Antisepsia și principalele substanțe antiseptice

Antisepsia este o metodă curativă și grație mijloacelor multiple de asepsie existente se evită
infectarea plăgii.

Substanțe antiseptice: alcoolul rectificat în concentrație de 70% - are o acțiune bactericidă puternică
și se folosește pentru dezinfecția tegumentelor atunci când nu este indicată folosirea tincturii de iod.
În concentrații mai mari de 70%, produce precipitarea proteinelor de pe suprafața microbilor,
împiedicând pătrunderea antisepticilor în interiorul corpului.

Rectificarea este un proces mai complex de distilare și purificare a alcoolului decât distilarea.
Alcoolul rectificat este lipsit de impurități externe, prin urmare, provoacă mai puține efecte
secundare, dar nu are mirosul și gustul materiilor prime utilizate. Alegerea dintre metodele de
distilare depinde de tipul de alcool și de calitățile preferate ale băuturii..

Tinctura de iod – soluție alcoolizată de iod 2% și la care se mai adaugă iodura de potasiu 2%.

Antisepticele oxidoreductoare – cele mai întâlnite, cu apă oxigenată (H2O2), cloramina,

permanganat de potasiu.

Apa oxigenată: un lichid incolor care are în compoziție perhidrol 30ml la 1.000 ml apă distilată –
3%. Este un hemostazic bun, indicat în plăgile sângerânde
Cloramina (sau soluția Dakin): este o soluție de grad neutru, diluată, conține hipoclorit de sodiu. Se
prepară din tablete de cloramină (1 gram de cloramină – 100 ml de apă distilată sau apă fiartă și
răcită). Acțiunea sa dezinfectantă se datorează clorului care este pus în libertate în contact cu plaga.
Are un miros specific și întrebuințare largă, mai ales pt curățirea plăgilor cu conținut de puroi
(septice). Se mai poate folosi pt dezinfectarea suprafețelor și pt rufele care se pun la înmuiat timp de
cel puțin 2 ore.
Permanganat de potasiu: sub formă de cristale de culoare violetă și are o putere f mare de
dizolvare. Se prepară dintr-un gram de cristale de permanganat la 1.000 ml de apă distilată.

Substanțele colorate: rivanolul, albastrul de metilen, violetul de gențiane.

Rivanolul: se prezintă și sub formă de pulbere galbenă și se folosește în soluție de 1 la sută. Este un
antiseptic cu largi indicații. Este un bun bactericid și se utilizează cu predilecție când se aplică un
pansament umed. Antiseptic f. bun.
Albastrul de metilen: se folosește în soluție de 2% și este bine suportat de mucoase. Se folosește în
pustulele date de zona zoster (macule / papule / pustule). Se folosește și în tratarea faringitelor prin
badijonare directă și în tratarea cistitelor prin ingerare de cașete, se recomandă 1-3 cașete/zi.
Violetul de gențiane: se utilizează în soluție de 1% mai ales în bolile dermatologice.

Antiseptice albumino-precipitante: nitratul de argint, colargolul, protargolul 2%, și argirolul 5%.

Sărurile de mercur – biclorura de mercur și oxicianura de mercur.
Acidul boric (folosit în special în oftalmologie și dermatologie), fenolul (acidul fenic), eterul,
iodoformul, septozolul, metoseptul.
 INFECȚIILE CHIRURGICALE ACUTE

Generalități
Infecțiile se datorează pătrunderii în organism a unor germeni patogeni, ceea ce determină din
partea organismului o serie de reacții. Infecția este rezultatul luptei dintre organism și microbi. De
cele mai multe ori, învinge organismul, care distruge în totalitate microbii sau cel puțin o parte din
aceștia, precum și microbii încă vii, fiind izolați sub formă de abces sau furuncul.
Uneori organismul poate fi cel înfrânt: germenii se înmulțesc extrem de mult, nu pot fi izolați și se
răspândesc în tot corpul. Bolnavul face septicemie și moare.

Microbul
Microbii au forme și mărimi diferite. Unii se prezintă sub formă ușor ovală – coci, bacili, de
filamente încurbate (biblionii), de filamente ondulate (pirilii). Cocii mai pot fi prezenți și sub formă
rotundă. Microbii sau germenii pot prezenta și forme combinate: cocobacili, fuzospirilic. Pot avea
mărimi foarte variabile: unii nu ating nici măcar un micron, alții pot depăși 2-3 microni.
Există microorganisme sau microbi care nu pot fi văzuți cu microscopul obișnuit. Aceștia se numesc
viruși și putem să-i punem în evidență doar cu ajutorul microscopului electronic care are
posibilitatea de a mări de peste 100 de mii de ori.
O altă particularitate a microbilor pentru depistarea tratamentului este aceea că unii dintre ei sunt
aerobi (se dezvoltă și conviețuiesc în mediu cu oxigen) și alții, anaerobi (se dezvoltă și trăiesc foarte
bine într-un mediu care nu conține oxigen).
Germenii pot să pătrundă în organism și să producă infecții pe anumite căi: prin porii pielii, pe cale
orală etc. Nenumărați germeni trăiesc pe pământ sau în pământ. Unii dintre ei sunt extrem de
periculoși – germenii tetanosului și ai gangrenei gazoase. Nu rareori germenii trăiesc ... (purtători
sănătoși) fără să dea vreo acțiune patologică sau chiar sub piele, în rănile mai vechi sau în plăgile
operatorii și doar într-un moment de dezechilibru ei să devină virulenți, cauzând infecții destul de
grave cum ar fi stafilocociile cutanate.