Poluarea cu

MICROPLASTICE
Denisa Lala • IMDDMI • anul I

PREVENIREA ȘI COMBATEREA POLUĂRII INDUSTRIALE

CE ESTE MICROPLASTICUL?
Omniprezent în viețile noastre, PLASTICUL
este un produs petrolier realizat din combustibili fosili.
MICROPLASTICUL este, așa cum îi spune și numele, plasticul sub formă de
microparticule. Microplasticele sunt fragmente de orice tip de plastic cu
lungimea mai mică de 5 mm, conform Administrației Naționale pentru
Oceane și Atmosferă (NOAA) din SUA și Agenției Europene pentru Produse
Chimice (ECHA). Ele provoacă poluare prin pătrunderea în ecosistemele
naturale dintr-o varietate de surse, inclusiv produse cosmetice,
îmbrăcăminte, ambalaje alimentare și procese industriale.
Termenul de „macroplastice” este folosit pentru a diferenția
microplasticele de deșeurile de plastic mai mari, cum ar fi
PET-urile. În prezent sunt recunoscute două clasificări de
microplastice:
• microplasticele primare – • microplasticele secundare – apar din
includ orice fragmente sau dezintegrarea produselor din plastic mai
particule de plastic care au o mari prin procese naturale de intemperii,
dimensiune de 5 mm sau mai după intrarea în mediu. Astfel de surse
mică înainte de a intra în mediu. de microplastice secundare includ sticle
Acestea includ microfibre din de apă și sucuri, plase de pescuit, pungi
îmbrăcăminte, mărgele și pelete de plastic, recipiente pentru cuptorul cu
de plastic; microunde, pliculețe de ceai și uzura
anvelopelor.
Ambele tipuri de microplastice – primare și secundare
– sunt recunoscute a persista în mediu la niveluri
ridicate, în special în ecosistemele acvatice și marine,
unde provoacă poluarea apei.
35% din toate microplasticele oceanice provin din
textile sau îmbrăcăminte, în principal din cauza
degradării îmbrăcămintei pe bază de poliester, acril sau
nailon, adesea în timpul procesului de spălare. Cu toate
acestea, microplasticele se acumulează și în
ecosistemele aeriene și terestre.
Așadar, poluarea cu microplastic este cauzată, în cea
mai mare parte, de dezintegrarea deșeurilor din plastic
aruncate în mod iresponsabil.
Microplasticele contaminează întreaga planetă, putând fi găsite în apa de la
robinet sau îmbuteliată, în oceanele și apele interioare, în aer sau în sol.
Cercetătorii de la Universitatea din Exeter (Marea Britanie) estimează că în jur
de 8 milioane de tone de plastic ajung în oceanele planetei în fiecare an. Ca să
ne dăm seama cât înseamnă asta, ne putem imagina un camion de gunoi plin
cu plastic care este golit în oceane în fiecare minut!
În ultimii ani, cercetările au semnalat din ce în ce mai mult prezența plasticului
nu doar în oceane, ci și în corpul omenesc. Investigațiile anterioare au
descoperit că microparticulele de plastic din aer sunt ușor respirabile și
suficient de mici pentru a pătrunde în plămâni. Astfel, se estimează că pe
parcursul unui an, un om inhalează 121.000 de particule și ingerează 52.000
de particule de microplastic.
Microplasticul a fost descoperit și în placenta umană, în creier și în sânge, în
carnea de vită și de porc și în laptele din comerț – iar recent, în laptele matern.
DE UNDE PROVINE MICROPLASTICUL?

● din industria textilă (35%)

Materialele care alcătuiesc țesăturile nu numai că poluează, dar utilizarea lor are un impact negativ
asupra mediului înconjurător:
• consumul excesiv de apă • poluarea cu microplastic • emisiile de gaze cu efect de seră •
degradarea solului, distrugerea pădurilor tropicale • înmulțirea deșeurilor de la gropile de gunoi.

● de la uzura cauciucurilor de mașină (28%)

● din praful de pe stradă, purtat de vânt (24%)
● din marcajele rutiere (7%)
● din vopselurile pentru ambarcațiuni (4%)
● de la produsele de îngrijire personală (2%)
DE UNDE PROVINE MICROPLASTICUL?

● din PET-uri („sticle de plastic”) și alte deșeuri din plastic

În izvoarele cristaline din Munții Apuseni, particulele de polistiren și
polipropilenă fac deja parte din “fauna” acvatică. „Am identificat microplastic și
în râurile cristaline de munte” este anunțul făcut de experți de la Universitatea
„Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, care au stabilit că micro-fragmentele provin de
la ligheane și pungi, sau chiar de la foliile folosite la solarii, aruncate sau
îngropate prin anii 2000.
Explicația ar fi că aceste izvoare sunt mai jos de satele răsfirate de pe creste,
de unde se aruncă și se îngroapă, masiv, deșeuri.
DE UNDE PROVINE MICROPLASTICUL?
MICROPLASTICUL DIN TEXTILE

Materialele sintetice din compoziția hainelor sunt principalele „vinovate” pentru

prezența microplasticelor din ocean, reprezentând 35% din volumul total.
Poliesterul, nailonul, acrilul și alte fibre sintetice reprezintă 60% din conținutul
de țesătură al hainelor noastre. Aceste fibrele sintetice sunt ieftine și versatile,
conferind elasticitate și „respirabilitate” hainelor pentru sport, respectiv căldură
și rezistență hainelor de iarnă.
Însă spălarea textilelor sintetice eliberează în apă microplasticele. Acest lucru
este cauzat de mișcările mecanice și reacțiile chimice pe care le suferă
țesăturile în timpul procesului de spălare într-o mașină de spălat. Au fost deja
create filtre care „prind” particulele de microplastic – acestea pot fi adaptate
mașinilor de spălat.
MICROPLASTICUL DIN TEXTILE
MICROPLASTICUL DIN TEXTILE

Apa uzată de la mașina de spălat ajunge la o stație de tratare a apei, însă

aceste fibre, având dimensiunile mult prea mici pentru ca instalația să le poată
filtra, sunt evacuate cu apa uzată tratată. În cele din urmă, fibrele ajung înapoi
în apa pe care o folosim și în oceane.
Și țesăturile naturale, cum ar fi bumbacul, se degradează, dar, spre deosebire
de fibrele sintetice, materialele naturale se biodegradează, fără să polueze.
Biodegradarea reprezintă o serie de procese prin care sistemele vii transformă
substanțele chimice în compuși mai puțin nocivi pentru mediu.
MICROPLASTICUL DIN ANVELOPELE AUTO

Aproximativ 24% dintr-o anvelopă auto reprezintă cauciuc sintetic, un polimer

plastic și 19% cauciuc natural. Anvelopele se erodează prin căldură și frecare,
la contactul cu drumul. Vântul și ploaia răspândesc praful rezultat din
degradarea anvelopelor și îl duc de pe șosea direct în râuri, lacuri și în cele din
urmă în oceane.
Un studiu canadian a relevat că anvelopele de la camioanele ușoare au
„pierdut” aproape 2,5 kilograme de cauciuc pe o durată medie de viață de 6
ani. Un alt studiu a arătat că americanii produc cea mai mare uzură a
anvelopelor pe cap de locuitor și a estimat că numai în SUA, anvelopele
produc aproximativ 1,8 milioane de tone de microplastice anual.
MICROPLASTICUL DIN PRAFUL URBAN

Toate activitățile urbane produc cantități

impresionante de microplastic. Luate individual,
cantitățile sunt minuscule, dar ele se adună.
Frecarea ustensilelor de bucătărie, frecarea
tălpilor încălțămintei de asfalt, vopseaua de pe
clădiri, resturile din construcții, măturatul străzilor,
absolut orice activitate urbană a omului are un
efect asupra mediului, chiar dacă nu ne gândim la
impactul fiecărui obiect folosit.
Aceste particule se adună și totalizează nu mai puțin de 24% din cantitatea de
microplastic existentă în oceanele planetei.
UNDE REGĂSIM MICROPLASTICUL?

● în aer
● în apă
● în sol
● în corpul omenesc
Alăturat putem vedea o
reprezentare grafică a modului
prin care particulele de
microplastic își fac apariția atât în
solul unde se produc alimentele,
cât și în aerul pe care îl inhalăm
și apa pe care o bem.
MICROPLASTICUL SE REGĂSEȘTE ÎN AER

Oamenii de știință au detectat 365 de particule de microplastic pe metru pătrat

căzând zilnic „din cer” în Munții Pirinei din sudul Franței.
Un studiu realizat în 2019 a relevat că microplasticul poate fi purtat de vânt în
zone îndepărtate.
Un alt studiu, din 2017, a indicat concentrații de microfibre în aerul din interiorul
clădirilor între 1 și 60 de microfibre pe metrul cub (dintre care 33% s-au dovedit
a fi microplastice).
Microplasticele și microfibrele au fost găsite, de asemenea, în probele de
zăpadă și sus, în aerul „curat” din munți, la distanțe mari de sursa lor.
MICROPLASTICUL SE REGĂSEȘTE ÎN APĂ

Deoarece plasticul este atât de utilizat pe întreaga planetă, microplasticele s-au

răspândit în mediul marin. De exemplu, microplasticele pot fi găsite pe plajele
nisipoase și apele de suprafață, precum și în sedimentele de adâncime.
Microplasticele se găsesc și în multe alte tipuri de particule marine, cum ar fi
materialul biologic mort (țesut și cochilii) și unele particule de sol (transportate
de vânt în ocean de râuri).
În 2009, cercetătorii au găsit 96 de particule de microplastic din 14 tipuri
diferite de polimeri într-un miez de gheață prelevat din estul Antarcticii.
Microplasticele au fost detectate pe scară largă în toate mediile acvatice.
MICROPLASTICUL SE REGĂSEȘTE ÎN SOL

Există o teorie conform căreia microplasticele secundare ar ajunge în sol de la

mașinile de spălat rufe, întrucât stațiile de epurare nu filtrează complet
microplasticele.
În plus, fauna geofagă a solului,
cum ar fi râmele, acarienii și
colemboliele (insecte primitive,
fără aripi) ar putea contribui la
cantitatea de microplastic secundar
prezentă în sol prin transformarea
resturilor de plastic consumate
în microplastic prin procese
digestive.
MICROPLASTICUL SE REGĂSEȘTE ÎN CORPUL UMAN

Microplasticele se regăsesc, așadar, în alimentele pe care le consumăm, în apa

pe care o bem și chiar în aerul pe care îl respirăm. Potrivit unor estimări,
consumăm peste 50.000 de particule de plastic pe an – sau chiar mai multe,
dacă luăm în considerare inhalarea.
Microplasticele au fost găsite în fiecare mostră de țesut uman studiată de
absolvenții Universității de Stat din Arizona. Un studiu publicat în martie 2022 a
arătat că microplasticele au fost găsite și în 80% din 22 de probe de sânge
aleatorii. În decembrie 2020, particule de microplastic au fost găsite pentru
prima dată în placentele bebelușilor nenăscuți, iar în iunie 2022, particulele de
microplastic au fost găsite pentru prima dată în laptele matern.
MICROPLASTICUL DIN APĂ

În octombrie 2022, ONG-ul Cu apele curate a

participat, la Isaccea (Tulcea), la campania de
toamnă de prelevare a probelor pentru
determinarea cantității de microplastic din apele
Dunării.
Studiul este primul de acest fel realizat în
România și va fi o bază importantă pentru
viitoarele campanii de prevenire atât pentru
organizațiile neguvernamentale, cât și pentru
autoritățile competente din țară.
MICROPLASTICUL DIN APĂ
Parteneri ai acestei acțiuni au fost Global Water Partnership Romania, precum
și o echipă de cercetători de la Universitatea de Resurse Naturale și Științe ale
Vieții din Viena (BOKU - Universität für Bodenkultur Wien), care a desfășurat un
studiu asemănător în Austria. Totodată, la această campanie a participat și o
echipă de la Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor,
obiectivul principal fiind determinarea turbidității apei pentru o viitoare corelare
a concentrației de microplastic și efectuarea unui studiu de batimetrie –
scanarea fundului apei.
Aceste informații vor contribui semnificativ în estimarea cantității totale de
particule de microplastic ce ajung în fluviu și se varsă în mare. Probele
prelevate vor fi analizate în laborator de cercetătorii de pe platforma Rexdan,
aparținând de Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.
MICROPLASTICUL DIN APĂ
MICROPLASTICUL DIN TERENURILE AGRICOLE

Terenurile agricole din Europa ar putea reprezenta cel mai mare rezervor
global de microplastice. Cantitatea de microplastice găsite în solul agricol
european reflectă concentrația găsită în apele de suprafață ale oceanelor.

Între 31.000 și 42.000 de tone de microplastice sunt răspândite prin

îngrășăminte pe solurile agricole europene în fiecare an, estimează un nou
studiu al Forumului Economic Mondial. Aceasta este similară cu concentrația
de microplastice din apele de suprafață ale oceanelor.
MICROPLASTICUL DIN TERENURILE AGRICOLE

Cauza o reprezintă îngrășămintele infestate cu microplastic derivate din

nămolurile provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate. Acestea sunt
răspândite în mod obișnuit pe terenurile agricole ca sursă regenerabilă de
îngrășăminte în țările europene, în parte datorită directivelor UE care urmăresc
să promoveze o economie circulară a deșeurilor.

Răspândirea microplasticelor pe terenurile agricole le va returna în cele din

urmă în cursurile de apă naturale, deoarece ploaia duce apa de la suprafața
solului în râuri sau în cele din urmă se infiltrează în subteran.
MICROPLASTICUL DIN TERENURILE AGRICOLE

Sursa: World Economic Forum

MICROPLASTICUL DIN TERENURILE AGRICOLE
MICROPLASTICUL DIN LAPTELE MATERN
Pentru prima dată, microplasticul a fost detectat în laptele matern, iar medicii
sunt îngrijorați de potențialul impact asupra sugarilor. Sugarii sunt deosebit de
vulnerabili la contaminanții chimici, iar oamenii de știință spun că este nevoie
urgentă de cercetări suplimentare. Studiul, publicat în revista Polymers, a
identificat microplastice compuse din polietilenă, PVC și polipropilenă, care se
găsesc, cu precădere, în sticle și ambalaje de plastic.
Probele de lapte matern au fost prelevate de la 34 de mame sănătoase din
Roma, la o săptămână după ce au născut. Microplasticele au fost detectate la
75% dintre ele. Cercetările anterioare au arătat efecte toxice ale
microplasticelor în liniile celulare umane, animalele de laborator și fauna
marină, dar impactul asupra oamenilor rămâne necunoscut.
MICROPLASTICUL DIN LAPTELE MATERN
Plasticul conține adesea substanțe chimice nocive, cum ar fi ftalații, care au mai
fost găsiți în laptele matern, arată The Guardian.
Oamenii de știință au înregistrat consumul de alimente și băuturi în ambalaje
de plastic și fructe de mare al mamelor, precum și utilizarea produselor de
igienă personală care conțin plastic, însă nu au găsit nicio corelație cu prezența
microplasticului în laptele matern. Acest lucru sugerează că prezența
microplasticelor în mediu „face expunerea umană inevitabilă", au spus
cercetătorii, deși studii mai ample în viitor pot identifica anumiți factori de risc.
MICROPLASTICUL DIN SÂNGELE UMAN
Oamenii de știință au descoperit pentru prima oară microparticule de plastic în
sângele uman, în cadrul unui studiu desfășurat în Olanda și publicat în jurnalul
științific Environment International. Descoperirea demonstrează că particulele
pot călători în corp și se pot depune pe organe. Impactul asupra sănătăţii este
încă necunoscut.

Cercetătorii sunt îngrijoraţi deoarece microparticulele de plastic provoacă

daune celulelor umane în laborator şi se ştie deja că, în cazul poluării
atmosferice, particulele din aer pătrund în organism şi provoacă anual milioane
de decese premature.
În magazine au apărut deja produsele cu etichete
„fără microplastic”
CUM SCĂPĂM DE POLUAREA CU MICROPLASTIC?
Pentru a nu bea apă cu microplastic, putem să ne instalăm filtre de apă la
robineții de acasă. Există, de asemenea, filtre care pot fi montate pe mașinile
de spălat haine, pentru a nu răspândi microplastic în apa reziduală.

Este posibil să evităm ingerarea de microplastic provenit din faună consumând

cât mai puțină carne (începând cu vietățile din oceane, toate sunt infestate cu
microplastic).

Putem evita călătoriile cu mașina alegând transportul feroviar sau, când este
posibil, mersul pe jos.

Cel mai important este să nu mai cumpărăm plastic inutil (de unică folosință).
CONCLUZII
Plasticul este peste tot. Reciclarea sa nu este o soluție viabilă pentru viitorul
planetei și al nostru, dacă ne dorim să fim sănătoși. Doar o foarte mică parte
din plasticul produs se reciclează cu adevărat, iar descompunerea sa produce
acest microplastic care, iată, este omniprezent și dăunător sănătății noastre.

Ce putem noi face? Putem alege să nu mai consumăm plastic de unică

folosință, să folosim alternative – bambus, hârtie, metal. Să refolosim hainele,
să nu cumpărăm haine doar pentru a le purta o dată.

Ce se poate face? Factorii de decizie, autoritățile, industria trebuie să se

orienteze către materiale care nu poluează aerul, apa, solul și chiar corpul
omenesc.
CONCLUZII
În ceea ce privește microplasticul deja existent, unii cercetători au propus
incinerarea microplasticului pentru a produce energie, în timp ce alții susțin
varianta biodegradării acestuia - un proces prin care microorganismele
consumă și descompun polimerii sintetici cu ajutorul enzimelor. Unele bacterii
s-au adaptat și consumă plasticul, iar unele specii au fost modificate genetic
pentru a „mânca” anumite tipuri de plastic.

Planul de acțiune pentru economia circulară al Comisiei Europene stabilește

cerințe obligatorii pentru reciclarea și reducerea deșeurilor de produse cheie,
de exemplu ambalaje din plastic. Este începutul procesului de restricționare a
adăugării de microplastice în produse.
Foto: Christophe Launay
Surse de informare și ale fotografiilor:
● https://en.wikipedia.org/wiki/Microplastics
● https://www.theguardian.com/environment/2022/oct/07/microplastics-human-breast-milk-first-time
● https://www.dcmedical.ro/laptele-matern-contaminat-cu-microplastic-medic-face-expunerea-umana-ine
vitabila_641720.html
● https://www.weforum.org/agenda/2022/06/european-farmland-largest-global-reservoir-microplastics
● https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/particule-de-
Microplastic-au-fost-descoperite-pentru-prima-oara-in-sangele
-uman-1882945
● https://www.unep.org/news-and-stories/story/inside-clean-seas-
Campaign-against-microplastics
● https://www.horiba.com/int/science-in-action/where-do-
microplastics-come-from/
● https://www.intelligentliving.co/microplastics-filter-washing-
machines/
● https://cuapelecurate.ro/
● https://www.youtube.com/watch?v=veMdowmPSbw
● https://www.youtube.com/watch?v=pdcsSnGYgUw