INDICATORII

DISPERSIEI
 OBIECTIVELE UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE ALE
INDICATORILOR DISPERSIEI
• De a studia reprezentativitatea mediei pentru o serie de date;
• De a aprecia gradul de omogenitate a seriei;
• De a caracteriza gradul de variație a unei serii;
• De a compara în timp și spațiu variația mai multor serii de repartiție pentru aceeași caracteristică sau
pentru caracteristici diferite care au fost înregistrate pentru aceeași colectivitate;
• De a cunoaște forma distribuției de frecvențe prin comparație cu distribuția normală.
 CLASIFICAREA INDICATORILOR DE VARIAȚIE
1. Indicatori simpli ai variaţiei – sunt acei indicatori care arată împrăştierea valorilor una faţă
de alta sau împrăştierea valorilor faţă de o anumită valoare;

2. Indicatori sintetici ai variaţiei – care iau în considerare toţi termenii seriei în

calculul lor, sintetizând într-o singură valoare întreaga împrăştiere din serie.
 INDICATORII SIMPLI AI VARIAȚIEI

• Amplitudinea absolută a variaţiei;

• Amplitudinea relativă a variaţiei;

• Abaterile individuale absolute;

• Abaterile individuale relative.

 AMPLITUDINEA ABSOLUTĂ A VARIAȚIEI
  Amplitudinea absolută a variaţiei () se determină ca diferenţă între valoarea
maximă () şi valoarea minimă () a caracteristicii şi arată câmpul maxim de împrăştiere
a valorilor caracteristicii.

Are unitatea de măsură a valorilor caracteristicii şi din acest motiv nu poate fi folosită la
compararea seriilor după caracteristici exprimate în unităţi de măsură diferite.
Se utilizează în etapa de grupare a datelor, mai precis la construirea intervalelor de
variaţie şi se mai utilizează şi la construirea graficelor.
Amplitudinea este foarte sensibilă la valorile extreme. Cu cât acestea sunt mai
îndepărtate cu atât câmpul de împrăştiere a valorilor este mai mare.
 AMPLITUDINEA RELATIVĂ A VARIAȚIEI
  Amplitudinea relativă a variaţiei ()se obţine prin raportarea amplitudinii
absolute la medie. Se exprimă în coeficient sau procente, deci pot fi comparate serii după
caracteristici exprimate în unităţi de măsură diferite:

Cheltuieli, mln lei: 2,12,6,8,4,3

a. Ax = Xmax-Xmin= 12-2=10 mln lei
= (2+12+6+8+4+3)/6=5,83 mln lei
b. Ax%= (10/5,83)*100= 172%
 ABATERILE INDIVIDUALE ABSOLUTE
  Abaterile individuale absolute ne arată împrăştierea fiecărei valori de la valoarea medie:

Abaterile individuale absolute se exprimă prin aceeaşi unitate de măsură ca şi caracteristica studiată şi pot lua valori
negative sau pozitive după cum valoarea individuală este mai mică sau mai mare ca media.

Dacă în valoare absolută au valori mari putem concluziona că datele sunt împrăştiate, adică există o variaţie mare în
interiorul seriei.
Suma valorilor abaterilor individuale absolute este nulă:

Suma abaterilor maxime şi minime luate în modul este egală cu amplitudinea absolută a
variaţiei:
 ABATERILE INDIVIDUALE RELATIVE
 
Abaterile individuale relative se exprimă în coeficienţi sau procente şi se calculează
raportând abaterile individuale absolute la medie:

Toţi aceşti indicatori simpli prezintă dezavantajul că nu sintetizează, într-o singură

valoare, împrăştierea tuturor termenilor din seria analizată.
Pentru a elimina acest dezavantaj calculăm indicatorii sintetici ai variaţiei.
 EXEMPLUL:
  Cheltuieli, mln lei: 2,12,6,8,4,3

Calculați:
1. Abaterea individuală absolută 2.Abaterea individuală relativă.

REZOLVARE
2. CALCULĂM ABATEREA INDIVIDUALĂ ABSOLUTĂ după relația:

= (2+12+6+8+4+3)/6=5,83 mln lei

d1=2-5,83= -3,83 mln lei
d2= 12- 5,83 = 6,17 mln lei
d3 = 6-5.83 =0,17 mln lei
2. CALCULĂM ABATEREA INDIVIDUALĂ RELATIVĂ DUPĂ RELAȚIA:

d1%= (-3,83/5,83)*100=-65,69%
d2% = (6,17/5,83)*100= 105,83%
d3% = (0,17/5,83 )*100 = 2,91%
 INDICATORII SINTETICI AI VARIAȚIEI

• Abaterea medie liniară;

• Dispersia (variaţia);

• Abaterea medie pătratică (abatere medie standard sau tip);

• Coeficientul de variaţie.
 ABATEREA MEDIE LINIARĂ
 
Abaterea medie liniară () se calculează ca o medie aritmetică simplă (în cazul seriilor simple) sau ponderată (în cazul seriilor
de distribuţie de frecvenţe) a abaterilor termenilor seriei de la media lor în valoare absolută.

a. pentru o serie simplă:

b. pentru o serie de distribuţie de frecvenţe absolute:

În cazul în care seria de distribuţie de frecvenţe este pe intervale, atunci este centrul intervalului.
- pentru o serie de distribuție de frecvențe relative:

În locul mediei, pot fi folosiţi şi alţi indicatori ai tendinţei centrale.

SALARIUL, LEI: 5000,6000,5500,7000,8000,10000,6000,6500,5500,7500
Calculați:
1. Abaterea medie liniară = =1140 lei

= (5000+6000+....+7500)/10=6700 LEI

2. Grupați datele în 2 intervale egale

a. A= 10000-5000=5000 lei
b. k= 2
c. h= A/k= 5000/2 =2500  
3. Abaterea medie liniară pentru datele grupate

= =800 LEI
= (6250*8)+( 8750*2)/10= 67500/10=6750 LEI
 Salariul, lei Nr. ang., Mijlocul intervalului
Xi persoane, Xi=(l inf+l sup)/2
ni
Xi*ni

5000 - 7500 8 6250 6250*8=50000 = 4000 2000000

7500 - 10000 2 8750 8750*2=17500 =

8000000

Total 10 - 67500 8000 10000000

 = 1000 lei
Dezavantaje ale abaterii medii liniare:

• se exprimă în aceeaşi unitate de măsură ca şi caracteristica analizată, deci nu poate fi

utilizată la compararea a două sau mai multe serii după caracteristici exprimate în
unităţi de măsură diferite;

• nu ţine seama de semnul algebric;

• nu ţine seama de faptul că abaterile mai mari în valoare absolută influenţează în mai
mare măsură gradul de variaţie al unei caracteristici comparativ cu abaterile mici.
 DISPERSIA
 
Dispersia se calculează ca medie aritmetică simplă (în cazul seriilor simple) sau
ponderată (în cazul seriilor de distribuţie de frecvenţă) a pătratelor abaterilor termenilor seriei
de la tendinţa centrală (cel mai adesea media aritmetică).

a. pentru o serie simplă:

b. pentru o serie de frecvențe absolute:

- pentru o serie de frecvențe relative:

sau
 Dispersia prezintă dezavantajul că este un indicator abstract care nu are o unitate concretă de măsură. Ea arată modul
în care gravitează termenii seriei în jurul tendinţei centrale (de obicei media). Dacă dispersia unei serii este egală cu 0,
atunci acea serie nu prezintă variaţie, toţi termenii ei fiind egali. Cu cât valoarea dispersiei creşte faţă de zero, cu atât
împrăştierea termenilor seriei creşte şi ea.

Dispersia caracteristicii alternative prezintă următoarele particularităţi:

- dispersia caracteristicii alternative poate lua valori doar în intervalul:

- cînd , adică , dispersia atinge valoarea maximă ;

- dacă , adică și crește uniform în cadrul intervalului atunci înregistrează o creștere mai rapidă la început și mai
lentă cînd se apropie de limita superioară;
- dacă , adică și crește uniform în cadrul intervalului atunci înregistrează o scădere în același ritm în care a avut
loc creșterea.
 ABATEREA MEDIE PĂTRATICĂ
 
Abaterea medie pătratică (abatere standard, abatere tip sau ecart tip) se calculează ca o medie pătratică a abaterilor
termenilor seriei de la media lor sau ca radical din dispersie.
Abaterea medie pătratică ne arată cu cât în medie se abat termenii unei serii de la tendinţa centrală (de obicei
media):
- pentru o serie simplă:

- pentru o serie de frecvențe absolute:

- pentru o serie de frecvențe relative:

 
Este foarte dificil să comparăm serii de date după caracteristici exprimate prin aceeaşi unitate de măsură deoarece
variabilitatea depinde de ordinul de mărime. Abaterea medie pătratică are aceeaşi semnificaţie ca şi abaterea medie
liniară, dar ea obţinându-se prin ridicarea la pătrat a abaterilor individuale de la tendinţa centrală (medie) înlătură
dezavantajul acordării aceleiaşi importanţe atât abaterilor mari cât şi celor mici. Abaterea medie pătratică are aceeaşi
unitate de măsură cu a caracteristicii studiate, de aici provenind dezavantajul că nu pot fi comparate colectivităţi după
caracteristici exprimate prin unităţi de măsură diferite.
Deoarece rezultă că .
În cazul unei serii de distribuţie de frecvenţe simetrică sau uşor asimetrică, adică pentru o serie cu tendinţă de
normalitate între abaterea medie liniară şi abaterea medie pătratică există relaţia:

Abaterea medie pătratică este un indicator care ne oferă informaţii privind modul de împrăştiere a termenilor unei serii
cu tendinţă de normalitate. Astfel, o regulă empirică spune:
- 68,37% din termenii unei serii se situează în intervalul ();
- 98,45% din termenii unei serii se situează în intervalul ();
- 99,73% din termenii unei serii se situează în intervalul ();
- 99,94% din termeni se găsesc în intervalul ().
Abaterea medie pătratică este un indicator deosebit de util la estimarea erorilor de selecţie, la calcule de corelaţie
precum şi la orice comparaţie statistică în timp şi spaţiu.
 COEFICIENTUL DE VARIAȚIE
 
Coeficientul de variaţie este cel mai utilizat şi mai semnificativ indicator pentru analiza variaţiei. Se calculează ca raport
între abaterea medie pătratică sau liniară şi medie.

v= (1000/6750)*100= 14,81%

=1140/6700=0,17 sau 17% V= (800/6750)*100= 11%

Coeficientul de variaţie se exprimă procentual, deci putem aprecia că el reprezintă exprimarea relativă a lui sau a lui .
a. Dacă v = 0 seria este perfect omogenă, toţi termenii seriei sunt egali între ei şi sunt egali cu media: în acest caz nu
există variaţie.
b. Dacă v 5%, seria este foarte omogenă, variaţia este foarte mică, media este foarte reprezentativă, iar gruparea a fost
foarte bine executată (în cazul seriilor de distribuţie de frecvenţe).
c. Dacă v 35%, seria este omogenă.
Dacă v 70-75%, seria este eterogenă, variaţia este foarte mare, media nu este reprezentativă, iar gruparea trebuie refăcută.

Deşi cel mai adesea coeficientul de variaţie se calculează utilizând media (deoarece respectă cele mai multe din condiţiile
impuse de Yule), acest indicator se poate calcula utilizând şi alţi indicatori ai tendinţei centrale (mediana, mediala,
modul).
Acest indicator nu se poate utiliza (adică este lipsit de semnificaţie) în cazul în care media aritmetică este apropiată de
 CONCLUZIE
Fenomenele şi procesele economico-sociale sunt complexe, aflându-se sub influenţa unui număr mare de factori esenţiali şi
întâmplători, ceea ce face ca media, cel mai utilizat indicator al tendinţei centrale, să nu fie suficientă pentru analiza acestor
fenomene. De aceea, pe lângă indicatorii tendinţei centrale se impune şi calculul indicatorilor de variaţie.

Indicatorii variaţiei pentru o serie statistică se clasifică în:

• indicatori simpli ai variaţiei – sunt acei indicatori care arată împrăştierea valorilor una
faţă de alta sau împrăştierea valorilor faţă de o anumită valoare;
• indicatori sintetici ai variaţiei – care iau în considerare toţi termenii seriei în calculul lor,
sintetizând într-o singură valoare întreaga împrăştiere din serie.

Cu ajutorul indicatorilor variaţiei putem:

• studia reprezentativitatea mediei pentru o serie de date;
• aprecia gradul de omogenitate a seriei;
• caracteriza gradului de variaţie a unei serii;
• compara în timp şi spaţiu a mai multor serii de repartiţie pentru aceeaşi caracteristică sau pentru caracteristici diferite care
au fost înregistrate pentru aceeaşi colectivitate;
• cunoaşte gradul de influenţă a factorilor după care s-a efectuat gruparea;
• cunoaşte forma distribuţiei (repartiţiei) de frecvenţe prin comaraţie cu distribuţia normală