CALITATEA APEI ȘI INDICATORII DE CALITATE AI APEI

Calitatea apei este reprezentată de ansamblul de caracteristici fizice, chimice,biologice şi bacteriologice

care sunt în relație directă cu scopul pentru care aceasta este utilizată.

Sistemul mondial de supraveghere a mediului înconjurător prevede urmărirea calităţii apelor prin trei
categorii de parametri:

- parametri de bază: temperatură, pH, conductivitate, oxigen dizolvat, colibacili;

- parametri indicatori ai poluării persistente: cadmiu, mercur, compuşi organo -halogenaţi şi uleiuri
minerale ;

- parametri opţionali: carbon organic total (COT sau TOC), consum biochimicde oxigen (CBO), detergenţi
anionici, metale grele, arsen, bor, sodiu, cianuri, uleiuri totale, streptococi.

Pentru precizarea caracteristicilor de calitate a apei se utilizează urmă torii termeni:

criterii de calitate a apei - totalitatea indicatorilor de calitate a apei care se utilizează
pentru aprecierea acesteia în raport cu mă sura în care satisface un anumit domeniu de
folosinţă sau pe baza că rora se poate elabora o decizie asupra gradului în care calitatea apei
corespunde cu necesită ţile de protecţie a mediului înconjurator ;
indicatori de calitate ai apei - reprezentaţi de caracteristici nominalizate pentru o
determinare precisă a calită ţii apelor ;
parametri de calitate ai apei – sunt valori şi exprimă ri numerice ale indicatorilor de
calitate a unei ape ;
valori standardizate ale calităţii apei - reprezintă valori ale indicatorilor de
calitate a apelor care limitează un domeniu convenţional de valori acceptabile
pentru o anumitã utilizare a apei.
Standardele și criteriile de calitate ale apei sunt adoptate de Organismul
Internațional de Standardizare (ISO) sau sunt aprobate de Uniunea Europeană
(EN). Fiecare țară a adoptat pe lâ ngă standardele internaționale și propriile
standarde și criterii de evaluare a calită ții apelor.

Indicatori de calitate a apelor

Pentru caracterizarea calită ţii apei şi evaluarea gradului de poluare se utilizează indicatorii
de calitate. Aceştia se pot clasifica, după natura lor, în indicatori organoleptici, indicatori
fizici, indicatori chimici generali, indicatori radioactivi, indicatori bacteriologici și indicatori
biologici.
O altă clasificare ţine seama de natura şi efectele pe care compuşii dizolvaţi le au
asupra apei , după cum urmează :
- indicatori fizico-chimici generali: temperatura; pH;
- indicatori ai regimului de oxigen: oxigen dizolvat (OD), consumul biochimic de oxygen
(CBO5), consumul chimic de oxigen (CCOCr şi CCOMn);
- indicatori ai gradului de mineralizare: reziduul fix, cloruri, sulfaţi, etc.;
- indicatori fizico - chimici selectivi: carbon organic total (COT), azot Kjeldhal şi azot total,
fosfaţi, duritate, alcalinitate;
- indicatori fizico - chimici specifici (compuşi toxici): cianuri, fenoli, hidrocarburi
aromatice mono şi polinucleare, detergenţi, metale grele (mercur, cadmiu, plumb,
zinc, cobalt, fier, etc.), pesticide, arsen, uraniu natural, trihalometani, indicatori radioactivi
(activitate globală α şi β, activitate specifică admisă a fiecă rui
radionuclid);
- indicatori biologici care reflectă gradul de saprobitate al apei, prin analiza speciilor de
organisme care populează mediul acvatic;
- indicatori bacteriologici care indică nivelul de poluare bacteriană , în principal prin
determinarea numă rului de bacterii coliforme totale şi de bacterii coliforme fecale.