Indicatorii variaţiei

Curs 1.04.2020
• Indicatorii variaţiei (împrăştierii)
sunt indicatori statistici care au drept scop
măsurarea împrăştierii valorilor individuale
de la valoarea care exprimă tendinţa
centrală
 Amplitudinea maximă absolută

a) Amplitudinea maximă absolută

Primul şi cel mai simplu indicator al variaţiei este reprezentat

de amplitudinea maximă a variaţiei.
Amplitudinea maximă absolută (A) este cel mai simplu
indicator de măsurare a împrăştierii şi se determină ca diferenţă
între valoarea maximă a caracteristicii studiate (xmax) şi valoarea
minimă a acesteia (xmin).

𝐴 = 𝑥𝑚𝑎𝑥 − 𝑥𝑚𝑖𝑛
 b) Abaterea interquartilică şi interdecilică

Quartilele sunt valori ale caracteristicii studiate care împart seria de

date, ordonată crescător, în patru părţi egale din punct de vedere al
numărului de termeni.
• Se determina baterea interquartilică 𝐴𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑞
𝐴𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑞 = 𝑄3 − 𝑄1
unde 𝑄3 = Quartila 3 si 𝑄1 = Quartila 1
Rezultă că se elimină cate ¼ din termeni la fiecare extremitate
Decilele sunt valori ale caracteristicii care împart seria de date,
ordonată crescător, în zece părţi egale din punct de vedere al numărului de
termeni.
• Se determina baterea interquartilică

unde 𝐷9 = Decila 9 și 𝐷1 = decila 1

Rezultă că se elimină cate 1/10 din termeni la fiecare extremitate.
 Determinarea quartilelor

Pentru determinarea quartilei 1 se procedează astfel:

𝑓𝑖 +1
 se determină locul quartilei 1 𝐿𝑜𝑐𝑄1 =
4

 se determină intervalul care conţine quartila 1 ca fiind intervalul în care frecvenţa

cumulată crescător depăşeşte locul quartilei 1.
‒ se determină valoarea quartilei 1
𝑓𝑖 +1
−− 𝑓𝑝𝑟𝑒𝑐
4
𝑄1 = 𝑥0 + ℎ ×
𝑓𝑄1
unde: 𝒙𝟎 - limită minimă a intervalului care conţine Q1
h - mărimea intervalului ce conţine quartila 1
𝑓𝑖 +1
- locul quartilei Q1
4

𝑓𝑝𝑟𝑒𝑐 - frecvenţa cumulată până la intervalul Q1

𝑓𝑄1 frecvenţa din intervalul ce conţine Q1

 Abaterea liniară

• Abaterea lineară – indicator statistic care se determină ca

diferenţă între nivelul fiecărei caracteristici individuale şi nivelul
mediu al caracteristicii.
 𝑨𝒃𝒂𝒕𝒆𝒓𝒆𝒂 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒆 𝒍𝒊𝒏𝒆𝒂𝒓ă

• Abaterea medie lineară 𝒅 - se defineşte ca fiind, media aritmetică

simplă sau ponderată a abaterilor lineare, luate în modul.

𝒙𝒊 − 𝒙 × 𝒇 𝒊
𝒅=
𝒇𝒊
Determinarea acesteia presupune luarea în calcul a tuturor valorilor
din care s-a determinat media.
Prin luarea în modul a diferențelor 𝑥𝑖 − 𝑥 abaterile + și – nu se mai
compensează reciproc.
Dezavantajul indicatorilor – acordă aceeași importanță atat
abaterilor mici cât și celor mari.
 Dispersia

• Dispersia se defineşte ca fiind indicatorul sintetic care măsoară

împrăştierea şi care se determină ca o medie aritmetică, simplă sau
ponderată, a pătratelor abaterilor valorilor individuale de la medie.
• Pentru date individuale:
𝑥 − 𝑥 2
𝑖
𝜎2 =
𝑛
• Pentru date grupate

𝑥𝑖 −𝑥 2 ×𝑓𝑖
𝜎2 =
𝑓𝑖

unde 𝑥𝑖 - centrul de interval

𝑥 - valoarea mediei
𝑓𝑖 - frecvența din interval
 Abaterea medie pătratică

Pentru a pune în acord formula de calcul cu unitatea de masură de

determină abaterea medie pătratică.
Abaterea medie pătratică reprezintă indicatorul sintetic care
măsoară variaţia unui fenomen şi care se determină ca o medie pătratică a
abaterilor valorilor individuale ale termenilor seriei de la media acestora.
La modul general 𝝈 = 𝝈𝟐
• Respectiv:
𝒙𝒊 −𝒙 𝟐
• 𝜎= 𝝈𝟐 = pentru date individuale
𝒏

𝒙𝒊 −𝒙 𝟐 ×𝒇𝒊
• 𝝈= 𝝈𝟐 = pentru date grupate
𝒇𝒊
 Coeficientul de variaţie

• Pentru a fii posibilă compararea împrăştierii, a două sau mai multe serii de
date ce caracterizează fenomene diferite (exprimate în unităţi de măsură diferite), se
determină coeficientul de variaţie (v).

𝜎
𝑣 = × 100
𝑥

• Fiind un indicator adimensional permite comparaţii între serii de date ce

caracterizează numeric fenomene diferite (exprimate în unităţi de măsură diferite).
• Cu cât coeficientul de variaţie este mai mare cu atât seria este mai împrăştiată, cu
cât valoarea acestuia este mai apropiată de zero cu atât seria este mai omogenă. Se
consideră că, dacă coeficientul de variaţie este sub 35 %, seria este omogenă, caz în
care media este reprezentativă. Dacă coeficientul de variaţie depăşeşte valoarea de
35 % (0,35) seria nu este omogenă, caz în care valoarea mediei trebuie privită cu
oarecare rezervă.
 Indicatorii asimetriei

• O distribuţie asimetrică se caracterizează prin faptul că frecvenţele

valorilor caracteristicii cercetate sunt distribuite neuniform faţă de valorile
tendinţei centrale ale seriei (
• Pentru masurarea asimetriei se utilizează coeficientul de asimetrie 𝑐𝑎𝑠 .

Coeficientul de asimetrie poate lua valori: ( -1 si 1).

Cu cât valorile acestui coeficient sunt mai apropiate de ,,0” cu atât seria
este mai simetrică, cu cât valorile sunt mai apropiate de extreme cu atât
seria are o distribuţie mai asimetrică. Acest coeficient se aplică, de regulă,
pentru seriile unimodale.