Indicatorii variaţiei (împrăştierii)

suport
Cursurile 4 si 5
Necesitatea masurarii variabilitatii

 La nivelul colectivităţii legea comportamentului

acestor fenomene este reflectată sintetic de
indicatorii tendinţei centrale: media, mediana,
valoarea modala etc.
 Utilizarea corectă a indicatorilor tendinţei,
centrale în fundamentarea deciziilor, necesită
verificarea stabilităţii şi reprezentativităţii
valorilor înregistrate de aceştia.
Necesitatea masurarii variabilitatii

 Astfel, valoarea determinată a mediei este

reprezentativă numai în măsura în care ea este
calculată din date omogene, apropiate între ele ca
mărime.
 Aceasta înseamnă că determinarea valorii mediei
trebuie să fie însoţită de verificarea omogenităţii
valorilor individuale din care ea s-a calculat.
 Verificarea omogenităţii valorilor individuale necesită
măsurarea şi analiza împrăştierii şi concentrării faţă
de valorile tipice calculate.
Necesitatea masurarii variabilitatii

 Indicatorii împrăştierii (variaţiei) utilizaţi în analizele

statistice sunt clasificaţi după mai multe criterii:
 după numărul variantelor luate în calcul (sau după gradul
lor de sinteză), există indicatori simpli şi indicatori
sintetici;
 după modul de sistematizare a datelor primare există
indicatori ai variaţiei calculaţi pentru serii de distribuţie
unidimensionale şi indicatori ai variaţiei calculaţi pentru
serii multidimensionale;
 după modul de calcul şi exprimare există indicatori ai
variaţiei calculaţi ca mărimi absolute şi ca mărimi relative.
Indicatorii simpli ai variatiei

1) Amplitudinea împrăştierii sau variaţiei (A) se defineşte prin diferenţa

dintre cea mai mare şi cea mai mică valoare individuală înregistrată.
A = xmax - xmin
sau ca marime relativa:
𝑥𝑚𝑎𝑥 −𝑥𝑚𝑖𝑛
𝐴 % = 100
𝑥ҧ

Observatie:
Ca măsură a împrăştierii valorilor individuale amplitudinea prezintă
dezavantajul că nu ţine seama de toate observaţiile şi este sensibilă la
prezenţa valorilor aberante.
Indicatorii simpli ai variatiei

2) Abaterea intercuantilică se calculează, ca diferenţă între

cuantila superioară şi cuantila inferioară de acelaşi ordin.
Abaterea intercuartilica, pentru r = 4: ∆𝑄 = 𝑄3 − 𝑄1 conţine 50% din
numărul observaţiilor
Observatie:
Calculul abaterii intercuartilice,
spre deosebire de cel al
amplitudinii prezintă avantajul că
evită valorile individuale extreme
sau aberante. Prin calculul acestui
indicator se pierd informaţii dar
are câştig de cauză omogenitatea
valorilor individuale.
Indicatorii simpli ai variatiei

3) Abaterile individuale ca măsuri ale împrăştierii într-o serie

exprimă cu câte unităţi de măsură sau de câte ori (sau cât la
sută) valoarea caracteristicii urmărită la fiecare unitate a
colectivităţii se abate de la mărimea unui indicator al
tendinţei centrale.

Abaterile individuale se exprimă în mărimi absolute sau

relative şi se calculează astfel:
𝑥𝑖 − 𝑥ҧ
𝑑𝑖 = 𝑥𝑖 − 𝑥ҧ 𝑑𝑖 % = 100
𝑥ҧ
Indicatorii simpli ai variatiei

În analizele statistice se urmăresc în mod deosebit

abaterile maxime pozitive (dmax+) şi negative (dmax-)
calculate în cifre absolute sau relative astfel:
𝑥𝑚𝑎𝑥 − 𝑥ҧ
𝑑𝑚𝑎𝑥+ = 𝑥𝑚𝑎𝑥 − 𝑥ҧ 𝑑𝑚𝑎𝑥+ % = 100
𝑥ҧ

𝑥𝑚𝑖𝑛 − 𝑥ҧ
𝑑𝑚𝑎𝑥− = 𝑥𝑚𝑖𝑛 − 𝑥ҧ 𝑑𝑚𝑎𝑥− % = 100
𝑥ҧ
Indicatorii simpli ai variatiei

 Observatii:
a) Suma abaterilor individuale, calculate în raport cu
media variantelor caracteristicii, este nulă, deoarece
abaterile într-un sens sau altul, în sinteză, se
compensează reciproc.
b) În cursul seriilor de distribuţie de frecvenţe pe
intervale, pentru calculul abateriilor individuale se
iau în considerare centrele de interval (ci).
c) În cazul unei distribuţii simetrice 𝑑𝑚𝑎𝑥+ = 𝑑𝑚𝑎𝑥−
Indicatorii sintetici ai variaţiei

1) Abaterea medie absoluta sau liniară

Definiţie: Media aritmetică a abaterilor individuale faţă de medie (di)
luate în valoare absolută
Pentru o serie de frecvenţe sau pentru o
Pentru un şir simplu de valori: serie de date grupate pe intervale de


grupare:
d
x i x
d
 c  x n
i i
n n i

Obs. Abaterea medie liniară are ca unitate de măsură, unitatea de

măsură a variabilei analizate.
Indicatorii sintetici ai variaţiei

2) Dispersia sau momentul centrat de ordin 2

Definiţie: Media aritmetică a pătratelor abaterilor individuale faţă de
medie (di)
Pentru o serie de frecvenţe sau pentru o
Pentru un şir simplu de valori: serie de date grupate pe intervale de
grupare:
 x  x
2
 c  x  2
 ni
 2

i
 2
 i
n n i

Obs. Din considerente de interpretare vom lăsa dispersia fără unitate de

măsură.

Formula alternativă de calcul a dispersiei:  2  x p2  x 2

 Indicatorii sintetici ai variaţiei

Dispersia variabilei de tip binar

2

 ix  x 2
ni
(1  p ) 2  N  (0  p ) 2  M 2 N  2 M 
2  i 1
 q   p  
2
N M N M  N M 
n
i 1
i

 q 2 p  p 2 q  pq( p  q )  pq  p(1  p )
Caracteristica Frecventa absoluta Frecventa relativa
X1=1
X2=0
M
N
p=M/M+N
q=N/M+N x p
total M+N p+q=1
Indicatorii sintetici ai variaţiei

Regula de adunare a dispersiilor

Dacă o colectivitate statistică cu este structurată în mai multe grupe,
atunci dispersia generală (a colectivităţii) este determinată în
funcţie de media dispersiilor corespunzătoare subcolectivităţilor şi
de dispersia mediilor parţiale de la media general.
𝜎 2 = 𝜎ത 2 + 𝛿 2
unde:
𝜎 2 - dispersia generala
𝜎ത 2 - media dispersiilor partiale (dispersiile grupelor)
𝛿 2 - dispersia mediilor grupelor de la media generala (a colectivitatii)
Indicatorii sintetici ai variaţiei

 𝜎ത 2 - media dispersiilor partiale (dispersiile grupelor)

Acesta sintetizeaza variatia din interiorul grupelor si se datoreaza
unor factori aleatori.
2
2
σ 𝜎𝑖 𝑛𝑖
𝜎ത =
σ 𝑛𝑖
 𝛿 2 - dispersia mediilor grupelor de la media generala sau
dispersia dintre grupe
Acesta sintetizeaza influenta factorului sistematic, de structurare a
colectivitatii.
σ ഥ
𝑥 −𝑥Ӗ 2𝑛
σ 𝑥ഥ𝑖 𝑛𝑖
𝛿 2= σ 𝑖 𝑖
cu 𝑥Ӗ = σ 𝑛𝑖
𝑛𝑖
Indicatorii sintetici ai variaţiei

 Pe baza acestor dispersii se calculeaza un coeficient care se

numeste grad de determinare 𝑅2
2
𝛿
𝑅 2 = 2 ∙ 100
𝜎
𝑅2 exprima masura in care variatia caracteristicii urmarite depinde
de factorul sistematic (de grupare) dupa care s-a structurat
colectivitatea
Indicatorii sintetici ai variaţiei

3) Abaterea standard sau abaterea medie pătratică

Definiţie: Rădăcina pătrată a dispersiei
  2
Proprietate: De obicei, între abaterea medie pătratică şi abaterea medie
absoluta există următoarea relaţie:
4
d 
5
Obs. Abaterea medie pătratică are ca unitate de măsură, unitatea de
măsură a variabilei analizate.
Indicatorii sintetici ai variaţiei

4) Coeficientul de variaţie sau de omogenitate

Definiţie: Este o exprimare în cifre relative (vezi indicatorii simpli ai
împrăştierii) a abaterii standard

CV  100
Proprietăţi: x
• de obicei CV ia valori în intervalul [0;100]
• valori mici (apropiate de limita inferioară) ale indicatorului indică o serie
omogenă (media, mediana, valoarea modală sunt reprezentative)
• valori mari (apropiate de limita superioară) ale indicatorului arată o serie
eterogenă (neomogenă) (media, mediana, valoarea modală sunt
nereprezentative)
Obs. pentru a considera o serie omogenă, teoria recomandă, ca
valoarea CV sa fie cel mult 30-35%
Studiul formei funcţiilor de repartiţie

Asimetria
1) Metode simple de analiză a asimetriei
a) metoda vizuală
serie simetrică serie asimetrică spre stânga serie asimetrică spre dreapta

43 43
43
38 38
38
33 33
33
Studenti

28

Studenti
28
Studenti

28
23 23
23
18 18
18

13 13 13
8 8
8
3 3
3
2 3 4 5 6 7 8 9 10 2 3 4 5 6 7 8 9 10
2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nota Nota
Nota
 Asimetria

b) metoda comparării indicatorilor tendinţei centrale ( x , Me şi Mo)

43

38

33
𝑥ҧ = 𝑀𝑒 = 𝑀𝑜
Studenti

28
Seria simetrica 23

18

13
8

3
2 3 4 5 Mo
6 7 8 9 10
Me Nota

x
Asimetria

b) metoda comparării indicatorilor tendinţei centrale ( x , Me şi Mo)

43

38

33

𝑀𝑜 < 𝑀𝑒 < 𝑥ҧ
Studenti

28
seria asimetrica 23
spre stanga 18

13
8

Mo2 3
Me x4 5 6 7 8 9 10
Nota
Asimetria

b) metoda comparării indicatorilor tendinţei centrale ( x , Me şi Mo)

43

38

33
𝑥ҧ < 𝑀𝑒 < 𝑀𝑜
Studenti

28
seria asimetrica 23
spre dreapta 18

13

3
2 3 x4 Me5 6Mo 7 8 9 10
Nota
Asimetria

2) Metode analitice de abordare

Coeficienţii de asimetrie ai lui Pearson

Cas 
x  Mo
 
Proprietăţi şi interpretare:
• interval de valori [-1;+1 ]
• semnul arată direcţia asimetriei
• valori mici (apropiate de 0) indică
o asimetrie de mică intensitate
• valori mari (apropiate de ±1)
indică o asimetrie cu intensitate
foarte mare
3x  Me
Cas 
Proprietăţi şi interpretare:
• interval de valori [-3;+3 ]
• semnul arată direcţia asimetriei
• valori mici (apropiate de 0) indică
o asimetrie de mică intensitate
• valori mari (apropiate de ±3)
indică o asimetrie cu intensitate
foarte mare
Asimetria

Coeficienţii lui Pearson (continuare) Coeficientul lui Bowley

32 Cas 
q3  q2   q2  q1 
Cas  1  3 q3  q2   q2  q1 
2
unde: Proprietăţi şi interpretare:
 x  x  n 2

2   2

i i • interval de valori [-1;+1 ]
n i • semnul arată direcţia asimetriei

(momentul centrat de ordin 2) • valori mici (apropiate de 0) indică

o asimetrie de mică intensitate
 x  x  n
3

3 
i i • valori mari (apropiate de ±1)
n i
indică o asimetrie cu intensitate
foarte mare
(momentul centrat de ordin 3)
 Boltirea

1) Metoda vizuală

serie mezocurtică serie leptocurtică serie platicurtică

50 50 50
45 45 45
40 40 40
35 35 35
30
Studenti

Studenti

30 30

Studenti
25 25 25
20 20 20
15 15 15
10 10 10
5 5 5
0 0 0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Nota Nota Nota
2

Boltirea

2) Metoda analitică
Coeficientul lui Pearson Coeficientul lui Fischer
4
2  2 unde
 2  2  3
2

 ix  x 4
ni
4  Interpretare:
n i  2 =0 (repartiţie mezocurtică)
(momentul centrat de ordinul 4)
 2 >0 (repartiţie leptocurtică)
Interpretare:
 2 <0 (repartiţie platicurtică)
β2=3 (repartiţie mezocurtică)
β 2>3 (repartiţie leptocurtică)
β 2<3 (repartiţie platicurtică)