Cursurile 7 si 8: MANAGEMENTUL AERULUI

7.1. Noţiuni generale

Aerul este o resursă la fel de importantă vieţii ca şi apa, deşi despre el se

vorbeşte mai puţin decât despre apa şi chiar decât despre sol. Din punct de vedere a
urgenţei necesare, aerul este util instantaneu procesului de respiraţie pentru toate
fiinţele vii, inclusiv pentru om. Pornind de aici, este important să afirmăm că nu ne
este deloc indiferentă calitatea aerului în momentul respiraţiei.

Tabelul 6. Parametrii fizico-chimici ai aerului

Compoziţie: 78,084% azot (N) Produsele gaze de bază în
20,948% oxigen (O2) compoziţia aerului. Luate
0,934% argon (Ar) izolat, fiecare dintre ele
0,033% bioxid de carbon (CO2) reprezintă veritabile
resurse economice şi bio-
Se mai găsesc, ecologice
sub formă de Neon (Ne) Pot deveni poluante şi
urme: Heliu (He) dăunătoare dacă depăşesc
Kripton (Kr) doza. Contribuie la
Dioxid de sulf (SO2) procesul de încălzire al
Metan (CH4) atmosferei.
Hidrogen (H2)
Sursa: Wikipedia în limba română

În această compoziţie, aerul este un amestec de gaze care formează straturile

inferioare naturale ale atmosferei pământului.
Modificările compoziţiei aerului sunt cele care ne îngrijorează pentru că ele
provoacă modificări în starea fizică a atmosferei (traduse în „efecte” sau modificări
climatice) şi în bios, cunoscute ca efecte de dereglare a stării normale a biosului. În
cazul oamenilor, animalelor, dar şi plantelor, e vorba de îmbolnăviri grave,
denumite „boli de stres abiotic atmosferic”.
Există şi câteva constante fizice, pe care le prezentăm în continuare, ele fiind
utile în munca de cercetare-proiectare:

1) Masa moleculară relativă

28,98 mol

2) Greutate aer
1 dm3 = 1,293 g

3) Densitatea aerului uscat la temperaturile:

o
C Kg/m3
- 25 1,424
0 1,2929
20 1,2047
225 0,7083

4) Densitatea aerului lichid (la -192oC)

960 Kg/m3

5) Temperatura de fierbere
- 192oC

6) Aer lichid
= aer obţinut la -140,7oC şi 38,4 atm

7) Căldura specifică „CP” în intervalul de temperatură 0-100oC

la presiune normală (1 atm = 101325 Pa)
= 1,011 Kg/Kg K

2
 8) Căldura specifică „CV”
= 0,8382 Kg/Kg K

9) Coeficientul de dilatare termică pentru intervalul [0-100oC]

= 3,67 x 10-312-1
10) Masa moleculară a aerului
= 28,96443 g/mol (standard CRC 1983)

Prin managementul aerului înţelegem acea activitate ştiinţifică, tehnică şi

comercială care se ocupă cu gestionarea resursei de aer.
Principalele 2 obiective ale managementului aerului sunt prezentate în Fig.
118. Cele 2 obiective vizează funcţiile diferite pe care acesta le îndeplineşte în
raport cu biosul şi cu economia.

Fig. 118. Principalele obiective ale managementului aerului

Aerul a fost de la începuturi în aşa fel creat încât să satisfacă necesarul de

oxigen al fiinţelor vii. În aer se găseşte oxigenul dozat în aşa fel încât să nu ardă
plămânii omului şi ai animalelor. Creşterea conţinutului de oxigen duce la
oxidarea, arderea ţesuturilor plămânilor, iar reducerea acestuia conduce la

3
sufocarea organismelor superioare. Există microorganisme şi alte organisme mai
mari, adaptate şi la concentraţii mai mici sau chiar la lipsa lui.
Carbonul este o componentă a lumii vii, dar prin CO2 este din ce în ce mai
prezent în atmosferă. Carbonul se acumulează aici din arderile combustibililor
fosili, a humusului şi din respiraţie. Reducerea CO2 din aer şi reducerea lui în sol şi
bios este o prioritate a Managementului de Mediu.

7.2. Poluarea aerului şi efectele ei

Abaterile apărute în compoziţia aerului, fie prin creşterea unora din

componente, cum ar fi dioxidul de carbon (CO 2), fie prin apariţia altora noi, care în
mod natural nu se găsesc acolo, capătă denumirea de poluarea resursei de aer.
Există 2 tipuri de poluare, şi anume:
1. Poluarea naturală provenită din emisiile care apar ca urmare a proceselor
naturale de fermentaţie şi degradare care au loc în natură, cele provenite din
activităţi vulcanice şi alte mişcări ale scoarţei terestre, inclusiv cele provocate de
modificările climatice (eroziune, ionizări, oxizi de azot - ca urmare a fulgerelor
etc.). Prin modul ei de alcătuire, natura dispune de mecanismele de tamponare, de
anihilare a propriilor ei poluări, dacă sistemele ei de apărare nu sunt distruse. Este
vorba aici de păduri, în mod deosebit, ele deţinând peste 90% din capacitatea de
depoluare naturală. Sunt urmate de soluri şi ape.
Poluarea naturală care pleacă de la vulcani, dar şi de la saline sau mine,
poate să fie extrem de periculoasă şi necesită un management special, care nu face
obiectul acestei lucrări.
Apa acumulată în craterul vulcanului dizolvă emisii de gaze extrem de
diverse, care formează acizi concentraţi. Odată deversată din crater prin
acumulare, mai ales în verile reci şi ploioase, este distrusă vegetaţia pe suprafeţe
extrem de mari. Distruse sunt şi animalele şi tot ce este viu. Important este faptul
că această poluare apare într-un areal în care poluarea antropică este foarte

4
limitată. În cazul vulcanilor puţin activi, controlul managerial al depoluării devine
posibil, e drept, cu cheltuieli.
Celelalte gaze, şi îndeosebi azotul şi argonul, tamponează efectul oxidativ al
oxigenului. Aerul a fost parcă special creat pentru satisfacţia perfectă a funcţiei
respiratorii a omului. Numai că peste 90% din oameni nu ştiu acest lucru şi din
apărători şi conservatori ai funcţiilor aerului, devin poluatori, spre propria lor
distrugere.
De aceea, cel mai important obiectiv al managementului specific este
SĂNĂTATEA AERULUI, puritatea lui.
Al doilea obiectiv este unul cu nuanţă pur economică. Omul n-ar mai fi om
dacă n-ar vedea în aer şi mari interese economice, prin utilizarea directă a
subresurselor, componentelor lui:
 Azotul (N) este folosit direct în fabricarea îngrăşămintelor
cu azot prin intermediul sintezei chimice (Haber-Bosch).
Retur, răsplata este aceea a poluării profunde a mediului,
inclusiv a aerului. Folosirea nepoluatorie a N din aer se
poate realiza prin fixarea biologică (simbioză, asociativ,
liberă);
 Oxigenul (O2) este extras direct prin îndepărtarea
celorlalte componente ale aerului şi folosit în foarte
numeroase domenii industriale, dar şi în sănătate şi în
reconstrucţii ecologice;
 Bioxidul de carbon (CO2) din aer este sursă pentru
biosinteza organică prin cunoscutul proces al fotosintezei.
El poate fi folosit şi în industrie. În exces, în aer, este
poluant şi contribuie la modificările climatice prin
creşterea efectului de seră. CO2 este substanţa de referinţă
a poluării aerului.
Potenţialul de încălzire globală (GWP) pentru 100 de ani este diferit în
funcţie de gazele emise în atmosferă.

5
 Potenţial de încălzire la
nivel global

CO2 = 1 HFC = 140-11.700

(hidrofluorocarburi)

CH4 = 21 PFC = 6500-9200

(metan) (perfluorocarburi)

N2O = 310 SF6 = 23.900

(peroxid de azot) (sextafluoridă sulf)

Fig. 119. Potenţial de încălzire globală al diferitelor emisii în atmosferă (CO 2 = 1)

Sursa: prelucrări după diferite surse

Natural, dacă vulcanul devine activ el aruncă în aer uneori milioane de tone
de gaze şi pulberi, ucigaşe pentru tot ce e viu. Un management specific al
controlului activităţii vulcanice nu există încă.

Fig. 120. Poluarea naturală provocată de craterul Vulcanului Chinginagak

din Alaska (http://landscaperx.squarespace.com/storage/blog-images/natural-
pollution/Polluted-Landscape-
3.gif?__SQUARESPACE_CACHEVERSION=1219709391187)

6
2. Poluarea antropică a aerului este încă extrem de intensă, diversă şi
multipunctual funcţională. În Fig. 121 prezentăm o casetă în care sunt evidenţiate
principalele 2 grupe mari de poluanţi, şi anume:
 poluanţi insesizabili, dar foarte periculoşi;
 poluanţi sesizabili, mai ales prin mirosul lor, şi care sunt la fel
de periculoşi.
Sursele de poluare antropică sunt extrem de diverse, de la marea industrie,
marile autostrăzi, până la tomberonul cu resturi alimentare al gospodăriei.
Toate gazele emise de activităţile umane sunt poluante şi toxice. Ele sunt
foarte numeroase, dar se concentrează în câteva grupe mai importante, prezentate
în Fig. 121. Unele dintre ele, precum pulberile, microorganismele, aerosolii
chimici, au extrem de numeroase forme de prezentare şi manifestare, mai ales a
periculozităţii lor pentru viaţă în general şi pot conduce la degradări ridicate ale
resursei aer, ale mediului şi ale sănătăţii umane, animale, a plantelor şi a vieţii.

Fig. 121. Poluarea antropică a aerului cu emisii sesizabile şi insesizabile, toate

dăunătoare

Efectele poluării aerului asupra lumii vii sunt uneori dramatice (Fig. 122).
Sănătatea oamenilor este atacată în toate punctele ei, dar cele mai important este
faptul că atacă organe principale, precum plămânii, pielea, ochii, nasul, rinichii etc.

7
Plantele sunt, la rândul lor, grav deranjate prin arsuri, distrugerea florilor,
desfrunzire, reducerea fotosintezei.

Fig. 122. Poluarea aerului are efecte dramatice asupra sănătăţii oamenilor,
animalelor şi plantelor

Efectele au un caracter direct, dar şi unul indirect, în ambele cazuri bolile,

reducerea nivelului de viaţă, reducerea productivităţii şi colapsul social-economic
constituind rezultatele limită ale poluării intense şi durabile a aerului.

Fig. 123. Emisii industriale dense într-o zonă industrială din India
Sursa: idw-online.de

8
 În zonele, platformele puternic poluate, cum sunt cele din Fig. 123, dar şi în
multe alte locaţii ale lumii, smogul se dezvoltă foarte repede, evoluând în boli
grave ale plămânilor, inclusiv cancer. În zonele miniere, silicozele limitează viaţa
oamenilor de timpuriu. În zonele termocentralelor din Valea Jiului poluarea cu SO2
a aerului provenit de la emisiile arderii cărbunelui formează în aer, prin
condensarea vaporilor, cunoscutele ploi acide, care afectează foarte grav prin
desfrunzire pădurile, pomii, dar şi vegetaţia anuală, conducând la distrugerea
pădurilor, a livezilor şi a grădinilor locuitorilor din zonă, agravând sărăcia şi
conducând la conflicte sociale.
Încercările unor întreprinderi mari, mai ales în America, de a-şi convinge
preşedinţii pentru a nu semna Protocolul de la Kyoto privind emisiile de gaze au
creat un puternic anti-lobby pentru managementul mediului, care a sfârşit prin
revenirea aceloraşi multinaţionale la necesităţi contrarii, de a-şi convinge
preşedintele să semneze cu mare întârziere protocolul amânat. Din aceste motive
putem afirma că Managementul Aerului există pentru că „există o mare problemă a
poluării şi calităţii aerului, ce se cere rezolvată grabnic” (Fig. 124).

Fig. 124. Calitatea aerului este o problemă mare a Managementului de Mediu

Există şi situaţii, care reies parţial din Fig. 124, care demonstrează că
legislaţia este insuficientă, mai ales în cazul unor emisii ale crescătoriilor de
animale. Poluarea masivă cu amoniac nu este considerată „poluare” de către
autorităţi (Garda de Mediu Călăraşi), deşi în jurul unor întreprinderi relativ mici

9
atât mirosurile, cât şi arsurile provocate de amoniac şi oxizii sulfului pot cauza
grave probleme de sănătate oamenilor, muncitorilor locali.
Nici cei de la Inspecţia Muncii nu sunt interesaţi de starea sănătăţii
oamenilor. Motivul pentru care legislaţia şi minunatele instituţii ale statului român
nu reacţionează ar fi „LIPSA DE SOLUŢII”, afirmaţie nefondată ştiinţific,
cunoscut fiind că există composturi naturale bioactivatoare, care reţin poluarea la
nivelul grajdului, urmând ca un gunoi deja parţial fermentat să fie aplicat ca
îngrăşământ.
Mai există, însă, şi alte modalităţi de poluare a aerului care solicită
managementului specific soluţii inovative.
Este cazul poluărilor cu materiale biologice foarte mici, cum ar fi sporii
ciupercilor, bacterii, acarieni, virusuri şi altele (eucariote, în general) sau chiar
polen, praf şi fum de ţigară (Fig. 125).
Daunele aduse omului şi animalelor de către acest gen de poluare sunt, de
asemenea, foarte păgubitoare.

Fig. 125. Poluarea cu suspensii solide foarte mici, de natură biologică,

microbiologică şi abiotică

10
 Sporii de ciuperci (Fig. 126), mai ales dacă aceştia sunt toxici, pot produce
intoxicaţii oamenilor care traversează
zonele. Uneori asemenea zone sunt foarte
întinse căci sporii pot fi uşor transportaţi
de curenţii de aer.

Fig. 126. Sporii de ciuperci ajunşi în aer

sunt extrem
de periculoşi pentru sănătate

Dacă nu sunt direct toxici, sporii ciupercilor pot produce alergii grave, ce
necesită timp îndelungat pentru tratament, neluând în seamă suferinţa oamenilor.
Eliminarea bacteriilor în aer şi diseminarea lor pe suprafeţe mari poate
conduce la adevărate calamităţi, care depăşesc managementul specific al mediului
şi solicită intervenţia Inspectoratelor de Urgenţă şi a organelor sanitare.
Managerial, însă, asemenea gen de poluare este cu mult mai de preferat a fi
prevenite decât a fi controlate după ce poluarea a avut loc. O schemă generală a
poluării aerului o prezentăm în Fig. 127.

Fig. 127. Schema generală, care redă principalii factori de poluare a aerului
atmosferic în viziunea dicţionarului francez Visuel
(http://www.ikonet.com/fr/ledictionnairevisuel/images/qc/pollution-de-air-280850.jpg)

11
7.3. Probleme specifice ale managementului aerului

O schemă scurtă a celor 2 direcţii de acţiune managerială în problema

controlului sănătăţii aerului este prezentată în Fig. 128.
Măsurile de prevedere în controlul aerului sunt de preferat, cea mai bună
soluţie fiind aceea a evitării emisiilor. Aceasta este, însă, o problemă dificilă şi ţine
cu prioritate de tehnologii. Tehnologiile moderne, care blochează emisiile în
interiorul sistemelor de reciclare ale instalaţiilor, sunt foarte scumpe şi nu
întotdeauna accesibile întreprinderilor.

Fig. 128. Măsuri manageriale de control al calităţii aerului

Cu toate acestea, măsurile curative de depoluare a aerului sunt chiar mai

scumpe. Adeseori, managementul societar încă nu realizează acest lucru. Se
mizează pe existenţa unei capacităţi naturale a atmosferei de a se depolua. Suntem,
însă, într-o etapă istorică a dezvoltării economice în care acest lucru nu mai este
posibil.
Purificarea, reconstrucţia ecologică a aerului atmosferic nu se face în
atmosferă, ci la sol. Extragerea din aerul atmosferic a gazelor periculoase nu se
poate face, majoritatea ridicându-se în troposferă şi contribuind la creşterea
grosimii stratului ce imprimă efectul de seră.
Poluarea cu CO2 poate fi redusă prin absorbţia de către plantele verzi via
fotosinteză, împreună cu oxizii de azot. Se presupune, deci, necesitatea construirii

12
 unei suprafeţe verzi cât mai mari pentru a readuce CO2 în sol sub formă de humus
(Berca M., 2011).
Deplasarea poluenţilor în apropierea solului poate fi blocată, iar aceştia
absorbiţi de vegetaţia mare sub formă de păduri. De aici şi necesitatea plantării, a
reconstrucţiei lor pe suprafeţe cât mai mari.
În momentul scrierii acestor rânduri Europa este confruntată cu refuzul unor
ţări europene, foste comuniste, precum Polonia, Cehia, Slovenia de a-şi reduce
periculoasele emisii ale centralelor electrice pe cărbune. În practica-i obişnuită,
România a cerut timp de gândire şi analiză. Cel de-al 6-lea Program Comunitar de
Acţiune pentru Mediu (PAM), activ pe perioada 2002-2012, a solicitat dezvoltarea
unor strategii tematice asupra poluării atmosferice, care să ofere „niveluri de
calitate a aerului care să nu permită creşteri ale impactelor negative importante şi
ale riscurilor asupra sănătăţii oamenilor şi mediului”.
Ori, se pare că acest obiectiv al UE este şi el ratat la sfârşitul Programului,
urmând să fie prelungit până în 2020. În aceste condiţii, însăşi ţările UE dau o
lovitură puternică implementării Managementului de Mediu, cu toate consecinţele
ce reies de aici pentru viitorul continentului şi al planetei. Există extrem de multe
documente UE care impun restricţii de poluare şi instituie norme. Ele vizează, de
obicei, numai cetăţenii simpli (vezi şi Tabelul 7).

Tabelul 7. Normele de emisii propuse de UE pentru autoturisme în UE

(Sursa: adaptare personală după http://diselnet.com/standards/eu/ld.php)
Norme de emisii Monoxid de Oxizi de azot Hidrocarburi Particule aerosoli
şi legislaţie carbon (CO) (NOx) (HC) (PM)
aferentă [mg/km] [mg/km] [mg/km] [mg/km]
Benzină Motorină Benzină Motorină Benzină Motorină Benzină Motorină
Euro 1 (1992): 2720- 2720- - - - - - 140-180*
autoturisme şi 3160* 3160*
camioane uşoare
Euro 2 (1996): 2200 1000 - - - - - 80-100*
autocare
Euro 3 (2000): 2300 640 150 500 200 - - 50
toate vehiculele
Euro 4 (2005): 1000 500 80 250 100 - - 25
toate vehiculele
Euro 5 (2009): 1000 500 60 180 100 - 5 5
autoturisme şi
utilitare uşoare
Euro 6 (2014): 1000 500 60 80 100 - 5 5
autoturisme şi
utilitare uşoare
* Respectiv motoare cu injecţie indirectă şi cu injecţie directă

13
 Atunci când normele se aplică integral guvernelor obligate să impună
legislaţii care să reducă emisiile, politicile UE se năruie ca nişte castele de nisip.
Cum am arătat, s-a întâmplat acest lucru cu utilizarea cărbunelui în termocentrale
din ţările mai sus prezentate, inclusiv România. Managementul specific al Aerului
este, astfel, puternic perturbat.

7.3.1. Procedee tehnice de purificare a aerului

În funcţie de dimensiunile acţiunii de curăţire, de purificare a aerului,

întâlnim sisteme manageriale pentru spaţii închise şi reduse şi sisteme manageriale
pentru spaţii mari, inclusiv pentru spaţii deschise.
Pentru spaţii închise s-au construit foarte numeroase aparate, denumite
PURIFICATOARE DE AER. Ele se montează în pereţii locuinţelor, birourilor,
halelor industriale etc, în zonele poluate cu emisii gazoase şi aerosoli biologici sau
abiotici şi îşi propun reţinerea acestora pe anumite elemente active în corpul
aparatului sau al utilajului. Aparatul seamănă, în mare parte, cu unul de aer
condiţionat (Fig. 129).

Fig. 129. Purificator de aer pe bază de schimbător plasmatic de ioni

14
 Ionizarea impurităţilor de orice fel este efectuată de către schimbătorul
plasmatic de ioni şi apoi absorbită de către un schimbător de căldură (vezi şi Fig.
130).
Precizăm că instalaţia descrisă este destinată pentru purificarea aerului care
intră în spaţii închise şi nu curăţă aerul din exterior. Costurile ridicate ale aparaturii
le fac utilizabile îndeosebi pentru birouri şi case luxoase, adică pentru oameni
bogaţi. Toate birourile avocaţilor şi managerilor din ţările poluate sunt dotate cu
asemenea aparate. Nu şi cele ale clasei săracilor lumii!
Pentru purificarea aerului în interior, Managementul Aerului, prin parte lui
tehnică, a realizat relativ recent sisteme de purificare utilizând „tehnologia
NANO”.

Fig. 130. Detalii asupra funcţionării purificatorului de aer pe bază de schimbător

plasmatic de ioni

Nanoştiinţa şi derivatele ei, nanotehnologiile, pot fi definite ca „ansamblul

studiilor şi procedeelor de fabricaţie şi manipulare a structurilor, dispozitivelor şi
elementelor materiale la scară de nanometru (nm)”.

Pentru cei mai puţin avizaţi, un nanometru (nm) este o lungime egală
cu o miliardime dintr-un metru sau o milionime dintr-un milimetru:
1 nm = 10-9 m = 10-6 mm = 10-3 μm
15
 Nanoştiinţa reprezintă, deci, studii ale fenomenelor şi ale manipulării
materiei la scară atomică, moleculară şi macromoleculară, unde proprietăţile
materiei diferă semnificativ, fundamental, de cele care se manifestă la scară mare.
Nanotehnologiile reprezintă, totodată, o ştiinţă transversală, adică ocupă
aproape tot spaţiul de manifestare al tehnologiilor clasice, numai că ele sunt tipice
mediului viu şi îndeosebi celulelor (CEA 2007) - Hulman A. (2006).
Nanotehnologiile şi-au găsit aplicaţii tehnologice diverse în optică, biologie,
mecanică, chimie, microtehnologii (Hulman, 2006).
În purificarea aerului nanotehnologiile se aplică de relativ puţină vreme şi
demonstrează importanţa pe care lumea ştiinţifică şi tehnologică o acordă susţinerii
managementului mediului. Sistemul nano de curăţire a aerului se bazează pe 3
componente de bază (Fig. 131):
1. un dispozitiv de ionizare
2. un filtru prealabil (prefiltru)
3. nanofiltru.

Fig. 131. Schemă a unei instalaţii de purificare aer cu nanofiltru

Nanofiltrele preiau funcţii complexe de reţinere, dar şi de neutralizare a

murdăriei, pe care o transformă, prin oxidare, în produse de echilibru final
existente deja în natură (bioxid de carbon şi apă).
Managementul controlului şi reconstrucţiei ecologice a aerului are, acum,
graţie marilor progrese tehnologice, o scară valorică diversă, necesară selecţiei
factorului tehnic. O comparaţie a diferitelor sisteme de purificare bazate pe
elemente active diverse este prezentată în Tabelul 8.

16
 Tabelul 8. Comparaţie între diferitele sisteme de purificare a aerului puse la
dispoziţia managementului aerului (unde  = problemă rezolvată, X = lipsă de
răspuns)

Prelucrarea după Nano Air NCCO (2011)

Comparând sistemul Nano (Neco) cu celelalte sisteme existente pe piaţă şi

în practică constatăm că acesta este singurul care oferă o rezolvare la absolut toate
problemele privind eliminarea poluanţilor din aer şi nu au niciun răspuns negativ
faţă de sănătatea omului, niciun dezavantaj, remarcându-se şi printr-o stabilitate
ridicată în funcţionare.
În Fig. 132 se prezintă rezultate de cercetare comparative privind reducerea
nivelului bacterian într-un spaţiu infectat utilizând filtrele nano mai sus prezentate.
Remarcăm viteza mare de reacţie a tehnologiilor nano. Într-un mediu
puternic infectat, după numai o oră de funcţionare a instalaţiei nivelul bacterian s-a
redus la standardul „calitate bună a aerului”, iar după 6 ore de lucru la standardul
„calitate foarte bună a aerului”.
Analizând datele din Tabelul 8 şi Fig. 132 am realizat Fig. 133. Deşi
tehnologia este nouă, eficienţa ridicată, costurile reduse de exploatare, simplitatea
şi numeroasele alte avantaje pledează pentru utilizarea nanotehnologiilor în
managementul purificării aerului.

17
 Fig. 133. Purificarea aerului de bacterii dintr-un spaţiu infectat
utilizând filtrele nano

Nu putem purifica întreaga atmosferă a Pământului cu tehnologiile nano, cel

puţin nu în acest moment. Se poate contribui, însă, semnificativ la deversare din
birouri şi hale către sistemul atmosferic a unui aer curat fizic şi biologic pentru că:
 sistemul Nano de purificare a aerului lucrează cu eforturi şi costuri
mult mai reduse comparativ cu alte sisteme, oferind totodată o
eficienţă sigură, garantată;
 sistemele pot deţine filtre de lungă durată, care se integrează
perfect în durabilitatea întreprinderilor şi a sistemelor economice
ale viitorului;
 de mare importanţă pentru întreprinderile care lucrează cu microbi
este decontaminarea halelor şi distrugerea bacteriilor pentru ca
acestea să nu ajungă în aerul exterior, să nu contamineze habitatele
umane şi ecosistemele;
 decontaminarea aerului de bacterii ar fi necesar să se înfăptuiască
şi în spitale, centre aglomerate, supermarketuri, pentru evitarea
îmbolnăvirii populaţiei cu boli uşor transmisibile (gripă, în primul
rând).

18
 Fig. 133. Avantajele oferite managementului aerului de către
instalaţiile cu filtre nano

7.3.2. Sisteme de purificare a aerului în spaţii mari şi mari sisteme economice

Pentru marile combinate chimice sau de materiale de construcţii există

omologate un număr de 8 procedee tehnice care sunt prezentate în Fig. 134. Ele
sunt specifice diferitelor modele de instalaţii şi, deşi prezentate separat de cele mai
multe ori, se completează sau se folosesc simultan.
Cu excepţia ţărilor în curs de dezvoltare, care nu-şi permit încă instalaţii
dotate cu procedee tehnice de eliminare a pulberilor, în economiile ţărilor
dezvoltate ele au devenit obligatorii.
Arderea calorică în sisteme închise este un procedeu clasic şi se bazează pe
faptul că majoritatea pulberilor sunt combustibile. Ele ard cedând căldură, CO 2 şi
cenuşă, uneori şi apă. Căldura este recuperată şi reciclată în procesele de producţie.
Un model similar oferă şi arderea Tip TNV, ca şi cea regenerativă ulterioară.

19
Aceasta din urmă este considerată ca un procedeu mai modern, avantajele fiind mai
numeroase şi mai clar definite.
Filtrele de carbon activ au avantajul unor costuri mai reduse pentru investiţii,
posibilitatea de a construi modular, în serie, şi o universalitate a folosirii lor.
Celelalte 4 modele tehnice au un caracter specific. Foarte interesante sunt, din
punct de vedere ecologic, biofiltrele. Construcţia lor necesită, însă, cunoştinţe
profunde de biologie aplicată la acest domeniu. Pădurile constituie ele însele
biofiltre, la fel cum şi microorganismele din staţiile de epurare îndeplinesc, practic,
aceleaşi funcţii. Biofiltrele lucrează pe principiul degradării materialelor poluante
şi a transformării lor în substanţe utile sau de echilibru final. Biofiltrele pot fi
ajutate şi cu composturi bioactivante, care pregătesc mediul poluant pentru o mai
bună degradare (Berca M., 2011).

7.3.3. Procedee utilizate în hale industriale mari

Ele sunt destinate curăţirii aerului din marile hale pentru ca apoi să fie
evacuat curat în atmosferă.
Principiile generale ale funcţionării unor asemenea instalaţii sunt aceleaşi
prezentate mai sus.
Procedeul Pratner. Este o tehnologie modernă care combină mai multe
tehnici pentru a oferi o soluţie cât mai completă (Fig. 135). Fiind o soluţie
complexă, procedeul în sine necesită, iniţial, procese atente de evaluare în vederea
proiectării unor instalaţii cât mai adaptate proceselor de poluare, mixului de gaze
ce se cer curăţite şi apoi evacuate.
Pentru aceasta procedeul include un număr de cel puţin 6 procese integrate
în serie, precum condensarea gazelor, curăţirea catalitică completată de cea termică
şi regenerativă, utilizarea filtrelor de carbon şi spălarea, procedee tehnice întâlnite
şi în Fig. 134.

20

1. Arderea calorică interioară
 procese de uscare
 procese de lăcuire
 procese chimice
 industria farmaceutică
 industria de prelucrare a
metalelor
 instalaţii de acoperire chimică
 industria alimentară
 industria de energie solară
 industria de mase plastice
 industria de reciclare
 domenii de cercetare
 procese de asanare
5. Consum activ regenerabil
 util în decontaminarea
percloretilenului în doză de 0,5-20
g/N m3
 filtre cu carbon activ cu
regenerarea aburului
 2-3 paturi complet automate din
C activ, cu comandă electrică
 procese de absorbţie - desorbţie
complet controlate
Fig. 138. Cele 8 procedee tehnice utilizate în eliminarea pulberilor din aer în marile întreprinderi
Procedee tehnice utilizate în eliminarea pulberilor din aer
2. Arderea termică interioară
(TNV)
 eliminarea legăturilor organice
pe bază de siliciu
 se recuperează căldura
reziduurilor
 se optimizează arderea fiecărei
substanţe poluante
 procese de acoperire chimică
 industria alimentară
 curăţirea biogazului
 procese de lăcuire
poluante
 procese de uscare poluante
 numeroase procese chimice

6. Oxidarea catalitică a
amoniacului
 cu ajutorul unui catalizator
 -3NH3 H3 + H2O
 nu se formează NOx
 se foloseşte în industria care
emană mult amoniac
 procese de uscare
 procese de producţie chimică
 acoperiri chimice
 industria alimentară
 absorbţii şi desorbţii
3. Arderea regenerativă ulterioară
 aerul contaminat este împins de un
ventilator în interiorul unui arzător
de gaze tip reactor, cu temperatura
reglată
 gazele sunt transformate în CO2 +
H2O
 căldura este recuperată şi folosită
la preîncălzirea curentului de aer ce
se impune purificării
Avantaje:
 costuri reduse ale energiei
 durabilitate
 aplicare universală
7. Autocorectarea
 procese de concentrare
 adsorbţie şi oxidare catalitică
 absorbţie + sistem de dirijare a
aerului + proces de suflare +
curăţare catalitică + izolare +
măsuri de siguranţă + procesare
date
4. Filtru carbon activat
 adsorbţia aerului contaminat are
loc într-un pat format din slic cu
carbon activ
 filtrele sunt foarte diferite, de la
paturi mici până la paturi mari
 filtrele sunt schimbate după
îmbibare
Avantaje:
 costuri mici de investiţii
 folosire universală
 construcţie modulară
 ideal pentru întreprinderi în serii
paralele
8. Biofiltru
 în zonele cu gaze puţin poluate
 concentraţii mici de poluanţi
Însuşiri biofiltru:
 bună degradare biologică a
substanţelor poluante
3
 poluanţi până la 0,5 g/m
 polaritate ridicată a poluantului
(solubil în apă)
 capacitate bună de absorbţie pe
masa filtrantă
 Rezultă o instalaţie complexă destul de scumpă, dar care oferă o protecţie
completă împotriva poluării atmosferei cu gaze toxice, de către marile
întreprinderi. Procedeul este larg folosit în Germania şi în toate ţările din nordul
Europei.

Fig. 135. Managementul controlului curăţirii aerului

prin folosirea procedeului Pratner

Pentru zone foarte încărcate de praf purificarea aerului este predominant

fizică. Halele destinate fabricării materialelor de construcţie, fabricile de ciment
etc. necesită instalaţii de mare capacitate pentru îndepărtarea rapidă a prafului, care
pe lângă faptul că este dăunător sănătăţii, poate provoca şi explozii.
Un asemenea sistem de curăţire, denumit „LM”, este prezentat în Fig. 136.
LM vine de la LuftManagement, adică Managementul Aerului.
Instalaţiile de purificare sunt alcătuite din motoare puternice de absorbţie a
aerului, pe care îl împing spre unul sau mai multe filtre de separare. Din aceste

22
filtre aerul ar fi necesar să fie evacuat curăţit în atmosferă. Există, însă, numeroase
fabrici de materiale de construcţii şi îndeosebi de ciment care continuă să
deverseze în aer cantităţi mari de pulberi, ce afectează grav sănătatea populaţiei şi a
ecosistemelor agricole şi naturale.
Una dintre cele mai poluante fabrici de ciment este cea de la Medgidia (Fig.
136). Natura pulberilor poluante este foarte diversificată. Ele conţin oxizi de fier,
metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), prafuri diverse etc. şi mult, foarte
mult bioxid de carbon, oxizi de azot, oxizi de sulf, hidrocarburi etc.

Fig. 136. Fabrica de ciment Medgidia, aparţinând societăţii franceze Lafarge

Romcim SA provoacă adevărate catastrofe ecologice în Dobrogea
(sursa: http://www.uups.ro/wp-content/uploads/2009/07/poluare-lafarge-
medgidia_1.jpg)

23
 Primii 10 poluanţi din România agresează în procent de 60% atmosfera ţării
(Tabelul 9), în timp ce, după HotNews.ro, România ocupă locul 6 în Europa în
topul poluatorilor, după ţări foarte industrializate, ca Germania, Polonia, Marea
Britanie, Franţa, Italia.

Tabelul 9. Topul primilor 10 poluatori ai României (după Ministerul Mediului,

http://www.fin.ro/uploads/modules/news/36441/21.jpg)
Compania Emisiile de CO2 Proprietarul
(tone)
ArcelorMittal Galaţi 7.586.062 ArcelorMittal
CE Turceni 7.449.622 Ministerul Economiei
CE Rovinari 5.853.872 Ministerul Economiei
Electrocentrale Deva 3.536.943 Ministerul Economiei
Romag Termo 3.293.554 Ministerul Economiei
CE Craiova - Işalniţa 3.264.421 Ministerul Economiei
CE Craiova - Craiova II 2.257.591 Ministerul Economiei
Lafarge Medgidia 1.702.616 Lafarge Franţa
Arpechim Piteşti 1.536.295 Petrom
Elcen Bucureşti 1.386.335 Ministerul Economiei

În viziunea HotNews Complexul Energetic Turceni s-a aşezat pe locul 6 în

topul poluatorilor industriali din România (Fig. 137). După acelaşi autor, topul
primilor 22 de poluatori ai atmosferei spaţiului românesc sunt cei prezenţi în lista
din Fig. 138.

24
Fig. 137.Termocentrala Turceni în amintirile unui turist străin în România
(sursa: http://static.nikonisti.ro/images/sunt-ghid-de-
calatorie/romania/oltenia/600/oltenia-nikon-coolpix-aw100-009.jpg)

25
 Fig. 138. Topul primilor 22 de poluatori ai atmosferei româneşti
(http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-10810585-complexul-energetic-
turceni-este-locul-6-topul-poluatorilor-industriali-din-uniunea-europeana.htm)

Încheiem acest subcapitol prin a sublinia că cercetarea tehnologică a putut

elabora proiecte complexe în care, în mod simultan, pot fi reduse emisiile poluante,
uneori în mod semnificativ, prin încadrarea lor în limitele acceptate simultan însă
cu protecţia aerului şi a apelor din sol, inclusiv a pânzelor freatice (Fig. 139).
Costurile uneori foarte ridicate ale unor asemenea instalaţii obligă cercetarea
la căutarea unor metodologii alternative. Acestea se găsesc în viitoarele realizări,
proiecte ale cercetătorilor şi tehnologiilor biologice. Microbii, bacteriile şi
enzimele pe care ei le produc realizează activităţi de depoluare cu mult mai

26
eficiente şi mai ieftine. Ele, împreună cu nanotehnologiile, care folosesc la rândul
lor microorganismele, vor constitui viitorul protecţiei mediului în general.
Să nu uităm că ecotehnologiile viitorului îşi propun în primul rând producţia
de bunuri cu minim de resurse şi energie şi fără poluare.

Fig. 139. Complex multiplu de instalaţii pentru depoluarea aerului şi a apei freatice
din solurile şi subsolurile infectate cu poluanţi (nitraţi, săruri diverse, petrol etc.)

27