Eutrofizarea se defineşte ca îmbogăţirea apei cu substanţe nutritive pentru plante - în primul rând azot şi fosfor (ceilalţi zeci de compuşi

necesari dezvoltării fiind foarte rar limitaţi) - conducând la o creştere puternică a algelor şi macrofitelor ("înflorire") care apoi mor, cu consecinţe grave: - scăderea calităţii apei (culoare, gust, miros, tulburare, scăderea oxigenului, creşterea concentraţiei de fier, mangan, bioxid de carbon, amoniu, metan, hidrogen sulfurat etc.); - corodarea conductelor; afectarea funcţiunilor recreative (turbiditate crescută a apei şi miros ce o fac neatractivă, afectarea înotătorilor prin dermatite şi conjunctivite de contact cu apa alcalină, risc crescut de diverse boli ex. Schistostomiază, risc boli diareice la înghiţirea apei încărcate cu toxice algale); afectarea pisciculturii dezvoltarea speciilor nedorite); etc. Unele boli apar mai des odată cu eutrofizarea deoarece ea determină creşterea macrofitelor (plante de apă) ce favorizează creşterea unor organisme ce sunt gazde ale paraziţilor. De asemenea, înmulţirea algelor albastre duce la producere de toxine ce pot otrăvi animalele care se adapă şi cresc şi nitraţii ce pot produce methemoglobinemie. Uneori plantele acvatice crescute exploziv şi excesiv pot bloca navigaţia pe râuri şi lacuri. Eutrofizarea se produce mai rar în râuri şi e mai puţin gravă ca cea pe lacuri. Eutrofizarea se produce în multe zone şi pe cale naturală, dar de regulă lent. Eutrofizarea se poate reversa, dar trebuie o mare grijă deoarece fenomenul este foarte complex şi în ciuda intenselor cercetări este încă incomplet cunoscut şi înţeles de oameni. (mortalitate piscicolă,

- alte consecinţe diverse: înfundarea filtrelor, ţevilor

Bolile pot fi de contact (piele. nu prin ingestie. Epurarea clasică nu reuşeşte să elimine decât parţial agenţii infecţioşi.) însă nu sunt adecvaţi estimării riscurilor de boli transmise prin contact cu apa. ape dezinfectate prin clorinare pot avea indicatorii de poluare fecaloidă cu valori foarte joase. În plus. Indicatorii de poluare fecală (coliformi totali. mucoase). ci prezenţa contaminării fecale. motiv pentru care în aceste cazuri valoarea "indicatorilor" este redusă. neinfluenţând alte specii. dar sunt şi unele ce provoacă boli şi la om şi la animale. indicând teoretic şanse reduse de existenţă a patogenilor. . Dar clorinarea nu distruge mulţi dintre viruşi şi paraziţi. Ei provoacă la om şi animale boli transmise hidric.Agenţii patogeni care ajung în ape pot fi bacterii. În practică. de regulă nu se determină prezenţa agenţilor patogeni în ape. streptococi fecali etc. care indică şanse crescute ca să existe şi patogeni. Monitorizarea bacteriologică este obligatorie oricât de perfectă ar fi considerată o staţie de epurare sau tratare. digestive sau generale. coliformi fecali. virusuri sau paraziţi. fie prin ingestie fie prin contact direct sau inhalare de aerosoli din apa contaminată. Viruşii sunt specifici fiecărei specii. Majoritatea bacteriilor sunt specifice de specie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful