Indicatorii variabilităţii vin să completeze

informaţiile despre seriile statistice cercetate,

rezolvând o serie de probleme legate de:
 Verificarea gradului de omogenitate al datelor şi,
totodată, verificarea reprezentativităţii acestora;
 Compararea în timp sau spaţiu a mai multor serii
de repartiţie;
 Posibilitatea selectării factorilor semnificativi de
influenţă după care se structurează unităţile unei
colectivităţi statistice;
 Aplicarea diferitelor teste ale statisticii
matematice.
 Indicatorii simpli ai variaţiei măsoară aria
împrăştierii valorilor individuale ale variabilei
observate. Fiecare dintre indicatorii simpli ai
variaţiei pot fi determinaţi în mărimi absolute şi
în mărimi relative.
1. Amplitudinea absolută a variaţiei

Ax  xmax  xmin
2. Amplitudinea relativă a variaţiei
A xmax  xmin
Ax %  100  100
x x
 Amplitudinea este un indicator instabil, fiind
sensibil la prezenţa valorilor aberante.

3. Abaterile individuale absolute:

di  x   xi  x , i  1, n
di  Me   xi  Me, i  1, n
 Obs: În cazul seriilor de distribuţie de frecvenţe pe
intervale, pentru calculul abaterilor individuale se iau
în considerare centrele de interval.
5. Abaterile maxime pozitive şi negative
d max  xmax  x

d min  xmin  x
4. Abaterile individuale în mărimi relative
di  x 
di  x  %  100, i  1, n
x

di ( Me)
di ( Me)%  100, i  1, n
Me
 Indicatorii sintetici ai variaţiei exprimă, în mod
sintetic, împrăştierea tuturor nivelurilor individuale
ale unei caracteristici faţă de nivelul lor mediu.
1. Abaterea medie liniară absolută
n

 x x
k

i  x  x n
i i

d i 1 d i 1

n n i

În cazul seriilor de distribuţie pe intervale de grupare se iau în

calcul centrele acestora.
2. Abaterea mediană liniară absolută
n k

 x  Me i  x  Me  n i i
d Me  i 1
d Me  i 1

n n i
3. Varianţa sau dispersia
Aceasta se calculează ca medie aritmetică
simplă sau ponderată a pătratelor abaterilor
termenilor seriei faţă de media lor.

  x  x   x  x
n k 2
2
i i  ni
 2
 x  i 1 2  x i 1

n i n
Dispersia mai este cunoscută şi sub denumirea
de moment centrat de ordinul doi, fiind utilizat în
calculul asimetriei, abaterii şi excesului.
În calculul dispersiei poate fi luată în
considerare media sau oricare alt indicator al
tendinţei centrale.
 Principalele proprietăţi ale varianţei sunt:
a. Dacă caracteristica x are valorile x1  x2  ...xn ,
atunci  2  x   0 deoarece x  xi şi xi  x  0 .
b. Fie o variabilă aleatoare x : x1 , x2 , ..., xn . Variabila
aleatoare x’ pentru care xi,  xi  a are varianţa
σ2(x’) egală cu cea a seriei iniţiale.
c. Considerăm o serie iniţială x : x1 , x2 , ..., xn, din
xi
care obţinem o serie nouă x "  , unde i = 1, 2 ...n.
w
Varianţa pentru noua serie se determină după relaţia:
1
  x "  2   2  x 
2

w
Această proprietate se poate aplica în mod eficient atunci
când este posibil să se reducă volumul calculelor, prin
simplificarea sau amplificarea, după caz, a fiecărei valori a seriei
iniţiale cu cel mai mare divizor comun al seriei.
d. Varianţa calculată faţă de o constantă c are
formula:
1 n
  c      xi  c 
2 2

n i 1
Între varianţa calculată faţă de medie şi cea calculată
faţă de o constantă c avem următoarea dependenţă,
cunoscută sub numele de Teorema lui König .

 c    x   x  c
2 2 2
4. Abaterea standard sau abaterea medie pătratică

1 n
  xi  x  
2
   ( x) 
2

n i 1

 
k
1
  xi  x  ni
2
   ( x) 
2
n

n
i 1
i
i 1

5. Coeficientul de variaţie
x
v 100
x
Cu cât nivelul lui v este mai apropiat de zero, cu atât
variaţia este mai redusă, colectivitatea mai omogenă, iar
media are un grad mai înalt de reprezentativitate. În cazul
unui coeficient de variaţie de peste 35-40%, media nu mai
este reprezentativă, iar datele trebuie regrupate.
 O distribuţie se condideră a fi simetrică dacă observaţiile
înregistrate sunt egal dispersate de o parte şi de alta a valorii
lor centrale. n i

x  xme  xmo
distribuţie perfect simetrică

ni

x xme xmo xi xmo xme x xi

asimetrie la dreapta asimetrie la stânga

a. Momentul centrat de ordinul 3
σ 𝑥𝑖 − 𝑥ҧ 3 𝑛𝑖
𝜇3 =
σ 𝑛𝑖
b. Coeficientul empiric de asimetrie Pearson 𝐶𝑎𝑠 se
calculează ca raport între mărimea asimetriei în
valoare absolută şi dispersia distribuţiei exprimată
prin abaterea medie pătratică, după relaţia:
x  Mo
Cas  , 1  Cas  1

c. Coeficientul de asimetrie Fisher
𝜇3
𝛾= 3
𝜎