Cuprins:

 Introducere
 Atmosfera
 Gazele cu efect de seră(dioxidul de carbon)
 Gazele cu efect de seră(CO2)
 Gazele cu efect de seră(vaporii de apă)
 Gazele cu efect de seră(CO,CH4)
 Gazele cu efect de seră(ozonul)
 Efectul de seră
 Încălzirea globală
 Consecințe
 Efectul antropic
 Explicația fenomenului
 Economia de energie
 Energiile alternative
 Biomasa
 Energia nucleară
 INTRODUCERE

o Ce putem spune astăzi când natura pare dezlănțuită

împotriva omului? Cum să reacționăm împotriva
caniculelor, a inundațiilor, a uraganelor din ce în ce mai
frecvente? Ce stă la baza acestor fenomene? Să existe
oare o explicație științifică? E de ajuns să punem totul pe
seamă efectului de seră, termen devenit de altfel banal,
fără să facem nimic altceva?

Să luăm un exemplu simplu: după cum

planta exotică fără seră nu ar avea
temperatura necesară pentru a se dezvolta
în Norvegia, lumea vie pe care o vedem
astăzi nu ar fi avut căldura suficientă pentru
a exista .

 Și totuși, să nu denigrăm efectul de seră! Doar datorită

lui lumea vie poate să existe. Este un paradox? Nu, căci
efectul de seră este un fenomen natural și necesar care
face ca temperatura medie la sol să fie de 15 °C. Fără
el , temperatura medie la suprafața Pământului ar fi de -
18°C,cee ace ar face viața imposibilă.
 ATMOSFERA

Învelișul gazos ce înconjoară globul terestru, alcătuit dintr-un

amestec mecanic de gaze, conținând vapori de apă și impurități,
se numește atmosferă.
Masa atmosferei reprezintă 1/1 milion din masa planetei. Din
această masă:
 50% se află până la înălțimea de 5 km
 90% până la înălțimea de 18 km
 99% până la înălțimea de 36 km.
Până la înălțimea de 20 km, aerul are o compoziție identică. El se
compune din:
 gaze principale
 gaze secundare
Gazele principale sunt:
 azot 78%
 oxigen 21%
 argon 0,9%
 gazele interne(altele decât argonul) 0,03%.
Această grupare conține: neon, heliu, kripton, xenon și radon(gaz
radioactiv provenit din dezintegrarea mineralelor radioactive). Gazul cu
cea mai redusă participare la grupa gazelor principale este hidrogenul,
provenit din disocierea apei, în stratele înalte ale atmosferei.
o Gazele secundare- totalizează un procent de 0,07%.
Între acestea, principalul constituent este dioxidul de
carbon, cu un procent de 0,03%.Se adaugă oxidul de
carbon, metanul, ozonul și alte gaze.

GAZELE CU EFECT DE SERĂ(dioxidul de carbon)

Dioxidul de carbon prezent în atmosferă a provenit din:
 Erupțiile vulcanice
 Procesele de combustie datorate dezvoltării industriale(această
creștere, ce echivalează cu doar 0,002% din compoziția
atmosferei, a putut totuși produce perturbații în lanț, ceea ce
probează încă odată fragilitatea echilibrelor Terrei și mai ales
ale atmosferei.
 Creșterea concentrației dioxidului de carbon în troposferă, de
la 0,028% la 0,030%, în ultimul secol a adus la amplificarea
efectului de seră ceea ce a ridicat temperatura medie a
atmosferei inferioare, cu 1°C, cu urmări vizibile asupra
întregului mediu înconjurător.
Există un ciclu natural al dioxidului de carbon, asemănător cu circuitul
apei în natură.
Între atmosferă și biosferă: plantele în timpul nopții și animalele tot
timpul elimină prin respirație dioxid de carbon. În timpul zilei plantele
asimilează carbonul din CO2 și, cu ajutorul luminii solare, prin procesul
de fotosinteză îl transformă în combinații organice, eliberând oxigenul.
Capacitatea biosferei de a asimila carbonul este, totuși, limitată.
 GAZELE CU EFECT DE SERĂ (CO2)

 Între atmosferă și hidrosferă: CO2 este un gaz relativ solubil în

apă și există un echilibru al concentrației CO2 în apă. Oceanele
conțin dizolvate cantități imense de CO2, care, în caz că
echilibrul ar fi perturbat, ar putea fi eliminate în atmosferă,
ducând la o perturbație climatică extremă. Solubilitatea
gazelor în apă descrește pe măsură ce temperatura apei crește,
ca urmare la o încălzire a oceanelor, eliberarea CO2 în
atmosferă este un pericol real.
 Între biosferă și litosferă: în trecutul îndepărtat,în special în
carbonifer , o mare parte a plantelor din flora din epocă au
ajuns în pământ , stocând în litosferă carbonul din corpul lor
sub formă de zăcăminte de cărbune. De fapt,se consideră că în
acea perioadă atmosfera terestră conținea CO2 în loc de
oxigen, iar plantele au transformat atmosfera, oxigenul de
acum și lipsa dioxodului de carbon(concentrația actuală de
numai 0,03%) fiind de fapt urmarea acestei activități.
 Între atmosferă și litosferă: actual carbonul este eliberat din
litosfera în atmosfera sub formă de CO2 prin activități
antropice(arderea combustibililor fosilii). Se consideră că în
ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități
foarte mari de CO2 și metan, care, prin efectul de seră au adus
la începerea fenomenului de încălzire globală.

GAZELE CU EFECT DE SERĂ(vaporii de apă)

 Cantitatea de vapori de apă pe care o poate conține
aerul este în funcție de presiunea de saturație, care, la
rândul ei, depinde de temperatură.
 Presiunea de saturație a vaporilor de apă crește repede
cu temperatura, astfel că dacă la 10°C , 1 kg de aer
uscat poate absorbi 7,73g de apă, la temperatura de
30°C poate absorbi 27,52g.
 Efectul de seră al vaporilor de apă este însă natural și
nu există nici o posibilitate tehnică de a influența
cantitatea de vapori de apă din atmosferă în afară de
încercarea de a reduce temperatura. De remarcat că
evaporarea este reversibilă, prin scăderea
temperaturii vaporii de apă se condensează, efect
observat toamna și iarna, când scăderea anuală a
temperaturilor determină creșterea precipitațiilor.
Din cele prezentate, deși vaporia de apă sunt
principalul gaz cu efect de seră, nu cu privire la el
trebuie luate măsuri în cazul încălzirii globale.
 GAZELE CU EFECT DE SERĂ (CO, CH4)

 Oxidul de carbon- este un gaz extrem de stabil, cu timp

de rezidență în atmosferă, foarte mare. El provine în
special din activitatea vulcanilor și mai ales din arderi
incomplete în industrie, transporturi și alte procese, în
special combustii.
 Gazul metan-provine din putrefacții și procese
biologice, procentul sau în atmosferă crescând în
ultimele secole prin activitatea societății omenești. El
are un rol în amplificarea efectului de seră și în
distrugerea stratului de ozon. Se formează prin
descompunerea bacteriană a materialului organic în
condiții anaerobe(în lipsa oxigenului).
 Surse naturale:
-zone mlăștinoase
-animale, de exemplu: termite(termitele digeră
lemnul cu ajutorul unor bacterii ce produc metan),
rumegătoare
 Surse antropogene:
-câmpuri de orez
-creșterea animalelor(bacteriile din stomacul unei
vaci produc zilnic aprox.100 de litri de metan)
-gropile de gunoi
-exploatarea și transportul gazelor naturale
-minele de cărbuni
-deșeurile, reziduurile menajere
 GAZELE CU EFECT DE SERĂ(Ozonul)

o Ozonul din straturile superioare ale atmosferei, deși este

extrem de necesar pentru viața prin faptul că reflectă la
radiația în ultraviolet a Soarelui, reflectă selectiv radiația în
infraroșu emisă de sol, ceea ce face ca el să producă un
efect de seră. Efectul de seră global al ozonului este greu
de estimat exact, ultimele rapoarte ale IPCC estimează
acest efect la cca 25% din efectul dioxidului de carbon.
o Ozonul-forma moleculară, cu trei atomi de oxigen, se
formează mai ales în troposferă înaltă și în stratosfera
joasă și medie, prin desfacerea moleculei de oxigen în
atomi, de către radiația ultravioletă.
Ozonul este un gaz foarte instabil la căldură, în troposfera
inferioară fiind prezent mai ales pe munții înalți.
 EFECTUL DE SERĂ
 Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a
radiației terestre în infraroșu este reținută atmosfera
terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care
reflectă înapoi această radiație.
 Spectrul luminii solare este compus din lumina vizibilă,
radiații infraroșii, raze gamma, raze X și radiații
ultraviolete.
 Când radiațiile solare ating atmosfera terestră:
 25 de procente din energia lor reflectată înapoi în spațiul
cosmic de către nori și alte particule atmosferice.
 20 de procente sunt absorbite în atmosferă(moleculele de
gaz din straturile superioare ale atmosferei absorb
radiațiile gamma și X).
 Radiația ultravioletă este absorbită de către stratul de
ozon, localizată între 19 și 48 de km peste nivelul mării.
 Restul, în jur de 50 de procente din totalul radiației
generate de Soare care ajung la Terra, în majoritate lumina
vizibilă, trece prin atmosferă și ajunge la suprafața
planetei.
 Solul, planetele și oceanele absorb în jur de 85% din
energia acestei lumini vizibile, restul fiind reflectat în
atmosferă, în special de suprafețe reflectorizante precum
straturile de zăpadă, gheață sau nisipurile deșerturilor.
 EFECTUL DE SERĂ

Acest transfer de căldură creează un echilibru, o balanță

energetică între cantitatea totală de energie care ajunge la
Pământ dinspre Soare și cantitatea eliberată de planetă
înapoi în spațiu, o balanță extrem de importantă, vitală
chiar pentru supraviețuirea formelor de viață de pe Terra.

Elementele responsabile de producerea efectului de seră sunt

vaporii de apă, cu o pondere de 36-70% urmați de CO2, cu o
pondere de 9-26%, CH4, cu o pondere de 4-9% și ozonul, cu o
pondere de 3-7%. Alte gaze care produc efect de seră, însă cu
ponderi mici, sunt protoxidul de azot, hidrofluorocarburile,
perfluorocarburile și fluorura de sulf.
Capacitatea de reflecție a suprafețelor se numește albedo(A).
Valoarea albedoului nu ajunge practic, niciodată la 100%.
 Încălzirea globală
Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă
a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere
a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole,
dar mai ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au existat
dintotdeauna în istoria Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul cosmic
de maximum solar, acestea alternând cu mici glaciațiuni terestre asociate
cu fenomenul de minimum solar.[1]
Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut
în ultimulul secol cu 0,74 ± 0,18 °C.[2]
Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasi-unanim acceptat de
oamenii de știință și de factorii de decizie, există diverse explicații asupra
cauzelor procesului. Opinia dominantă este că încălzirea se datorează
activității umane, în special prin eliberarea de dioxid de carbon în
atmosferă prin arderea de combustibili fosili.
Consecințe:
Economice
Raportul UE privind consecințele încălzirii globale asupra mediului de securitate atrage atenția
asupra faptului că topirea ghețurilor arctice ar putea face exploatabile resurse naturale ca pescuitul,
sau zăcămintele de gaze naturale și petrol care sunt momentan blocate sub platforma continentală
înghețată. Acest lucru ar putea genera divergențe între Rusia, Statele
Unite, Canada, Norvegia și Danemarca.[88]
Asupra agriculturii
Un timp s-a crezut că încălzirea globală are efecte benefice asupra agriculturii datorită creșterii
concentrației de CO2 asimilabil prin fotosinteză. Creșterea temperaturilor a permis cultivarea
plantelor în locuri unde acest lucru nu era posibil, de exemplu cultivarea orzului în Islanda.[89] Tot
această încălzire poate determina deplasarea zonelor de pescuit spre nord.[89]
Deși în unele locuri, de exemplu în Siberia, încălzirea este favorabilă, în altele, de exemplu în Africa,
ea are efecte dramatice, deoarece contribuie la extinderea deșertului Sahara peste Sahel.[90]
Asigurări
Asigurările sunt direct afectate de modificările climatice. Se estimează că numărul catastrofelor
naturale s-a triplat față de anii 1960, iar din acestea, 35 - 40 % se datorează încălzirii globale.[91][92]
Transport
Drumurile, pistele de aterizare, căile ferate, conductele pot fi afectate de variațiile de temperatură
mai mari, pot avea o durată de serviciu mai mică și pot necesita întreținere sporită. De exemplu,
topirea permafrostului poate afecta aeroporturile.[93]
Inundații
Ridicarea nivelului mării duce la acutizarea problemelor inundațiilor, în special a zonelor foarte
joase, cum sunt cele din Olanda, Bangladesh și la Veneția. În zonele inundabile trăiesc adesea
comunități foarte sărace, deoarece este singurul teren fertil la care au acces. Sărăcia face să nu
poată plăti asigurări, ceea ce face să nu-și poată compensa pierderile în caz de dezastre naturale.[94]
Trecerea de nord-vest
Topirea ghețurilor arctice în perioada de vară poate deschide trecerea de nord-vest, care în 2007 s-
a deschis navigației în mod natural pentru prima oară în istorie.[95] Acest lucru scurtează cu cca.
5000 de mile marine (9000 km) rutele navelor între Europa și Asia, în special a petrolierelor care nu
pot trece prin Canalul Panama.
Sănătate
Creșterea temperaturilor mărește riscul afecțiunilor cardiovasculare[96] și mărește concentrațiile de
ozon troposferic, care este un poluant care poate produce astm bronșic.[97] Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) apreciază că procesul de încălzire globală este vinovat de moartea anuală a
150 000 de persoane și îmbolnăvirea altor 5 milioane din cauza valurilor de căldură sau a diferitelor
calamități naturale declanșate de acest proces.[98]
În România, în iunie 2008 canicula a determinat 187 de cazuri care au necesitat ajutor medical, din
care 139 în București.[99][100][101]
 Efectul antropic
Activitatea umană în perioada industrializării a dus la:

 Emisii de dioxid de carbon ca urmare a arderii combustibililor fosili pentru transporturi, încălzire,

climatizare, producerea curentului electric în termocentrale și în industrie. Creșterea emisiilor de
CO2 este agravată de defrișări, care se datorează tot activității omului, defrișări care reduc
cantitatea de CO2 absorbită de plante.
 Emisii de metan, ca urmare a activităților agricole, cum ar fi creșterea vacilor și
cultivarea orezului, datorită scăpărilor prin neetanșeitățile conductelor de transport și distribuție
a gazului metan precum și datorită utilizării solului.
 Emisii de N2O ca urmare a folosirii îngrășămintelor chimice și a arderii combustibililor fosili.
 Emisii de compuși halogenați datorită utilizării freonilor în instalațiile frigorifice, în instalațiile
pentru stingerea incendiilor și ca agent de propulsie în sprayuri, precum și datorită utilizării
hexafluorurii de sulf ca protecție împotriva arcurilor electrice.
 Creșterea concentrației aerosolilor, ca urmare a activităților industriale, de exemplu mineritul la
suprafață.

Emisiuni ale gazelor de seră după țări, în anul 2000.

Emisiuni ale gazelor de seră, pe cap de locuitor, în anul 2000.

De la începutul revoluției industriale concentrația de dioxid de carbon a crescut cu 32 %. Aceste

niveluri sunt mult mai mari decât cele măsurate în cadrul programului Ice Core,[8] și sunt comparabile
cu cele atinse acum 20 de milioane de ani.[49]
Producerea de CO2 prin arderea combustibililor fosili, a căror ponderi în perioada 2000 - 2004 au
fost:[50]

 arderea cărbunelui: 35 %

 arderea combustibililor lichizi: 36 %
 arderea combustibililor gazoși: 20 %
 instalațiile de faclă la extragerea și prelucrarea hidrocarburilor: 1 %

Efectul de seră și viața pe pământ

• Atmosfera acţionează ca pereţii de sticlă ai

unei sere: permite accesul luminii vizibile şi
absoarbe energia infraroşie înainte de a ieşi,
menţinând căldura în interior
• Lipsa ,,efectului de sera”, ar face ca
temperatura medie globală a planetei sa fie de -
18°C, faţă de +15°C în momentul de faţă.
• ,,Efectul de sera” este un fenomen natural ,
benefic , datorat gazelor cu efect de seră
existente in atmosfera: Vaporii de apa , Dioxid
de carbon (CO2), Dioxid de azot (N2O), Metan
(CH4), Hidrofluorocarburi (HFCs),
Perfluorocarburi (PFCs)
 Explicația fenomenului

 Efectul de seră este un fenomen natural prin care o

parte a radiației terestre în infraroșu este reținută de
atmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu
efect de seră care reflectă înapoi această radiație.
Efectul actual al existenței gazelor cu efect de seră
este că temperatura medie a Pământului este cu cca.
33 °C mai mare decât ar fi în lipsa lor, adică este de
cca. +15 °C în loc să fie de -18 °C. În acest sens,
efectul de seră este benefic, el asigurând încălzirea
suficientă a Pământului pentru a permite dezvoltare
a plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.
 Măsuri:
Limitarea încălzirii globale se reduce practic la limitarea
concentrațiilor de CO2 . Pentru a evita foarte probabila
depășire a celor 2 °C ar trebui ca nivelele de CO2 să fie
stabilizate imediat. Calea propusă este reducerea emisiilor
de gaze cu efect de seră prin reducerea consumurilor
energetice și utilizarea energiei din surse regenerabile.
 Economia de energie

Una dintre cele mai bune acțiuni pentru reducerea

încălzirii globale este reducerea consumului de
energie prin: Adoptarea de tehnologii moderne,
care nu sunt energointensive. Acest lucru este
valabil în special pentru Moldova, a cărei industrie
se bazează pe tehnologii vechi. Reducerea
consumului energetic prin reducerea iluminatului
artificial. Pentru popularizare, în 2007 Sydney a avut
inițiativa stingerii luminilor timp de o oră, inițiativă
la care au participat 2,2 milioane de case și agenți
economici Eficientizarea transportului prin folosirea
hidrogenului drept combustibil în locul
hidrocarburilor, prin folosirea biodieselului drept
combustibil regenerabil și prin înlocuirea
transportului cu camioanele cu cel pe calea ferată.
Prin reducerea consumului de energie scade sarcina
termocentralelor. Proporțional scade cantitatea de
combustibil consumată, deci emisiile de CO2 în
atmosferă.
 Energiile alternative

În scopul reducerii emisiilor de CO2 se recomandă

utilizarea energiilor care nu se bazează pe tehnologia de
ardere, cum sunt energia solară, energie hidraulică și
energia eoliană. Captarea energiei solare este dificilă,
actual recomandările sunt ca ea să fie captată sub formă
de biomasă. Energia hidraulică exploatabilă actual este
limitată și nu poate satisface cererea, însă ea joacă un rol
cheie în acoperirea vârfurilor de sarcină. Energia eoliană
este disponibilă doar în anumite zone, iar randamentul
captării sale este scăzut.
 Biomasa

Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri,

oamenii folosind drept combustibil lemnul. Din punct de vedere
al ciclului carbonului arderea plantelor este ecologică. Deși prin
arderea lor carbonul coținut în ele este eliberat în atmosferă
sub formă de CO2 , acest carbon provine chiar din CO2 din
atmosferă, captat în procesul de fotosinteză. Deci arderea
plantelor este un proces de reciclare a carbonului, spre
deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce în
atmosferă noi cantități de CO2 . Totuși arderea lemnului nu
este o soluție bună, deoarece ritmul de regenerare al copacilor
este mic, regenerarea lemnului durând cca. 30 de ani. Tot drept
culturi energetice pot fi considerate culturile de floarea
soarelui, soia și în special rapiță, uleiul rezultat (biodiesel)
putând înlocui relativ simplu combustibilul pentru motoarele
diesel ale autovehiculelor.
 Energia nucleară

Energia nucleară, numită și energie atomică, este definită ca

energia eliberată în procesele care afectează nucleul atomic.
Energia nucleară este eliberată prin reacții nucleare de fisiune și
de fuziune sau prin dezintegrare radioactivă.
Sursele de energie nucleară ridică însă și probleme de poluare a
mediului, deoarece stocarea acestora trebuie făcută în depozite
geologice săpate în straturi de rocă la adâncimi foarte mari sau în
adâncul mărilor și oceanelor. Acestea sunt însă soluții temporare,
deoarece în urma încălzirii puternice determinate de
dezintegrarea radioactivă a deșeurilor nucleare, materialul din
care sunt confecționate containerele de depozitare se pot
deteriora cu timpul, contaminând solul și apele.