de închiriere a echipamentelor si
facilitatilor si costurile de întretinere. Mecanizarea si automatizarea operatiunilor de
încarcare si descarcare au ca efect reducerea costurilor cu forta de munca. Capacitatea de a
deplasa un volum mare de marfuri, în conditiile unui cost variabil scazut, face din transportul pe
apa modul preferat atunci când sunt dorite tarife de transport mici, iar viteza este doar un
obiectiv secundar, deoarece cu toate că dezvoltarea tehnologică a permis construcţia unor
nave moderne şi performante, totuşi la capitolul viteză nici măcar acestea nu excelează,
ele având cea mai redusă viteză de deplasare în comparaţie cu modurile rutier, feroviar
sau aerian.
Acest lucru inseamna ca marfurile aflate în mijloacele de transport pe apa (în apele
interioare, pe fluvii, mari sau oceane) reprezinta stocuri în tranzit, pe o perioada mult mai
mare decat in cazul celorlalte moduri de transport, iar acest lucru trebuie sa fie considerata
în procesul de proiectare si functionare a sistemului logistic.
Un alt dezavantaj, alaturi de timpul de tranzit îndelungat, este disponibilitatea
limitata.Utilizarea doar a acestui mod de transport este posibila numai în situatiile în care expeditorul
si destinatarul au acces direct la caile de transport. în caz contrar, este necesara apelarea
latransportul rutier si/sau la cel feroviar. Totodata, disponibilitatea serviciilor de transport
pe apa este puternic influentata de vreme.

Modul aerian

Modul de transport aerian presupune deplasarea mărfurilor în spaţiu cu ajutorul

aeronavelor ce se deplasează în zbor. Principala caracteristică a transportului aerian este
dată de viteza sa de deplasare, incomparabil mai mare faţă de celelalte 3 moduri de
transport (rutier , feroviar sau naval). Totuşi, viteza ridicată are şi un preţ pe măsură,
însemnând un cost per tonă/kilometru mai ridicat decât în cazul celorlalte moduri de
transport. Datorită multiplelor avantaje, reprezintă o soluţie bună de transport în cazul
mărfurilor ce au o valoare foarte ridicată şi care pot absorbi uşor costul de transport.
Cu exceptia situatiilor caracterizate de conditii meteorologice nefavorabile,
transportul aerian este de încredere. Variatia timpului de tranzit este relativ
mica..Transportul aerian are avantajul unui nivel scazut al pierderilor si deteriorarilor. In
consecinta, costul ambalajului de protectie necesar este mai mic decât în cazul altor
moduri detransport, cu conditia ca manipularea la sol sa nu conduca la un grad de
deteriorare amarfurilor mai mare decât cel corespunzator rutei aeriene.Exemple de
marfuri care sunt transportate cu mijloace aeriene sunt urmatoarele: elemente postale,
îmbracaminte, produse din domeniul comunicatiilor, componente, echipamente
industriale.
Materiile prime de baza (carbune, cherestea, minereuri, otel etc.) nu fac obiectul
transportului aerian, deoarece pe de o parte, tarifele de transport sunt prohibitive în raport
cu valoarea produselor respective, iar pe de alta parte, capacitatea de transport a
mijloacelor aeriene este limitata, în raport cu necesitatile de livrare a încarcaturilor în vrac
si cu particularitatile acestora.Cea mai mare parte a marfurilor transportate aerian sunt
produse cu valoare mare sau încarcaturi care trebuie sa ajunga urgent la destinatie, în
situatii critice, neprevazute. Sunt transportate aerian produse de valoare mare si perisabile,
de exemplu: florile, ziarele, delicatesele alimentare. Este preferat transportul aerian al
unui produs necesar pentru situatii neprevazute, chiar si în situatiile în care valoarea
produsului este mica. Motivul este costul mai mare al întârzierii produsului si al
consecintelor nedorite (de exemplu, oprirea productiei si pierderile aferente), comparativ
cu marimea costului de transport.
Alegerea acestui mod este recomandata insa, atunci cand costul de transport
reprezinta doar o mica pondere din valoarea produsului.
Un dezavantaj al transportului aerian este accesibilitatea limitata. Marfurile trebuie
sa fie transportate cu alte moduri la aeroporturi, de unde sunt preluate pentru a fi livrate unui alt
terminal aerian. Gradul scazut de accesibilitate mareste timpul necesar si costul de
transport. Un alt dezavantaj se refera la capacitatea de transport. Mijloacele de transport
aerian suntlimitate în privinta capacitatii fizice de transport. Un avion de tip Boeing 747 sau unul de
tip Lockheed 500 (versiunea comerciala a avionului militar C5A) pot transporta o cantitate
demarfuri de 125-500 de tone. Un avion obisnuit are o capacitate de 35-40 de tone.

Transportul prin conducte

Acest tip de transport este utilizat doar în anumite situaţii, iar starea de agregare a
produselor transportate cu acest mod este de regulă solidă sau gazoasă. La fel ca şi
celelalte moduri de transport, prezintă avantaje şi dezavantaje, principalele avantaje fiind
date de viteza de transport şi relativă independentă faţă de condiţiile meteo, iar printre
dezavantajele majore care se pot ilustra sunt necesitatea construirii unei infrastructuri
speciale prin care în general se poate transporta un singur tip de produs, deoarece
introducerea altuia în sistemul de conducte presupune în general contaminarea acestuia
cu resturi rămase de la produsul anterior.
Unul dintre avantajele majore ale transportului prin conducte este tariful scazut. In
plus, nu este necesara recuperarea containerului sau mijlocului de transport fara
încarcatura. Acest mod poate fi deosebit de eficient în cazul conductelor de mare
diametru, care functioneaza aproape de capacitatea integrala. Se valorifica astfel
economiile de scara. În conditiile în care conductele se afla în proprietatea societatii care
le exploateaza, costurile fixe sunt mari, situatie asemanatoare cu cea din transportul
feroviar. Costurile fixe mari sunt generate si de terminale, statiile de pompare etc.
Costurile variabile sunt mici. Costurile cu forta de munca au o pondere mica, datorita
gradului înalt de automatizare. Timpul de tranzit este mare, viteza de transport prin
conducte este mica, de exemplu 5-6 km pe ora. Acest dezavantaj este diminuat de faptul
ca transportul se poate desfasura continuu, 24 de ore zilnic, sapte zile pe saptamâna. In
anumite situatii, viteza mica poate sa nu constituie o limita, ci un aspect pozitiv. Motivul
este rolul de depozit pe care îl îndeplinesc conductele, datorita vitezei mici de deplasare. In alte
situatii, viteza scazuta genereaza nevoia unor stocuri de siguranta, pentru protectia fata de
variatiile neasteptate ale cererii.Variatia timpului de tranzit este mica. Transportul prin
conducte este neafectat deconditiile de vreme, iar defectiunile mecanice sunt rare. Acest
fapt permite previzionarea cu un grad înalt de precizie, a programului de deplasare a
produselor. Se diminueaza astfel stocurile de siguranta necesare pentru protectia fata de
variatia necontrolabila a livrarilor de produse. Disponibilitatea este scazuta. Existenta
conductelor se limiteaza la o anumita arie geografica si asigura legatura numai între
anumite puncte din acea zona.
Transportul de la un punct de origine sau la un punct de destinatie care nu are acces nemijlocit
la o conducta presupune apelarea la alte moduri de transport (rutier, feroviar), cu impact
asupra costului final. Frecventa transportului prin conducte este diminuata de cantitatile
mari ce trebuie sa fie deplasate si de viteza scazuta. Efectele acestei stari de fapt sunt
diminuate de programul continuu de functionare al unei conducte. Un avantaj notabil este
nivelul scazut al pierderilor si deteriorarilor. Motivele sunt modul de constructie si
operare a conductelor. Se utilizeaza aliaje de otel de înalta calitate, cu odurata de viata de
peste cinci decenii. Conductele sunt de lungime mare (pentru a limita numarul sectionarilor de
conducta) si sunt protejate cu vopsea si rasini. Se apeleaza la curentul electric, pentru a
neutraliza fortele de corodare datorate contactului dintre conducta si pamânt. Fluxul si
presiunea fluxului de produse în conducta sunt masurate permanent de computere, la
statiile de pompare. Limitele specifice transportului prin conducte sunt importante pentru
utilizatori. Principalele limite simt urmatoarele:
❖ gama restrânsa de produse ce pot fi transportate;
❖ disponibilitatea geografica scazuta;
❖ deplasarea doar a unor cantitati mari de produse;
❖ viteza mica; transportul într-un singur sens.

Transportul multimodal

Transportul multimodal presupune utilizarea a cel puţin două tipuri de transport

diferite. Dacă din punct de vedere teoretic sau matematic, combinând cele patru moduri
(rutier, feroviar, naval şi aerian) două câte două se ajunge la şase variante, în practică,
acest lucru nu este realizabil sau nu este adecvat, rămânând astfel decât patru variante de
combinare între moduri. Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Care sunt componentele transportului multimodal?

Exista 3 componente principale:
1. S.T.D.M. = un sistem de transport pe distante mari, reprezentat de modurile feroviar,
naval si aerian, adica in general moduri de transport de capacitate mare si eficienta
energetica ridicata

2. P.T. = puncte de transbordare a marfurilor, care trebuie sa fie dotate cu echipamente

si infrastructura moderna pentru a asigura o tranzitie eficienta a marfurilor dintr-un mod
in altul

3. T.D.S. = Transport pe distante scurte, asigurat in general de modul rutier, pentru a se

putea prelua marfurile din orice Origine O si pentru a fi livrate in orice destinatie D.

Posibilităţile practice de combinare între cele patru moduri de transport

MOD RUTIER FEROVIAR AERIAN NAVAL

DE
TRANSPORT
RUTIER - Piggyback Airtruck Fishyback

FEROVIAR Piggyback - Nu este Trainship

adecvat
AERIAN Airtruck Nu este - Nu este
adecvat adecvat

NAVAL Fishyback Trainship Nu este -

adecvat
 Transportul rutier poate fi combinat cu oricare alt mod însă modurile aerian cu
naval şi respectiv aerian cu feroviar nu sunt adecvate. Explicaţiile pot proveni din mai
multe considerente. În primul rând datorită caracteristicilor legate de cost şi viteză, situate
aproape la polul opus unul faţă de celalalt. Apoi tipul de marfă specific transportat de
fiecare mod le face incompatibile. Mărfurile de valoare scăzută şi în cantităţi foarte mari
transportate pe apă nu sunt potrivite pentru a fi ulterior transportate cu avionul în timp ce
mărfurile cu timp critic care au nevoie de un mod de transport rapid, nu pot fi transportate
pe apă, acest mod fiind foarte lent. Pe baza acestor considerente nu au fost create nici
punctele de transfer între aceste moduri. În tabelul de mai sus, combinaţiile între moduri
au fost ilustrate cu numele generice pe care acestea le-au primit.