Indicatorii variabilitatii (imprastierii)

A. Indicatorii simpli ai variaţiei se exprimă atât în mărimi absolute (având aceleaşi unităţi
de măsură ca şi caracteristica studiată), cât şi în mărimi relative (obţinute prin raportarea
mărimii absolute la medie).

Indicatorii simpli ai variaţiei sunt:

 amplitudinea absolută a variaţiei;

 amplitudinea relativă a variaţiei;

 abaterile individuale absolute;

Amplitudinea absolută a variaţiei (Ax) se determină ca diferenţă între valoarea maximă

(xmax) şi valoarea minimă (xmin) a caracteristicii şi arată câmpul maxim de împrăştiere a
valorilor caracteristicii. Ax = xmax - xmin
Are unitatea de măsură a valorilor caracteristicii şi din acest motiv nu poate fi folosită la
compararea seriilor după caracteristici exprimate în unităţi de măsură diferite.

Amplitudinea relativă a variaţiei (Ax(%)) se obţine prin raportarea amplitudinii absolute la

medie. Se exprimă în coeficient sau procente, deci pot fi comparate serii după caracteristici
exprimate în unităţi de măsură diferite:

Abaterile individuale absolute care ne arată împrăştierea fiecărei valori de la valoarea

medie:

Suma valorilor abaterilor individuale absolute este nulă:

B. Indicatorii sintetici ai variaţiei sunt:

 abaterea medie liniară d ;
 dispersia (varianţa);
 abaterea medie pătratică (abatere medie standard sau tip);
 coeficientul de variaţie.
Abaterea medie liniară d se calculează ca o medie aritmetică simplă (în cazul
seriilor simple) sau ponderată (în cazul seriilor de distribuţie de frecvenţe) a abaterilor
termenilor seriei de la media lor în valoare absolută.
- pentru o serie simplă:
- pentru o serie de distribuţie de frecvenţe absolute:

Dispersia se calculează ca medie aritmetică simplă (în cazul seriilor simple) sau ponderată (în
cazul seriilor de distribuţie de frecvenţă) a pătratelor abaterilor termenilor seriei de la tendinţa
centrală (cel mai adesea media aritmetică).
- pentru o serie simplă:

- pentru o serie de frecvenţe absolute:

Dacă datele provin din eşantioane de volum redus şi le folosim pentru extinderea rezultatelor
la nivelul colectivităţii generale (le folosim pentru o inferenţă statistică), atunci în calculul
dispersiei la numitor se va folosi (n-1) şi nu “n” fiind astfel dispersia eşantionului un estimator
mai bun al dispersiei în colectivitatea generală:

Abaterea medie pătratică (abatere standard, abatere tip sau ecart tip) se calculează ca o
medie pătratică a abaterilor termenilor seriei de la media lor sau ca radical din dispersie.
Abaterea medie pătratică ne arată cu cât în medie se abat termenii unei serii de la tendinţa
centrală (de obicei media):

Coeficientul de variaţie este cel mai utilizat şi mai semnificativ indicator pentru analiza
variaţiei. Se calculează ca raport între abaterea medie pătratică sau liniară şi medie.
Exemplu 1
In urma sustinerii examenului auto, 6 persoane au promovat, inregistrand urmatorul punctaj:
12, 11, 15, 18, 9, 8.
a) Calculati media si decideti dacanaceasa este reprezentativa;
b) Calculati indicatorii imprastierii.
Seria este o serie simpla, asadar calculam media ca o medie aritmetica simpla:
=

In medie, o persoana a promovat examenul auto cu un punctaj de 12,17.

Pentru a vedea daca media este reprezentativa si seria omogena, se calculeaza coeficientul de
variatie:

Pentru acesta avem nevoie de abaterea standard. Pentru un esantion de volum redus, abaterea
standard este:

=
=
38,2325˂30, asadar media este reprezentativa, seria este omogena.

b). =18-8=10

d1=12-12,17=-0,17

d2=11-12,17=-1,17

d3=15-12,17=2,83

d4=18-12,17=5,83

d5=9-12,17=-3,17

d6=8-12,17=-4,17

=(0,17+1,17+2,83+5,83+3,17+4,17)/6=2,89

Exemplu 1
Prima unui salariat se abate în medie de la prima medie cu  96,5 lei.