AERUL

i
compoziia lui
URCAN Laura
Clasa VIII B
Liceul Gh.Asachi
 Aerul este amestecul de gaze
alctuind straturile inferioare ale
atmosferei Pmntului.
Aerul atmosferic este un amestec de
gaze, format din azot, oxigen, bioxid de
carbon i alte gaze: argon, xenon, neon,
radon, toron, azot. La acestea se adaug
n diferite cantiti vapori de ap, pulberi,
bacterii etc.
 Compoziia aerului
Dup volum, aerul Urme de:
conine: Neon (Ne)
78.084% Azot (N2) Heliu (He)
20.947% Oxigen (O2) Kripton (Kr)
0.934% Argon (Ar) Dioxid de sulf (SO2)
0.03% Metan (CH4)
Dioxid de carbon Hidrogen (H2)
(CO2)
Compoziia aerului
 Compozitia aerului
Aerul uscat, la o inaltime nu prea mare
de pamantr are compozitia urmatoare :
78% azot, 21% oxigen si 1% gaze rare,.
CO2, H2O vapori deci un amestec de
aproximativ 4/5 azot si 1/5 oxigen, si nu o
combinatie chimica.
Aerul este un gaz fara miros, fara
culoare, fara gust.
Un litru de aer uscat, la 0C si la
presiunea de torr, cantareste 1,293 g
(densitatea aerului a fost luata ca
unitate pentru densitatea gazelor).
 AER USCAT
densitate la temperaturile
Temperatura [C ] Densitate [kg/m]
-25 1.424
0 1.2929
20 1.2047
225 0.7083
 Constante fizice
Masa molecular Cldura specific cp n
a aerului este intervalul de
aproximativ de temperatur (0-100)C
28,96443 g/mol (masa la presiune normal (1
moleculara a aerului at=101325 Pa)
standard - CRC, 1983). 1.011 kJ/(kg K)

greutate aer Cldura specific cv ....

1 dm^3=1.293 g 0.8382 kJ/(kg K)

temperatura de fierbere Coeficient de dilatare

-192C termic pentru
intervalul (0-100)C
3.67*10^-3 K^-1
 Proprietatile chimice ale
aerului
Proprietatile chimice sunt cele ale gazelor din care
este format. Dintre acestea, rolul principal il are
oxigenul care Isi pastreaza in amestec toate
proprietatile lui, moderate in masura diluarii lui cu
azotul.
Aerul, datorita oxigenului si bioxidului de carbon pe care
le contine in amestec, contribuie la intretinerea vietii
oamenilor, animalelor si a plantelor pe pamint. Omul
poate trai citeva saptamini fara hrana, cateva zile fara
apa, dar fara aer nu poate trai nici macar cateva
minute.
In afara intretinerii vietii, aerul are o deosebita
importanta in industrie, unde serveste ca materie prima
la obtinerea oxigenului, a azotului, a gazelor rare, iar in
siderurgie participa la procesul de ardere-oxidare.
In metalurgiia metalelor feroase si neferoase, toate
procesele de prajire si de oxidare a minereurilor,
metalelor si oxizilor lor au loc numai in prezenta aerului.
 Aer atmosferic
Atmosfera (cuvnt grec aprut n sec. al XVII
de la , atmos = abur, cea, vapor i ,
sfaira = sfer) este un strat de gaze care nconjoar
un corp ceresc (Terra, Jupiter, etc).
Atmosfera planetei noastre este practic 100 %
gazoas, fiind compus din aer, conine ns i urme
de substane solide i lichide fin divizate.
Atmosfera este numit uneori i, simplu, aer.
Atmosfera de astzi a Pmntului conine azot
(nitrogen) molecular diatomic (N2) n proporie de
aproape 4/5 (78,2 %), oxigen molecular diatomic
((O2) (20,5 %), argon (Ar) (0,92 %), dioxid de carbon
(CO2) (0,03 %), ozon sau oxigen triatomic (O3),
oxigen monoatomic, azot monoatomic i alte gaze,
praf, fum, alte particule n suspensie, aerosoli, etc.
 Oxigenul se afla in aer in proportii de 20,95%. Retineti faptul ca
unui om in stare de efort ii este necesara oproportie minima de
oxigen de 15%; sub 10% oxigen in aer, viata devine imposibila.
Procentul de oxigen se reduce cu inaltimea si cu scaderea
presiunii atmosferice.
Cel de-al doilea constituent important al aerului il reprezinta
azotul, acesta se afla in concentratie de 78,09% si neutralizeaza
actiunea nociva a oxigenului.
Merita retinut faptul ca, un aer bogat in azot are proprietati
sedative asupra bronhiilor. Tusea diminua in acest caz, iar
respiratia bolnavilor suferinzi de inflamatie cronica a bronhiilor
este usurata.
Cel de-al treilea constituent important al aerului este bioxidul
de carbon sau acidul carbonic, care se afla in mod obisnuit in aer
intr-o concentratie de 0,03%. Fiind un gaz mai greu decat aerul, se
afla de 20-60 de ori mai mult in vecinatatea solului decat in
portiunile mai inalte. Prezenta acestui gaz in atmosfera nu
produce tulburari decat daca trece peste 3%, cand se face
remarcat printr-o marire a amplitudinii respiratorii si usoara
accelerare a respiratiei (tahipnee). Peste 3% continut de bioxid de
carbon atmosfera devine toxica, iar peste 5% produce asfixie
(flacara de stinge deja in jurul a 1%).
 Oxigenul, care joac un rol esenial n evoluia i
existena vieii pe Pmnt, a aprut sub form liber,
gazoas, acum circa 3,5 miliarde de ani, fiind eliberat
datorit activitii de fotosintez a bacteriilor care
descompuseser substanele bazate pe grupe
cianhidrice.
Oxigenul format s-a dizolvat n mare parte n apa
oceanelor, oxidnd metalele feroase. n urm cu circa
350 milioane de ani o parte din oxigen a format prin
ionizare n straturile superioare ale atmosferei ozonul,
combinaie alotropic a oxigenului ce protejeaz
pmntul de razele ultraviolete. Se consider c,
ncepnd cu acea perioad i pn astzi, compoziia
aerului atmosferic a rmas relativ stabil.
 Istoricul Aerului atmosferic
Compoziia atmosferei s-a schimbat de-a lungul
celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de cnd
exist, de la o atmosfer primitiv la cea actual,
trecnd prin mai multe faze intermediare, n
decursul crora ea i-a schimbat nu numai
compoziia chimic, dar i alte caracteristici
precum densitate, grosime, transparen i altele.
Procesele de formare a atmosferei sunt
legate de compoziia ei chimic, care la rndul ei a
influenat procesele climatice. n urm cu 4,56
miliarde de ani, cnd s-a format globul pmntesc,
hidrogenul (H2) i heliul (He) erau deja prezente.
Ulterior, datorit densitii i greutii specifice
sczute a acestor dou gaze, ele nu au mai putut fi
atrase i reinute de planet, disipndu-se treptat
n spaiul cosmic.
 Datorit rcirii lente a Terrei i prin
activitatea vulcanic de pe glob au fost aduse
la suprafa diverse gaze, care rezultaser din
reaciile chimice ale straturilor interne. De la
aceste procese a luat natere o atmosfer cu
o compoziie de circa 80% vapori de ap,
10% de dioxid de carbon i 5 pn la 7%
hidrogen sulfurat. Aceast combinaie de gaze
poate fi i astzi ntlnit n emanaiile i
erupiile vulcanice.
Lipsa precipitaiilor din acea perioad de
formare se explic prin faptul c n ciuda
prezenei apei, inclusiv n stare de vapori de
ap, suprafaa fierbinte a Pmntului nu
permitea condensarea acestora.
 Radiaia ultraviolet intens a determinat
o descompunere fotochimic a moleculelor
de ap, a metanului i a amoniacului, astfel
acumulndu-se dioxid de carbon i azot.
Gazele mai uoare, precum hidrogenul i
heliul, au urcat n straturile superioare ale
atmosferei, ulterior disipndu-se n spaiul
cosmic, pe cnd gazele mai grele, ca de ex.
dioxidul de carbon, s-au dizolvat n mare
parte n apa oceanelor. Azotul, inert din punct
de vedere chimic n condiiile existente
atunci, a rmas neschimbat n atmosfer,
fiind nc nainte cu circa 3,4 miliarde de ani
partea component cea mai important a
atmosferei.
 Clasificarea atmosferei
Straturile atmosferei
Troposfera ntre 0 km
deasupra munilor nali i
7 km n zona polar i 17 km
la tropice (inclusiv tropopauza)
Stratosfera ntre 7 - 17 pn la
50 km (inclusiv stratopauza)
Mezosfera ntre 50 i
80km (inclusiv
mezopauza)
Termosfera numit i
ionosfer ntre 80 i 640 km
Exosfera ntre 500 i 1.000 km
pn la cca 100.000 km
Atmosfera terestr are o mas de cca 4,9 10 18 kg
Atmosfera mai poate fi
submprit i astfel:
Dup procesele fizico-
radiologice
Ionosfera
Magnetosfera
Ozonosfera (16 50 km)
Hemosfera
Stratul cu vieuitoare
Biosfera (0 20 km)
Dup gradul de amestec a
gazelor:
Homosfera (0 100 km)
Homopauza (100 120 km)
Heterosfera (> 120 km)
 La procesul de respiraie
compoziia chimic a aerului
si cantitatea de vapori de ap
se modific, aerul expirat fiind
practic saturat.

Compoziia chimic a aerului n procesul respiraiei

inspirat expirat
Azot 78,08 78,26

Oxigen 20,94 16-17

Bioxid de 0,03 - 0,04 3-4
carbon
 Aer comprimat
Aerul comprimat este aerul din atmosfer
meninut sub o presiune mai mare dect cea
atmosferic.
Aerul comprimat este considerat a patra
surs de energie utilizat n industrie, dup
electricitate, gaze naturale i ap.
Economicitatea folosirii aerului
comprimat n industrie depinde de
rentabilitatea producerii i distribuiei sale.
n prezent, aerul comprimat este unul
dintre sistemele de deservire cele mai
raspndite si cu aplicatii dintre cele mai
diverse.
 Domeniile de utilizare ale
aerului comprimat includ:

Industrie: acionarea Gaze industriale

sistemelor pneumatice
(scule i unelte pneumatice,
maini unelte, instalaii de
automatizare etc)
Siderurgie: afinarea oelului
Industria minier:
acionarea unor maini
miniere
Auto: instalaii de frnare la
autovehicule
Petrochimie: rafinrii de iei
i gaze naturale
Chimie
Industrie alimentar
Industrie farmaceutic
Arme cu aer comprimat,
airsoft, paintball
Aer respirabil pentru
aparate de respirat n med
ii toxice
i scufundare
Tratarea apei
Electronic
Industrie aerospaial
Industrie naval
 Avantajele
utilizrii aerului comprimat:
Principalele avantaje ale utilizarii aerului comprimat
n procesele de producie sunt:
este disponibil n cantiti nelimitate
nu condenseaz, este neinflamabil, nu este
exploziv, nu este toxic, nepoluant
este relativ uor de produs i de transportat prin
reele
poate fi stocat n cantiti apreciabile
pericolul de accidentare este redus
ntreinerea instalaiilor pneumatice este uoar.
 Dezavantajele
utilizrii aerului comprimat:
energia acumulat este de 5 8 ori mai
scump dect energia electric
aerul nu poate fi complet purificat cu
costuri rezonabile, fapt ce duce la uzura
unor piese prin eroziune i abraziune
precum i la coroziunea componentelor
n anumite condiii de mediu i
funcionare, exist pericol de nghe .
 Aer lichid
Aerul lichid se obine Aer obinut la
prin rcirea aerului -140.7C si 38,4 at
sub temperatura de
densitatea
140,7 C i meninere aerului lichid (la
la o presiune de circa -192 C)
38,4 at. 960 kg/m

Aerul lichid este incolor si transparent ca apa, avand si

densitatea apropiata de a apei.
Nefiind o substanta unitara, nu are punct de fierbere
fix; separarea oxigenului si azotului din aerul lichid se
bazeaza tocmai pe diferenta dintre temperaturile lor de
fierbere (182,5C temperatura de fierbere a
oxigenului si 195,8 temperatura de fierbere a
azotului).
 Aer lichid
In anumite conditii de temperatura si de presiune,
aerul se lichefiaza. Aceasta temperatura se
realizeaza pe baza principiului fizic al detentei: cand
un gaz trece de la a presiune mare si volum mic la o
presiune mica si volum mare el se raceste.
Prin compresiuni si destinderi repetate, aerul se
raceste treptat cu fie-care detenta, pana ce se
lichefiaza.
Gazul astfel rcit este comprimat din nou la presiune
mare i apoi destins pn la presiunea normal.
Repetnd succesiv operaiile de mai sus, se realizeaz
temperatura i presiunea necesare nceperii
lichefierii gazului.
Aceasta este principiul metodelor de lichefiere
inventate de Carl von Linde i apoi de
Georges Claude
 Aer lichid
Proprieti
Aerul lichid este incolor sau slab colorat n albastru limpede, cu
punctul de fierbere de circa 192 C, densitatea de circa 870
kg/m3. Din cauza temperaturii de fierbere foarte joase a
componentilor, aerul lichid lasat descoperit se evapora violent.
Se pstreaz n vase Dewar, cu peretii dubli, dintre care s-a
scos aerul si argintati.
Materialele introduse n aer lichefiat dobndesc proprieti
speciale. Astfel, cauciucul i pierde elasticitatea i devine
friabil, iar metalele i micoreaz rezistivitatea. Frunzele sau
florile plantelor devin casante ca si sticla, la fel obiectele de
cauciuc. Mercurul se solidifica imediat si plumbul capata, la
lovire, un sunet metalic.
Utilizri
Aerul lichid se utilizeaz n laboratoarele de cercetri de
criogenie pentru obinerea de temperaturi sczute. n amestec
cu pulbere de crbune, se poate ntrebuina ca exploziv n
lucrri subterane. Prin distilarea fracionat a aerului lichefiat,
se obin oxigen lichid, azot lichid i gaze inerte.
 Aer condiionat
Aerul condiionat se obine cu ajutorul
unor instalaii speciale, care i modific
i i controleaz condiiile climatice n
scopul obinerii confortului (locuine,
birouri), sau pentru obinerea unor
cerine tehnice (laboratoare, blocuri
operatorii, instalaii electronice).
Primele aparate cu rol de a
controla umiditatea aerului au fost
inventate la nceputul secolului 20
pentru a fi folosite n tipografii.
Aparatele de aer condiionat au
nceput s fie folosite la scar larg n
anii 1950, pentru a rci aerul din case
sau automobile.
 Aer condiionat - Istoric
Ideea de rcire a aerului din spaiile nchise a aprut pentru
prima dat n Egipt.
Prima form de aparat de aer condiionat" a fost un sistem
de apeducte n pereii ncperilor. Bazat pe folosirea apei
reci, metoda era accesibil numai claselor superioare,
deoarece apa era o resurs preioas la acea vreme.
Termenul de aer condiionat" a aprut n 1906, cnd un
inginer din industria textil, Stuart Cramer, l-a folosit.
Acesta a experimentat diferite feluri de a ameliora efectele
aerului uscat generat de procesul de producie. Noua
dezvoltare pe care Cramer a iniiat-o a avut un efect
considerabil asupra calitii aerului din fabric.