ATMOSFERA TERESTRA SI

IMPLICATIILE EI ASUPRA
ACTIVITATILOR ANTROPICE
Atmosfera
Atmosfera desemnează învelișul
de aer sau alte gaze al Pământului

Atmosfera planetei noastre este

practic 100 % gazoasă, fiind
compusă din aer, conținand însă și
urme de substanțe solide și lichide
fin divizate. Atmosfera este numită
uneori „aer”.
Atmosfera de astăzi a Pământului
conține azot în proporție de
aproape78,2 %, oxigen 20,5 %,
argon , dioxid de carbon, ozon și
alte gaze, praf, fum, alte particule
în suspensie, aerosoli, etc.
Straturile atmosferei
Atmosfera terestră are o masă de
cca 4,9 · 1018 kg și este alcătuită in
funcție de temperatură din mai
multe straturi, partea superioară a
fiecărui strat terminându-se cu o
zonă de așa-numită „pauză”:
• Troposfera între 0 km deasupra
munților înalți, 7 km în zona polară
și 17 km la tropice (inclusiv
tropopauza). Ea are o grosime
medie de ≈11 km. Aici, în stratul
inferior al atmosferei, au loc
fenomenele meteorologice.
• Stratosfera între 7 - 17 până la
50 km (inclusiv stratopauza)
• Mezosfera între 50 și 80 km
(inclusiv mezopauza)
• Termosfera numită și „ionosferă”
între 80 și 640 km; denumirea de
„termo-” este legată de creșterea
relativ bruscă a temperaturii cu
altitudinea, iar cea de „iono-” de
fenomenul de ionizare a atomilor de
oxigen și azot existenți, care astfel
devin buni conducători de
electricitate și au influență asupra
transmisiilor radio.
• Exosfera între 500 și 1.000 km până
la cca 100.000 km, cu o trecere
treptată la spațiul interplanetar.
Oxigenul
 Oxigenul se găseşte în cantitate relativ constantă, deoarece există un
echilibru între producere şi consum. Formarea oxigenului se realizează în
cursul procesului de fotosinteză ce are loc în timpul zilei sub influenţa
radiaţiei solare (în medie, un hectar de pădure produce anual aproximativ
2500 kg de oxigen).
 Variaţii ale oxigenului în aerul atmosferic se pot întâlni în anumite situaţii, şi
ne referim şi la creşterea concentraţiei, nu doar la scădere. Oxigenul
atmosferic scade în încăperile aglomerate cu aer intens viciat sau fântâni şi
exploatări miniere. Concentraţia oxigenului atmosferic scade proporţional
cu altitudinea şi cu gradul de rarefiere al aerului. Creşterea concentraţiei de
oxigen se produce atunci când este administrat artificial: terapie medicală,
scafandrii sau aviatori. 
 Pentru persoanele antrenate, hipoxia poate fi tolerată mai uşor. Este cazul
piloţilor de avioane de vânătoare, ale căror organisme sunt obişnuite cu
efortul intens şi pot compensa lipsa oxigenului.
 Expunerea organismului la concentraţii crescute de oxigen este, în general,
bine tolerată. Oxigenul devine nociv dacă este administrat în concentraţii
foarte crescute şi la presiune mare. Inhalarea de oxigen pur la presiune
normală şi pe timp limitat produce scăderea numărului de respiraţii.
Importanta atmosferei
Precipitaţiile atmosferice provoacă organismului uman stări de
disconfort accentuat. La fel şi vântul puternic.
Pentru a se apăra de efectele negative generate de parametrii
fizici ai aerului atmosferic, omul este nevoit să facă eforturi
pentru confecţionarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte, pentru
construirea locuinţelor şi clădirilor care adăpostesc instalaţiile
şi activitaţile umane, cu sisteme de climatizare foarte
costisitoare. De altfel, însăşi diferenţierea teritorială a
activităţilor agricole, cu o anumită repartitie a plantelor de
cultură şi a anumitor tehnologii agrare, este determinată de
variaţia condiţiilor climatice de pe suprafaţa terestră.
Însăşi ritmicitatea sezonieră a activităţii în agricultură şi din unele ramuri
industriale (de exemplu, înindustria zahărului, în cea a conservelor de legume
şi fructe etc.) este determinată de climă, prin succesiunea anotimpurilor.
La rândul său, şi omul exercită importante influenţe asupra atmosferei. Astfel,
prin arderi, el consumâ cantităţi enorme de oxigen din atmosferă şi produce,
în schimb, dioxid de carbon. în felul acesta, el contribuie la modificarea
compozitiei atmosferei. Faptul în cauză poate provoaca şi o încălzire globală a
atmosferei (climatică), datorită rolului termoregulator al dioxidului de carbon.
Dar, din diferite activităţi industriale şi din transporturi, omul degaja
(deversează) în atmosferă şi alte substanţe, dintre care unele nocive pentru el
însuşi şi pentru alte vieţuitoare. Dintre acestea, pot fi menţionate monoxidul
de carbon (CO), dioxidul de sulf (SO2), hidrogenul sulfurat (H2S), fluorul, acidul
fluorhidric, diverse hidrocarburi etc.
Totodată, din arderi sunt împrăştiate în atmosferă enorme cantităţi de fum, iar
din unele activităţi industriale sunt deversate diverse pulberi. Particulele solide
care se depun la sol sub actiunea gravitaţieisunt denumite pulberi
sedimentabile. Particulele mai fine, care plutesc în atmosferă timp îndelungat,
sunt denumite pulberi în suspensie. Particulele foarte fine, care au dimensiuni
sub 100 Micrometri, formează aerosoli prin dispersia în aer. Si fumul se
încadrează în aerosoli.
 
ACTIUNEA RECIPROCA DINTRE ATMOSFERA
SI ACTIVITATILE ANTROPICE
Poluarea aerului
Compoziția aerului nu este aceeași în orice loc
de pe planetă. Aceasta variază de la o zi la alta
și de la un loc la altul.
Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului
poate lua multe forme și a existat de când
oamenii au început să utilizeze focul pentru
agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În
timpul revoluției industriale (secolele XVIII și
XIX), poluarea aerului a devenit o problemă
majoră.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub
denumirea de „smog”. Smogul este în general un
amestec de monoxid de carbon și compuși
organici proveniți din combustia incompletă a
combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de
dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili.
În timp ce smogul reacționează cu oxigenul,
acizii organici și sulfurici se condensează sub
formă de picături, întețind ceața. Până în
secolul al XX-lea smogul devenise deja un
pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a
început să reducă calitatea aerului
deasupra orașelor mari cum ar fi
Los Angeles în anii '30. Acest smog
este cauzat de combustia în motoarele
autovehiculelor și ale avioanelor a
combustibilului care produce oxizi de
azot și eliberează hidrocarburi din
combustibilii nearși. Razele solare fac
ca oxizii de azot și hidrocarburile să se
combine și să transforme oxigenul în
ozon, un agent chimic care atacă
cauciucul, rănește plantele și irită
plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în
substanțe care se condensează și
formează o ceață vizibilă și
pătrunzătoare.
Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați”
de către ploaie, zăpadă sau ceață, dar după
ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar
continente. În timp ce poluanții se adună în
atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt
transformați în acizi care se combină cu
ploaia. Această ploaie acidă cade peste lacuri
și păduri unde poate duce la moartea peștilor
sau plantelor și poate să afecteze întregi
ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și
pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite
de viață. Regiunile care sunt în drumul
vântului care bate dinspre zone
industrializate, cum ar fi Europa și estul
Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai
afectate de ploi acide. Ploile acide pot să
afecteze și sănătatea umană și obiecte create
de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din
piatră și fațade din Roma, Atena și Londra.
Inclazirea globala
 Una din cele mai mari probleme cauzate de
poluarea aerului este încălzirea globală, o
creștere a temperaturii Pământului cauzată de
acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi
dioxidul de carbon. Odată cu folosirea
intensivă a combustibililor fosili în secolul XX,
concentrația de dioxid de carbon din
atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de
carbon și alte gaze, cunoscute sub denumirea
de gaze de seră, reduc căldura disipată de
Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui.
Din cauza efectului de seră se asteaptă ca
temperatura globală să crească cu 1,4° C
până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă
această tendință pare a fi o schimbare minoră,
creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald
decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând
probabil tiparul climatic, afectând producția
agricolă, modificând distribuția animalelor și
plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze zona
superioară a atmosferei, numită
stratosferă. Producția excesivă a
compușilor care conțin clor cum ar fi
clorofluorocarbonații (CFC) (compuși
folosiți până recent în frigidere,
aparate de aer condiționat și în fabricarea
produselor pe bază de polistiren) a redus
stratul de ozon stratosferic, creând o
gaură deasupra Antarcticii care durează
mai multe săptămâni în fiecare an. Ca
rezultat, expunerea directă la razele
solare a afectat viața acvatică și terestră
și amenință sănătatea oamenilor din
zonele sudice ale planetei.
Conform OMS (2009), circa 2 milioane de
oameni mor anual doar din cauza poluării
aerului, majoritatea în Asia.
Imagini reprezentative