GRUP ȘCOLAR BICAZ

1
CAP 1. EFECTUL DE SERĂ - CAUZE , FORMAREA GAZELOR DE SERĂ ,
IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

CAP 2. PLOILE ACIDE – CAUZE , MECANISMUL FORMĂRII PLOILOR ACIDE ,

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI

CAP 3. DEGRADAREA STRATULUI DE OZON - CAUZE , ROLUL STRATULUI DE

OZON , IMPACT ASUPRA MEDIULUI

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor
care au ca scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de
mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării
mediului înconjurător și a surselor de poluare .

Reguli de protejarea naturii:

1.Nu aruncați gunoi pe jos (transportați propriile deșeuri până la primul

tomberon din oraș)

2.Nu ardeți pădurile;

3.Nu rupeți florile;

4.Nu faceți zgomot în mod inutil. Vă rugăm să le respectați!

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care

interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a
ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori
poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi
erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane.

Sunt două categorii de poluanți:

 Poluanții biodegradabili - substanțe, cum ar fi cele conținute în apa

menajeră, care se descompun rapid prin procese naturale. Acești poluanți
devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se
descompună.

 Poluanții nedegradabili - substanțe care nu se descompun, sau se

descompun foarte lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea,
este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.
Compușii nedegradabili cum ar fi dioxină , bifenilii policlorurați și
materialele radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare
și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu,
moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor
3
acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu
aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai
mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să
acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește
„bioacumulare”.

Principalele surse de poluare sunt :

- INDUSTRIA
- TRANSPORTURILE
- ERUPȚIILE VULCANICE
- FURTUNILE DE PRAF
- INCENDIILE NARURALE
- ACTIVITĂȚILE CASNICE .

4
 Efect de seră este un termen folosit pentru a evidenția contribuția unor
anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin
modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața
terestră. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824.

În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de

încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le
cunoaștem noi azi.

Principalul element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii

de apă (70%). Următoarea pondere o are dioxidul de carbon (9%), urmat de
metan (9%) si ozon (7%).

În ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte mari de

dioxid de carbon și metan, care au redus permeabilitatea atmosferei pentru
radiațiile calorice reflectate de Pământ spre spațiul cosmic. Acest lucru a dus la
începerea așa-numitului fenomen de încălzire globală

Una dintre cele mai mari probleme cu care s-a confruntat omenirea in ultimii
50 ani a fost încălzirea globala. Efectul de sera este factorul principal ce
determina si in prezent acest proces.

In mod normal Pământul ar trebui sa absoarbă o parte din energia primita de

la Soare iar o alta parte sa o reflecteze in univers. In realitate însa, existenta in
atmosfera a anumitor elemente (vapori de apa, dioxid de carbon, metan)
combinata cu efectul stratului de ozon conduc la captarea radiațiilor dăunătoare
si la supraîncălzirea atmosferei prin efectul de sera.

5
 CAUZELE EFECTULUI DE SERĂ :

Cauzele fenomenului sunt si naturale dar cele mai importante au legătura cu

activitățile umane. Umanitatea a progresat tot mai mult pe calea cunoașterii si a
tehnologiei însa totodată a devenit in mod involuntar victima propriilor invenții
si a abuzurilor săvârșite asupra naturii.

Interacțiunile continue dintre factorii mediului (apa, aer, sol, fauna si

vegetație) pot fi traduse prin schimburi de masa si energie. In unele procese
naturale care au loc, rezulta in aer gaze cu efect de sera, precum: oxidul de azot,
dioxidul de carbon, metanul, ozonul si vaporii de apa.

Defrișările si arderea in diferite scopuri a materialului lemnos conduc la

creșterea cantității de dioxid de carbon in atmosfera si la stoparea fotosintezei
prin care oxigenul este furnizat organismelor vii. Acest lucru ar fi corectat cu
ușurință daca s-ar împăduri măcar o parte din zonele afectate, însa experiența
acumulata pana in prezent evidențiază mari disproporții in acest sens.

Gazele cu efect de sera de asemenea sunt eliberate prin arderea

combustibililor fosili de petrol, cărbune si gaze naturale. Aceștia au fost folosiți
din ce in ce mai mult in activitățile industriale care sunt o alta sursa generatoare
a efectului de sera. Deși normele europene sunt destul de clare in privința
cantităților de gaze nocive admise, multe unități industriale întârzie sa se
conformeze cerințelor. Autoturismele dețin un rol important mai ales prin
numărul lor care se afla in continua creștere pretutindeni in lume.

Chiar daca nu va vine sa credeți, s-a constatat ca pana si unele aparate

electrocasnice aparent inofensive (frigiderele) care ne înlesnesc viața conțin
clorofluorocarburi(CPF), o categorie de gaze cunoscuta pentru generarea
aceluiași efect.

Nevoia de resurse a oamenilor a evoluat proporțional cu numărul populației

declanșând criza actuala. Daca nu ne vom implica personal, după posibilitățile
fiecăruia, in combaterea poluării si a efectului de sera, rezultatele se vor
răsfrânge cu mai multa violenta asupra generațiilor viitoare.

Una dintre cele mai importante probleme ecologice globale este efectul de
seră. Cauza principală a acestui efect constă în acea cantitate enorma de dioxid
de carbon și altor substanțe cu efect de seră ce se acumulează în stratul aerian
formând o „plapumă”. Substanțele care acționează: freonii, metanul, etanul,
oxizii de azot, hidrogenul, apa. Proprietățile acestor substanțe sunt în așa fel că,
6
ele prin sine dau posibilitate razelor ultraviolete să treacă foarte ușor ,ajungând
la suprafața solului ,aceste raze se transformă în energie termică, iar energia
termică de la suprafața solului prin acest strat trece mult mai greu în așa fel incat
se creează situația – cu cât plapuma este mai groasă cu atât sub ea este mai cald.

Acest efect, numit efect de seră, determină schimbări climatice globale.

Efectul de seră are și proprietăți pozitive, în absența acestor substanțe ce
provoacă efectul temperatura medie pe globul pământesc va fi -15 °C.
Actualmente, cantitatea bioxidului de carbon este egal cu 0,03 %. Dacă se
presupune că această cantitate va fi dublată, în această situație temperatura
globului pământesc poate să se schimbe cu 1,3 °C – 3 °C. Această majorare a
temperaturii poate provoca topirea ghețarilor, astfel că, nivelul oceanelor poate
crește până la 6 m.

IMPACTUL EFECTULUI DE SERĂ ASUPRA MEDIULUI

În prezent , efectul de sera asupra mediului este neglijabil până la apariția

unei catastrofe , precum cea de la Cernobâl . Metodele care afectează cel mai
puțin mediul sunt panourile solare și morile de vânt .
7
În general , efectul de seră are un impact negativ asupra mediului înconjurător .

8
 Ploaia acidă (sau precipitațiile acide) sunt precipitațiile care au un pH mai
mic decât 5,6, având deci un caracter acid pronunțat. Apa curată nepoluată este
slab acidă, cu un pH puțin mai mic decât 7, dar nu mai mică decât 5,6.
Precipitațiile acide apar de obicei în situațiile în care cantități mari de dioxid de
sulf sau de monoxid de azot sunt emise în atmosferă. Acestea reacționează cu
oxigenul din atmosferă formând trioxid de sulf (SO3) respectiv dioxid de azot
(NO2).Trioxidul de sulf si dioxidul de azot reacționează cu apa din nori formând
acid sulfuric și acid azotic . Soluția formată din restul de apă împreună cu acizii
sulfuric și azotic este ploaia acidă.

CAUZELE APARIȚIEI PLOILOR ACIDE

Una dintre principalele cauze ale ploii acide este dioxidul de sulf. Sursele
naturale care emit acest gaz sunt vulcanii, picăturile fine din apa marilor si a
oceanelor, descompunerea resturilor vegetale. In orice caz, arderea
combustibililor fosili, precum cărbunele si petrolul este cauza a aproximativ
jumătate dintre emisiile acestui gaz in lume.

9
 Când dioxidul de sulf ajunge in atmosfera, oxidează la prima forma a ionului
sulfura. Apoi devine acid sulfuric, in timp ce reacționează cu atomii de hidrogen
din aer si cade înapoi pe pământ.

Oxidarea se produce in mare parte in nori si in special in aerul foarte poluat ,

unde alți componenți, precum amoniacul si ozonul ajuta la catalizarea reacției,
transformând mai mult dioxid de sulf in acid sulfuric. Oricum, nu tot dioxidul de
sulf este transformat in acid sulfuric. De fapt, o cantitate substanțiala poate pluti
in atmosfera, mutându-se pe alta suprafața si întorcându-se pe pământ
netransformat.

Monoxidul de azot si dioxidul de azot sunt de asemenea componenți ai ploii

acide. Sursele lor sunt centralele electrice si fumul scos de țevile de eșapament.
La fel ca dioxidul de sulf, acești oxizi ai azotului se ridica in atmosfera si sunt
oxidați in nori, pentru a forma acidul azotic. Aceste reacții sunt de asemenea
catalizate in norii foarte poluați, unde fierul, manganul, amoniacul si peroxidul
de oxigen sunt prezenți.

Graficul următor indica nivelul pH-ului precipitațiilor depuse in timp în niște

provincii din Canada. Împreuna cu acesta, sunt grafice ale emisiilor, in timp, in
Canada, in comparație cu Statele Unite ale Americii.

Ca observație, chiar daca nivelul emisiilor din Canada si Statele Unite ale
Americii au fost reduse de-a lungul anilor, nivelul pH-ului măsurat ( pentru
Canada – in Nova Scotia si in Newfoundland ) nu reflecta rezultate similare.

MECANISMUL FORMĂRII PLOILOR ACIDE

Precipitațiile acide apar de obicei în situațiile în care cantități mari de dioxid

de sulf sau de monoxid de azot sunt emise în atmosferă. Acestea reacționează cu
oxigenul din atmosferă formând trioxid de sulf respectiv dioxid de azot
.Trioxidul de sulf si dioxidul de azot reacționează cu apa din nori formând acid
sulfuric și acid azotic . Soluția formată din restul de apă împreună cu acizii
sulfuric și azotic este ploaia acidă.

10
 IMPACTUL PLOILOR ACIDE ASUPRA MEDIULUI

Ploaia acida reprezintă o forma deosebit de grava de poluare ,atât a

aerului, cat si a apei, caracterizata prin căderea pe Pământ a diverși acizi
poluanți sub forma de ploaie, zăpada sau ceata. Acești acizi sunt formați prin
existenta unei cantități semnificative de dioxid de sulf si oxizi de azot emanați
de centrale, de autovehiculele motorizate si de fabrici.

Cu toții conștientizam ca ploaia acida este o problema ecologica grava , însa

nu cunoaștem in totalitate consecințele acestui fenomen. Cele mai importante
dintre ele sunt:

*Probleme in rândul sănătății oamenilor cauzate de ploaia acida prin

emisiile de dioxid de azot si dioxid de sulf, caracterizate prin dureri de cap,
iritații ale ochilor, nasului sau gatului, tuse sau chiar astm.

* Ceata acida care afectează in mod special vizibilitatea, opunându-se

cursului luminii de la soare către pământ si înapoi, făcând deplasarea dificila,
atât in plan terestru, dar mai ales in planul aerian (un grad de vizibilitate scăzut
in rândul piloților).

*Coroziunea diverselor clădiri, statui, șosele cauzata de particulele acide ,

care pun in pericol viața cetățenilor. Un bun exemplu este reprezentat de
prăbușirea podului de peste Raul Ohio ,din anul 1967, ca urmare a coroziunii
ploii acide, lucru care a dus la moartea a 46 de persoane.

*Probleme ale copacilor, din cauza îndepărtării substanțelor nutritive din

sol.

Fiecare dintre noi poate lupta impotriva acestor emanatii prin utilizarea in
cantitati mai reduse a energiei cu provenienta din combustibilii fosili.

Pentru prevenirea ploilor acide au apărut si soluții tehnice. In Statele Unite,

multe centrale electrice de ardere a cărbunelui utilizează sisteme desulfuralizate
de evacuare pentru a elimina gazele cu conținut ridicat de sulf. In continuare
apar tot mai multe metode menite sa reducă numărul ploilor acide ale căror
efecte vor putea fi vizibile si peste câteva generații.

Schimbarea nivelului pH-ului poate stimula reacții chimice in diverse surse

primare de apa, iar acestea pot provoca dispariția multor insecte si specii

11
importante de pești. Astfel, in viitor, toate eforturile de a restabili viața in unele
ecosisteme vor fi depuse in zadar.

In vederea combaterii acestui eveniment, in ultimii ani, multe guverne au

introdus legi pentru a diminua poluarea, factorul principal care aduce asupra
mediului ploile acide. Au fost convenite o serie de tratate internaționale pe
termen lung asupra transportului de poluanți atmosferici.

EFECTE ALE PLOILOR ACIDE :

12
 Stratul de ozon este zona stratosferei terestre care este alcătuită în mare
parte din ozon. Acest strat conține 90% din ozonul care se găsește în atmosferă
și absoarbe 97%-99% din radiațiile ultraviolete de frecvență înaltă. Stratul de
ozon se întinde de la circa 15 km la aproximativ 40 km altitudine.

Ozonul face parte dintre gazele care compun atmosfera : el ia naștere din
oxigen, prin reacții fotochimice provocate de radiațiile solare. Pământul este
înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acest strat
filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete (UV) emise de Soare.
Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieții de pe planetă.
Stratul de ozon este situat în stratosferă, însă cel mai concentrat fiind la 20–
25 km. Practic, este vorba de aer ozonat și nu de ozon pur, având un număr mai
mare de molecule de ozon în compoziție decât aerul obișnuit (care conține mai
ales azot și oxigen).

În stratul de ozon are loc o transformare continuă între diferitele forme de

oxigen. Moleculele obișnuite de oxigen, O2, scindează în atomi de oxigen, O.
Aceștia se unesc cu moleculele de oxigen formând ozonul, O3. În timp, ozonul
se descompune din nou în oxigen normal O2 și atomi singulari de oxigen, O.

Măsurătorile au arătat ca cea mai redusa concentraţie de ozon se observa

primăvara iar vara, aceasta se reface parţial. Deoarece activităţile productive
prin care se produc agenţii chimici care distrug stratul de ozon sunt inexistenţi la
poli, iar avioanele supersonice nu au culoare de zbor in jurul polilorgeografici ai
Pamatului, s-a pus problema cauzelor care produc aceasta „gaura” in stratul de
ozon la poli si nu deasupra Americii de Nord sau deasupra Europei.

CAUZELE DEGRADARII STRATULUI DE OZON

- ANTROPICE
- NATURALE

13
 ROLUL STRATULUI DE OZON

In atmosfera superioara o parte din moleculele de oxigen au absorbit energie de

la razele ultraviolete ale soarelui si s-au transformat in oxigen atomic. Acești
atomi combinați cu oxigenul molecular rămas au format molecule de ozon (O3)
care absorb eficient razele ultraviolete. Acest strat fin de ozon acționează ca un
scut protector al planetei împotriva razelor ultraviolete.

Cantitatea de ozon necesara pentru protejarea Pământului de razele ultraviolete

nocive variază intre 200 si 300 nanometri (nm) si se crede ca exista de peste 600
milioane ani. Atunci nivelul de oxigen era aproximativ 10% din concentrația
actuala din atmosfera. Înainte de acest moment, existenta vieții era posibila doar
in ocean. Prezenta ozonului a dat organismelor ocazia sa evolueze si sa trăiască
pe uscat. Ozonul a jucat un rol semnificativ în evoluția vieții pe Pământ si
datorita ozonului exista viața așa cum o știm azi.

14
 IMPACTUL OZONULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII

Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosfera de efectele

dăunătoare ale radiațiilor ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale
radiațiilor electromagnetice potențial periculoase.

Ozonul format in apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți

sau afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor .

În ultimii ani, poluarea chimică (în special cu freon) conduce nu numai la

încălzire globală , ci și la distrugerea stratului de ozon, fenomen cu efecte
negative ca:

 perturbarea echilibrului termic al atmosferei,

 declanșarea ploilor acide,
 dispariția unor specii de animale,
 diminuarea ratei de reproducere a animalelor,
 creșterea incidenței cancerului de piele și al unor afecțiuni oftalmologice
ca:conjunctivită , cataractă.

IMPACTUL OZONULUI ASUPRA MEDIULUI

Efectele degradării stratului de ozon

•modificarea stratificării termice a atmosferei cu apariţia modificărilor
climatice
•modificări în distribuţia pe verticală a ozonului cu creşterea concentraţiei
ozonului troposferic şi scăderea a concentraţiei ozonului stratosferic
•creşterea intensităţii radiaţiei ultraviolete cu efecte negative asupra
organismelor vii asupra sănătăţii umane degradarea stratului de ozon
determină apariţia unor maladii ale ochilor, pielii şi a unor maladii
infecţioase
•reducerea activităţii de fotosinteză asupra unor tipuri vegetale asupra
ecosistemelor acvatice: dereglarea strategiilor de adaptare (orientare,
mobilitate), dezvoltarea anormală a organismelor marine
•Măsuri de protecţie a stratului de ozon

15
 Denumirea de „ozon” provine din grecescul ozein, care înseamnă „a mirosi”.
Primul care descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul
german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente de electroliză
a apei conduse la Universitatea din Basel.

Walter Noel Hartley identifică pentru prima dată (1880) proprietatea

ozonului de a absorbi razele ultraviolete.

Fizicianul german Erich Rudolf Alexander Regener publică o lucrare (1934)

în care ilustrează mecanismul de descompunere a ozonului sub acțiunea razelor
ultraviolete.

OZONUL DIN ATMOSFERĂ

Tocmai datorită faptului că este instabil, ozonul este foarte rar și se găsește în
atmosferă (cea mai mare concentrație a sa este stratul de ozon), la suprafața
Pământului (în procent de 1·10-7%) și la 22 de km de suprafața Pământului (în
procent de 1·10-6%). Locurile unde ozonul mai poate apărea sunt cascadele și
malurile mărilor (rezultat în urma influenței razelor ultraviolete) și pădurile de
brazi (produs în urma oxidării terebentinei și a altor compuși organici).

Existența ozonului în atmosferă este datorată interacției dintre razele solare

ultraviolete și oxigenul atmosferic. Aceste raze, caracterizate printr-o cantitate
semnificativă de energie, descompun moleculele de oxigen în câte doi atomi.
Ozonul se formează prin unirea a câte trei astfel de atomi, dar este instabil, astfel
că din nou atomii se unesc în molecule de oxigen și ciclul se repetă la infinit.

16
 GAURA DIN STRATUL DE OZON

Ca efect al emisiilor de clorofluorocarburi, încă de la sfârșitul secolului XX

se remarcă fenomenul de rarefiere a stratului de ozon atmosferic în special
deasupra Antarcticii. Aceasta se datorează și prezenței cristalelor de gheață din
norii stratoferici din zona polară.

Convenția de la Viena Protecția stratului de ozon, intrată în vigoare în 1985

se referă la utilizarea de substanțe și tehnologii alternative care să evite
distrugerea acestui înveliș protector.

17
 Se vorbeste foarte mult in ultima vreme despre subtierea periculoasa a
stratului de ozon ce ne protejeaza de ucigatoarele radiatii ultraviolete ale
Soarelui. Dar putina lume stie ca ozonul este un gaz toxic, urat mirositor.
Au existat chiar vremuri in care se recomanda calduros aerul de munte ca
fiind „ozonat', numai bun pentru sanatatea omului. Tot asa, poate o sa va
surprinda asta, unele ape minerale erau recomandate pentru ca erau „usor
radioactive' Multa ignoranta in aceste reclame, nu-i asa? Si totusi, daca
vorbim de ozon, este interesant sa observam cum acest gaz toxic devine un
element vital pentru protectia vietii terestre, altfel spus un rau care, in
anume conditii, devine un bine.

Ozonul rau' se formeaza in straturile joase ale atmosferei si duce la

poluare de tip fotochimic. Atunci cand acesta depaseste anumite limite, este
daunator vietii pe pamant. Substantele care stau la baza formarii ozonului
troposferic sunt oxizii de azot si compusii organici volatili. Ozonul
troposferic reactioneaza cu tesuturile vegetale si animale si ajunge chiar sa
provoace efectul de sera.

Ozonul ne afecteaza grav pulmonul

In timpul caniculei din timpul verii, toata lumea incearca, in primul

rind, sa se fereasca de radiatiile solare, insa foarte putini stiu ca un pericol
la fel de mare pentru sanatate il reprezinta si ozonul. La altitudine mare,
ozonul are un efect benefic deoarece actioneaza ca un ecran protector
impotriva radiatiilor solare ultraviolete. La nivelul solului din marile orase,
smogul rezultat din poluare se transforma in ozon, care este periculos
pentru plamânii .

Poluarea aerului este determinata in proportie de 70 la suta de traficul

rutier. Aproape 90 la suta din poluarea cu oxid de carbon este generata de
traficul auto, care mai participa si cu aproape 60 la suta la poluarea cu
oxizi de azot. Tot traficul rutier este responsabil de emisiile de plumb,

18
despre care se spune ca sunt de trei ori mai importante decat cele generate
de sectoarele industriale.

19
 Manual de lucrări practice de chimie anorganică-
metaloizi, de acad. prof. Raluca Ripan, Editura de stat
didactică și pedagogică, București ,1961 , pp.182

 www.referate.ro

20